UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” din IAȘI

FACULTATEA DE ISTORIE

INTERPRETARE A
CODULUI LUI HAMMURABI

Student: Profesor:
Alexandru BALTAG Prof. univ. dr. Lucrețiu Bîrliba

Masterand, Anul I
Instituții și Ideologii ale Puterii

IAȘI, 2017
 Interpretare Codul lui Hammurabi

Introducere. Domnia lui Hammurabi:

Domnia acestui rege babilonian începe din cca. 1792 î.Hr., fiind considerat astăzi
inauguratorul „perioadei babiloniene timpurii”, anume începutul dominației politice a
Babilonului asupra Mesopotamiei de Sud pentru aproape un mileniu și jumătate. Membru al
dinastiei babiloniene fondate de Sumu-La-El și fiu al lui Sin-Mubalit, Hammurabi obține tronul
în contextul unor raporturi de forțe demne de luat în considerare, în statele vecine. Astfel, Rim-
Sin tocmai unificase întreaga Babilonie de Sud, iar Shamshi-Adad conducea în mod
necontestat în nord.1

Există presupuneri ale începerii domniei lui Hammurabi sub semnul supunerii acestuia
față de Shamshi-Adad. Totuși, regele a fost atras în conflicte regionale, pornind campanii
împotriva tuturor vecinilor săi puternici, dar cu rezultate încă păstrate în ambiguitate. Când s-
a hotărât să ia inițiativă împotriva regatelor vecine, manevrele sale militare au fost rapide și
devastatoare, folosindu-se cu mare pricepere și de abilități de ordin diplomatic. Din 1766 până
în 1761, acesta a dobândit controlul total asupra Mesopotamiei de Sud, profitând de moartea și
retragera din viața politică a rivalilor săi. El a înfrânt Elamul, Larsa, Eshunna și Mari,
încorporându-le în statul babilonian.2

Totuși, o analiză a domniei sale arată că Hammurabi a fost mai mult atras de dezvoltarea
pe plan intern a statului său, fortificând orașe și săpând canale de irigație. Dacă în politica sa
externă, Hammurabi a acționat după modelul regilor din Akkad („uraganul de luptă”), pe plan
intern a guvernat ca un „păstor” (idealul regalității din Sumer), inima statului său fiind în
Babilonia. 3 Regele trebuia să fie ca un păstor și un agricultor, îngrijindu-se astfel de poporul
său, oferindu-le ogoare pentru întreținere și făcându-le fertile prin proiecte de irigație. Acest
lucru apare și în Epilogul codului său, unde se prezintă astfel: „Așa am devenit eu păstorul
binefăcător al cărui sceptru este dreptatea; a cărui umbră odihnitoare este întinsă peste toată

1
Marc Van De Mieroop, O Istorie a Orientului Apropiat în Antichitate (cca 3000 – 323 î.Hr.), Editura Polirom,
Iași, 2016, p. 130.
2
Ibidem.
3
Athanase Negoiță (trad.), Gîndirea Asiro-Babiloniană îm Texte, Editura Științifică, București, 1975, p. 301.

1
cetatea , la sânul meu am purtat popoarele țării lui Sumer și Akkad; ele au înflorit sub protecția
mea.” 4

Totuși, unificarea babiloniană realizată de Hammurabi (1792-1750 î. Hr.) a fost de

scurtă durată. La mai puțin de zece ani de la moartea sa, fiul lui, Samsuiluna s-a confruntat cu
revolte mari, mai ales la sud, pe care le-a pacificat cu greu, după mai mult de doi ani de
intervenții militare numeroase. Deși, succesorii lui Hammurabi au domnit în general peste două
decenii fiecare, indicându-se o stabilitate politică, această perioadă este încă învăluită în
mister.5

Codul lui Hammurabi:

Codul se află scris pe o piatră/ stelă de diorită neagră (bazalt), înaltă de 2,25 m, lată la
bază de 1,90 m, iar la vârf de 1,65 m. În partea superioară a acestei stele este sculptat în relief,
regele Hammurabi, în atitudine de rugăciune față de zeul Shamsh/ Șamaș, care îl învață pe rege
legea pe care trebuie să o aplice 6. Dedesupt începe textul propriu-zis al Codului în babiloniana
cuneiformă.7

Codul este împărțit în trei secțiuni: Prologul, Legile (în număr de 282) și Epilogul.
Legile tratează reglementări ce țin de dreptul de proprietate, dreptul familiei, condiția sclavului,
rapoarte de succesiune, reglementări privind contractul de împrumut (pentru a ține sub control
cămătăria), dar și legi din dreptul penal etc..8 Prologul și Epilogul sunt redactate la persoana
întâi, fiind texte de natură laudativă pentru rege. În Prolog, primele cinci coloane se axează pe
conexiunea lui Hammurabi cu zeii babilonieni, explicând cum i-au oferit acestuia coroana,
enumerându-i ulterior și menționând orașele cu templele ridicate în numele fiecăruia. 9 (Ex:
Prolog I – „ ... Anu și Enlil m-au desemnat pe mine să aduc bunăstare poporului, pe mine,
Hammurabi, devotatul, temătorul de zei, să fac ca dreptatea să aibă întâietate în țară, să
dezrădăcinez răul și nelegiuirea, ca cel tare să nu mai apese pe cel slab.” 10)

4
Ibidem, p. 353.
5
Marc Van De Mieroop, op. cit., p. 136.
6
Judith Levin, Hammurabi, Chelsea House Publishers, New York, 2009, p. 83.
7
Athanase Negoiță (trad.), op. cit., p. 302.
8
Ibidem, p. 303.
9
Judith Levin, op. cit., p. 85.
10
Athanase Negoiță (trad.), op. cit., p. 305.

2
 În Epilog, se regăsesc reiterări ale mesajului de ocrotitor al populației, sub diferite
forme. De asemenea, este clarificat destinatarul codului său de legi, dat spre a fi observat de
poporul babilonian, dar și de generațiile care vor urma (ex: „... numele meu să fie pronunțat cu
respect în veci. Tot cel apăsat ce are un proces să vină în fața statuii mele, regele dreptății, și
să citească cu luare-aminte stela cea scrisă. ... În zilele ce au să vină, pentru vecie, regele care
va fi în țară să păstreze cuvintele dreptății pe care le-am scris pe stelă; Să nu schimbe legea
țării pe care am stabilit-o, ...” 11).

Aproape trei sute de enunțări de lege sunt cuprinse în acest cod, fiind structurate după
același model: „dacă..., atunci...”, un format numit cazuistic în cercetare Orientului Apropiat,
adică înșirarea unor cazuri unul după altul. 12 Un exemplu bun este: „Dacă o femeie și-a
omorât soțul din pricina unui alt bărbat, atunci aceea femeie va fi spânzurată.” 13

Textul cuneiform a fost gravat cu grijă în forme arhaice 14, în timp ce coloanele erau
redate pe fețele stelei, în față și în spate, în benzi orizontale, o tradiție ieșită din uz la acea
vreme.15 Monumentul, expus astăzi în Muzeul Luvru din Paris 16, nu este singurul din cele
ridicate de Hammurabi, fiind descoperite două alte fragmente ale unor alte stele, plasate de
rege în alte orașe babiloniene. Se presupune că acest lucru a avut loc în al 38-lea an de domnie
a lui Hammurabi, în ultimii săi ani de viață. 17

Modul în care sunt construite frazele legilor indică faptul că nu a fost ghidat de principii
de abstractizare, încercându-se formularea unor reguli cât mai concrete. Astfel, legile sunt
foarte specifice și ignoră cazuri sau posibilități mult mai simple. Lipsesc totodată chestiuni de
organizarea justiției, responsabilitatea politică a oamenilor și obligații fiscale față de stat.
Întrucât încearcă să cuprindă cât mai multe aspecte precise ale realităților sociale din epocă,
articolele de lege nu reușesc să acopere în totalitate masa de scenarii posibile, devenind astfel
o încercare de legiferare incompletă. Inconsistețele vizibile în unele pasaje, dar și alte elemente,
dovedesc faptul că nu este un „Cod al lui Napoleon”care încearcă implementarea unui sistem
uniform de justiție asupra unui stat tânăr și nu este nici un corpus global al legislației aflate în
vigoare.18

11
Ibidem, p. 354-355.
12
Marc Van De Mieroop, op. cit., 2016, p. 143.
13
Athanase Negoiță (trad.), op. cit., p. 337.
14
Judith Levin, op.cit., p. 84.
15
Marc Van De Mieroop, King Hammurabi of Babylon. A biography, Blackwell Publishing, Oxford, 2005, p. 99.
16
Judith Levin, op.cit., p. 81.
17
Ibidem, 2005, p. 100.
18
Ibidem, 2005, p. 107.

3
 Pentru a facilita o privire de ansamblu a ceea ce este cuprins în cod, vom împărți
reglementările astfel:

Afirmații nefondate: omor (L1), vrăjitorie (L2), în cadrul unui proces (L3-4), un
judecător fluctuant (L5);

Furtul: Proprietății – proprietatea privată (L6), vânzări nedocumentate de posesiuni

(L7-8), o vânzare pretins documentată (L9-13); Răpirea – unui copil (L14), a unui sclav (L15),
tăinuirea (L16), descoperirea sclavilor fugari (L17-20); Jaful – intrarea prin efracție (L21),
detectat și nedetectat (L22-24), prăduirea (L25);

Agricultura: Obligațiile oficialilor statului – înlocuirea (L26), munca substituită (L27-

29), neglijarea datoriilor (L30-31), un slujitor răscumpărat (L32), deportații (L33), proprietatea
unui soldat (L34-35), proprietatea imobiliară a soldatului, a prinsului sau a tributarului (L36-
39)19, proprietatea imobiliară a femeilor din templu/ hierodule (L40), negocierea cu
proprietatea imobiliară (L41); Chiriașii agricoli – chiriașul trândav (L42-44), paguba cauzată
de furtuni (L45-48), împrumutul până la recoltă (L49-52), drenajul neglijent (L53-56);
Inventarul viu – pășunatul neglijent (L57-58); Livezile – defrișarea neglijentă (L59), plantarea
unei livezi (L60-63), rodirea (L64-65), plata comerciantului în argint, nu în curmale (L66
lacunară); Case și pământ – cumpărarea unei case (L67 lacunară), pământul neglijat, clădirile
neglijate (L68 lacunară), evacuarea prematură (L69 lacunară), cumpărarea casei unui muncitor
(fragmentară); Comerciantul – secțiunea începe cu un text pierdut; parteneriatul (L77
fragmentată, urmat de text pierdut), relații patrimoniale cu un comerciant, asocierea și folosirea
agenților (L88-107), Vânzarea de alcool (L108-111);

Proprietatea și terții: Transportul de mărfuri (L112), împrumuturi fără garanții (L113),

împrumuturi cu garanții (L114-116), robia și răscumpărarea (L117-119), depozitarea (L120-
126);

Femeile și copiii: Femeile – acuzațiile false (L127), concubinajul (L128), adulterul

(L129), violul unei virgine (L130), suspectarea de infidelitate (L131-132), absența soțului
(L133-136)20, separarea și divorțul (L137-141), refuzul de a se căsători (L142-143), hierodulele
și preotesele (L144-147), soția bolnavă (L148-149), dreptul la moștenire (L150),

19
M. E. J. Richardson, Hammurabi’s Laws. Text, Translation and Glossary, T& T Clark International, Sheffield,
2000, p. 25.
20
Ibidem, p. 26.

4
responsabilitatea soției ca debitor (L151-152), o soție își omoară soțul (153), un tată își siluește
fiica sau nora (L154-156), alte relații sexuale interzise (L157-158), ruperea logodnei (L159-
161), averea părintelui decedat (L162-167), dezmoștenirea (L168-169), drepturile asupra
copilului unui sclav (L170-176), văduva care se recăsătorește (L177), sprijinul din partea
fraților pentru femeile din templu (L178-184); Copiii – Revendicarea unui copil adoptat (L185-
190), drepturile unui copil adoptat (L191), probleme ale îngrijirii copilului rezultate din
pedepse fizice (L192-195);

Compensații și comisioane: Rănirea accidentală (L196-201), Asaltul (L202-214),

Ajutorul medical și veterinar (L215-225), Înfierătorul (L226-227), Case și constructorii (L228-
233), Corăbii și corăbierii (L234-240), Valoarea animalelor – ca o garanție (L241), închirierea
lor (L242-249), pagubele cauzate de acestea (L250-252); munca de zi cu zi (L253-258), amenzi
pentru furtul utilajelor (L259-260), păstorii (L261-267), închirierea animalelor și a
echipamentului (L268-273), plăți pentru serviciile meseriașilor (L274), plăți pentru corăbii
(L275-277), sclavii incapabili de muncă (L278-282).21

Cea mai faimoasă regulă din codul lui Hammurabi, adoptată și de posteritate (prezentă
în scrierile sacre ebraice22) este Legea Talionului / „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”
(L196: „Dacă cineva a scos ochiul unui om liber, să se scoată și al lui.” ; L197: „Dacă cineva
a rupt osul altuia, să-i fie rupt și al lui.” 23). Aceasta se aplică nu doar din rațiuni vindicative,
ci și în cazuri de neglijență (L229-230: „Dacă un constructor a făcut o casă pentru cineva, dar
n-a făcut lucrul destul de solid, încât casa pe care a făcut-o a căzut, omorând pe proprietarul
ei, atunci să fie omorât și constructorul. Dacă a fost omorât un copil al proprietarului casei,
atunci să fie omorât și un copil al constructorului.” 24).

Regula nu este atât de simplă, cum ar părea la o apreciere superficială. În acele vremuri,
se luau în considerare status-urile sociale25 al victimei cât și al vinovatului. Egalitatea pedepsei
venea doar atunci când persoanele implicate aveau același statut.26 Oamenii din înalta societate
puteau să se aștepte la pedepse mai puțin severe, atunci când creau un prejudiciu cuiva de rang

21
Ibidem, p. 27.
22
Judith Levin, op. cit., p. 84.
23
Athanase Negoiță (trad.), op. cit., p. 344.
24
Ibidem, p. 347.
25
Ierarhia socială este una tripartită, formată din oameni liberi (awilum), dependenți (mushkenum) și sclavi
(wardum).
26
Marc Van De Mieroop, op. cit., 2005, p. 105.

5
inferior lor. Astfel, Legea Talionului nu era un principiu absolut. Chiar și așa, pedepsele impuse
de Hammurabi erau foarte dure. Pedeapsa cu moartea se aplică în cod în aproximativ 30 de
situații, inclusiv în cazuri de furt al proprietății templului sau palatului (L6) sau când unui sclav
fugar îi este oferit adăpost (L16). Supliciile fizice, cum ar fi tăierea limbii, a sânilor sau
scoaterea ochilor, sunt, de asemenea, foarte comune (L192-194), fiind coroborate și cu biciuire
în spațiul public. 27

Demnă de pus în discuție este și problema aplicării acestui cod. Puținele izvoare
descoperite nu dovedesc o utilizare constantă în practica legală a epocii. Cazurile curților de
justiție indică faptul că litigiile erau judecate de grupuri de bărbați desemnați de comunitățile
implicate în proces, sau de însuși rege, ca autoritate legală supremă. Totuși, deciziile par a nu
fi luat în litera legii, ci mai degrabă conform bunului simț, nefiind necesare justificări legale
sau referințe către lege ori precedente. Probele administrate erau registrele sau documentele,
iar, în absența acestora, mărturiile furnizate de martori erau folosite. 28

Concluzii:

Funcția codului de legi a fost discutată mult în istoriografie, dar există un consens că
denumirea sa actuală este greșită. Nu mai este considerat un simplu cod de legi, ci un monument
dedicat lui Hammurabi, ca rege exemplar al dreptății. Unii specialiști îl consideră un tratat
erudit de drept, iar alții doar o piesă de propagandă regală, folosită pentru a justifica stăpânirea
regelui în fața elitelor curții. 29 Faptul că monumentul cu legile era așezat într-un loc unde putea
fi consultat de oameni este important (chiar dacă nu toți știau să îl citească). Se înțelegea în
mod direct că Hammurabi garanta dreptatea în regatul său, simpla existență a legilor
constituind un mesaj clar către popor: Se puteau baza pe faptul că, dacă li întâmplă ceva, avea
să li se facă dreptate.

27
Ibidem, p. 106.
28
Ibidem, p. 108.
29
Marc Van De Mieroop, op. cit., 2016, p. 143.

6
Bibliografie:

 Levin, Judith, Hammurabi, Chelsea House Publishers, New York, 2009.

 Negoiță, Athanase (trad.), Gîndirea Asiro-Babiloniană îm Texte, Editura

Științifică, București, 1975.

 Richardson, M. E. J., Hammurabi’s Laws. Text, Translation and Glossary, T &

T Clark International, Sheffield, 2000.

 Van de Mieroop, Marc, King Hammurabi of Babylon. A biography, Blackwell

Publishing, Oxford, 2005.

 Idem, O Istorie a Orientului Apropiat în Antichitate (cca 3000 – 323 î.Hr.),

Editura Polirom, Iași, 2016.