CODUL LUI

HAMMURABI ȘI
EPOPEEA LUI
GHILGAMEȘ
Codul lui Hammurabi- date generale
Codul lui Hammurabi este un text legal babilonian compus între anii 1755–1750 î.Hr.
Este cel mai lung, cel mai organizat și cel mai bine conservat text juridic din vechiul Orient
Apropiat.
 Este scris în vechiul dialect babilonian akkadian, de Hammurabi, al șaselea rege al
primei dinastii a Babilonului.
 Copia principală a textului este înscrisă pe o stelă de bazalt sau diorit de 2,25 m
înălțime. Stela a fost descoperită în 1901, la locul Susei din Iranul actual, unde fusese
luată ca pradă la șase sute de ani de la crearea sa. Stela se află acum în Muzeul Luvru.
 În partea de sus a stelei apare o imagine în relief a lui Hammurabi cu Shamash, zeul
soarelui babilonian și zeul dreptății. Sub relief sunt aproximativ 4.130 de rânduri de text
cuneiform: o cincime conține un prolog și un epilog scrise în stil poetic, în timp ce restul
de patru cincimi conține legile propriu-zise.
Legile sunt cazuistice, exprimate ca „dacă ... atunci”.
Savanții au identificat rapid lex talionis, principiul „ochi pentru ochi”, care stă la baza
celor două colecții.
Colecții de legi anterioare
Deși Codul lui Hammurabi a fost primul cod legal mesopotamian
descoperit, nu a fost primul scris. Mai multe coduri anterioare
supraviețuiesc. Acestea au fost scrise în sumeriană și akkadiană.
Codurile existente includ:
•Codul Ur-Nammu din Ur.
•Codul lui Lipit-Ishtar din Isin.
•Legile lui Eshnunna (scris de Bilalama sau de Dadusha).
•Un alt cod, pe care Martha Roth îl numește „Legile lui X”, dar care poate fi pur și simplu sfârșitul
Codului lui Ur-Nammu.

Există, de asemenea, mii de documente ce țin de practica avocaturii, din

perioada anterioară și din perioada Veche Babiloniană. Mesopotamia are cel
mai cuprinzător corpus juridic care a existat înainte de Digestele lui
Iustinian, chiar comparabil cu cele din Grecia antică și Roma.
Prologul si Epilogul
Prologul și epilogul ocupă împreună o cincime din text. Din aproximativ 4.130 de rânduri, prologul
ocupă 300 de rânduri, iar epilogul ocupă 500.
Prologul începe cu o etiologie a autorității regale a lui Hammurabi.
Anum, zeul cerului babilonian și rege al zeilor, a acordat conducerea asupra umanității lui Marduk.
Marduk a ales pentru centrul puterii sale Babilonul, ce în lumea reală îl venera drept zeul său tutelar.
Marduk a introdus o guvernare regală în Babilon. În cele din urmă, Anum, împreună cu zeul vântului
babilonian Enlil, l-au ales pe Hammurabi pentru a fi rege al Babilonului. Hammurabi urma să conducă
„pentru a împiedica puternicii să-i asupreze pe cei slabi”. El trebuia să se ridice ca Shamash peste
Mesopotamieni și să lumineze țara.
Hammurabi enumeră apoi realizările și virtuțile sale.
Spre deosebire de prolog, epilogul de 500 de rânduri este legat în mod explicit de legi. Epilogul
începe cu : „acestea sunt deciziile corecte pe care Hammurabi ... le-a stabilit” El își înalță legile și
mărinimia. Apoi își exprimă speranța că „orice om nedreptățit care are un proces” poate avea legile
stelei citite cu voce tare, fiindu-i aduse, astfel, la cunoștință drepturile. Acest lucru i-ar aduce laudă lui
Hammurabi și favoare divină. Hammurabi dorește noroc pentru orice conducător care ține seama de
declarațiile sale și îi respectă stela. Cu toate acestea, el invocă mânia zeilor asupra oricărui om care
nu ascultă sau șterge declarațiile sale.
Exemple de legi :

Dacă un om îl acuză pe altul de omucidere, dar nu poate aduce dovezi, acuzatorul va fi ucis.
Dacă un om intră cu forța într-o casă, acesta va fi ucis și spânzurat în fața zonei prin care a intrat.
Dacă un om are o datorie, iar zeul furtunii Adad îi devastează câmpul sau o inundație mătură culturile
sau nu există cereale cultivate în câmp din cauza apei insuficiente - în acel an nu va rambursa cerealele
creditorului său; el va suspenda executarea contractului său și nu va plăti dobânzi pentru anul respectiv.
Dacă un comerciant dă argint unui agent de tranzacționare pentru o afacere de investiții și el [agentul
de tranzacționare] suferă o pierdere în călătoriile sale, el îi va restitui argintul comerciantului în cauză.
Dacă un om orbește ochiul altuia, un ochi al agresorului va fi orbit.
Dacă un constructor construiește o casă pentru un om, dar nu o face conform specificațiilor, astfel încât,
ulterior un perete se distruge, acel constructor va reface peretele respectiv din banii săi.
Dacă un bou rănește sever cu coarnele un om în timp ce trece prin străzi, respectivul om nu are niciun
motiv pentru un proces.
Dacă un bărbat închiriază o barcă cu o capacitate de 60 [kur], el va da o șesime de argint pe zi pentru
ea.
Dacă un sclav declară stăpânului său „Nu ești stăpânul meu”, el [stăpânul] va aduce dovezi că este într-
adevăr sclavul său, iar stăpânul îi va tăia urechea.
Epopeea lui Ghilgameș este un poem epic din Mesopotamia antică, aparținând culturii
sumero-babiloniene. Este cea mai veche scriere literară păstrată a umanității, datând de la
începutul mileniului al III-lea î.Hr. S-a păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui
asirian Assurbanipal de la Ninive și povestește faptele eroice ale lui Ghilgameș, legendarul rege al
cetății Uruk.

Secvențe narative:
Episoadele poemului nu au legătură literară unele cu altele (ca rapsodiile din Iliada), fiecare narând
câte o ispravă de alură colosală, săvârșite de erou; principalele isprăvi:
● lupta contra regelui Akka din Kiș
● expediția, împreună cu prietenul său Enkidu, de prindere și distrugere a monstrului Humbaba;
● lupta contra Taurului Ceresc trimis de zeița Iștar să-l ucidă pe erou, care-i refuzase dragostea;
● călătoria în imperiul subteran după floarea nemuririi;
● moartea eroului (deși nu rezultă clar din vreun text dacă e vorba și de moartea lui Ghilgameș sau
numai a lui Enkidu; în varianta akkadiană, Ghilgameș călătorește în lumea cealaltă ca să afle secretul
imortalității de la strămoșul său Uta-napiștim, care-i comunică și amănuntele desfășurării potopului;
această versiune e de altfel cea mai unitară epic).
Subiectul si Interpretarea
Potrivit mitului, la solicitările cetățenilor oprimați din Uruk, zeii le-au trimis acestora o creatură uriașă, un
sălbatic, pe Enkidu, pentru a-l provoca la luptă corp la corp pe regele Ghilgameș, care îi tiraniza și le necinstea
fiicele. Dar confruntarea nu s-a terminat cu o victorie clară a niciuneia dintre părți, astfel încât Ghilgameș și
Enkidu au devenit prieteni nedespărțiți. Cei doi au călătorit, au fost părtași la nenumărate aventuri, și-au dovedit
eroismul și curajul înfruntând creaturi fantastice periculoase, fapte care le-au dus faima peste mări și țări.
Prietenia dintre Ghilgameș și Enkidu era atât de strânsă încât a deranjat divinitățile. Zeița Iștar, protectoarea
Uruk-ului, a încearcat să-i despartă, ispitindu-l pe Ghilgameș cu declarații de iubire. Când însă acesta o respinge
cu agresivitate și trufie, zeița se răzbună, ucigându-i prietenul iubit. Regele se confruntă pentru întâia oară cu
pierderea ireversibilă a celei mai dragi ființe și cu implacabilul destin al oamenilor, supuși inevitabil morții.
Neconsolat, puternicul Ghilgameș pleacă în căutarea nemuririi, despre care aflase că fusese acordată de zei, în
mod excepțional, unui singur om, înțeleptului Uta-napiștim, supraviețuitorul Marelui Potop, cu care divinitățile
pedepsiseră omenirea. Tradiția despre Uta-napiștim se va regăsi mai târziu în Biblie în relatările despre Noe. Uta-
napiștim îi dă lui Ghilgameș cheia accesului la nemurire, o plantă aflată pe fundul mării. Dar, în final eroul nu va
obține nemurirea, el eșuând la testul inițiatic la care fusese supus de zei. Ghilgameș se întoarce în lumea
oamenilor, al cărei exponent este, resemnându-se să construiască lucruri la fel de efemere ca el însuși.
Ceea ce este fundamental în mitul lui Ghilgameș se poate numi drama existențială a omului, lupta lui cu forțele
oculte și perspectiva înfrângerii lor, raportul cu femeia și raportul de prietenie între oameni, teama de moarte și
setea de nemurire; paralel, mitul rezumă alegoric istoria devenirii și destinul oamenilor ca societate: vânătoarea,
păstoritul, civilizația urbană, constituirea statului arhaic, catastrofele cosmice, marile întrebări ale gândirii.