Epopeea lui Ghilgameș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Epopeea lui Ghilgameș este un poem epic din Mesopotamia antică, aparținând Mesopotamia Antică
culturii sumero-babiloniene. Este cea mai veche scriere literară păstrată a umanității,
datând de la începutul mileniului al III-lea î.Hr. S-a păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de
lut, în biblioteca regelui asirian Assurbanipal de la Ninive și povestește faptele eroice
ale lui Ghilgameș, legendarul rege al cetății Uruk.

Eufrat – Tigru
Cuprins Asiriologie
Orașe / Imperii
Istoria textului
Sumer: Uruk – Ur – Eridu
Subiectul
Kiș – Lagaș – Nippur
Secvențe narative
Imperiul Akkadian: Akkad
Interpretare Babilon – Isin – Susa
Bibliografie Asiria: Assur – Ninive
Vezi și Dur-Șarrukin – Nimrud
Legături externe Imperiul Babilonian – Caldeea
Elam – Amoriți
Hurieni – Mitanni
Istoria textului Kasiți – Urartu
Cronologie
Poemul a fost descoperit abia în secolul al XIX-lea. Probabil de origine sumeriană, Regi ai Sumerului
dar absorbit și adaptat de civilizațiile succesive ale Mediteranei orientale, poemul Regi ai Asiriei
conține multe elemente mitologice care aveau să apară în literaturile și tradițiile Regi ai Babilonului
mitologico-religioase ale civilizațiilor ulterioare. Limbă
Scriere cuneiformă
Sumeriană – Akkadiană
Subiectul Elamită – Hurriană
Potrivit mitului, la solicitările cetățenilor oprimați din Uruk, zeii le-au trimis acestora Mitologie
o creatură uriașă, un sălbatic, pe Enkidu, pentru a-l provoca la luptă corp la corp pe Enûma Eliș
regele Ghilgameș, care îi tiraniza și le necinstea fiicele. Dar confruntarea nu s-a Ghilgameș – Marduk – Anunnaki
terminat cu o victorie clară a niciuneia dintre părți, astfel încât Ghilgameș și Enkidu Artă
au devenit prieteni nedespărțiți. Cei doi au călătorit, au fost părtași la nenumărate Stindardul Urului
aventuri, și-au dovedit eroismul și curajul înfruntând creaturi fantastice periculoase, Lirele de Ur
fapte care le-au dus faima peste mări și țări.
Berbecii dintr-un tufiș
Statuia lui Ebih-Il
Prietenia dintre Ghilgameș și Enkidu era atât de strânsă încât a deranjat divinitățile. Ziguratul Urului
Zeița Iștar, protectoarea Uruk-ului, a încearcat să-i despartă, ispitindu-l pe Ghilgameș
cu declarații de iubire. Când însă acesta o respinge cu agresivitate și trufie, zeița se răzbună, ucigându-i prietenul iubit. Regele se
confruntă pentru întâia oară cu pierderea ireversibilă a celei mai dragi ființe și cu implacabilul destin al oamenilor, supuși
inevitabil morții. Neconsolat, puternicul Ghilgameș pleacă în căutarea nemuririi, despre care aflase că fusese acordată de zei, în
 mod excepțional, unui singur om, înțeleptului Uta-napiștim, supraviețuitorul Marelui Potop,
cu care divinitățile pedepsiseră omenirea. Tradiția despre Uta-napiștim se va regăsi mai târziu
în Biblie în relatările despre Noe. Uta-napiștim îi dă lui Ghilgameș cheia accesului la
nemurire, o plantă aflată pe fundul mării. Dar, în final eroul nu va obține nemurirea, el
eșuând la testul inițiatic la care fusese supus de zei. Ghilgameș se întoarce în lumea
oamenilor, al cărei exponent este, resemnându-se să construiască lucruri la fel de efemere ca
el însuși.

Secvențe narative
Episoadele poemului nu au legătură literară unele cu altele (ca rapsodiile din Iliada), fiecare
narând câte o ispravă de alură colosală, săvârșite de erou; principalele isprăvi:

lupta contra regelui Akka din Kiș

Relief cu Ghilgameș din
palatul lui Sargon al II-lea
(acum la Muzeul Luvru)
expediția, împreună cu prietenul său Enkidu, de prindere și distrugere a monstrului
Humbaba;
lupta contra Taurului Ceresc trimis de zeița Iștar să-l ucidă pe erou, care-i refuzase
dragostea;
călătoria în imperiul subteran după floarea nemuririi;
moartea eroului (deși nu rezultă clar din nici un text dacă e vorba și de moartea lui
Ghilgameș sau numai a lui Enkidu; în varianta akkadiană, Ghilgameș călătorește în
lumea cealaltă ca să afle secretul imortalității de la strămoșul său Uta-napiștim,
care-i comunică și amănuntele desfășurării potopului; această versiune e de altfel
cea mai unitară epic).

Interpretare
Ceea ce este fundamental în mitul lui Ghilgameș se poate numi drama existențială a omului, lupta lui cu forțele oculte și
perspectiva înfrângerii lor, raportul cu femeia și raportul de prietenie între oameni, teama de moarte și setea de nemurire; paralel,
mitul rezumă alegoric istoria devenirii și destinul oamenilor ca societate: vânătoarea, păstoritul, civilizația urbană, constituirea
statului arhaic, catastrofele cosmice, marile întrebări ale gândirii.

Bibliografie
Epopeea lui Ghilgameș,în românește de Virginia Șerbănescu, Editura Mondero, București, 2008
Mitologie Generală, Victor Kernbach-1989, pag. 203

Vezi și
Mesopotamia
Animale (mitologie)
Moarte (mitologie)

Legături externe
Sever Voinescu (2 iunie 2014), „Prietenul meu cu care ucideam lei” (http://www.evz.ro/prietenul-meu-cu-care-ucid
eam-lei.html), Evenimentul zilei, accesat în 6 septembrie 2014

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Epopeea_lui_Ghilgameș&oldid=12447343

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 11 noiembrie 2018, ora 11:00.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.