Alegoria (fr. allégorie, din latinescul de și personificări. [vezi mai jos textul din origine greacă allegoria = “vorbire Miorița] figurată”) este o figură de stil de nivel lexico-semantic care folosește Tipuri de alegorii metafora într-o expunere narativă sau pentru a descrie plastic o idee Fabula și parabola reprezintă alegorii abstractă. închise. În aceste figuri pot fi identificați cu ușurință termenii, abstracți și cei În exprimarea concretă a unei abstracții, figurați, abstract sub forma concretă a alegoria recurge la o suită celui de-al doilea. de metafore, comparații, personificări, care formează o imagine unitară. Astfel, Ghicitorile sunt tot alegorii, dar se poate spune că figura este o deschise, în care termenul neexprimat metaforă cu un câmp de existență al unei comparații subînțelese este limitat. acoperit de termenul exprimat, care trebuie descoperit. De regulă, alegoria concretizează idei generale despre iubire, prietenie, ură, Alegorii în literatură război, condiția umană prezentându-le într-o formă sensibilă. În timp, dintr-o simplă figură de stil, alegoria a devenit o figură de compoziție Din punct de vedere gramatical, figura folosită de mai multi autori. de stil este formată, în cea mai mare parte, din substantive. Prin asocierea În literatura română figura predomină substantivelor cu încărcături semantice în: Istoria ieroglifică a lui D. noi, figura ia forma unei metafore Cantemir, Luceafărul lui M. continue sau prelungite. Eminescu, Noaptea de decemvrie a lui Al. Macedonski, Mistrețul cu colți de Când șirul de metafore constituie o argint a lui Șt. A. Doinaș. alegorie În literatura universală, alegoriile sunt Cheia în calificarea unui șir de metafore întâlnite în: Romanul Trandafirului a lui ca alegorie constă în identificarea Guillaume de Lorris, Divina Comedie a concretizării unei noțiuni abstracte. lui Dante, Gargantua și Pantagruel a lui Bunăoară, în balada Miorița, Rabelais, Călătoriile lui Gulliver a lui deși portretul ciobănașului este realizat Swift, Faust a lui printr-o succesiune de metafore, care și Goethe, Metamorfoza lui Kafka, Ulise a formează o imagine unitară, el nu este o lui Joyce. alegorie, deoarece nu concretizează o idee abstractă. Imaginea unitară rămâne Exemple de alegorie la nivelul concretului. În schimb, în aceeași baladă, moartea descrisă ca o Din sânul veșnicului ieri nuntă reprezintă o amplă alegorie. Aici Trăiește azi ce moare, putem identifica trecerea de la nivelul Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăși soare: C-o mândră crăiasă Părând pe veci a răsări A lumii mireasă. (Miorița) Din urmă moartea-l paște Căci toți se nasc sprea a muri Într-o grădină, Și mor spre a se naște. (M. Eminescu – Lângă-o tulpină, Luceafărul) Zării o floare ca o lumină. S-o tai, se strică; Dar piară oamenii cu toți, S-o las, mi-e frică S-ar naște iarăși oameni. Că vine altul și mi-o ridică. (Ienăchiță Ei numai doar durează-n vânt Văcărescu – Într-o grădină) Deșerte idealuri – Când valuri află un mormânt, În ceasul acela înalt de-alchimie Răsar în urmă valuri. (M. Eminescu – cerească, Luceafărul) silirăm luna și alte vreo câteva astre, în jurul inimilor noastre Corabia vieți-mi, grea de gânduri, să se-nvârtească (L. Blaga – Legenda De stânca morții risipită-n scânduri, Noastră) A vremei valuri o lovesc și-o sfarmă Și se izbesc într-însa rânduri- Din ceas, dedus, adâncul acestei calme rânduri. (M. Eminescu – Rime alegorice) creste Intrată prin oglindă în mântuit azur Părea că printre nouri s-a fost deschis o Tăind pe înecarea cirezilor agreste poartă În jocurile apei un joc secund, mai pur. Prin care trece, albă, regina nopții moartă. Nadir latent! Poetul ridică însumarea O, dormi, o dormi în pace printre făclii o De harfe răsfirate ce-n zbor invers le mie pierzi. Și în mormânt albastru și-n pânze Și cântec istovește: ascuns, cum numai argintie. marea în mausoleu-ți mândru, al cerurilor arc Meduzele când plimbă sub clopotele Tu, adorat și dulce al nopților verzi. (I. Barbu – Joc secund / alegorie a monarc. (M. Eminescu – Melancolie/ actului poetic) ritualul de înmormântare) Câți cai trag de viață? C-am avut nuntași Câți cai trag de moarte? Brazi și păltinași Aceste două ruginite emisfere Preoți munții mari, De Magdeburg… (M. Sorescu) Paseri lăutari, Păsărele mii Și stele făclii. (Miorița / moartea – nuntă)