Problema celor „ patru monştri sintactici”

Apariţia prepoziţiei lângă adjectiv este numită de către profesorul G.G. Neamţu:
„monstru sintactic”. În continuare vom analiza structurile care conţin adjective însoţite de
prepoziţii. Situaţiile în care le întâlnim sunt următoarele:

 C I: Din albastră s-a făcut roşie.

 CCZ: Râde de fericită.
 CCT: O cunosc de mică.
 CCM: De frumoasă, e frumoasă.

Numindu-i astfel porfesorul G.G.Neamţu constată faptul că în toate aceste structuri unde
avem o prepoziţie acuzativală (Ac3) aceasta nu poate fi suprimabilă ea nefiind „facultativă sau
parazitară”. În astfel de situaţii prepoziţia este obligatorie, ea fiind valenţă activă, timp în care îşi
exercită şi calitatea de conectiv intrapropoziţional.
Adjectivul din structurile de mai sus are ca relatem flectivul de acord, dar prin prezenţa
prepoziţiei alături de el acest flectiv de acord dispare rămânând perpoziţia un indicator al
funcţiei, timp în care flectivul de acord neactiv şi nerelţional. Astfel prima concluzie este:
„funcţia adjectivului în prezenţa prepoziţiei nu se realizeză prin acord ci prin prepoziţie.”1

În privinţa czului avem :

 Caz 3 – impus de prepoziţie;
 Caz 2 – impus de cordul adjectivului cu un substantival, respectiv N2 sau Ac2;
Exemplu: „ Ne ştim de mici. Noi ne ştim de mici.”
„ Din roşie a făcut-o verde. Pe ea din roşie a făcut-o verde.”
Având în vedere gradul de funcţionalitate al cazurilor respectiv: C1 funcţionalitate
maximă; C2 – funcţionalitate redusă, limitată; C3 – funcţionalitate zero observăm faptul că „
acordul este mai tare ” faţă de prepoziţie, dar prezenţa prepoziţiei suspendă semnificaţia
flectivului cazual. Deosebirea dintre acestea este că: „ acordul impune întotdeauna un caz în timp
de prepoziţia nu”.

1
G.G.Neamţu, Curs de sintaxă, 2010 - 2011 – capitolul : Cei patru monştri stilistici .
 În limba română vom găsi prepoziţii cu regim bicazual, adică prepoziţii care în funcţie de
tipul de Tr să impună lui Ts un anumit caz. În schimb acest lucru îl găsim şi în limba germană
care are prepoziţii bicazuale cu D şi Ac.
Analizând postpoziţia „de mici” din sintagma „ne ştim de mici” aceasta nu impune caz.
Ea relizează o subordonare inversă ca sens, de la stânga la dreapta.
Un statut aparte îl constituie prezenţa ei în sintagmele cu numeralul întrucât întâlnim
două variante:
3. Prepoziţie subordonatoare unde vom avea subordonare de la dreapta la stânga.
Exemplu: douăzeci de copii
Tr Ts
4. Postpoziţie subordonatoare inversă unde vom avea subordonare de la stânga la
dreapta
Exemplu: douăzeci de copii
Tr Ts
Asemenea situaţie o regăsim şi în sintagme precum: „ prostul de tine”, „săracul de el”.
În structurile: „A venit la lume”, „A băut la apă.” „la” nu este considerată o prepoziţie ci un
adjectiv putând fi înlocuit cu: „destulă, multă” şi ca atare nu impune substantivului, precedent
lui, cazul. Astfel „lume, apă” se situează în cazurile N1 şi Ac1 cu funcţia de subiect respectiv
complement direct. „La ” nu poate fi anulat întrucât structura poate fi înlocuită cu următoarea
structură „ A băut multă apă.”2

Cele patru structuri redate mai sus sunt explicate de profesorul G.G.Neamţu astfel:

a) Sintagma „Te ştiu de mică ”. În această structură adjectivul este un complement

circumstanţial de timp. El îşi are geneza în temporala cu nume predicativ adjectival
(N2), iar „DE” din structura conectivului temporal ( de când). Astfel propoziţia „Te
ştiu de când erai mică” trece la „ Te stiu de mică”. Poate fi vorba aici de o economie
de material lingvistic.
b) Sintagma „Râde de fericită”. Adjectivul este de această dată un complement
circumstanţial de cauză care îşi are geneza în cauzala cu nume predicativ, iar „de”

2
G.G.Neamţu, Curs de Sintaxă, 2010 – 2011, Capitolul : Sintagme în litigiu.
 provine din structura „ de cât de”. Astfel ca şi la puctul a) propoziţia „Râde de cât de
fericită este.” Trece la sintagma „Râde de fericită.”
Acestea două pornind de la premisa că geneza lor se găseşte într-un nume predicativ
adjectival, ceilalţi doi „monştri sintactici”, şi anume complementul indirect exprimat prin
adjectiv şi complementul limitativ nu mai pot realiza acest lucru. Din acest motiv, problematica
sintagmelor de acest tip, cunoscute sub numele de complemente adjectivale prepoziţionale ca
fiind structuri derivate, rămâne discutabilă.