Gramatică normativă

seminar Lect. dr. Daniel Ciurel

Pleonasmul

obiective
seminar
u înțelegerea pleonasmului ca abatere

u înțelegerea tipurilor de pleonasm

u identificarea pleonasmelor în diverse texte

ISMM seminar 1 Lect. dr. Daniel Ciurel

Prin pleonasm, majoritatea vorbitorilor înţeleg alăturarea unui cuvânt sau a mai multor cuvinte
care repetă inutil sensul exprimat de o altă vocabulă, plasată anterior în enunț.
La originea cuvântului stă gr. pleon „mai mult”, de unde a derivat verbul pleonazein „a fi în plus, a
fi superfluu”. Ulterior, s-a născut substantivul ce exprima acţiunea verbului: pleonasmos. Specializat
în domeniul lingvistic, acesta exprimă utilizarea unui număr mai mare de elemente de expresie
decât ar fi strict necesar pentru redarea unui anumit conţinut, alăturarea unor elemente care au
înţeles identic ori asemănător sau dintre care unul se cuprinde în altul.
Pleonasmele au mai multe cauze, dintre care cele mai frecvente sunt neatenţia, graba în exprimare,
scăderea exigenţei în exprimare, dorinţa de a fi mai expliciţi, intenţia de a convinge, preocuparea
de a da o intensitate mai mare cuvintelor care au o notă afectivă şi, nu în ultimul rând, ignoranţa
sau incultura lingvistică. Toate acestea fac din pleonasm o greşeală de exprimare intolerabilă. Cu
toate acestea, aşa cum vom vedea, există şi aşa-numite pleonasme tolerabile, care au rolul de
dezambiguizare a unor construcţii sau rol stilistic.

Clasificarea pleonasmelor se poate face după mai multe criterii, relevante fiind următoarele:
u după modul exprimării;
u după formă sau structură;
u după conţinutul elementelor care-l alcătuiesc;
u după nivelul limbii la care se realizează;
u după scop sau intenţie;
u după gradul de suprapunere a sensului şi a mărcilor gramaticale exprimate de termenii
componenţi;
u după raportul cu norma literară.

După modul exprimării, avem următoarele tipuri de pleonasme:

a) Pleonasme ale exprimării scrise şi, deopotrivă, orale
Ex. „Se va impune prognozarea viitorului pentru înlăturarea unor fenomene neplăcute”.
b) Pleonasme exclusiv ale exprimării scrise
Ex. Au transmis că vor să procedeze în în altfel.
Cuvântul altfel (adv. compus,) cuprinde în definiţia sa semantică prepoziţia în: „în alt chip; altcum,
altcumva, altminteri”, şi, ca atare, antepunerea acesteia duce la repetarea inutilă a unui element
de axpresie, obţinându-se în în altfel. În text ar fi trebuit să fie ori numai altfel, ori în alt fel.

După gradul de dependenţă contextuală, avem:

a) Pleonasme independente de context sau propriu-zis lexicale
Ex: copărtaş, ultrararisim
co- prefix cu sensul „împreună”; părtaş „împreună cu altul, alţii la ceva”
ultra- şi -isim sunt prefixe neologice, ambele cu valoare de superlativ.
b) Pleonasme dependente de context sau sintactice în sens larg
Ex. Discursul anost, plicticos, hipnoitizase la propriu auditoriul, care începuse să moţăie.
Aluziile şi insinuările nu lipsesc, fiindcă avem de-a face cu indivizi inteligenţi”. Mâncarea era simplă
şi nesofisticată.
Interesul faţă de oameni era direct şi nemijlocit”. Aici, direct = „fără ocol, de-a dreptul”.
Frumuseţea îi provoca poetei un sentiment tulbure şi ambiguu. Aici, tulbure = „greu de înţeles,
confuz, încurcat”.

ISMM seminar 2 Lect. dr. Daniel Ciurel

Testele necesitau o anumită concentrare şi atenţie (concentrare = „însuşire a atenţiei care constă
în fixarea prelungită a conştiinţei asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activităţi şi sus-
tragerea de la altele”).
S-a înregistrat o creştere a infracţiunilor juvenile cu un procent de 15 % (procent = „a suta parte
dintr-o cantitate dată”).
A avut o adunare festivă consacrată sărbătoririi participanţilor la revoluţie (festiv = „de sărbătoare,
pentru sărbătoare; sărbătoresc”).
Astăzi aniversează 20 de ani de la căsătorie (a aniversa = „a sărbători împlinirea unui număr de
ani”). Piatra funerară de pe mormântul poetului era parţial distrusă (piatră funerară = „lespede
sau monument care se aşază pe un mormânt”).
În Baia Mare publele de gunoi dau pe afară (pubelă = „recipient portabil pentru gunoiul menajer”).

După numărul de elemente pleonastice, distingem:

a) Pleonasmul simplu: „De-a lungul timpului au existat multe organizaţii şi anonimi necunoscuţi
care au ajutat biserica”.
b) Pleonasmul dublu: „Trecutul de glorie al ţării a fost omagiat de fiecare cetăţean cu conştiinţă şi
luciditate” (a omagia = „a glorifica”; conştient = „lucid”).
c) Triplul pleonasm: „Şi iarăşi, reluând ca într-un impresionant refren...”
(refren = „cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă”).
d) Cumulul pleonastic: „Au fost examinate noi posibilităţi şi căi de dezvoltare a colaborării şi
cooperării economice între întreprinderi româneşti şi firme austriece, de lărgire şi extindere a
schimburilor reciproce de mărfuri”.

După distanţa în text dintre termenii pleonasmului, avem:

a) Cu termenii alăturaţi: „Starea de agitaţie continua să fie menţinută”.
b) Cu termeni plasaţi în apropiere: „Respectivii oameni politici trebuie să ajungă la acelaşi numitor
comun”.
c) Cu termenii plasaţi la distanţă: „A survolat apoi cu o viteză ameţitoare peste colinele pârjolite...”
(a survola = „a zbura cu avionul deasupra unui teritoriu determinat”).

După conţinutul elementelor care-l alcătuiesc, pleonasmele pot fi:

a) Pleonasme alcătuite din elemente dotate cu sens lexical:
„A început campania electorală pentru alegeri anticipate” (electoral = „referitor la alegeri”).
b) Pleonasme alcătuite din elemente purtătoare de sens lexical şi de mărci gramaticale: „cel mai
optim mijloc de obţinere a eficienţei economice”... (optim = „cel mai bun sau foarte bun”).
c) Pleonasme alcătuite numai din elemente purtătoare de mărci gramaticale: sticksuri (-s este marca
pluralului în limba engleză, din care provine cuvântul, iar -uri este desinenţă de plural la substan-
tivele neutre româneşti).

După nivelul limbii la care se realizează, avem:

a) Pleonasme lexicale (se produc la nivelul cuvântului): coasociat, copărtaş, copartener, ultrasplendid etc.
b) Pleonasme interlexicale (constau în folosirea în acelaşi context a unor cuvinte cu acelaşi înţeles
sau între care există un raport de incluziune): situaţii conjuncturale, ştrangulare la nivelul gâtului,
făţarnic şi perfid, harta mapamondului, a avansa înainte etc.
c) Pleonasme etimologice (implică, pe lângă înţelesul cuvintelor, şi etimologia lor): procent...la sută,
aniversarrea a X ani, a-şi aduce aportul, cel mai optim, caligrafie frumoasă, ortografie corectă, în-
tâmplare fortuită, semne vitale de viaţă etc.

ISMM seminar 3 Lect. dr. Daniel Ciurel

d) Pleonasme ale formării cuvintelor: copărtaş, codevălmăşie, a coexista împreună, a convieţui
laolaltă, a colabora împreună, întrajutorare reciprocă, preexistent anterior, autobiografie personală,
dureri gastroabdominale, coontraargument împotriva, alcoolemie în sânge, miniviluţă etc.
e) Pleonasme gramaticale (se datorează cumulului inutil de mărci gramaticale): ouălele, dar însă,
iar din nou, deci aşadar, aşadar şi prin urmare, tot mereu, cel mai străvechi, foarte rarisim, foarte
infim, mai suprem, mai superior, mai inferior, tare sublim, extrem de admirabil, a se datora datorită,
a se suprapune peste, drept pentru care, drept ca urmare, decât numai, doar numai etc.
f) Pleonasmul grafic: „de bună voie şi nesiliţi de nimeni” (bună voie = „cu voia noastră”). Corect:
bunăvoie „de la sine, singur”; „termenul era binecunoscut pentru toată lumea” (binecunoscut
= „cunoscut de toţi”); corect, bine cunoscut „cunoscut bine, în detaliu”.

După scop sau intenţie, avem:

a) Pleonasmul persuasiv (din dorinţa vorbitorilor de a se face cât mai bine înţeleşi şi de a convinge):
„În această situaţie nu este permisă uitarea valorilor spirituale naţionale, pe care trebuie să le
celebrăm, să le serbăm, să le omagiem”.
b) Pleonasmul intensificator (urmăresc o intensificare a sensului, având o evidentă notă afectivă):
„Nu aveţi dreptul să vorbiţi, ageamiilor, nepricepuţilor şi cârpacilor ce sunteţi!”.
c) Pleonasmul explicativ: toată ziua e oţărât şi furios; gesturi execrabile şi respingătoare.

După gradul de suprapunere a sensului şi a mărcilor gramaticale exprimate de termenii

componenţi:
a) Pleonasme totale sau perfecte (rezultă din suprapunerea totală a sensului a două secvenţe):
„Adevărul constituie baza fundamentală a moralei”.
b) Pleonasme parţiale sau aproximative (sensurile se învecinează, dar nu se suprapun): „textul aces-
tei lucrări este dificil şi complex”; „munca nu se poate face decât cu pasiune şi dăruire”.
c) Pleonasme discutabile: când doi sau mai mulţi termeni cu sensuri apropiate se juxtapun într-un
raport de tip explicativ: „s-a declanşat o ofensivă generală, antipesedistă, pe toate fronturile”.
d) False pleonasme: spaimă panică (spaimă teribilă provocată de Pan – semizeu în mitologia
greacă); de bunăvoie şi nesilit de nimeni „sunt bucuros să fac ceea ce fac şi totodată nu mă sileşte
nimeni”. A nu se confunda bunăvoie, ce presupune o determinare afectivă, cu bună voie, ce pre-
supune o determinare volitivă. (cf. şi M-am supus de bună voie).

După raportul cu norma literară:

a) Pleonasme intolerabile (respinse de limba literară) – cele mai multe dintre ele.
b) Pleonasme tolerabile, în diferite grade, din următoarele puncte de vedere:
w Ca mijloc de accentuare, de reliefare: ajută-te singur, îşi vorbeşte sieşi, se cunoaşte pe sine, a
văzut cu ochii lui.
w Ca mijloc de dezambiguizare: copii se spală pe ei / unii pe alţii; s-au autoflagelat (faţă de s-au
flagelat, care e ambiguu); banc de nisip, banc de peşti, banc de lucru; sticlă de sticlă (faţă de sticlă
de plastic); miere de albine.
w Ca mijloc de exprimare clară a unei realităţi aparte: a revenit din nou („a venit – a plecat, a revenit,
iar a plecat, iar a revenit”).

ISMM seminar 4 Lect. dr. Daniel Ciurel