Articolul de tip feature

Despre articolele de presă s-au scris şi se vor scrie tomuri întregi, s-au purtat şi se poartă dezbateri
aprinse. Capitolul de faţă nu-şi propune nici pe departe să trateze exhaustiv problema complexă a
articolelor de presă, ci doar să vă ofere câteva sugestii utile în munca dumneavoastră ca specialist
în relaţii publice. Utilizarea sau nu a tehnicilor de redactare şi de difuzare a articolelor de presă
rămâne la latitudinea dumneavoastră, în funcţie de experienţa pe care o aveţi în scriitura
jurnalistică, de publicaţia cu care vă propuneţi să colaboraţi, de publicul-ţintă pe care îl vizaţi şi –
de ce nu? – în funcţie de ceea ce aşteaptă şeful şi colegii de la dumneavoastră.
Termenul „articol” este generic, el fiind atribuit oricărui text ce apare în presa scrisă. Prin urmare,
sub această denumire globală vom întâlni genuri publicistice precum ancheta, comentariul,
cronica, editorialul, eseul, foiletonul, pamfletul, recenzia, reportajul etc. Trebuie menţionat, de
asemenea, că un articol poate fi de sine stătător sau poate constitui un episod al unui serial (rubrici),
cum ar fi, de exemplu, un serial despre istoria olimpismului în România, despre automobilism,
grădinărit, creşterea animalelor de companie, călătorii etc.
În activitatea dumneavoastră, trebuie să căutaţi şi să fructificaţi ocaziile de a scrie nu numai ştiri
şi comunicate de presă despre organizaţia dumneavoastră, ci şi articole. Acestea produc un efect
favorabil asupra imaginii organizaţiei, deoarece publicul acordă, de obicei, o mare credibilitate
informaţiilor preluate din mass-media; este binecunoscută mentalitatea conform căreia un
eveniment, o afirmaţie etc. sunt adevărate pentru că „am văzut la televizor” sau „am citit în ziar”.
Mai mult, dacă o publicaţie vă solicită un articol, faceţi tot ce se poate pentru a nu rata această
ocazie, deoarece propria dumneavoastră iniţiativă în a propune spre publicare unele articole are de
obicei cam aceeaşi rată de reuşită ca şi în cazul comunicatelor de presă: unul din zece. Cu toate
acestea, dacă nu vi se solicită articole, înseamnă că ar trebui să preluaţi iniţiativa; în acest caz, nu
vă grăbiţi să scrieţi un articol pe care apoi să încercaţi să-l „vindeţi” cuiva, ci procedaţi invers:
găsiţi întâi publicaţia care ar fi dispusă să vă găzduiască un articol şi apoi, în funcţie de sfera de
interes a acesteia, căutaţi un subiect potrivit pe care să-l trataţi într-un articol.
În această idee, trebuie menţionat faptul că practica de a promova publicarea de advertoriale este
acceptată de etica relaţiilor publice, deoarece un advertorial (material publicitar scris sub forma
unei opinii obiective) vorbeşte în special despre reputaţia organizaţiei, nu neapărat despre intenţia
ei de a-şi vinde neapărat produsele sau serviciile.
Articolele de presă nu numai că sporesc aria vizibilităţii mediatice a unei organizaţii, dar contribuie
şi la menţinerea ei în timp (Bland, 1998, 80). Prin urmare, se poate afirma că efectele lor au nu
numai o dimensiune spaţială, ci şi una temporală.
Articolul de presă este mai uşor şi, în acelaşi timp, mai dificil de scris decât ştirea sau comunicatul
de presă. Este mai uşor de scris pentru că el nu necesită neapărat respectarea tuturor constrângerilor
ce privesc redactarea unei ştiri sau a unui comunicat, precum regula „piramidei inversate” sau a
celor şase întrebări esenţiale. Totodată, el este mai dificil de redactat, deoarece de această dată
autorul are deplina libertate şi responsabilitate în alegerea formei de exprimare, cu condiţia să
transmită mesajele dorite, pe care să le înzestreze cu un impact cât mai mare asupra publicurilor-
ţintă vizate. Mai mult decât atât, dacă un comunicat de presă este construit de la bun început cu
intenţia difuzării sale către mai multe mass-media, articolul de presă se concepe în majoritatea
cazurilor pentru a fi propus unei anumite publicaţii; ca urmare, nu numai că aria lui de difuzare va
fi mult mai restrânsă (o singură publicaţie), dar va trebui să ţineţi seama, de la bun început, de
modul în care publicaţia respectivă abordează realitatea (specificul publicaţiei).
Articolele pot fi scrise atât pentru mass-media independente, cât şi pentru instrumentele de
comunicare internă ale organizaţiei: ziarul de întreprindere, presa departamentală, newsletter-ul
etc.
De asemenea, trebuie menţionat că, dacă în presa de informare generală sunt căutate mai ales
articole legate de politică, economie, sănătate şi sport, presa specializată (profesională, comercială,
industrial ş.a.m.d.) oferă mult mai multe ocazii pentru organizaţiile sau persoanele interesate de
un anumit domeniu sau care constituie o autoritate profesională în activitatea pe care o desfăşoară.
Apariţiile în presă sunt cel puţin la fel de benefice pentru imaginea organizaţiei ca şi publicarea de
reclame plătite; condiţia de bază pentru asemenea apariţii este să fie oneste, obiective şi echilibrate,
adică să elimine suspiciunea de reclamă mascată; concret, va trebui să cunoaşteţi foarte bine limita
greu de sesizat dintre publicitate (notificare gratuită) şi reclamă (notificare plătită şi cu o intenţie
vădită de influenţare) şi să vă menţineţi în limitele primei categorii.
Sunt relativ frecvente cazurile în care diferite publicaţii solicită articole de la anumite organizaţii
sau persoane proeminente. De cele mai multe ori, sarcina scrierii acestor articole revine tot
specialistului în relaţii publice al organizaţiei respective, chiar dacă autorul „oficial” – cel al cărui
nume va apărea în ziar sau în revistă – va fi altcineva, de pildă directorul instituţiei.
Pentru a scrie un articol de presă, trebuie, în primul rând, să identificaţi cele şase întrebări
consacrate în jurnalistică (Cine? Ce? Când? Unde? Cum? De ce?). Spre deosebire de ştirea şi de
comunicatul de presă, în acest caz aveţi mai multă libertate în tratarea răspunsurilor la aceste
întrebări, în organizarea şi prezentarea lor. În acelaşi timp însă, vi se cere un efort creativ
substantial mai mare decât în cazul genurilor publicistice bazate pe regula „piramidei inversate”.
Dacă ştirea şi comunicatul de presă intră în categoria „hard news” (ştiri perisabile), articolele intră,
în general, în categoria „soft news” (ştiri durabile): un reportaj despre un colecţionar de fluturi
tropicali, de exemplu, îşi menţine valoarea informaţională indiferent dacă este publicat astăzi,
săptămâna viitoare sau peste o lună, lucru care nu mai este valabil în cazul unui accident de avion.
În funcţie de genul abordat, un articol poate relata evenimente cu caracter aventuros, incidente
hilare, experienţe neobişnuite sau aspecte din viaţa cotidiană a unei persoane, întâmplări
neobişnuite, istorii sentimentale sau spirituale, aspecte de sezon etc.
În scrierea unui articol pentru alte publicaţii decât cele destinate comunicării interne, trebuie să
ţineţi cont de câteva reguli generale:
– atunci când treceţi la elaborarea unui articol, trebuie să fiţi conştient de faptul că, în aprecierea
lui, cititorul va utiliza mai degrabă criterii emoţionale decât raţionale. Într-adevăr, planul
psihologic prevalează în comparaţie cu cel logic. Astfel, de exemplu, tehnica „piramidei inversate”
– concretizare a abordării din perspectivă psihologică – este eficientă nu numai în cazul ştirilor şi
comunicatelor, ci şi în cel al articolelor de presă. Cu toate acestea, utilizarea excesivă a acestei
tehnici în cazul articolelor nu este întotdeauna cea mai fericită idee, deoarece ea permite relatarea
faptelor cu o anumită lipsă de profunzime şi cu un ton neutru care nu convinge întotdeauna, mai
ales în cazul articolelor de atitudine. Articolul dumneavoastră mai poate fi construit în plan
cronologic, redând faptele în ordinea producerii lor; cronologia inversă este de obicei mai atractivă
decât cea simplă, care induce senzaţia de monotonie.
Planul logic, eficient mai ales în cazul articolelor de tip anchetă, se bazează pe principiul tezei şi
antitezei, în timp ce planul descriptiv (analitic) utilizează o structură ce cuprinde prezentarea
situaţiei, apoi evidenţierea cauzelor şi, în fine, enumerarea consecinţelor. În fine, planul liber, cel
mai dificil de abordat, dar şi cel mai spectaculos, ţine cont în primul rând de mesajul iniţial pe care
vreţi să-l transmiteţi, permiţându-vă utilizarea oricăror mijloace stilistice, inclusiv a celor
sofisticate care ţin mai degrabă de domeniul creaţiei literare;
– ca şi în cazul ştirii sau al comunicatului de presă, orice articol trebuie să aibă o introducere, un
cuprins şi o încheiere. Este adevărat că acestea nu trebuie să fie identice cu cele utilizate în cazul
ştirii sau al comunicatului, autorul având deplina libertate de a decide cum trebuie să înceapă, să
continue şi să sfârşească articolul său; important este ca acesta să aibă, totuşi, un cap şi o coadă;
– trebuie respectată lungimea indicată de editor: o pagină, 300 de cuvinte etc. De asemenea,
articolul trebuie să se încadreze în maniera de prezentare a publicaţiei respective, în stilul său
editorial;
– la redactarea articolului, trebuie să ţineţi cont neapărat de faptul că prima frază a acestuia este şi
cea mai importantă (Newsom, 2004, 253). Ea trebuie nu numai să stimuleze interesul cititorului,
ci şi să-i dea o idee despre ce va fi vorba în continuare. Dacă începutul articolului nu este suficient
de convingător, cititorii vor renunţa la a-l mai citi în favoarea altor ştiri;
– introducerea trebuie sprijinită şi dezvoltată cu argumente şi fapte tratate mai departe, în cuprinsul
articolului (Newsom, 2004, 254). Pentru aceasta, afirmaţiile dumneavoastră trebuie să se bazeze
pe dovezi verificabile, pe mărturii ale unor surse calificate, pe statistici, sondaje şi rezultate ale
anchetelor, pe analogii şi comparaţii;
– obiectivitatea este foarte importantă. De asemenea, referirile prea insistente la produsele propriei
organizaţii nu sunt indicate, cu excepţia cazului în care editorul publicaţiei a cerut expres acest
lucru. Obiectivitatea nu înseamnă nici pe departe că articolul dumneavoastră nu trebuie să exprime
o anumită opinie: la urma urmei, orice articol susţine o opinie. Important este ca ea să fie susţinută
cu argumente credibile, bazate pe realităţi obiective;
– materialul trebuie dactilografiat la două rânduri şi cu spaţiu suficient în partea stângă a paginii,
pentru a permite efectuarea corecturilor redacţionale;
– la articol trebuie adăugate fotografii ale autorului, precum şi ale produsului despre care este vorba
(în caz că articolul se referă la un produs) sau alte fotografii care ar putea fi utile în ilustrarea
articolului. Fotografiile trebuie să aibă legende, iar numele autorului trebuie însoţit şi de funcţia
(poziţia) acestuia;
– dacă autorul „oficial” este altcineva, trebuie să vă asiguraţi că acesta a văzut articolul înainte de
a fi trimis spre publicare şi că a fost de acord cu conţinutul.