Asociatia psihiatrilor liberi a insemnat pentru psihiatria romana un
punct de referinta pentru descatusarea disciplinei fata de dogmatismul comunist.
Din pacate dr.Romila s-a cocotat ca presedinte al Asociatiei psihiatrilor
liberi si,acuma intelegem dece,asociatia a fost desfiintata ca activitate
Astfel,după o perioadă activă, conducerea, în frunte cu Romilă, a adus
activitatea asociaţiei într-o muncă de rutină, neinteresantă, rândurile asociaţiei s-au rărit din cauza celor dezamăgiţi şi care nu mai puteau realiza că organizaţia şi-ar mai fi menţinut principiile iniţiale.
Conducerea s-a bucurat de ceva câştiguri materiale donate de fapt
asociaţiei: xerox, calculator, unele sume de bani care nu au mai fost controlate ca destinaţie, sume cu care s-ar fi putut edita un tratat de psihiatrie, Romilă a devenit invitatul etern în străinătate ori de câte ori se trimiteau invitaţii pentru asociaţie.
În schimb, Romilă a decis editarea unor traduceri nesemnificative, fără
a mai vorbi de calitatea lor. Treptat activitatea asociaţiei a devenit alienantă, metodele de conducere dictatoriale, alegerile formale şi cu aceleaşi rezultate (Romilă preşedinte), tineretul a dispărut, iar organizaţia s-a transformat într-un grup legat administrativ de Romilă, în sensul subordonaţilor săi de la serviciul 9 la care el este medic şef.
Aşa a murit o mare iluzie.
Azi, A.P.L.R. mai există doar pentru unii colegi naivi din străinătate. Se impune acum o reformă a organizaţiei şi redarea ei către tineret, care de fapt trebuie să preia conducerea şi să-i stabilească strategia. Oare Romilă – profesorul - va ceda vreodată un business atât de important ?
Ca un mic divertisment prezentam pozitia unor nomenclaturisti
comunisti,care la ordinul partidului scriau carti care sa fundamenteze,asa zisa psihiatrie socialista. Iată cum prezentau această poziţie, pe care o denumeau “înaintată”, unii dintre apologeţii psihiatriei comuniste (V. Predescu, A. Romila în lucrarea Psihiatria, Ed. Medicală, 1976, pag.79): “Poziţia noastră în psihiatrie, ca ramură aplicată a antropologiei materialist-dialectice, constă în a considera omul ca pe o unitate psihobiologică...” deşi în mod ciudat concepţia psihosomatică reprezenta în viziunea lor o concepţie burgheză. Şi mai departe “…în psihiatrie, poate mai mult decât în alte domenii ale medicinii, trebuie subliniată concepţia noastră despre lume şi viaţă, materialismul - dialectic şi istoric, bază a comunismului ştiinţific”. Rezultă acum în mod clar care era viziunea despre psihiatrie a acestor ideologi şi, totodată, care erau bazele psihiatriei socialiste, bazele unei psihiatrii politizate.
Acuma,dece ne-am mira ca Romila a distrus Asociatia psihiatrilor Liberi,cand
stim ca multi comunisti fanatici sau colaboratori ai securitatatii au facut lucruri similare in domeniile lor de activitate.