Dictionar despre oligarhie

Oligarhia reprezintă guvernarea statului de către un grup, pervertită prin abuzul de

putere. Oligarhia reprezintă o formă de guvernământ, în care cea mai mare, sau
intreagă putere politică este deţinută de un mic segment al societăţii, în general cel
mai reprezentativ din punctul de vedere al puterii, exprimată fie prin bani, înrudire,
putere militară, influenţă politică. Cuvântul îşi are rădăcinile în limba greacă şi
provine din 'oligo' - puţini şi 'arkhos' - a conduce.

În mod tradiţional, oligarhiile se perpetuează prin intermediul câtorva familii

importante, ai caror copii sunt formaţi pentru a deveni moştenitorii acestei puteri. în
contrast cu aristocraţia, forma de guvernământ în care cei mai 'buni' deţin puterea,
oligarhia reprezintă adeseori o manifestare a puterii exprimată în mod nedemocratic,
în care personaje cheie rămân în umbră, preferând să conducă din culise, de cele mai
multe ori prin intermediul mijloacelor economice.

O societate poate deveni oligarhie într-un anumit moment al evoluţiei ei printr-un

mecanism de acumulare graduală de mijloace economice în mod netransparent de
către un grup restrâns de indivizi.

Oligarhia este acea forma de guvernamant in care puterea apartine celor putini,unei
elite

Daca elita este vazuta prin prisma criteriilor economice atunci as spune ca avem de-a face cu un
SISTEM OLIGARHIC. Daca criteriile sunt de alta natura atunci as spune ca avem de-a face cu o
ideologie FASCISTA.

Dupa model rusesc, oligarhia nu poate fi gandita decat sistemic. Conectati la fonduri
publice si la resursa energetica, Hodorkovski, Abramovici sau Berezovski au sprijinit
puterea politica si au cautat sa controleze media. Oligarhia are tendinta de a-si crea
structuri suprastatale si nu poate functiona in absenta unui control strict al justitiei.
Ecuatia simpla a oligarhiei include in mod obligatoriu: infiltrarea politica, controlul
media, accesul privilegiat la resurse energetice si imblanzirea justitiei. In România,
doar Dinu Patriciu (PNL) si Dan Voiculescu (PC) se pot lauda ca se apropie de
modelul oligarhic veritabil. Oligarhia lor pune in pericol statul de drept si ameninta
mari principii democratice, pe cand presupusa oligarhie de la Cotroceni se limiteaza la
afaceristi cu ambitii financiare relative, dar fara pretentii hegemonice. Nu stim,
desigur, daca nu cumva se viseaza si ei oligarhi, insa astazi abia daca depasesc statutul
de mici baroni locali.

În cursul anului 2004, transferul procesului de contestare publică, venită în perioada 2000-2003 cu
precădere din exterior (parlamentari din Uniunea Europeană), s-a reorientat şi a cuprins segmente largi
ale populaţiei din România. Cu cît statul oligarhic al PSD-ului căpăta trăsăturile clasice ale unui regim
mafiot, cu atît contestarea venită din partea societăţii civile şi a micului segment al presei rămase
independente devenea din ce în ce mai puternică, în ciuda cenzurii mecanismul alegerilor parlamentare
şi prezidenţiale a adus o surpriză de proporţii: schimbarea guvernării PSD. Instrumentul principal
folosit de guvernul Năstase în instaurarea regimului semi-oligarhic din perioada 2000-2004 a fost
politizarea justiţiei pînă la anularea oricărei pretenţii de independenţă a puterii judecătoreşti.
Privatizările frauduloase, contractele obţinute fără nici un fel de licitaţie, refuzurile anchetării comiterii
unor fapte de corupţie la cel mai înalt nivel, toate actele grave prin care s-au adus statului prejudicii
financiare enorme au fost posibile în lipsa unei reale independenţe a justiţiei faţă de factorul politic.
Pusă în faţa acestei situaţii fără precedent, Comisia Europeană a trebuit să găsească o soluţie inedită în
ceea ce priveşte încheierea negocierilor cu România