ADJECTIVUL

Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însușirea unui obiect, în
sens larg.
Adjectivul determină un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume sau
numeral cu valoare pronominală).
Adjectivele pot fi:
- propriu-zise
- provenite din verb la participiu
- provenite din verb la gerunziu
- provenite din adverb

Adjectivele sunt:
o variabile: când își modifică forma în vorbire, în funcție de gen și
număr
 patru forme flexionare: bun, bună, buni, bune
 trei forme flexionare: sătesc, sătească, sătești
 două forme flexionare: mare, mari

o invariabile: când nu își modifică forma în vorbire: bleu, ditamai

♦ Adjectivele se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.

♦ De obicei, adjectivul stă după substantivul determinat.
♦ Adjectivul așezat înaintea substantivului preia articolul hotărât de la
substantivul determinat.

1
 Gradele de comparație ale adjectivului

Gradul pozitiv
♦ La gradul pozitiv, adjectivul arată însușirea unui obiect, fără a o compara cu
însușirea altui obiect sau cu însușirea sa. (mare, mic, cald, rece, roșu – mașina mare,
copacul mic, ceaiul cald, apa rece, tricoul roșu)
♦ Uneori adjectivele la gradul pozitiv pot fi însoțite de articolele: cel, cea, cei, cele.
(copacul cel mare, mașina cea mare, copacii cei mari, mașinile cele mari).

Gradul comparativ
♦ La gradul comparativ, adjectivul poate exprima însușirea unui obiect comparată
cu însușirea altui obiect (Mașina albastră este mai mare decât mașina roșie.) sau însușirea
obiectului comparată cu aceeași însușire, dar într-o situație diferită (Sania alunecă mai
bine pe zăpadă decât pe iarbă.).
♦ Termenii comparației pot fi în aceeași propoziție, ca mai sus, sau în propoziții
diferite (Mașina albastră este mare. Mașina roșie este mai mare. / Aerul este curat în oraș.
La munte este însă mai curat.)
♦ Gradul comparativ poate prezenta trei trepte ale însușirii, cu ajutorul
unor adverbe sau locuțiuni adverbiale:

 comparativul de superioritate – mai mare

 comparativul de egalitate – la fel de mare, tot atât de mare, tot așa de mare
 comparativul de inferioritate – mai puțin mare

♦ Termenii comparației sunt legați prin adverbele decât, ca (mai mare decât …, mai
mare ca …) sau prin locuțiunile prepoziționale față de, în comparație cu (mai mare față
de …, mai mare în comparație cu …).

2
 Gradul superlativ
♦ La gradul superlativ, adjectivul arată însușirea la gradul cel mai scăzut sau cel
mai înalt și pot fi de două feluri: relativ sau absolut.

Gradul superlativ relativ

♦ Adjectivul la gradul superlativ relativ arată însușirea la gradul cel mai înalt sau
cel mai scăzut comparată cu aceeași însușire a altor obiecte sau cu însușirea aceluiași
obiect în situații diferite. Gradul superlativ relativ poate fi:

 superlativ relativ de superioritate (cel mai mare) – Copacul acesta este cel

mai mare dintre toți copacii din pădure.
 superlativ relativ de inferioritate (cel mai puțin mare) – Dintre toți copacii
din jur acesta este cel mai puțin mare.

♦ În cazul unui substantiv care prezintă mai multe adjective la gradul superlativ
relativ, atunci când se dorește accentuarea gradului superlativ al însușirilor, articolul (cel,
cea, cei, cele) se poate repeta înaintea fiecărui adjectiv: omul cel mai bun, cel mai harnic
și cel mai voinic (omul cel mai bun, harnic și voinic).

Gradul superlativ absolut

♦ Adjectivul la gradul superlativ absolut arată cel mai înalt grad al însușirii, fără a
compara însușirea cu însușirile altor obiecte sau cu însușirea aceluiași obiect în
împrejurări diferite. În cele mai multe cazuri, superlativul absolut se construiește cu
ajutorul adverbului foarte (foarte mare, foarte frumos, foarte departe). În unele cazuri este
format și cu ajutorul adverbului tare (tare frumos).
♦ superlativ absolut de superioritate : foarte mare
♦ superlativ absolut de inferioritate : foarte puin mare

3
 ♦ Atunci când se dorește accentuarea unor însușiri sunt folosite și mijloace mai
expresive decât adverbele foarte și tare:

 adverbe și locuțiuni adverbiale’: prea, nemaipomenit de, grozav de, din cale-

afară de, nespus de, neînchipuit de, nemaipomenit de, minunat de, nevoie-mare
 reluarea adjectivului printr-un diminutiv: singur-singurel
 substantive cu valoare de adverb de mod: foc, tun (sănătos tun, frumos foc)
 repetarea adjectivului: mare, mare; mică-mică
 prelungirea unor sunete: rrrece, maaare

Adjective fără grade de comparație

♦ O serie de adjective nu prezintă grade de comparație, în general cele care
reprezintă însușiri care nu pot fi comparate (complet, întreg, etern, viu, mort, rotund,
unic, strămoșesc, perfect) sau cele provenite din limba latină unde erau forme de
superlativ ori comparativ (suprem, superior, inferior, optim, major, minor, interior,
exterior, posterior, minim).

Locuțiunile adjectivale

- sunt exprimate printr-un grup de două sau mai multe cuvinte, care împreună au
valoarea unui adjectiv și exprimă însușirea unui obiect (om fără noroc, mașină de
ocazie, om de nimic, om cu stare, om cu dare de mână, griji de zi cu zi)
- Locuțiunile adjectivale se comportă precum un adjectiv: au aceleași funcții
sintactice, pot fi însoțite de un articol demonstrativ (omul cel cu dare de mână) și pot
avea grade de comparație (un om foarte de treabă).