ADJECTIVUL

Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însușirea unui obiect,
în sens larg.
Adjectivul determină un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume sau
numeral cu valoare pronominală).
Adjectivele pot fi:
- propriu-zise – Copiii poartă tricouri roșii.
- provenite din verb la participiu – Am pierdut cartea primită.
- provenite din verb la gerunziu – Am văzut coșuri fumegânde.
- provenite din adverb - El este un domn bine.

Adjectivele sunt:
o variabile: când își modifică forma în vorbire, în funcție de gen și
număr
 patru forme flexionare: bun, bună, buni, bune
 trei forme flexionare: sătesc, sătească, sătești
 două forme flexionare: mare, mari

o invariabile: când nu își modifică forma în vorbire: bleu, gri, bej

♦ Adjectivele se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.

♦ De obicei, adjectivul stă după substantivul determinat.
Hainele vechi au dispărut.

♦ Adjectivul așezat înaintea substantivului preia articolul hotărât de la

substantivul determinat.
Vechile haine au dispărut.
Gradele de comparație ale adjectivului
1.Gradul pozitiv
♦ La gradul pozitiv, adjectivul arată însușirea unui obiect, fără a o compara cu
însușirea altui obiect sau cu însușirea sa. (mare, mic, cald, rece, roșu – mașina mare,
copacul mic, ceaiul cald, apa rece, tricoul roșu)

1
 ♦ Uneori adjectivele la gradul pozitiv pot fi însoțite de articolele
demonstrative : cel, cea, cei, cele. (copacul cel mare, mașina cea mare, copacii cei
mari, mașinile cele mari).
2Gradul comparativ
 comparativul de superioritate – mai mare
 comparativul de egalitate – la fel de mare, tot atât de mare, tot așa de mare
 comparativul de inferioritate – mai puțin mare
3.Gradul superlativ
 superlativ relativ -de superioritate (cel mai mare) – Copacul acesta
este cel mai mare dintre toți copacii din pădure.
 de inferioritate (cel mai puțin mare) – Dintre toți copacii
din jur acesta este cel mai puțin mare
 superlativ absolut – de superioritate ( foarte mare)
-de inferioritate ( foarte puțin mare)

♦ Atunci când se dorește accentuarea unor însușiri sunt folosite și mijloace mai
expresive decât adverbul foarte:
 adverbe și locuțiuni adverbiale’: prea, tare, nemaipomenit de, grozav de,
din cale-afară de, nespus de, neînchipuit de, nemaipomenit de, minunat de,
nevoie-mare
 reluarea adjectivului printr-un diminutiv: singur-singurel
 substantive cu valoare de adverb de mod: foc, tun (sănătos tun,
frumos foc)
 repetarea adjectivului: mare, mare; mică, mică
 prelungirea unor sunete: reeeece, maaare
 cu ajutorul unor prefixe/ sufixe –arhiplin, extrafine, rarisim

Adjective fără grade de comparație

♦ O serie de adjective nu prezintă grade de comparație, în general cele care
reprezintă însușiri care nu pot fi comparate (complet, întreg, etern, viu, mort,
rotund, unic, strămoșesc, perfect, orășenesc, stradal etc) sau cele provenite din
limba latină unde erau forme de superlativ ori comparativ (suprem, superior,
inferior, optim, major, minor, interior, exterior, posterior, minim).

2
 Locuțiunile adjectivale

- sunt exprimate printr-un grup de două sau mai multe cuvinte, care împreună
au valoarea unui adjectiv și exprimă însușirea unui obiect (om fără noroc,
mașină de ocazie, om de nimic, om cu stare, om cu dare de mână, griji de zi cu zi)
- Locuțiunile adjectivale se comportă precum un adjectiv: au aceleași funcții
sintactice, pot fi însoțite de un articol demonstrativ (omul cel cu dare de mână) și pot
avea grade de comparație (un om foarte de treabă).