GRAMATICA

Gradele de comparație ale adjectivului

Formele luate de adjectiv, împreună cu alte părți de vorbire, pentru a exprima diferite grade ale
unei însușirii constituie gradele de comparație ale adjectivului.

În general, adjectivele au trei grade de comparație: pozitiv, comparativ, superlativ. Există și

câteva adjective care nu prezintă grade de comparație.

Gradul pozitiv
La gradul pozitiv, adjectivul arată însușirea unui obiect, fără a o compara cu însușirea altui obiect
sau cu însușirea sa. (mare, mic, cald, rece, roșu – mașina mare, copacul mic,
ceaiul cald, apa rece, tricoul roșu)
Uneori adjectivele la gradul pozitiv pot fi însoțite de articolele: cel, cea, cei, cele.
(copacul cel mare, mașina cea mare, copacii cei mari, mașinile cele mari).
Gradul comparativ
La gradul comparativ, adjectivul poate exprima însușirea unui obiect comparată cu însușirea altui
obiect (Mașina albastră este mai mare decât mașina roșie.) sau însușirea obiectului
comparată cu aceeași însușire, dar într-o situație diferită ( Sania alunecă mai bine pe zăpadă
decât pe iarbă.).
Termenii comparației pot fi în aceeași propoziție, ca mai sus, sau în propoziții diferite ( Mașina
albastră este mare. Mașina roșie este mai mare. / Aerul este curat în oraș.
La munte este însă mai curat.)
Gradul comparativ poate prezenta trei trepte ale însușirii, cu ajutorul unor adverbe sau locuțiuni
adverbiale:

 comparativul de superioritate – mai mare

 comparativul de egalitate – la fel de mare, tot atât de mare, tot așa de mare
 comparativul de inferioritate – mai puțin mare
Termenii comparației sunt legați prin adverbele decât, ca (mai mare decât …, mai mare ca …)
sau prin locuțiunile prepoziționale față de, în comparație cu (mai mare față de …, mai
mare în comparație cu …).
Gradul superlativ
La gradul superlativ, adjectivul arată însușirea la gradul cel mai scăzut sau cel mai înalt și pot fi
de două feluri: relativ sau absolut.

Gradul superlativ relativ

Adjectivul la gradul superlativ relativ arată însușirea la gradul cel mai înalt sau cel mai scăzut
comparată cu aceeași însușire a altor obiecte sau cu însușirea aceluiași obiect în situații diferite.
Gradul superlativ relativ poate fi:
  superlativ relativ de superioritate ( cel mai mare) – Copacul acesta este cel mai
mare dintre toți copacii din pădure.
 superlativ relativ de inferioritate ( cel mai puțin mare) – Dintre toți copacii din jur
acesta este cel mai puțin mare.
În cazul unui substantiv care prezintă mai multe adjective la gradul superlativ relativ, atunci când
se dorește accentuarea gradului superlativ al însușirilor, articolul (cel, cea, cei, cele) se poate
repeta înaintea fiecărui adjectiv: omul cel mai bun, cel mai harnic și cel mai voinic (omul
cel mai bun, harnic și voinic).
Gradul superlativ absolut
Adjectivul la gradul superlativ absolut arată cel mai înalt grad al însușirii, fără a compara însușirea
cu însușirile altor obiecte sau cu însușirea aceluiași obiect în împrejurări diferite. În cele mai
multe cazuri, superlativul absolut se construiește cu ajutorul adverbului foarte (foarte mare,
foarte frumos, foarte departe). În unele cazuri este format și cu ajutorul
adverbului tare (tare frumos).
Atunci când se dorește accentuarea unor însușiri sunt folosite și mijloace mai expresive decât
adverbele foarte și tare:

 adverbe și locuțiuni adverbiale’: prea, nemaipomenit de, grozav de, din

cale-afară de, nespus de, neînchipuit de, nemaipomenit de,
minunat de, nevoie-mare
 reluarea adjectivului printr-un diminutiv: singur-singurel
 substantive cu valoare de adverb de mod: foc, tun (sănătos tun, frumos foc)
 repetarea adjectivului: mare, mare; mică-mică
 prelungirea unor sunete: rece, mare
Adjective fără grade de comparație
O serie de adjective nu prezintă grade de comparație, în general cele care reprezintă însușiri care
nu pot fi comparate (complet, întreg, etern, viu, mort, rotund, unic,
strămoșesc, perfect) sau cele provenite din limba latină unde erau forme de superlativ ori
comparativ (suprem, superior, inferior, optim, major, minor, interior,
exterior, posterior, minim)