CONJUNCŢIA

Definiţie:
- conjuncţia se caracterizează ca fiind clasa de cuvinte neflexibile, prin intermediul căreia se exprimă relaţii sintactice de coordonare, de
subordonare, pragmatice sau discursive;
- aparţine clasei conectorilor; ! Clasa conectorilor : prepoziţii, conjuncţii şi relative(pronominale, adjectivale, respectiv adverbiale).
Structura morfematică a conjuncţiilor:
1. Conjuncţii neanalizabile: că, ci, dar, de, fie, iar, însă, or, ori, sau, să, şi;
! Conjuncţiile căci şi dacă intră în categoria celor neanalizabile, structura lor complexă originară fiind greu de recunoscut
( căci= că +ce, dacă= de+că);
2. Conjuncţii analizabile:
a) sudate: deoarece, deşi, încât, întrucât, fiindcă; b) nesudate: ca să, ca..să......
Clasificare:
1. Conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare - coordonează două părţi de propoziţie de acelaşi fel, o parte de propoziţie şi o
propoziţie de acelaşi fel sau două propoziţii de acelaşi fel:
Erau atenţi şi curioşi. Am citit şi le-am povestit cartea.
Au apreciat dorinţa lor de a învăţa şi de a afla lucruri noi. A înţeles că trebuie să citească şi să scrie temele.
Le voi aduce fructe şi ce vor mai vrea.
! Foarte rar, poate lega şi două părţi de propoziţie diferite, dar care au acelaşi termen regent: ex. Dau sfaturi oricând şi oricui.
a) Copulative - exprimă ideea de asociere: şi, nici...nici, cât şi, cum şi, precum şi, ca şi;
! Când apare fără corelativ, nici este semiadverb- Nu a ajuns nici colegul meu la timp.
! şi capătă valoare adversativă în situaţia în care apare opoziţia între termenii pe care îi leagă:
ex.: El vine şi ea pleacă. Informaticienii folosesc cuvântul site, şi nu sit.
! şi are valoare concluzivă în contexte precum : Sunt om şi greşesc.
b) Disjunctive- exprimă excluderea sau alternanţa unor acţiuni: sau, ori, fie, au( popular);
c) Adversative- exprimă opoziţia: iar, dar, însă, ci, or, numai că, doar că, numai cât;
! conjuncţiile iar, or, ci, precum şi locuţiunile numai că, doar că, numai cât leagă doar propoziţii;
! dar poate avea şi valoarea unei conjuncţii concluzive, în acest context fiind folosită numai în interiorul
sau la sfârşitul propoziţiei: ex.: S- a hotărât dar să nu mai asculte de nimeni.
! înaintea conjuncţiilor adversative se pune virgulă, excepţie făcând conjuncţia or , care poate fi
precedată sau urmată de virgulă, în funcţie de context: Ex.: Mi- a spus că va participa la competiţie. Or,
competiţia coincide cu activitatea lui.
d) Concluzive- introduc un rezultat, o concluzie, o consecinţă: aşadar, deci, carevasăzică, vasăzică, ca atare, aşa că, de aceea, în
concluzie, în consecinţă, prin urmare .
 2. Conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare:
a) Circumstanţiale - introduc propoziţii subordonate temporale, modale, cauzale, condiţionale etc.;
b) Necircumstanţiale - introduc propoziţii subordonate subiective, predicative, completive directe, completive prepoziţionale etc.;
! Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale cunosc şi o altă clasificare, în funcţie de raporturile sintactice:
 specializate:
*cauzale: căci, fiindcă, deoarece, întrucât, din cauză că, din pricină că,de vreme ce, din moment ce, pentru că;
*concesive: deşi, cu toate că, chiar dacă, chiar de, măcar de, măcar să,;
*consecutive: încât;
*temporale: imediat ce, îndată ce, abia ce, ori de câte ori;
*comparative: ca şi cum, ca şi când, pe cât, de parcă;
 nespecializate- au valori semantice diferite în funcţie de context: să, că, dacă, unde, până, câtă vreme, după ce etc.

Locuţiunile conjuncţionale
→ grupuri de cuvinte ce se constituie în unităţi sintactico-semantice echivalente cu conjuncţiile:
cum că, aşa că, în vreme ce, de cum,
doar că, chiar dacă, de vreme ce, după,
de cum, chiar de, cât timp, pe cât,
de vreme ce, măcar de, câtă vreme, după cât,
pe măsură ce, de parcă, de ce, ca şi cum,
cum şi, pentru că, îndată ce, ca şi când,
precum şi, pe lângă că, imediat ce, după ce că,
cât şi, din pricină că, cât ce, prin urmare,
numai că, din cauză că, numai ce, în concluzie,
măcar că, în loc să, odată ce, ca atare
chit că, cu toate că, abia ce,

grupările ci şi, dar şi, care cer corelativele nu numai(că) sunt analizabile în : Conjuncţia şi, respectiv dar şi semiadverbul cumulativ şi.

!! b. gruparea şi cu e o îmbinare liberă a conjuncţiei coordonatoare şi cu prepoziţia cu. Oricare dintre cele două poate lipsi:
ex.: Andrei şi tu aţi fost aleşi. Andrei cu tine aţi fost aleşi.
* excepţie fac construcţiile cu numerale:
ex.: Doi şi cu trei fac cinci. Doi cu trei fac cinci. , dar nu şi Doi şi trei fac cinci.

o De altfel, prepoziţia cu impune cazul acuzativ părţii de vorbire cu care formează un grup prepoziţional.