ÎN LEGĂTURĂ CU PREPOZIŢIILE ŞI LOCUŢIUNILE PREPOZIŢIONALE

Cazul cerut Felul Exemple

Ac Prepoziţii simple a, către, cu, de, despre, din, dinspre, dintre, dintru, după, fără, în, înspre, între, întru,
la, lângă, pe, pentru, peste, până, prin, printre, printru, spre, sub; la acestea se
adaugă prepoziţiile neologice: per, pro, supra, versus, via
Prepoziţii de la, de pe, de lângă, de sub, de peste, de prin, de către, pe la, pe sub, pe lângă, fără de,
compuse de pe lângă, cu de la, de pe la
Locuţiuni în caz de, în loc de, (în) afară de, faţă de, din cauză/pricină de, în funcţie de, în decurs
prepoziţionale de, în curs de, vizavi de, împreună cu, laolaltă cu, cu tot cu, în raport cu, în legătură cu,
faţă cu, cu privire la, referitor la, cât despre, cât pentru; cu tot, cu toată...; cât priveşte, în
ceea ce priveşte
D Prepoziţii conform, potrivit, contrar, graţie, mulţumită, datorită
G Prepoziţii asupra, contra, deasupra, dedesubtul, dinapoia, dinaintea, dindărătul, împotriva,
împrejurul, înaintea, înapoia, îndărătul, primprejurul
Locuţiuni în faţa, în spatele, în susul, în josul, în stânga, în dreapta, în mijlocul, în cursul, în
prepoziţionale decursul, în locul, în afara, în baza, în jurul, în lungul, în latul, în urma, în ciuda, în
pofida, în favoarea, în vederea, în privinţa, în cadrul, în contextul, de-a lungul, de-a
latul, de-a dreapta, de-a stânga, de-a curmezişul, de pe urma, pe dinăuntrul, pe
dinafara, pe dedesubtul, pe baza, prin intermediul, cu excepţia etc.

Pentru că definirea morfologică include şi cuvinte din această clasă lexico-gramaticală (plus că în
orice analiză se vor întâlni şi părţi de vorbire însoţite de prepoziţii), iată o listă recapitulativă. Prepoziţiile
(locuţiunile prepoziţionale) trebuie cunoscute ca atare, altfel se va greşi mereu la analiză ori nu se va
putea ilustra corect o anumită funcţie prepoziţională într-un caz dat.
N.B. Există atribute prepoziţionale care exprimă diverse circumstanţe (loc, mod, timp, cauză etc.), aşadar
să nu le confundaţi cu circumstanţialele. Întotdeauna ţineţi cont de termenul regent (care este cuvântul pe care îl
determină: dacă determină un verb, o locuţiune verbală, un adjectiv, un adverb sau o interjecţie →
COMPLEMENT sau CIRCUMSTANŢIAL; dacă determină un substantiv, un pronume, un numeral cu valoare
substantival sau orice parte de vorbire substantivizată → ATRIBUT).
Compară:

Vine de la şcoală. – substantiv în Ac3 (pentru că este însoţit de o prepoziţie compusă), circumstanţial de loc
(complement circumstanţial pentru că determină un verb)

Venirea lui de la şcoală prea repede m-a îngrijorat. – substantiv în Ac3 (însoţit de aceeaşi prepoziţie
compusă), dar atribut substantival prepoziţional (pentru că determină un substantiv)

CAZUL AC are
 prepoziţii simple (a, cu, de, din, dintre, dintr- (dintru), despre, dinspre, în, între,
înspre, într- (întru), la, lângă, pe, pentru, prin, printr- (printru), peste, spre, sub
etc.
 prepoziţii compuse – formate din cel puţin 2 prepoziţii simple: de la, de peste, de
prin, de cu, pe la, pe sub, de lângă, de pe lângă, pe sub, fără de etc.
 locuţiuni prepoziţionale – au ca element final o prepoziţie de Ac (de, cu, la) ori au altă
structură (mai rar):
1
  în caz de, în loc de, din lipsă de, din cauză de
 împreună cu, laolaltă cu, cu tot cu, în raport cu
 privitor la, cu privire la, referitor la
 altele: cu tot / cu toată / cu toţi / cu toate

CAZUL D are numai prepoziţii simple:

 conform, potrivit, contrar (N.B. acestea pot avea, în funcţie de context, şi valoare
de adjective)
 graţie, mulţumită, datorită

N.B. Când au valoare de adjective, conform, potrivit, contrar pot cere un Complement indirect
datival.
Compară:
 Compunerea elevului a fost conform planului de idei cerut. – subst. în D3, NP

Compunerea elevului a fost conformă planului de idei cerut. – conformă (se şi poate observa
că acest cuvânt se acordă – -ă = desinenţă de fem., sg., N-Ac) are valoare de adjectiv
propriu-zis, determină substantivul compunerea (în prezenţa unui verb copulativ) şi este în
N2, NP, iar planului este un Ci în D1 cerut de acest adjectiv

 S-a îmbrăcat potrivit ocaziei. – substantiv în D3, CCM (descrie acţiunea, felul în care s-a
îmbrăcat)

 Avea un costum potrivit ocaziei. – potrivit = adjectiv propriu-zis (determină substantivul

costum, cu care se şi acordă în gen, nr. şi caz), n., sg., Ac2, atr. adj., iar ocaziei = Ci în D1
cerut de acest adjectiv

CAZUL G are
 prepoziţii (simple)
 locuţiuni prepoziţionale, toate cu aspect articulat hotărât (-l, -le, -a), multe dintre ele
provenind din adverbe / locuţiuni adverbiale prin conversiune (= schimbarea valorii
gramaticale)

Partea de vorbire din care provine Prepoziţia de G

(ADVERB)
ÎNAINTE ÎNAINTEA
ÎMPREJUR ÎMPREJURUL
DEDESUBT DEDESUBTUL
DEASUPRA DEASUPRA
ÎMPOTRIVĂ ÎMPOTRIVA
ÎNAPOI ÎNAPOIA
PRIMPREJUR PRIMPREJURUL

2
 Partea de vorbire din care provine Locuţiunea de G
(LOCUŢIUNE ADVERBIALĂ)
ÎN FAŢĂ ÎN FAŢA
ÎN SPATE ÎN SPATELE
ÎN SUS ÎN SUSUL
ÎN JOS ÎN JOSUL
ÎN MIJLOC ÎN MIJLOCUL
ÎN LUNG ÎN LUNGUL
ÎN LAT ÎN LATUL
DE-A CURMEZIŞ DE-A CURMEZIŞUL
ÎN STÂNGA ÎN STÂNGA
ÎN DREAPTA ÎN DREAPTA
ÎN URMĂ ÎN URMA

Alte locuţiuni prepoziţionale de G: în cursul, în decursul, pe parcursul, în favoarea, în

vederea, din cauza, din pricina, în ciuda, în pofida, în afara, cu excepţia, în privinţa, în locul, în
baza, pe baza, prin intermediul, în cadrul etc.
După o prepoziţie / locuţiune prepoziţională pot apărea următoarele (în afara substantivului sau
a numeralului cu valoare substantivală):
 un pronume personal, formă accentuată (f.s. este dictată de termenul regent – pronumele se ia
cu prepoziţie / locuţiune prepoziţională)
Maria se aşezase în faţa lui. – în faţa lui = pron. pers., G3, CCL
 un pronume personal, formă neaccentuată; cazul pronumelui este D1, un D posesiv (N.B. forma
pronumelui fiind neaccentuată, aceasta nu poate fi în cazul G, chiar dacă apare cu prepoziţie /
locuţiune prepoziţională de G); nu este nici D3 pentru că nu apare o prepoziţie a D-ului
Maria se aşezase în faţa-i. – în faţa-i = pron. pers., D1, CCL (dacă se ia numai pronumele atunci
f.s. a lui va fi de atribut pronominal datival – este unul dintre contextele de apariţie a D-ului
posesiv)
 un adjectiv pronominal posesiv în Ac2 (N.B. cazul adjectivului pronominal posesiv nu poate fi
G3, chiar dacă apare o prepoziţie / locuţiune prepoziţională a acestui caz; întotdeauna acordul la
adjectiv este mai puternic decât prepoziţia)
Maria se aşezase în faţa sa. – în faţa sa = adj. pronom. posesiv, f., sg., Ac2, CCL (dacă se ia
numai adjectivul, acesta va fi tot un Ac2, atr. adjectival)