Ca şi Război şi pace al lui Lev Tolstoi, acest roman tratează modul în care destinele

individuale se estompează în contextul unor evenimente istorice determinante.

Cheia Mizerabililor este personajul Jean Valjean, un deţinut evadat a cărui dorinţă disperată
de mântuire prin fiica adoptată, Cosette, se află în centrul povestirii. Valjean este urmărit
pretutindeni de inspectorul Javert, neobosit în aplicarea legii şi în dorinţa de a-l prinde, iar
viaţa lui este, irevocabil, legată de cea a lui Javert.

Drama personală a vânătorului şi a prăzii este proiectată pe fundalul Parisului revoluţionar,

un cazan în fierbere, în care Cosette se îndrăgosteşte de Marius, un tanar idealist, iar
Valjean se confruntă cu riscul de a pierde tot ce are mai drag. Hugo îl atrage pe cititor în
politica şi geografia Parisului cu o vioiciune de neegalat şi continuă apoi cu meditaţii proprii
asupra Universului, cu bătălia de la Waterloo şi cu un deznodământ surprinzător.

Mizerabilii este cu siguranta in primul rand un roman social, ce pune cu indrazneala si acuitate
problema oamenilor care traiesc in mizerie, a napastuitilor sortii, o atentie aparte fiind acordata
decaderii femeii (Fantine, Rponine Thenardier) si nefericirii copilului (exploatarea Cosettei,
mizeria lui Gavroche, abandonul micilor Thenardier). Societatea se dovedeste in toate ocaziile un
conglomerat de
contraste crude, ce-i opune individului prejudecatile sale, ura sau, in cel mai bun caz, indiferenta
ei. Modelul moral se incarneaza in doar cateva personaje, ramase singulare: episcopul Myriel,
Jean Valjean insusi. Nu este un roman cu teza: nicio solutie sociala viabila nu ni se ofera.
Traiectul exceptional al fostului ocnas poate insa juca rolul unei solutii individuale.
Destinul lui Jean Valjean capata astfel functie simbolica. Nu intamplator romanul se deschide cu
portretul parintelui Myriel; sub semnul generozitatii acestuia va sta cea dintai aparitie a
protagonistului, sub acelasi semn iesirea sa din cadrele naratiunii. Numele pe care si le ia fostul
ocnas il situeaza si ele in descendenta modelului episcopului din Digne: M. Madeleine, trimitand
la numele pacatoasei pocaite, M. Leblanc, invocand albul virtutii asumate. Semnificativ, el o ia
pe Cosette, oferindu-i o noua nastere, intr-o noapte de Craciun. Pe Marius, s-a spus, il poarta-n
spate prin tenebrele subteranelor Parisului asemenea lui Iisus purtandu-si crucea. Si moartea
insasi e doar urmarea fireasca a unui sacrificiu consimtit.
„Mizerabilii”, este vorba cu precădere despre problemele secolului și despre
degradarea umană petrecută sub presiune socială.