Marele Victor-Marie Hugo s-a nascut in anul 1802, in Besancon, Franta.

Scriitor romantic
francez, romancier, poet si dramaturg, Hugo este considerat principalul reprezentant al scolii
romantice, prin elaborarea primei arte poetice a romantismului Prefata la drama
Cromwell.
Opera sa, deosebit de vasta, acopera si revolutioneaza aproape toate genurile literare
fundamentale.
Poezia lirica (Les orientales, Les feuilles dautomne, Les rayons et le ombres,
Les contemplations), aduce un registru liric bogat, abordand teme general-umane: iubirea,
natura, dragostea de patrie, meditatia asupra conditiei umane.
Dramaturgia lui V.Hugo marcheaza victoria romanticilor asupra clasicilor. A scris drame
istorice in versuri: Ruy Blas, Hernani ou lhonneur castillan, Le roy samuse si in
proza: Lucrece Borgia.
Romanele sale sunt ample, panoramice, Hugo dovedindu-se un excelent pictor de medii,
de atmosfera si, mai ales, al maselor in miscare. Cele mai importante romane, care s-au impus
prin valoarea lor artistica, sunt Notre-Dame de Paris(1831) si Les Miserables(1862)
In anul 1827, in Prefata la drama Cromwell, V.Hugo se impunea ca teoretician al
romantismului. Desi diversitatea operei sale este incontestabila iar profunzimea ei a interesat
in toate epocile literare, V.Hugo ramane in constiinta cititorilor sai ca autor al
Mizerabililor.
Pana la aparitia romanului, literatura franceza oferise modelul unei constructii epice de
referinta precum operele lui Chateaubriand, Musset sau Madame de Stael iar insasi V.Hugo isi
demonstrase vigoarea epica in Notre-Dame de Paris, construind impresionanta poveste de
iubire a cocosatului Quasimodo pentru frumoasa Esmeralda. Aparitia in 1862 a noului sau
roman , Mizerabilii, a avut un puternic impact asupra literaturii, impresionand prin
complexitatea compozitiei sale.
Opera Mizerabilii este, prin proportii si arhitectura, un roman epopeic, scris in exil si
aparut in anul 1862, la Bruxelles. Amestecul tuturor genurilor literare, al elementelor de
istorie, filosofie, politica, arta si morala confera operei aspectul unui vast tablou al societatii
franceze din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Preocuparile scriitorului pentru aceasta
realizare dateaza inca din anul 1832, cand, la un an dupa succesul innregistrat cu NotreDame de Paris, acesta oferea unor editori parizieni detalii despre viitorul sau roman, axat pe
istoria unui om pe care legea oarba il conduce la delincventa.
Mizerabilii este, asa cum afirma autorul insusi, nu un roman, ci un munte.El
abordeaza, pe parcursul a cinci parti, marile probleme ale secolului si cauzele degradarii
umane sub apasarea societatii. Hugo imbina observatia cu meditatia, analizeaza reactiile
personajelor, comportamentul, apoi interpreteaza si subliniaza mesajul moral al cartii.
Naratiunea construita pe planuri alternative, caracterizate de o dinamica a faptelor si
actiunilor, se imbina cu paginile de descriere. Eroii exprima, prin portretele lor, binele sau raul
social iar Valjean, Fantine, Cosette, Gavroche, Marius, domnul Myriel, Thnardier sau Javert
se plaseaza in limitele moralei sau in afara ei, caci, asa cum observa J.H. Hunt, asemenea tip
de personaj nu este decat o idee invesmantata in carne, un gand sau un sentiment'.

Intreaga formula sta, astfel, sub semnul unei incontestabile modernitati, Mizerabilii
devenind marele roman al secolului al XX-lea.
Romanul incepe cu prezentarea personajului Jean Valjean si traiul modest si mizerabil al
acestuia. Fortat de imprejurimi, acesta este nevoit sa recurga la incalcarea legii.El fura o paine
dintr-o brutarie si, din nefericire, este prins si aruncat intr-o existenta care ii activeaza spiritul
revolutionar..In ciuda oprelistilor pe care societatea i le pune, el reuseste sa-si pastreze si sa-si
perfectioneze caracterul, deoarece intalneste un om iertator si generos ca domnul Myriel,
episcopul. Jean evadeaza si se ascunde sub diferite nume. Desi stia ca este un fost evadat,
milostiv, episcopul Myriel il gazduieste in casa sa. Intentile ocnasului nu au fost unele pasnice
si de aceea ii fura argintaria ca mai apoi sa fie prins de jandarmerie. Episcopul nu il declara
vinovat si este eliberat. Uimit de bunatatea acestuia ,isi ia numele de Madeleine si incepe o
mica afacere in Montreuil-Sur-Mer unde prospera foarte rapid, ajungand primarul acestui
oras. Insa actiunile ocnasului nu sunt trecute cu vederea. Un vigilent inspector de politie
numit Jarvert isi da seama imediat de adevarata identitate a primarului si ii va urmari fiecare
miscare.
Jean o va intalni pe Fantine, o femeie ce era ramasa pe drumuri dar care incerca din
rasputeri sa isi intretina fetita. Fetita acesteia, pe nume Cosette, era crescuta de ticalosii soti
Thenardier, care ii cereau bani mai mereu,cu toate ca micuta era o servitoare si avea un trai
ingrozitor.Primarul, induiosat, ii promite Fantinei ca va avea grija de fetita, indeplinindu-si
priomisiunea chiar si cu pretul vietii. Jean va intra de mai multe ori in inchisoare si isi va
schimba domiciliul de multe ori din cauza inspectorului Javert,dat se va stabilii cu Cosette pe
care incepuse sa o idrageasca foarte mult, la o manastire.
Pe parcursul actiunii, ne este prezentat un burghez pe nume Gillenormand, in varsta de
nouazeci de ani, impreuna cu fiica sa si cu nepotul sau, Marius. Acest baietel nu si-a cunoscut
niciodata tatal dar afla ca este pe moarte. Moartea fostului colonel il tulbura enorm si de aceea
ia decizia de a se muta de la bunicul sau si se stabileste in vechea locuita a lui Jean Valjean.
Marius o va intalnii de mai multe ori pe Cosette , indragostindu-se ,intr-un final, de ea. Fiind
hartuit de familia Thenardier si urmarit din nou de Javert,este nevoit sa se mute inapoi la
Londra ,iar acest eveniment va fi o lovitura puternica pentru Marius. Dezamagit de tot ce il
inconjoara se va inrola in armata pentru a muri. Gavroche, fiul lui Thenardier dar mai mult
crescut pe strada, participa si el la rascoala si este insarcinat de Marius sa-i trimita un bilet
Cosettei,billet ce ajunge in mainile lui Jean Valjean.
In iunie 1832, membrii grupului A.B.C., impreuna cu voluntarii adunati de pe strazi,
construiesc o baricada in strada Chanvrerie. Marius, care trebuie sa-si respecte promisiunea
facuta Cosettei, Gavroche, Javert, prins ca spion si Jean Valjean, care primise biletul de adio
al lui Marius pentru fiica sa, se aflau si ei la baricada condusa cu multa pricepere ,curaj si
patriotism de Enjolras. Acestia vor salva foarte multi oameni, printre care si Javert, pe care il
elibereaza.Nu dupa mult timp insa ,acesti eroi vor muri unul cate unul, ramanand in viata doar
Marius si Jean Valjean. Ocnasul il salveaza de la moarte pe acela pe care il ura si il facea
responsabil de despartirea dintre el si Cosette. Pe parcursul drumului catre casa, tinand in
brate trupul aproape neinsufletit a lui Marius, ii intalneste pe Thenardier si pe Javert, care
doreau sa il aresteze. Dupa ce il duce pe ranit in casa, acesta se astepta sa fie dus la sediu, insa
Javert va pleca intrucat nu avea puterea necesara pentru a-l aresta pe cel care ii salvase
viata.Neindeplinindu-si datoria fata de justitie , Javert innebuneste si se sinucide.

Marius isi revine, datorita ingrijirii speciale pe care o primeste si se va casatori cu Cosette.
Jean ia decizia de a-i spune lui Marius adevarul despre trecutul sau.
Ca urmare a acestui fapt, el se va indeparta de Cosette din ce in ce mai mult. Insa prin niste
relatii, va afla ca Jean nu este vinovat decat pentru furtul unei paini si astfel o ia pe Cosette si
merge la tatal ei, care era pe moarte. Jean Valjean, avandu-i alaturi pe tinerii sai copii, Marius
si Cosette, pe care ii iubea atat de mult, avand alaturi lucrurile dragi lui (sfesnicele
episcopului, imbracamintea fetitei sale de cand era copil si cufarasul in care le purta) si
imaginandu-si-l prezent si pe episcopul sau drag, isi da sufletul in deplina pace si fericire. Pe
mormantul pe care copiii sai il fac sunt scrise urmatoarele versuri: Azi doarme. Desi traiul ia fost prea chinuit, traia. Cand al sau inger pleca, el a murit. Aceasta intamplare s-a petrecut
fireste asa cum vine noaptea cand ziua se sfarseste.
Eroul central si totodata pivotul in jurul caruia se articuleaza planurile narative este Jean
Valjean, al carui destin tragic s-a transformat iremediabil intr-un cosmar, atunci cand , pentru
ca a furat o piine, a fost condamnat la ocna. Chiar si dupa zece ani de temnita grea, el este
silit sa se ascunda sub false identitati de prigoana neobosita a politistului Javert, incapabil sa
vada dincolo de lege complexitatea sufletului omenesc. Convins de misiunea sa, de inspiratie
dantesca, de a face din realitate un infern, romancierul structureaza in succesiunea scenelor
epice aventurile prin care trece eroul pentru a-si salva viata si pentru a o ocroti pe Cosette fiica unei prostituate, salvata de el din casa lui Thnardier, unde era supusa la un regim
inuman - pe care o considera propria sa fiica. Fara a fi un razbunator si fara a incerca sa se
substituie justitiei omenesti sau divine, Jean Valjean isi urmeaza existenta zbuciumata pe
drumul unei continue ascensiuni spre absolutul etic. Firul biografiei sale este insa impletit cu
alte destine, inscrise si ele in contextul aceleiasi epoci, ceea ce transforma constructia intr-o
adevarata fresca sociala.
Inconjurat de personaje din toate mediile sociale, Jean Valjean are de depasit obstacole
care tin de istorie sau de natura duala a omului, osciland ca fiinta intre bine si rau; drumul sau,
desi presarat adeseori cu infrangeri, este ascendent si triumfator in ordine morala. Astfel,
Javert, cel care l-a vanat intreaga viata, va fi salvat de fostul ocnas din mainile insurgentilor in
luna iunie a sangerosului an 1832. Sanctiunea morala pe care o primeste fostul politist sta sub
semnul unei moralitati deasupra comunului. Nemaiputand urma calea de a-l prigoni pe
salvatorul sau, dar neavand nici puterea de a rezolva conflictul cu propria constiinta, Javert se
va sinucide, dand astfel mesajului o noua valoare morala. In aceleasi imprejurari, Jean Valjean
il va salva de la moarte si pe Marius de Pontmercy, fiul unui ofiter bonapartist si iubitul
Cosettei. Acesta o va indeparta ulterior cu cruzime pe Cosette de binefacatorul comun, pentru
ca, intr-o ultima lovitura de teatru, sa se regaseasca toti la patul de suferinta al fostului ocnas,
care se stinge din viata linistit, impacat cu sine.
Insotindu-si personajul in peregrinarile lui, autorul isi pastreaza perspectiva detasata,
urmarind un numar impresionant de personaje in mediile suburbane, in saloane si cafenele, pe
baricade si pe campul de lupta, in sondajul sau prin atatea medii in care fiintele omenesti
traiesc sub fatalitatea mizeriei. Victor Hugo realizeaza perenitatea mesajului pe care eroii sai il
transmit: Atata vreme cat va exista, din pricina legilor si a moravurilor, un blestem social
care creeaza in chip artificial, in plina civilizatie, adevarate iaduri, agravand cu o fatalitate
omeneasca destinul, atata vreme cat cele trei probleme ale secolului: injosirea omului prin
exploatare, decaderea femeii prin foame, atrofierea copilului prin puterea intunericului nu vor
fi rezolvate [], cu alte cuvinte si intr-un sens mai larg, atata vreme cat pe pamant vor dainui
ignoranta si mizeria, carti de felul celei de fata nu vor fi zadarnice'.

Romanul Mizerabilii se configureaza, asadar, ca o mare panorama istorica de moravuri,

ca o carte a unor destine individuale, ca o realitate sentimentala confesiva sau ca o atitudine
transanta politica si morala. El este istoria unui om si a unei constiinte si, in acelasi timp,
fresca unei intregi epoci.
Mizerabilii sunt cu siguranta unul din cele mai mari romane ale tuturor timpurilor,
singurul, poate, care, in partile sale principale,a satisfacut cele mai inalte exigente ale artei si
conditiile unei opere populare.' (Andr Bellesort)
BIBLIOGRAFIE:

Victor Hugo - Mizerabilii

Silvian Iosifescu Constructie si literatura

Literatura universala manual cls.a-XII-a

Aura Brais Dictionar de literatura romana si universala

Internet source Wikipedia.