Condiia femeii

Concepia traditionala despre drepturile si rolurile femeii a inceput sa fie contestata abia catre
sfarsitul sec. XIX. Dar o miscare cat de cat organizata de emancipare, se va produce abia in primele decenii
ale sec. XX, cand tot mai multe femei ies din spatiul privat, care le fusese destinat in exclusivitate, si isi
castiga existenta practicand diverse meserii. In deceniile urmatoare, obiectivul miscarii feministe va deveni
obtinerea unor drepturi egale (economice, politice, sociale etc.) cu barbatii, fiind sustinut de numeroase
personalitati ale vietii culturale si politice.
Primele manifestari ale feminismului, miscare ce milita pentru emanciparea femeii, se produc in sec.
XIX, mai cu seama din a doua sa jumatate, iar literatura devine unul dintre cele mai eficiente moduri de
ale promova. In acest context, femeia devine personaj favorit pentru multi scriitori, att in proza romantica,
dar si in romanul de analiza psihologica. Teme precum familia, casatoria, micul univers doomestic in acre
traieste femeia, cautarea propriei identitati sau iubirea ca salvare din cotidianul meschin, devin acum
recurente in literatura.
Daca barbatii sunt firi pragmatice, care au drept tinta afirmarea sociala, pentru personajele feminine
afirmarea sinelui se realizeaza adesea prin aspiratia catre o iubire absoluta, ideal intangibil si sortit esecului.
Orice forma ar imbraca in fapt acest ideal, un element comun multor eroine literare de la sfarsitul sec. XIX
si inceputul sec. XX, este dorinta de a-si depasi o conditie resimtita adesea ca limitata si sufocanta.
Emma Bovary, de exemplu, eroina lui Flaubert, este o provinciala si o mic-burgheza care aspira
spre viata in inalta societate. Anna Karenina, a lui Tolstoi, in schimb, apartine inaltei societati, dar aspira
la un anume primitivism senzual. Eroinele sunt soii i mame, dar nefericite in limitarea universului lor
domestic, unde casatoria nu inseamna si iubire. Aspiratia catre implinirea in cuplu inseamna lupta cu
mentalitatile si prejudecatile vremii, de unde un anume tragism existential. Cele doua femei au curajul de a
infrunta societatea, asa cum era ea constituita, pentru a-si afirma dreptul la fericire, chiar daca urmarea
gestului lor va fi tragica.
Doamna Bovary este un roman avand ca tema esecul tragic al aspiratiei catre o conditie fictiva, ca
dimensiune a sufletului uman. Dar meschinaria mediului face ca aceasta aspiratie, ce va capata ulterior un
nume derivat de la al eroinei insesi bovarism sa apara tragicomica. Destinul Emmei Bovary, ca
personaj, reprezinta drama femeii din provincie, de la mijlocul sec. XIX, despre care Flaubert insusi
marturisea intr-o scrisoare: Biata mea Bovary, fara indoiala ca sufera si plange in douazeci de sate din
Franta la aceasta ora.
Fiica a unui taran instarit, educata la calugarite si hranita cu lecturi romantioase, ea viseaza o
existenta aristocrata, plina de pasiune. Casatoria cu Charles Bovary, medic de tara cumsecade, dar
marginit, si nasterea fetitei lor, Berthe, nu o multumesc. Incercarile de evadare din existenta banala
esueaza, iar imposibilitatea achitarii datoriilor imense acumulate pentru a-si satisface capriciile,
constientizarea faptului ca nu fusese iubita cu adevarat, o imping la sinucidere.
Capitolul al VI-lea, din ultima parte a romanului, infatiseaza inceputul ruinarii vietii Emmei.
Degradarea relatiei amoroase cu cel de-al doilea amant, Leon, se combina, prin tehnica contrapunctului, cu
scadenta imprumuturilor Emmei.
Anna Karenina este o complexa analiza a vietii de familie si a iubirii pasionale intrate in conflict cu
valorile morale ale societatii. Actiunea romanului urmareste destinele mai mulor cupluri: Anna Vronski,
Anna Karenin, Levin Kitty, Oblonski Dolly.
Anna si Karenin au o casatorie de convenienta. Exista o mare diferenta de varsta intre cei doi, dar si
in ceea ce priveste idealul de viata, caci femeia aspira spre sinceritate si devotiune sentimentala. Cand isi da
seama ca nu-si poate iubi sotul (inalt demnitar, rece si rigid), se devoteaza fiului, iar in momentul intalnirii
cu iubirea-pasiune, in persoana lui Vronski, i se daruieste deplin, fara a tine cont de consecinte. Dar
dragostea ei se intensifica odata cu amplificarea sentimentului de vinovatie fata de sotul si de fiul ei, pe
care i-a parasit, fiind totodata victima unei iluzii.
Apartinand aceleiasi lumi ca si Karenin, Vronski nu se lasa dominat de sentimente, ci se conformeaza
codului de comportament al lumii careia ii apartine. Celibatar convins, bogat si om de lume, o asemenea
aventura nu-l poate compromite, in timp ce Anna renunta la tot. Nevoia ei de iubire, dupa ce si-a parasit
familia, copilul si locul in societate, incepe sa-l plictiseasca, iar sinuciderea va deveni pentru nefericita
femeie singura salvare.
Si in literatura noastra gasim opere in care autorii au abordat teme similare conditiei femeii, locului ei
in societate, zugravind mai multe personaje inspirate din romanele universale si care au avut un destin
asemanator.
Romanul Ion" al lui Liviu Rebreanu reprezint momentul de nceput al modernizrii literaturii
noastre, moment de o mare importan n perioada interbelic. Este romanul care face o trecere evident de
la un gen literar perimat, la cel modern, teoretizat de criticul Eugen Lovinescu.
Legat strns de soarta lui Ion este destinul Anei. Numit deseori victima predestinat", eroina este
privit ca fiind singurul mijloc prin care Ion i poate potoli setea de pmnt. Ana, ca personaj feminin
plasat ntr-o lume dur, lipsit de sentimente, delicatee sau gingie, pare condamnat nc de la nceput.
Ea ilustreaz perfect ceea ce criticul George Clinescu afirma: In societatea rneasc femeia reprezint
dou brae de lucru, o zestre i o productoare de copii. Odat criza erotic trecut, ea nceteaz de a mai
nsemna ceva prin feminitate".
Datele existeniale n privina acestui personaj l plaseaz nc de la nceput, ca fiind sortit eecului.
Ana a crescut ntr-un mediu familial nchistat i violent. i-a pierdut mama de timpuriu, moart n urma
unei nateri nefericite. Tatl se retrage n patima buturii nerezistnd durerii pierderii soiei. Din aceast
cauz, Ana este victima unei frustrri mereu alimentate de duritatea i indiferena tatlui care o ura
fiindc din pricina unui copil s-a tras moartea femeii ce-i fusese reazmul vieii." In egal msur,
psihologia fetei este deformat de un deficit de afectivitate. Lipsit de acea dragoste cald i protectiv a
mamei, Ana se refugiaz ntr-o iluzie, cea a iubirii pentru Ion.
ntr-o lume care nu are ochi pentru ea, fiica lui Vasile Baciu se pred sufletete flcului care pare
s-i acorde atenie. Dei are datele certe ale iubirii lui pentru Florica, Ana se ncpneaz n iluzia ei. Ion
i va sugruma vremelnic glasul iubirii pentru Florica i se va npusti ptima spre cealalt ibovnic,
pmntul, pentru care este dispus la orice sacrificiu. El o dezumanizeaz, n mintea lui mnat de acea
dorina acerb a posesiunii pmntului, i, pentru a compensa, umanizeaz fora inert, adnc, stihia. n
consecin, Ana este mpins ncetul cu ncetul spre moarte, de indiferena brbatului spre care i ndreapt
ntreaga nevoie de dragoste, de protecie.
Din aceast perspectiv, si Otilia, personajul lui G. Clinescu din romanul Enigma Otiliei este
ilustrativ, prin faptul c sparge tiparele clasice, conferindu-i romanului modernitate. De atfel, femeia din
romanul modern citadin depete tiparul tradiionalist, rural, nu numai prin ncadrarea ntr-un alt tip de
spaiu, ci i prin libertile asumate: ea are acces la studiu, capacitatea de a lua decizii individual, de a
hotr n privina propriului destin, dei este nc dependent financiar de partener. Otilia nu este un
exemplu singular, ei alturndu-i-se i alte eroine ale romanelor vremii: Ela (Ultima noapte de dragoste,
ntia noapte de rzboi, Camil Petrescu) sau Elena Drgnescu (Concert din muzic de Bach, H. P.
Bengescu).
Otilia pare a fi singura fiin care triete cu adevrat n acest roman, prin firea sa imprevizibil,
spontan. Ea este un personaj complex, definitoriu, eponim. Titlul anticipeaz tema romanului care pune
accentul pe caracterul imprevizibil al eroinei i care face din oper o poveste a enigmei feminitii. Titlul
Enigma Otiliei sugereaz comportamentul derutant al eroinei, uneori absurd care-l uimete pe Felix: Nu
Otilia are o enigm, ci Felix crede c o are, mrturisete G. Clinescu, justificnd titlul romanului. Pentru
orice tnr de 20 de ani, fata care l respinge, dar i d n acelai timp dovezi de afeciune va fi enigmatic.
In planul real al romanului scris de M. Eliade, Maitreyi este o tanara de 16 ani, fiica inginerului
Narendra Sen din Calcutta; faptura misterioasa si schimbatoare, stranie si ciudata ca insasi batrana Indie,
Maitreyi ii ofera europeanului mereu o alta revelatie: "O priveam cu oarecare curiozitate, caci nu izbuteam
sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta in miscarile ei moi, de matase, in zambetul timid, preliminat de
panica, si mai ales in glasul ei atat de schimbat in fiecare clipa..."
Dupa ce Allan se muta in casa inginerului, apropierea de Maitreyi ii releva o fiinta pura, o "primitiva"
in sensul inocentei, care crede ca arborii au suflet si se simte jignita pana la lacrimi, atunci cand un barbat ii
atinge bratul. Plina de sensibilitate (atunci cand ii daruieste lui Allan o floare in care impletise un fir din
parul ei), mandra si dispretuitoare in alte momente, cantand de una singura si intristandu-se dintr-o data,
Maitreyi arata mereu o alta infatisare. Ceea ce impresioneaza la aceasta fiinta orientala este amestecul de
nevinovatie si senzualitate, de la jocul copilaresc si naiv, pana la daruirea totala (din clipele de dragoste).
Caracterizata drept "cea mai talentata si mai enigmatica fata din cate am cunoscut", Maitreyi este
instruita si culta, apreciata in cercurile bengaleze de intelectuali, dar pastrand totodata in suflet, un amestec
de paganism si irational care o face unica.
Ea este totusi strans legata de credina si de tradiiile culturii indiene, ceea ce face imposibila relatia
cu Allan. Casatoria cu Maitreyi (dorita de Allan) nu este posibila, caci aceasta ar atrage oprobriul public
asupra familiei. De aici, alungarea din casa a oaspetelui si imensul sacrificiu pe care-l va face tanara pentru
a-si castiga dreptul la dragoste.
Latura sacra a Maitreyei deriva din chiar numele ei: in mitologia indiana, acest nume era purtat de
sotia unui mare intelept si le simboliza pe femeile superioare intelectual; in termenii mitului, Maitreyi era o
insetata de cunoastere a adevarului absolut. Parca ar fi avut un nume predestinat, deoarece tanara bengaleza
conferentiaza despre frumos si scrie poeme filosofice apreciate chiar de marele scriitor Tagore. Daca
ipostaza reala a fetei accepta iubirea totala, ipostaza ei sacra este infricosata la ideea ca pacatul va fi
pedepsit de acea forta superioara pe care indienii o numesc Karma.
Un alt exemplu foarte elocvent, in care autorul se axeaza pe condita femeii, este si romanul Mandrie
si prejudecata scris de Jane Austen.
Mandrie si prejudecata este un roman de dragoste, iar in centrul actiunii ii vedem pe Elizabeth
Bennet i Mr. Darcy, acestia formand un cuplu interesant si controversat. Mndrie i prejudecat este o
poveste care, dincolo de idealul dragostei, aduce n discuie condiia femeii ntr-o societate masculin prin
excelen, cstoria de convenien i incapacitatea de a trece graniele unor clase sociale prestabilite prin
natere i etichet. O absurditate pentru zilele noastre, dar realitatea cotidian pentru acel timp istoric.
Autoarea reuseste sa surprinda cu eleganta si cu un simt critic de invidiat momentele cele mai
importante din viata protagonistilor! In prim plan vedem conditia femeii inconjurata de "valori" masculine
si mai ales femeia dezvoltandu-se intr-o societate masculinizata complet! Actiunea se petrece la sfarsitul
secolului al XVIII-lea, inceputul secolului al XIX-lea redand clar si intr-un mod foarte interesant viata
burgheziei englezesti din provincie. Autoarea prezinta intr-un mod comic, realitatile nedrepte si dureroase
ale societatii burgheze din perioada respectiva. Modul in care trebuia sa aiba loc succesiunea ereditara si
conditia femeii, crescuta cu un singur scop si acela era de a fi maritata, iar, mai apoi, de a-si marita fetele,
fara vreun drept asupra averii sau vietii sotului sau tatalui, in lipsa unui mostenitor de sex masculin. Astfel
romanul infatiseaza in paginile sale viata si dezvoltarea familiei Bennet. O familie care era formata din
parinti si cinci fete. Se vede lipsa baiatului din familia respectiva! Scriitoarea are puterea de a face portrete
superbe, dar mai ales diferite personajelor cartii sale.
Iubirea dinte protagonistii acestui roman, Elizabeth Bennet i Mr. Darcy, este de neconceput la
inceputul romanului. Ea este o tanara inteligenta, cultivata, educata, astfel depasindu-si conditia sociala, dar
nu-si poate depasi prejudecatile. El este un tip orgolios, mandru si cu un rang inalt; fiind constient de acest
lucru, profita din plin de el. Astfel prejudecatile peste care nu poate trece Elizabeth si mandria lui Mr.
Darcy dau numele romanului. Elizabeth i Darcy se lovesc de propria ingnoran i sunt nfrni cu armele
lor. Metafora, poate, a ignoranei generale ce alimenteaz eticheta societii victoriene. Bineneles, soluia
dat de Jane Austen este una romantic, iar "happy ending-ul" i triete triumful, tocmai pentru c este
inexistent n realitatea epocii.
Jane Austen devine, prin acest roman, o avangardist n vremurile sale, cu o mentalitate modern,
care transmite idei progresiste, n ncercarea de a demitiza realitatea. De altfel, toate romanele sale au un
final fericit, probabil n contrast cu viaa sa i a majoritii femeilor din perioada aceea.