Alexandru Lapusneanu Caracterizare

Alexandru Lapusneanu este personajul principal si eponim al nuvelei lui Costache Negruzzi. Fiind un erou romantic, acesta este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, este un personaj exceptional si actioneaza in situatii deosebite. Ca orice alt personaj principal de nuvela, Alexandru Lapusneanu este foarte riguros conturat, avand puternice trasaturi de caracter si iesind in evidenta prin diferite moduri. Lapusneanu reprezinta tipul domnitorului tiran si crud, cu o vointa impresionanta, din care nu lipseste spiritul vindicativ. Pe parcursul nuvelei putem observa diferite conflicte intre Lapusneanu si celelalte personaje. Astfel, conflictul central, intre domnitor si boieri este cauzat tradarii din partea acestora, tradare ce a avut loc inca din prima domnie. Un alt conflict foarte important este prezent intre domnitor si Ruxanda, care se declanseaza odata cu reprosul din partea unei vaduve prin care Ruxanda era acuzata cu privire la complicitatea prin pasivitate la crimele sotului sau. Prin caracterizare directa, naratorul ni-l prezinta pe Alexandru Lapusneanu prin descriere, notand putine trasaturi fizice si tragand atentia asupra uratului sau caracter. Astfel, Domnitorul este prezentat drept un om a carui manie este greu retinuta (ai carui ochi scanteiara ca un fulger) si in care este prezenta o neliniste interioara (Muschii i se suceau in rasul acesta si ochii lui hojma clipeau). In episodul in care domnitorul este prezent in Biserica ne este prezentata infatisarea exterioara. (Purta coroana Paleologilor si peste dulama poloneza de catifea stacojie avea cabanita turceasca cbni turceasc. Nici o arm nu avea alta dect un mic junghi cu plsele de aur; iar printre bumbii dulmii se zrea o zea de srm). Ultima precizare subliniaz caracterul prevztor al domnitorului care se teme pn i n biseric de un eventual atac al dumanilor si. Prin intermediul altor personaje putem sa ne dam seama de caracterul fioros al lui Lapusneanu. Pentru tanarul boier Stroici,

Lapusneanu este un tiran cu sange pngrit. Din punctul de vedere al mitropolitului Teofan, domnitorul este crud si cumplit. Singura care ii gaseste acestuia unele calitati, adresandu-i-se cu apelativele bunul meu domn si viteazul meu sot este Ruxanda. Domnitorul insusi recunoaste ca m-am aratat cumplit si rau, varsand sangele multora, marturisire ce poate fi considerata drept o masca a umilintei cu scopul de a-i convinge pe boieri de bunele sale intentii, dar si pentru a obtine iertare. In mod indirect, prin intermediul atitudinii, comportamentului si relatiilor cu celelalte personaje, figura voievodului se intregeste. Astfel, inca de la sosirea sa in Moldova, Lapusneanu da dovada de vointa si tenacitate in vederea ocuparii tronului, fiind hotarat sa treaca peste orice in vederea indeplinirii scopului (Mai degraba-si intoarce Dunarea cursul indarapt). Dorinta de razbunare pe boierii tradatori e mai puternica decat ratiunea, caci ucide fara sa se gandeasca la consecinte. Nu e vorba de pedepsirea acestora, ci de placerea de a ucide. Devine sadic si violent, crud si tiran, facand rau si provocand durere. Lapusneanu da dovada de o abilitate politica deosebita si prin gestul prin care il da pe Motoc multimii creeaza impresia ca este un domnitor drept, pedepsindu-l pe tradator, si totodata scapand de un dusman de temut. Spiritul contradictoriu al eroului apare si in scena din cetatea Hotinului. Simtindu-si sfarsitul aproape, Lapusneanu cere sa fie calugarit, pentru a i se mai ierta din pacate, dar furia sa izbucneste din nou, si, trezindu-se din agonie, il alunga pe mitropolit, pe doamna Ruxanda si pe fiul lor: Afara, boaite!, Boaita fatarnica, Eu te-am facut mitropolit, eu te dezmitropolesc. Personaj romantic, pus in situatii exceptionale, Alexandru Lapusneanu reprezinta un personaj construit din lumini si umbre, care a reprezentat o neagra amintire ca domnitor, dar care reprezinta un personaj foarte complex. Daca ar exista un personaj cu care sa fie asemanat, cred ca Lapusneanu ar fi echivalentul imparatului Nero, care a dat foc Romei pentru a scapa de crestini, asa cum a procedat si eroul acestei nuvele cand a aprins toate cetatile din Moldova, mai putin cea a Hotinului.