Serban Emanuela Ionela

XI E

Eseu
Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici (1870-1890)
alaturi de Mihai Eminescu, I.L.Caragiale, Ion Creanga si Titu Maiorescu.

Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al

personajului in care actiunea urmareste declinul acestuia sub aspect moral si
spiritual.

Una dintre operele de acest fel cu care marele clasic s-a facut cunoscut
este Moara cu Noroc in care se urmareste cu ardoare dezumanizarea
personajului principal trecand prin etape si perioade ce il imping spre aceasta.

Nuvela se incadreaza in curentul literar realism pe care Ioan Slavici il

abordeaza in majoritatea operelor sale. Realismul este un curent literar si artistic
aparut in Franta catre mijlocul secolului al XIX-lea si extins pana in Anglia, cu
continuari si ecouri pana in secolul XX, ca reactie impotriva clasicismului si
romantismului. Realismul se defineste prin „grija de a descoperi, de a revela o
realitate pe care romantismul a evitat-o sau a travestit-o” – G. Picon. In nuvela
se regaseste realismul prin veridicitatea actiunii, o reflectare fidela a realitatii, se
prezinta viata la sat si probleme sociale regasite in acesta. De asemenea realistii
sunt preocupati de crearea de tipuri umane, caracteristice societatii vremii. Ei nu
mai cultiva omul abstract clasic, nici visatorul inadaptat romantic, ci omul
aievea. Acesta este structurat sufleteste in jurul unei pasiuni dominante. In
funcţie de aceasta pasiune, personajul devine tipologic un arivist tiran.

Nuvela incepe cu o confesiune a unei batrane, soacra personajului

principal Ghita. Aceasta confesiune este o atentionare a ceea ce urmeaza sa se
intample in finalul romanului.

Tema, specifica nuvelei psihologice o constituie dezumanizarea sub

influenta nefasta a banului. In cele 17 capitole se urmareste caderea continua
sub aspect moral si spiritual a personajului literar Ghita, surprinsa si prin
Serban Emanuela Ionela
XI E

intermediul conflictului interior. Unul dintre episoadele in care se surprinde

acest proces de dezumanizare al lui Ghita este momentul in care acesta decide
sa mareasca venitul familiei, dar accepta sa faca acest lucru prin mijloace
necinstite, conturandu-se tipologia de arivist a protagonistului, prin alierea cu
talharul Lica precum sprijinirea lui acesta in “fuga” de inchisoare pentru
talhariile si crimele comise, Ghita il ajuta pe Lica sa ascunda banii furati de la
femeia ucisa de acesta. Insa, totdata, din fuga dupa bani Ghita ajunge in cele din
urma sa comploteze impotriva lui Lica pentru a putea ramane cu banii si averea
necinstita a acestuia. Finalul este unul tragic, semnificativ pentru asemenea
imprejurari, moara arde iar Ghita moare impuscat dupa ce dezumanizarea l-a
adus in ipostaza de a omori pe sotia sa in timp ce Lica se sinucide inconjurat de
jandarmi.

Conflictele textului sunt impartite in doua mari centrale, conflictul

interior al lui Ghita cu insusi constiinta sa si conflictul dintre acesta si Lica cu
care concureaza.

In incipit, batrana soacra povesteste despre faptul ca nu banii conteaza ci

linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata tinerilor, lasand totul in voia
destinului care reprezinta unul dintre motivele nuvelei. Ea de fapt simtea frica
de schimbare, de ceea ce va urma, mentionand “mi-e greu sa parasesc coliba in
care mi-am petrecut viata…ma cuprinde un fel de spaima”, dar nu-si paraseste
copiii si incearca sa se obisnuiasca cu ideea. Inceputul este simetric cu finalul
deoarece se regaseste in aceeasi ipostaza, textul sfarsind cu vorbele aceleiasi
batrane “simteam ca se va intampla ceva”.

Concluzionand cele de mai sus, Moara cu noroc este o nuvela psihologica

realista in care se abordeaza subiecte tipice perioadei si zonei rurale, probleme
sociale care de cele mai multe ori ajung sa copleseasca mintea umana ducand-o
in punctul savarsirii unor fapte tragice ce nu se pot remedia.
Serban Emanuela Ionela
XI E