AUTONOMII LOCALE ŞI INSTITUŢII CENTRALE ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC

(SEC. IX-XVIII)
AUTONOMIEILE LOCALE
Primele formaţiuni prestatale (autonomii locale) din Transilvania sunt
voievodatele menţionate de cronicarul Anonymus în Gesta Hungarorum
(Faptele ungurilor) pentru sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul secolului al
X-lea. Acestea au avut următorii conducători:
-Menumorut în Crişana, centrul la Biharea
-Glad în Banat, centrul la Cuvin
-Gelu în Transilvania, centrul la Dăbâca
Primele formaţiuni prestatale de la sud de Carpaţi sunt menţionate de
Diploma cavalerilor ioaniţi din 1247, document emis la curtea regelui maghiar
Bela al IV-lea:
-Voievodatul lui Litovoi în nordul Olteniei, pe Valea Jiului
-Voievodatul lui Seneslau în nord–estul Munteniei, pe Valea Argeşului.
-Cnezatele lui Ioan şi Farcaş pe valea Oltului.
-Ţara Severinului în estul Banatului şi vestul Olteniei.
Documentul evidenţiaza și dezvoltarea economica a spaţiului de la sud de
Carpaţi ai cărui locuitori se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor și
pescuitul.

DOMNIA
Instituţia cea mai importantă de conducere era domnia. Urmaşii la tron erau
desemnaţi conform principiului electiv-ereditar din cele două familii
domnitoare:
-Basarabii în Ţara Românească
-Muşatinii în Moldova
Principalele atribuţii ale domnitorului:
-politice: adopta principalele decizii, hotăra pacea sau războiul
-militare: comandat suprem al armatei (mare voievod)
-judecătoreşti: instanţa supremă de judecată
-financiare: dreptul de a bate monedă şi a stabili impozitele
-religioase: întemeia biserici şi mănăstiri, confirma în funcţie mitropolitul şi
episcopii.

BISERICA
Instituţie condusă de un mitropolit considerat al doilea demnitar în stat.
Acesta avea un rol foarte important în ceremonia de încoronare a unui nou
domnitor, ungându-l cu mir (ulei sfinţit) şi transmiţându-i astfel harul divin.
Mitropolitul participa la Sfatul domnesc şi putea fi locţiitor al domnitorului.
Prima mitropolie din Ţara Românească a fost întemeiată de Nicolae
Alexandru (sediul la Curtea de Argeş), iar în Moldova de Petru Muşat (sediul la
Suceava). Mitropolitul era ales de episcopi şi de marii boieri ai ţării, fiind
confirmat în funcţie de domnitor.