Autonomii locale și instituții centrale în

sec. IX-XVIII
În sec. IX forma de organizare politică prestatală era obștea sătească care cuprindea două
categorii sociale, țăranii și “mai marii pământului”. În spațiul intracarpatic Cronica lui
Anonymous menționează 3 conducători locali: Gelu în Transilvania cu centrul la Dăbâca, Glad
în Banat cu centrul la Cuvin și Menumorut în Maramureș cu centrul la Biharea.
În sec. XI Legenda Sfântului Gerard menționează doi conducători locali Gyula și Ahtum, care au
intrat în conflict cu regale Ungariei Ștefan I și au fost înfrânți.
În perioada sec. XI-XIII consolidarea Transilvaniei ca stat medieval s-a realizat în paralel cu
instaurarea dominației maghiare. Ultimele autonomii locale, Făgărașul și Maramureșul au fost
cucerite de maghiari în sex XIII.
Cucerirea de către maghiari a Transilvaniei s-a realizat în mai multe etape:
-în plan politic în 1111 este menționat un principe Mercurius, dar în 1176 izvoarele îl atestă pe
voievodul Leustachie, astfel încercarea de impunere a formei de guvernământ de factură
apuseană, principatul a eșuat. Voievodatul s-a menținut până în sec. XVI;
- în plan territorial-administrativ s-a menținut în zonele de margine Districtul Românesc, dar au
fost înființate comitate(primul comitata înființat în 1111 a fost Bihorul și scaune ale sașilor);
- în plan social s-a încercat diminuarea populației românești prin colonizarea sașilor și secuilor,
dar și a unor ordine militar-călugărești precum: Cavalerii Teutoni și Ioaniți care în schimbul
serviciilor lor au primit danii și privilegii;
- în plan religios în 1366 regele Ungariei Ludovic I de Anjou a condiționat calitatea de nobil de
trecerea la catolicism. Religia ortodoxă nu era recunoscută oficial
În sec. XV ca urmare a răscoalei de la Bobâlna din 1437 s-a constituit Unio Trium Nationum
prin care se crea sistemul celor 3 națiuni privilegiate: maghiari, sași, secui, românii devenind o
națiune tolerată.
Transilvania a fost organizată ca voievodat autonom față de Ungaria.
Era condusă de un voievod numit de regale Ungariei cu acordul nobilimii transilvănene și avea
atribuții administrative, juridice și militare.
În 1541 Ungaria devine pașalâc, iar Transiolvania principat autonom sib suzeranitate otomană.
În 1699 oficial prin Tratatul de la Carnowitz Transilvania își pierde autonomia și devine o simplă
provincie a Imperiului Habsburgic.
 Întemeierea Țării Românești
Diploma Cavalerilor Ioaniți emisă de regale Bela IV în 1247 menționa la sud de Carpați 5
formațiuni politice prestatale:
-Țara Severinului(Banatul de Severin);
-voievodatul lui Litovoi;
-voievodatul lui Seneslau;
-cnezatul lui Ioan;
-cnezatul lui Farcaș
Etapele unificării Țării Românești:
1.Între 1277-1279 a avut loc un conflict între voievodul Litovoi și Ungaria în care acesta este
ucis, iar fratele său Bărbat se răscumpără și recunoaște suzeramitatea maghiară.
2.Descălecatul lui Negru-Vodă(1290-1291) din Făgăraș la Câmpulung Muscel. Descălecatul nu
este atestat istorio-grafic, este susținut de tradiția istorică.
3.Domnia lui Basarab I (1310?-1352) care unește în jurul Argeșului toate formațiunile politice
prestatale de la sud de Carpați.
Un document istoric din 1324 de origine maghiară menționează că Basarab este “Voievodul
nostru Transalpin”, fapt ce reprezintă relațiile diplomatice dintre Basarab și Carol Robert de
Anjou, regele Ungariei.
În 1330 izbucnește un conflict militar între cei doi pentru Banatul de Severin încheiat prin
Bătălia de la Posada din 9-12 nov. 1330 unde Basarab iese victorios.
În timoul urmașilor săi se pun bazele instituțiilor statului medieval Domnia și Biserica. Nicolae
Alexandru(1352-1364) are relații bune cu Ungaria, iar în 1359 ridică prima Mitropolie a Țării
Românești de la Curtea de Argeș, subordonată Patriarhiei de la Constantinopol.
Vladislav Vlaicu(1364-1377) a bătut monedă proprie , a organizat Cancelaria Domnească și a
ridicat a doua Mitropolie a Țării Românești la Severin în 1370. A recunoscut suzeranitatea
maghiară și a primit Amlașul și Făgărașul.

Întemeierea Moldovei
La mijlocul sec. XIV regale Ungariei Ludovic I de Anjou a organizat mai multe expediții
militare împotriva tătarilor. La una dintre bătălii a participat și Dragoș, un voievod din
Maramureș, care a fost răsplătit de regale Ungariei cu un teritoriu din nord-vestul Moldovei
numit Moldova Mică.
Aceasta a fost organizată ca marcă de apărare cu central la Baia și a stat la baza viitorului stat
medieval Moldova.
Descălecatul lui Dragoș reprezintă prima etapă a întemeierii Moldovei.
A doua etapă este descălecatul lui Bogdan tot din Maramureș care îi alungă pe urmașii lui
Dragoș. Sas și Bal și proclamă independența Moldovei în raport de Ungaria printr-o victorie
obținută împotriva acesteia în 1365.
Etapa de consolidare a Moldovei se realizează în timpul lui Petru Mușat(1375-1391), cel care
pune bazele Dinastiei Mușatine în Moldova. A mutat capital de la Siret la Suceava, a bătut
monedă, în 1386 a ridicat Mitropolia de la Suceava, iar un an mai târziu a semnat cu Polonia un
tratat de alianță prin care recunoștea suzeranitatea regelui polonez.
Roman I(1391-1394) a finalizat procesul de extindere teritorială a Moldovei și s-a intitulat singur
stăpânitor, adică independent pe plan internaționaș.

Întemeierea Dobrogei
În 1230 este menționată Țara Cavarnei, o formațiune politică prestatală în jurul căreia se va
forma viitorul stat medieval Dobrogea.
Primul conducător al Dobrogei este Balica, dar procesul de unificare statală este definitivat în
timpul lui Dobrotici. Ultimul conducător al Dobrogei a fost Ivanco în timpul căruia s-a declanșat
și conflictul cu otomanii, iar după moartea sa Dobrogea este anexată de Mircea cel Bătrân Țării
Românești(1388/1389).
Dobrogea este pierdută în favoarea Imperiului Otoman și va face parte don componența sa între
anii 1417/1420-1478.

Instituții centrale în spațiul românesc

 Domnia
Este principala instituție centrală din Țara Românească și Moldova. Puterea domnului era
considerată de natură divină. Domnul era uns de mitropolit și astfel devenea conducător din
“mila lui Dumnezeu”.
Titulatura folosită de domnitor(Io, Mircea, Mare Voievod și Domn) arată că domnul era ales de
Dumnezeu și era independent în raport cu o putere străină.
Succesiunea la domnie era pe principiul ereditar elective, iar domnitorii proveneau din familiile
Basarabilor în Țara Românească și Mușatinilor în Moldova.
S-a practicat asocierea la domnie din timpul vieții domnitorului a fiului cel mare pentru a evita
luptele pentru tron.
Principiul elective reprezintă dreptul boierilor de a allege domnul. Atribuțiile erau extinse,
numea mitropolitul, declara război, încheia pace, bătea monedă, judeca pe baza obiceiului
pământului.
Evoluția instituției centrale a fost influențată de relațiile cu turcii, astfel în sec. XVI a crescut
influența Imperiului Otoman, domnul fiind confirmat de sultan.
Începând cu sfârșitul sec. XVI a crescut influența boierimii și s-a instituit un regim boieresc
caracterizat și prin faptul că sultanul numea un domn din rândul pretendențiilor care ofereau cele
mai mari sume de bani.
La începutul sec. XVIII s-a instaurat regimul fanariot, caracterizat prin:
-grecizarea domniei;
-desființarea armatei pământene;
-creșterea fiscalității;
-apariția unor noi categorii sociale privilegiate

 Biserica
Reprezintă o instituție central în Țara Românească și Moldova, organizată după modelul
bizantin. Mitropolia, instituția superioară religioasă din Țara Românească și Moldova era
condusă de mitropolit numit de domn și depindea de Patriarhia de la Constantinopol.
Organizarea Mitropoliilor a consolidat ortodoxismul și a oferit o legitimitate ecleziastică țărilor
române. Mitropolitul avea relații bune cu domnul, căruia îi ținea locul în caz de război sau alte
probleme.
Țara Românească -> Mitropolia de la Curtea de Argeș și Severin
Moldova -> Mitropolia de la Suceava
În Transilvania, în 1366, regale Ludovic I de Anjou a condiționat calitatea de nobil de trecerea la
catolicism. În 1437, prin Unio Trium Nationum a fost creat sistemul celor 3 națiuni privilegiate
maghiaro, sași și secui, românii devenind o națiune tolerată. Prin Edictul de la Turda(1568) erau
recunoscute în Transilvania 4 religii oficiale catolicismul, calvinismul, luteranismul și
unitarianismul. Asdtfel, ortodoxia devenea o religie tolerată. În perioada 1699-1701 au fost
elaborate Diplomele Leopdiune prin care era recunoscută și organizată Biserica Unită(Greco-
catolică).