Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc

(sec. IX-XVIII)
1. Formațiuni politice românești în spațiul românesc (sec. IX-XII)
În aceestă perioadă românii erau organizați în:
- Obști sătești;
- Cnezate, voievodate;
- Alte forme:
 țări;
 jupanate;
 codri;
 ocoale.
AUTONOMII LOCALE = FORMAȚIUNI POLITICE ROMÂNEȘTI
A) TRANSILVANIA
 Cronica lui Anonymus amintește că în secolul al IX-lea, în Transilvania
existau 3 voievodate, conduse de GELU, GLAD și MENUMORUT;
 Legenda Sfântului Gerard amintește despre un urmaș al lui Glad pe
nume AHTUM.
În Transilvania sunt amintite și țări românești:
 Țara Maramureșului;
 Țara Făgăreșului;
 Țara Bârsei;
 Țara Hațegului.

B) ȚARA ROMÂNEASCĂ
 „Diploma Cavalerilor Ioaniți” (1247), sunt amintite 5 formațiuni politice:
o Două cnezate, conduse de IOAN și FARCAȘ;
o Două voievodate: LITOVOI și SENESLAU;
o Țara Severinului.

C) MOLDOVA
 În Moldova sunt amintite:
o Țara Brodnicilor;
o Țara Berladnicilor.

D) DOBROGEA

 Două insripții din secolul al X-lea amintesc în Dobrogea pe jupan Dimitrie

și Gheorghe.
  ANA Comnena: „Alexiada”, amintește 3 conducători: TATOS, SESLAV și
SATZA.

2. Întemeierea Țării Românești

Întemeiere = unificarea formațiunilor politice existențiale o singură autoritate.
În 1277 este amintit voievodul LITOVOI (același din „Diploma Ioaniților”
sau un urmaș cu același nume), care intră în conflict cu regele Ungariei. Litovoi
moare în luptă, iar fratele său, Bărbat, este luat prizonier, care se răscumpără
cu o mare sumă de bani, ceea ce dovedește forța economică a voievodatului
său.
Despre întemeierea Țării Românești există tradiția „descălecatului” lui
Negru Vodă (1290) din Făgăraș la Câmpulung și Curtea de Argeș, unde își pune
scaunul de domnie. Se presupune că celelalte formațiuni politice i s-au supus
de bunăvoie.
„Descălecat”= întemeiere legendară a statelor medievale românești
printr-un transfer de populație dintr-o parte în alta a Carpaților.
Primul domnitor sigur al Țării Românești este Basarab I (1310-1352).
Acesta este amintit ca vasal al regelui Ungariei (1324).
1324- Basarab I = vasal al Ungariei = „voievodul nostru transalpin”.
În 1330 relațiile cu Ungaria se înrăutățesc, Carol Robert de Anjou
atacând Țara Românească.
Basarab I se oferă să îi dea Banatul de Severin și să-i plătească o mare
despăgubire, dar este refuzat.
Românii aplică „tactica pământului pârjolit”, Carol robert rămâne fără
provizii și pe drumul de întoarcere în Transilvania este atras într-o cursă și
învins la Posada (9-12 noiembrie 1330). Aceasta semnifică obținerea
independenței față de Ungaria.
NICOLAE ALEXANDRU (1352-1364) a întemeiat prima mitropolie
ortodoxă la Curtea de Argeș (1359).
VLADISLAV- VLAICU (1364-1377): a întemeiat a doua mitropolie la
Severin și a bătut primele monede în Țara Românească.

3. Întemeierea Moldovei
Alte formațiuni politice:
 Cântecul Niberlungilor = poem german: o țară Românească condusă de
Ducele Rumunc.
Țara Bolohovenilor
Codri: Orheiului, Lăpușnei, Cosminului.
Câmpuri: Dragoș, Vlad.
Cobâle: Dorohoi, Vaslui.
Ocoale: Câmpulung, Vrancea.
În legătură cu întemeierea Moldovei avem un „dublu descălecat”, acesta
fiind atestat cu documente.
În jurul anului 1345 regele maghiar Ludovic I de Anjou organizează o
campanie împotriva tătarilor în nordul Mării Negre și care este încununată cu
succes.
Pe drumul de întoarcere, el organizează în nordul Moldovei o marcă de
apărare cu reședința la Baia, care este pusă sub conducerea voievodului
maramureșean DRAGOȘ. El era vasal al Ungariei.
În 1364 un alt voievod maramureșean pe nume BOGDAN trece în
Moldova, îi învinge pe urmașii lui Dragoș (BALC și SAS) și își impune autoritatea
asupra celorlalte formațiuni politice.
Tot el obține independența față de Ungaria.
Petru I Mușat (1375-1391)
- A bătut primele monede;
- S-a aliat cu regele Poloniei, Vladislav Jagello, pentru a contracara
pretențiile Ungariei;
- Mută capitala la Suceava;
- Întemeiază prima mitropolie a Moldovei, dar care va fi recunoscută
abia în 1402 (Alexandru cel Bun).
Extinderea Moldovei până la Nistru și Marea Neagră a avut loc fie în
timpul lui Petru I, fie în timpul lui Roman I, care se intitulează „domn de la
munte până la mare”.

4. DOBROGEA
Dobrogea a avut ca nucleu Țara Cavarnei (Cărvunei). Printre conducătorii
Dobrogei amintim:
 Balica;
  Dobrotici;
 Ivanco.
În 1388 Mircea cel Bătrân a alipit Dobrogea Țării Românești.
La sfârșitul domniei lui Mircea, Dobrogea a intrat în stăpânirea turcilor,
unde va rămâne până în 1878.

5. TRANSILVANIA ( sec. XI-XVI)

Transilvania este cucerită progresiv de Ungaria, între secolele XI-XII. Ea a
fost organizată ca un voievodat autonom în cadrul regatului Ungariei.
În 1541, Transilvania devine Principat autonom sub suzeranitate
otomană.
Transilvania era condusă de un voievod, numit de regele Ungariei cu
acordul nobililor transilvăneni. Acesta avea atribuții militare, administrative,
judecătorești și fiscale. Era ajutat de un vicevoievod.
Pentru a-și întări stăpânirea în Transilvania, regii maghiari au colonizat în
Transilvania:
- Secui - origine incertă, s-au așezat în estul Transilvaniei;
- Sași – de origine germană, din Flandra și Saxonia. Ei s-au așezat în
orașe precum Brașov, Sighișoara, Sibiu;
- Ordine călugărești: teutoni, ioaniți, etc.
Organizarea administrativ – teritorială
- Comitate: specifice ungurilor;
- Scaune: sași + secui;
- Districte și țări: români (Țara Bârsei).
În anul 1366 regele Ungariei, Ludovic I a instituit sistemul religiei recepte
(oficiale), conform căruia cine nu era catolic nu putea fi nobil. Aceasta a dus la
maghiarizarea numelor, au trecut la religia catolică sau au trecut în spațiul
extracarpatic pentru a-și păstra privilegiile.
La jumătatea secolului al XV- lea s-a format o alianță între cele trei
națiuni privilegiate: unguri, sași, secui, numită UNIO TRIUM NATIONUM.

INSTITUTII CENTRALE
I. DOMNIA
Titulatura domnului:
 - Domn (lat. Dominus) = stăpân;
- Din mila lui Dumnezeu = era uns domn de mitropolit;
- „io” = cel ales de Dumnezeu;
- Singur stăpânitor = independența statului față de puterile vecine;
- Mare voievod = șeful armatei.
Atribuțiile domnului:
- șeful armatei;
- instanța supremă de judecată;
- numea mitropolitul;
- punea taxe și impozite;
- conducea politica externă;
- bătea moneda.
Succesiunea la tron se baza pe sistemul ereditaro- electiv. Cine era „os
de domn” avea dreptul la succesiune. Marii boieri alegeau din rândul acestora
pe domnitor.
Era stăpânul întregului teritoriu al țării.

II. SFATUL DOMNESC

- Era alcătuit din marii boieri și mitropolit.

Exemple de boieri cu dregătorii:
 Paharnicul;
 Vistierul;
 Logofătul;
 Spătarul;
 Banul Olteniei / Portarul Sucevei.

III. ADUNAREA ȚĂRII

- Era formată din reprezentanții tuturor categoriile sociale și se

întrunea în probleme mai importante (alegerea domnului - Ștefan cel
Mare, încheierea păcii, declara război).

IV. ARMATA
 - Era formată din oastea cea mica = Curtea Domnească și oastea cea
mare = toți bărbații care puteau lupta.
- Cetăți: Hotin, Suceava, Cetatea Neamțului, Chilia, Cetatea Albă.
Tactica pământului pârjolit
- Tactică folosită de domnitorii români în Evul Mediu, deoarece armata
lor era inferioară din punct de vedere numeric oastei inamice;
- Presupunea arderea recoltelor, otrăvire fântinilor pentru a nu
permite aprovizionarea inamicului;
- Retragerea populației în zonele împădurite;
- Hărțuirea permanentă a oastei inamice;
- Atragerea inamicului în zone care nu permit desfășurarea unei
armate numeroase (trecători, mlaștini). Exemple: Posada, Lupta de la
Vaslui.

V. BISERICA

- Domnul numea mitropolitul;

- Construia bisericii și mănăstiri și făcea danii acestora;
- Mitropolitul făcea parte din Sfatul Domnul și ținea locul domnului în
caz că tronul era vacant.
Împărțirea administrativ – teritorială
Țara Românească era împărțită în județe, iar Moldova în ținuturi.

Țara Românească și Moldova în secolul al XVII-lea

Secolul al XVII-lea s-a caracterizat printr-o mare stabilitatea politică,

deoarece domnitorii români au renunțat la conflictul deschis cu Imperiul
Otoman și au întreprins acțiuni diplomatice cu alte puteri ostile turcilor
(Austria, Polonia, Rusia).
Regimul dominației otomane asupra Țărilor Române s-a manifestat sub
două forme:

I. DOMINAȚIE ECONOMICĂ
 - Obligații în bani (tributul, darurile ocazionale, cumpărarea domniei,
confirmarea în domnie);
- Obligații în natură (cereale, ovine, etc.);
- Obligații în muncă (transport și construcții);
- Monopolul comercial = dreptul turcilor de a cumpăra produse
agricole la prețuri foarte mici.

II. DOMINAȚIE POLITICĂ

- Amestecul sultanilor în numirea domnitorilor;
- Durată mică a domniilor.
Domnitori din secolul al XVII-lea care s-au remarcat
Țara românească: MATEI BASARAB; CONSTANTIN BRÂNCOVEANU.
Moldova: VASILE LUPU; DIMITRIE CANTEMIR.

Secolul fanariot
(secolul al XVIII-lea)

Regimul fanariot s-a instaurat în Moldova (1711) și în Țara Românească

(1716) prin numirea ca domnitori în cele două țări, greci din cartierul Fanar, din
orașul Constantinopol.
Se menține dominația economică și politică din secolul anterior la care
se adaugă:
 Numirea domnilor direct de către sultan, aceștia fiind considerați înalți
funcționari ai Imperiului Otoman;
 țările nu aveau dreptul la o armată proprie;
 țările nu aveau dreptul la o politică externă proprie.
Caracteristicile regimului fanariot
- fiscalitatea excesivă;
- corupție administrativă;
- cumpărarea funcțiilor în stat;
- accentuarea sărăciei;
- acțiunea reformatoare a unor domnitori:
 Constantin Mavrocordat;
 Alexandru Ipsilanti.
 Transilvania în stăpânirea austriacă

În 1541, Ungaria este împărțită între Austria și Imperiul Otoman.

Transilvania va fi organizată ca un principat autonom sub suzeranitate
otomană. Principele era ales de către DIETĂ (formată din categoriile
privilegiate) și confirmat în domnie de către Sultan.
Transilvania intră în stăpânirea Austriei în 1699. Ea a fost organizată în
urma „Diplomei Leopoldine” (Leopol I ):
- Autonomia Transilvaniei;
- Menținerea privilegiilor celor 3 națiuni (sași, secui, unguri);
- Românii erau considerați națiune tolerată;
- Transilvania era condusă de un guvernator austriac.
În 1701 apare Biserica Greco- Catolică (unită cu Roma) prin trecerea
unor români ortodocși sub ascultarea papei. Acestora li s-a promis acordarea
de drepturi politice.
Din rândul greco-catolicilor s- au ridicat numeroși luptători pentru drepturile
tuturor românilor din Transilvania.