" @bac.

istorie2023
l

AUTONOMII LOCALE ȘI INSTITUȚII CENTRALE ȘI ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC

1. AUTONOMII LOCALE

La început s-au format obștile sătești → au evoluat în uniuni de obști → apoi in cnezate / voievodate

§ Spațiul intracarpatic (viitoarea Transilvania) – IX – XI

IX - ”Gesta Hungarorum” – cronică maghiară scrisă de Anonymus:

- Voievodatul lui Menumorut

- Voievodatul lui Gelou
- Voievodatul lui Glad
XI – “Legenda Sfântului Gerard”:
- Voievodatul lui Gyula
- Voievodatul lui Ahtum
Caracteristici comune pt toate voievodatele: - aveau un
centru politic și militar (o capitală)
- voievozii aveau atribuții militare, judecătorești,
administrative
- erau într-un anumit grad de dependență față de
Regatul Maghiar

§ Spațiul extracarpatic, la sud de Carpați (viitoarea Țară Românească) – XIII

XIII (1247) – ”Diploma Cavalerilor Ioaniți”:

- Voievodatul lui Litovoi Caracteristici comune: - voievozii aveau atribuții militare,

- Voievodatul lui Seneslau judecătorești, administrative
- Cnezatul lui Ioan - Voievodatul lui Litovoi, cnezatul lui Ioan si cnezatul
- Cnezatul lui Farcaș lui Farcaș erau într-un anumit grad de dependență
față de Regatul Maghiar

§ Spațiul extracarpatic, la est de Carpați, spre răsărit (viitoarea Moldova)

XII-XIII – “Cronica lui Nestor” și “Documentele papale”

atestă existența unor autonomii locale cu numele de:
1) voievodate
2) cnezate
3) jupânate
4) țări
5) codrii
6) câmpuri
7) ocoale
8) cobâle
 2. TRANSILVANIA

Voievodatele transilvănene au fost cucerite treptat de regalitatea maghiară, care a creat provincia
autonomă Transilvania (cunoscută drept ”Voievodatul Transilvaniei”) – sec. XII

- Voievodatul Transilvaniei era vasal Regatului Ungariei, prin urmare voievozii erau numiți de
regii maghiari.
- Primii voievozi vasali Ungariei: Mercurius (anul 1111) și Leustachius Voyvoda

În secolele XII-XIII - regalitatea maghiară a adus în Transilvania coloniști sași și secui pt. încurajarea
economiei și apărarea granițelor. Coloniștii se bucurau de multe privilegii și erau organizați în scaune.

INSTITUȚII TRANSILVANIA – PERIOADA VOIEVODATULUI

• Instituția voievodatului
• Adunarea generală a nobilimii

1) Instituția voievodatului
- reprezentată de voievodul ales, numit de Regatul Maghiar
- voievodul avea atribuții militare, judecătorești, administrative
- în istoria voievodatului au existat voievozi ce s-au revoltat față de Regatul Maghiar, doi dintre
ei fiind Roland Borșa și Ladislau Kan

2) Adunarea generală a nobilimii – înființată de Roland Borșa în 1228

- era formată din reprezentanții nobilimii române și maghiare
+
fruntașii comunităților săsești și secuiești
- în a doua jumătate a sec. XIV , regele Ludovic I de Anjou a cerut adoptarea religiei romano-
catolice în familiile nobile românești din Transilvania. Cei care nu au acceptat și-au pierdut
titlul de nobili și pământul.

Statul politic al Transilvaniei s-a schimbat deoarece Ungaria a pierdut o bătălie important în fața
Imperiului Otoman, jumătate din statul maghiar devenind provincie austriacă iar cealaltă austriacă.
Astfel, din 1541 Transilvania devine principat sub suzeranitate otomană.

INSTITUȚIA PRINCIPATULUI
- Capitala: orașul Bălgrad (Alba-Iulia de astăzi)
- Principatul era condus de un principe ce era confirmat de sultan
- Principele avea atribuții politice, militare, judecătorești și administrative
În politica internă :
- stăpânul pământului
- bătea monede
- oferea titluri nobiliare și pământuri
- comandant suprem, judecător suprem

Politica externă :
- primea și trimitea soli în alte state
- semna tratate de alianță și de pace
- făcea declarații de război
- politica externă trebuia să fie aprobată de Imperiul Otoman

DIETA TRANSILVANIEI (Legislativul Transilvaniei)

- adopta legile importante privind organizarea Principatului
- făceau parte națiunile privilegiate: sași, secui, maghiari

3. ÎNTEMEIEREA (FORMAREA) ȚĂRII ROMÂNEȘTI

- S-a format prin descălecat

- O legendă îl consideră pe Negru-Vodă din Făgăraș primul descălecător, sursele spunând că ar
fi traversat Carpații și i-ar fi învins pe otomani, întemeind Țara Românească.
- Întemeierea propriu-zisă a fost realizată de Basarab I în urma bătăliei de la Posada în care a
învins maghiarii prima jum. a secolului XIV
- Întemeierea a fost recunoscută de Ungaria și statele vecine, a urmat centralizarea (crearea
instituțiilor centrale)
- Consolidarea statală a avut loc în timpul urmașilor lui Basarab I.

descălecat = termen folosit de cronicari în legătură cu formarea statelor medievale; a se așeza într-un
loc, întemeind o țară

4. ÎNTEMEIEREA MOLDOVEI

- S-a format prin descălecat

- În 1350 , regele maghiar Ludovic I de Anjou a creat o marcă de apărare în nordul Moldovei,
împotriva tătarilor. El l-a trimis pe Dragoș la conducerea mărcii.
- În 1360 Bogdan, nemulțumit de stăpânirea maghiară, trece munții Carpați cu armata sa,
îndepărtându-i pe urmașii lui Dragoș, Sas și Balc.
- În 1365 Bogdan obține independența Moldovei.
 5. INSTITUȚIILE CENTRALE EXTRACARPATICE (DIN ȚARA ROMÂNEASCĂ ȘI
MOLDOVA)
1) Sfatul Domnesc
- format din marea boierime + oamenii loiali domnitorului
- rol administrativ, judecătoresc, militar
- membrii participau la deciziile și judecățile domnitorului
- fiecare boier din Sfatul Domnesc deținea funcția de dregătorie
- cele mai importante dregătorii: portar al Sucevei, ban al Olteniei
2) Adunarea obștească
- formată din: marii boieri, boierimea mică și cea mijlocie, clerul înalt, țăranii liberi
- întrunită la cererea domnului
- convocată doar în situații excepționale
3) Instituția Bisericii - organizată sub formă de mitropolie în sec. XIV
1359 – înființată mitropolia Țării Românești de Nicolae Alexandru la Argeș
1382 – înființată mitropolia Moldovei, recunoscută de patriarhia Constantinopolului în perioada
domniei lui Alexandru cel Bun ( 1401 )
MITROPOLITUL
- șeful bisericii ortodoxe, considerat și ,,al doilea domnitor al statului”
- locțiitor al domnului în situații excepționale
- încorona domnul și îl ungea cu mir, domnul fiind numit din acest motiv ,,unsul lui Dumnezeu”
- participa alături de Sfatul Domnesc la alegerea domnului și luarea principalelor decizii
MITROPOLITUL ȚĂRII ROMÂNEȘTI
- se numea ,,exarh al plaiurilor”
- avea autoritate în cadrul episcopiilor din Transilvania și în cadrul comunității românești din
Transilvania
4) Instituția Domniei
- reprezentată de domnitorul țării, care avea atribuții foarte extinse
- domnitorul era ales de Sfatul Domnesc dintre urmașii familiei domnitoare (astfel, domnia
avea caracter ereditar-electiv)
Pe plan intern:
- era stăpânul întregului pământ
- oferea pământuri și sate boierimii
- comandant și judecător suprem
- oferea donații mănăstirilor
- bătea moneda
Pe plan extern:
- numea soli
- semna tratate de alianță și de pace
- făcea declarații de război
În secolul XVI – se instaurează suzeranitatea otomană
- domnul era confirmat de sultan prin firman împărătesc

Secolul XVIII – se intaurează regimul fanariot

- unii domni proveneau din cartierul Fanar
- numirea domnului se realiza în schimbul unor sume de bani
- domniile erau acordate de obicei pe 3 ani ( puteau fi reconfirmate de sultan prin plata
mucarerului mic, după 1 an și mare, după 3 ani )