Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc

(sec. IX - XVIII)
- autonomii locale = organisme statale; formațiuni prestatale
- sunt conduse de autorități care dispun de propria organizare și depind de un centru politic
extern

Factori/cauze/motive care au favorizat constituirea autonomiilor locale:

● Evoluția societății românești
● Concentrarea in jurul unei autorități
● Creșterea demografica
● Dezvoltarea economica
● Stratificarea sociala
Principale forme de autonomii locale: cnezate, voievodate, ocoale, cobâle, codrii, țări,
jupânate, obști sătești etc.

Autonomii locale în spațiul românesc

(sec. IX - XIII)
Spațiul intracarpatic:
Izvoare istorice:
- sec. IX - Gesta Hungarorum/Cronica lui Anonymus/ Faptele ungurilor:
- voievodatul/ducatul lui Gelu: - stăpânește centrul intracarpatic, cu capitala la Dăbâca
- voievodatul lui Menumorut: - în Crișana, cu capitala la Biharia
- voievodatul lui Glad: - în Banat, cu capitala la Cuvin
! cei trei conducători intră în conflict cu regalitatea maghiară și sunt înfrânți

- sec. XI - Legenda Sfântului Gerard

- cuprinde doua voievodate – expresie a extinderii și unificării teritoriale
- voievodatul lui Gyula: - stăpânește centrul intracarpatic
- refuza catolicismului impus de regalitatea maghiara
- voievodatul lui Ahtum - stăpânește Banatul
! cei doi conducători intră în conflict cu regalitatea maghiară și sunt înfrânți

1
La sud de Carpați
Izvoare istorice:
- 1247 – Diploma cavalerilor ioaniți – menționează cinci formațiuni prestatale:
● BANATUL DE SEVERIN
● VOIEVODATUL LUI LITOVOI
● VOIEVODATUL LUI SENESLAU
● CNEZATUL LUI IOAN
● CNEZATUL LUI FARCAS
- se afla sub influenta regalității maghiare

La est de Carpați
Izvoare istoric
- sec. XIII - Cronica lui Nestor – menționează autonomii:
● de tip ȚARA: Țara Bârladului, Țara Rumânilor
● de tip CODRII: Codrii Cosminului
● de tip OCOALE
● de tip COBALNE

DOBROGEA
Izvoare istorice
- sec. XI – Alexiada: Tara lui Tatos, Tara lui Sacea și Tara lui Sestlav
- 1230 – apare autonomia locala numita Tara Cavernei – situate intre Mangalia si Varna –
organizata sub influenta Imperiului Bizantin

Semnificația autonomiilor locale:

- reprezintă baza constituirii sau nucleul in jurul căruia se formează statele medievale

! O asemănare între cele din interiorul arcului carpatic și cele de la sud de Carpați:
- toate autonomiile locale contribuie la formarea statelor medievale
! O deosebire între cele din interiorul arcului carpatic și cele de la sud de Carpați:
- autonomiile locale din zona intercarpatină sunt cucerite de maghiari
Formarea statelor medievale românești

2
Factori externi care au contribuit la formarea statelor medievale (aceștia generează reacții de
apărare, coagulare si unificare a autonomiilor locale)
- frământările politice interne din Regatul Ungariei
- atacurile și invazia tătară
- interesele Imperiului Bizantin in spațiul nord dunărean
- presiunile regalității maghiare asupra romanilor din Transilvania presupun anihilarea
autonomiilor si zonelor locuite de romani ceea ce generează fenomenul DESCALECATULUI
Factori interni
- consolidarea raporturilor feudale care permit apariția unei autorități (conducător care se
impune in zona)
- dezvoltarea economica
- creșterea demografica si stratificare sociala
- in evoluția statelor medievale întâlnim 2 etape:
● unificarea: unificarea autonomiilor sub conducerea unui autorități
● consolidarea/centralizarea: mari luate si instituții organizate pentru întărirea autorității

A. TRANSILVANIA
- sec. XI-XIII – are loc cucerirea si organizarea sistematica a stăpânirii maghiare
Masurile regalității maghiare
- organizează teritoriul cucerit din zonele de graniță în COMITATE, conduse de comiți
supuși/vasali regalității maghiara (ex. Bihor)
- încearcă să înlocuiască voievodatul cu principatul – dar nu reușesc:
- 1111 – principele Hercurius
- 1176 – voievodul Leustachiu – vasal al regalității maghiare
- se pune presiune asupra populație romanești care se retrage in zonele mărginașe (de granițe) –
Tara Hațegului, Tara Făgărașului, Tara Maramureșului
- impunerea catolicismului (ex. Se organizează Episcopia catolica in Biharia)
- 1366 – Ludovic I elaborează un decret prin care condiționează calitatea de nobil cu apartenenta
la catolicism, romanii ortodocși fiind excluși treptat din viața politică
- in sprijinul romanilor din Tr., mitropolitul TR. devine EXARH AL PLAIURILOR, adică
protectorul spiritual al romanilor din Transilvania
- colonizări etnice cu populație catolica, credincioase regalității maghiare:
1. sașii – au origine germanica, religie catolica, in 1224 prin “Bula de aur” primesc
privilegii si pământ – sunt așezați in Sibiu, Brașov, Bistrița, Târnave
3
 2. secuii – au origine turanica, religie catolica, reprezintă avangarda armatei
maghiare si sunt fideli regalității maghiare – sunt așezați in subcurbura Carpaților
(Mureș, Harghita, Covasna)
3. cavalerii teutoni – sunt un ordin militar monarhal de origine germana, așezați in
Tara Barsei 1211 cu scopul de a cucerii teritorii si de a extinde catolicismul
- 1225 – au intrat in conflict cu regalitatea maghiara si sunt alungați
- 1437 – se stabilește sistemul UNIO TRIUM NATIONNUM (națiunile privilegiate), adică
sistemul politic si religios al maghiarilor, sașilor si secuilor, precum si al religiilor receptez,
romanii fiind considerați națiune tolerata, pentru simplu fapt ca exista
- 1517 – prima culegere de legi scrise – TRIPARTITUL LUI WERBOCZY
- 1526 – in urma bătăliei de la Mohacs Ungaria a fost cucerita de Imperiul Otoman =>
Transilvania va deveni Principatul Transilvaniei – autonom, dar sub suzeranitate otomana in
1541

B. TARA ROMANEASCA
- conform Diplomei cavalerilor ioaniți, patru autonomii locale au fost sub influenta regalității
maghiare (Banatul de Severin, Voievodatul lui Litovoi, Cnezatele lui Ioan si Farcaș)
1. Etapele formarii statului medieval Tara Românească:
I Încercarea voievodului Litovoi de a înlătura influenta regalității maghiare si
suzeranitatea acesteia
- 1277-1279 – Litovoi – conflict militar cu regalitatea maghiara; Litovoi moare in lupta iar
fratele sau, Bărbat este capturat si eliberat in urma unei mari despăgubiri
II Descălecatul lui Negru Voda – este o legendă
- in condițiile anihilării autonomiei Tarii Făgărașului de către regalitatea maghiara, in 1290,
Negru Voda descalecă la sud de Carpați (trece munții) si întemeiază Tara Românească in 1291
III Basarab (1310?-1352)
- unifica in jurul autorității sale autonomiile si realizează statul medieval Tara Românească
- este considerat un mare voievod in raport cu autoritatea celorlalte autonomii
- stabilește capitala la Argeș si întemeiază dinastia TR – dinastia Basarabilor (dinastie=familie
conducătoare; care da mai mulți regi/împărați/principi)
- conflict cu regalitatea maghiara: cauza conflictului: integrarea Banatului de Severin in
component Tarii Romanești, nerecunoscând suzeranitatea maghiara
- 1330 – are loc lupta de la Posada intre Basarab si regale Ungariei Carol Robert de Anjou
câștigată de Basarab
- consecință: cucerește independentă TR

4
- lupta a fost descrisa in izvorul narativ numit Cronica pictata de la Viena1
- urmări: - finalizarea procesului de constituire a TR
- independenta fata de regalitatea maghiara
2. Consolidarea statului medieval TR
NICOLAE ALEXANDRU (1352 – 1364)
- reface raporturile diplomatice cu Ungaria
- 1359 – la Curtea de Argeș înființează prima Mitropolie Ortodoxa – dependenta de Patriarhia de
la Constantinopol
- se declara domn autocrat (domnitor cu puteri depline)
VLADISLAV VLAICU (1364 - 1376)
- primul domn al TR care poarte lupte împotriva IMPERIUL OTOMAN
- 1370 – înființează a doua Mitropolie a TR la Severin – dependenta de Patriarhia de la
Constantinopol

C. MOLDOVA
Etapele formarii:
1. mijlocul se. XIV – descălecatul lui Dragoș
2. a doua jumătate a sec XIV (1359) – descălecatul lui Bogdan
3. sf. Sec. XIV – consolidarea – Roman I

PRIMA ETAPA – Descălecatul lui Dragoș

- se desfășoară pe fondul atacurilor tătare
- la inițiative regalității maghiare este organizata MARCA, Moldova Mica, o unitate
administrative-teritoriala cu rol defensive, situate intre N si centrul Moldovei cu capital la Baia,
care dispune de unități militare
- la conducere s-a aflat Dragoș, voievod din Maramureș, vasal al regalității maghiare (1345-
1353)
- Dragoș este considerat de tradiția istorica întemeietor

A DOUA ETAPA – Descălecatul lui Bogdan

1
Basarab s-a pregătit de luptă și și-a atras inamicul într-o vale îngustă şi prăpăstioasă unde regele maghiar a suferit o înfrângere umilitoare, el
însuși scăpând cu greu și numai după ce și-a schimbat hainele cu ale unui oştean pentru a nu fi recunoscut.
5
- se desfășoară in condițiile in care urmașii lui Dragoș, Sas, Balc, accentuează vasalitatea mărcii
fata de regalitatea maghiara
- 1359 – romanii din marca se revolta iar voievodul maramureșean Bogdan, descalecă Carpații si
se alătura lor
- 1359-1364 – se desfășoară lupte intre marca si regalitatea maghiara
- 1364 – marca devine independenta fata de Ungaria
- Bogdan este considerat de știința istorica întemeietorul statului medieval Moldova

ETAPA A TREIA - Consolidarea

- unificarea este completata cu procesul de consolidare, in timpul domnitorilor Petru Musat si
Roman I
PETRU MUSAT (1375-1391)
- adopta masuri de consolidare a statului
- stabilește succesiunea dinastica in Moldova - dinastia Mușatinilor
- organizează principalele instituții politice
- organizează prima Mitropolie ortodoxa a Moldovei la Suceava
- stabilește primul contact de vasalitate cu Polonia
ROMAN I (1391 - 1394)
- unește teritoriul mărcii cu sudul Md finalizând formarea statului medieval Moldova
- era numit “domnitor de la munte la mare”

D. Dobrogea
- se formează in jurul formațiunii numite Tara Cavernei
- sec. XIV – la conducerea Tarii Cavernei se afla Balica
- acesta intra in conflicte cu Imperiul Bizantin
- urmașul sau, Dobroț ici s-a aflat sub influenta Imperiul Bizantin (vasal)
- acesta unifica teritoriul Tarii Cavernei cu spațial dintre Dunăre si Mare formând statul medieval
Dobrogea

CONSOLIDAREA

6
- 1386-1388 – Ivanco – adopta masuri de consolidare a statului (bate moneda) si intra in conflict
cu Imperiul Otoman
- Mircea cel Bătrân intervine in conflict si integrează Dobrogea in component TR in 1388 pana
in 1417 când intră în componența Imperiului Otoman (până în 1878)
!!! Semnificația constituirii statelor medievale romanești
- se manifesta sub doua etape: întemeiere si consolidare
- generează formarea de instituții medievale cu rol in organizarea, afirmarea si apărarea statelor
medievale
- constituie cadrul favorabil de formare si evoluție a civilizației romanești
Asemănări între procesul de formare a statelor medievale românești (TR și Md):
- apare fenomenul descălecatului
- s-au realizat prin unificarea statelor prestate
- și-au cucerit independent fata de regatul maghiar
Deosebiri între procesul de formare a statelor medievale românești (TR și Md):
- În TR descălecatul este reprezentat de o legendă (Negru Vodă) în timp ce în Md acesta
este confirmat de izvoare istorice (Dragoș, Bogdan)
- În TR autonomiile locale erau de tip cnezate și voievodate iar în Md erau de tip ocoale și
codrii

7
 Instituții centrale din spațial romanesc

Contextul istoric. Motivele care au favorizat constituirea instituțiilor centrale:

- in procesul de formare al statelor medievale se realizează un transfer de autoritate politica
spre conducătorul statului – “mare voievod”
- pentru a asigura stabilitatea statului sunt constituite instituțiile
- organizarea si funcționarea statului se realizează prin instituțiile care asigura afirmarea,
apărarea si consolidarea statului
- instituțiile au un caracter central; își exercita autoritatea asupra întregului teritoriu
- instituțiile exprima puterea conducătorului si masurile pentru întărirea statului
- instituțiile exprima si nevoia de evoluție a societății si organizarea puterii
- instituțiile reflecta in evoluție influentele politice externe – regalitatea maghiara, Imperiul
Bizantin, Polonia, Imperiul Otoman.

1. Instituții din Tara Românească si Moldova

Domnia
- secolele XIV - XV
- principala instituție centrală în Tara Românească și Moldova; termenul este de origine latina
“dominus” adică stăpânește
- titlul domnesc IO … „mare voievod” si „domn”, „singur stăpânitor”
- domnitorul avea origine divina – se folosea “IO” - de la bizantinul Ioannes adică “alesul lui
Dumnezeu”;
- este folosita expresia “din mila lui Dumnezeu”;
- la încoronare domnitorul era uns cu mir si încoronat de mitropolit
- succesiunea: ereditar-electivă, (primul născut din familia Basarab in TR si din familia
Mușatinilor in Md)
- viitorul domnitor era asociat la domnie fiind apoi “ales” in mod formal de Adunarea
tarii
- existau raporturi ierarhice intre domnitor si boierii prevăzute cu atribuții reciproce
Atribuțiile domniei (sunt reflectate in mare parte din titulatura domnului):
- era considerat stăpânul întregului pământ, pe care putea sa-l ofere boierilor (creând-se
astfel domeniile boierești) dar si bisericii (creeandu-se astfel domeniile bisericești); in momentul
acordării intrau in vigoare obligațiile boieriilor si bisericii fata de domn
- angaja întregul aparat administrativ numind principalii funcționari
- era conducătorul armatei (= “mare voievod”)
- decidea politica externa - declara război si încheia pace
- stabilea impozitele si bătea moneda
- era judecător suprem – in numele lui se dădeau toate sentințele
- emitea legi
- era considerat ctitor de mânăstiri si biserici
- era considerat de sine stătător – adică independent in raporturile interne si externe
- se considera domn autocrat cu puteri depline

8
Evoluția instituției domniei:
sec. XVI- XVII
– Imperiul Otoman asociază domnia unei funcții administrative
- autonomia era limitata: - se pierde caracterul elective al domniei
- indirect domnii erau controlați de boieri greci trimiși de Imp Otoman
- creste influenta marilor familii boierești, instituindu-se regimul boieresc (nobiliar).

Sec. XVIII – secolul fanariot

- domnitorul devine un funcționar al IMPERIUL OTOMAN
- se pierde atribuția de politica externa
- tronul era cumpărat de la IMPERIUL OTOMAN prin licitație
- autonomia statului era limitata prin instaurarea regimului fanariot
- un domnitor putea domnii atât in TR cat si in Md
- durata domniei era foarte scurta, media fiind de 2 ani jumate
- se pierde atribuția de politica externa

Biserica
- era organizata instituțional
Mitropolia – era instituția religioasa centrala si suprema dar si dependenta de Patriarhia de la
Constantinopol
- mitropolia era condusa de mitropolit, care era ales de Patriarhul de la Constantinopol si
confirmat de domn
- mitropolitul era considerat locțiitor al domnului
- la încoronare li ungea cu mir si li încorona pe domnitor
Înființarea mitropoliilor
- începutul sec. XIV – in Tara Cavernei – mitropolia de la VICINA
- 1359 – Curtea de Argeș – întemeiata de Nicolae Alexandru
- 1370 – Severin - întemeiata de Vladislav Vlaicu
- in Md. prima mitropolie a fost înființata de Petru Musat la Suceava (ea a fost însă recunoscuta
doar in 140/1402, in timpul domniei lui Alexandru cel Bun)

2. Instituții din Transilvania

Voievodatul/Principatul
- Sec. IX-XI – voievodatele erau conduse de voievozi,
- Sec. XI-XVI (1541) – voievodatul era condus de un voievod vasal regalității maghiare
- Sec. XVI (1541) – XVII(1699) – Tr. A fost cucerita de IMPERIUL OTOMAN si
transformata in Principat; condus de un principe creștin, ales de Dieta Tr. si confirmat de
IMPERIUL OTOMAN, vasal al IMPERIUL OTOMAN
- 1699-1765 – Tr. Revine IMPERIUL HABSBURGIC care menține principatul
- 1765 – Tr. Devine Mare Principat, condus de un Mare Principe (titlul deținut de împărat);
conducerea efectiva revine unui guvernator cu sediu la Sibiu

Biserica
- regalitatea maghiara organizează acțiunea de catolicizare forțat (Episcopie catolică la Biharia)

9
- 1366 – Ludovic I elaborează decrete prin care a fost condiționata ascensiunea politica de
apartenenta la religia catolica
- in sprijinul romanilor din Tr., mitropolitul TR. devine EXARH AL PLAIURILOR, adică
protectorul spiritual al romanilor din Transilvania
- 1699-1701- se formează la inițiative IMPERIUL HABSBURGIC confesiunea Greco-catolica,
confesiune care reprezintă o sinteze intre ritul ortodox si dogma catolica
- prin doua legi, numite DIPLOME LEOPOLDINE, romanii care treceau la confesiunea
Greco-catolica urmau sa primească drepturi politice
- chiar daca promisiunile nu au fost respectate, Greco-catolicii au avut posibilitatea
studierii in spațial catolic si formarii in acest fel a unei generații de intelectuali care
susțineau romanitatea romanilor

Instituții cu rol organizator:

Instituții care privesc organizarea judecătorească:
- in TR si Md – sec XIV - XVI– “obiceiul pământului”
- sec XVI – apar coduri de legi traduse din legi bizantine
- Tr – 1517 – prima culegere de legi scrise – TRIPARTITUL LUI WERBOCZY

Organizarea militara
- in TR si Md – mica armata, formata din cete boierești si mercenari (permanenta)
- marea oaste, formata in caz de mobilizare din țărani
- in Tr. – armata condusa de voievod se alătura armatei regalității maghiare

Organizarea administrativ-teritoriala
- TR – teritoriul a fost organizat in județe
- Md - teritoriul a fost organizat in ținuturi
- Tr – sașii erau organizați in DISTRICTE si SCAUNE
- secuii in SCAUNE
- romanii in DISTRICTE
- maghiarii in COMITATE

IMPORTANTA CONSTITUIRII INSTITUTIILOR CENTRALE

1. Stabilesc raportai sociale, politice, religioase, etc.
2. Apar structuri politice, religioase, administrative si organizatorice
3. Au un caracter unitar in TR si Md

CONCLUZIILE FORMARII STATELOR MEDIEVALE SI INSTITUTIILOR

CENTRALE
- statele medievale permit dezvoltarea civilizației romanești
- se încadrează in forme de organizare – evoluție specifica perioadei feudale europene

10
Autonomii locale:

Spațiul românesc Izvorul Autonomia locală

Spațiul intracarpatic Sec. IX - Gesta Hungarorum Voievodatul lui Gelu

Voievodatului lui Glad

Voievodatul lui Menumorut

Sec. XI - Legenda Sfântului Gerard Voievodatul lui Ahtum

Voievodatul lui Menumorut

La sud de Carpați 1247 - Diploma cavalerilor ioaniți Banatul de Severin

Voievodatul lui Litovoi

Voievodatul lui Seneslau

Cnezatul lui Ioan

Cnezatul lui Farcaș

La est de Carpați Sec. XIII – Cronica lui Nestor Ocoale

Codri

Cobâle

Etapa formării statale (unificarea sub o conducere unitară a formațiunilor politice preexistente)

Statul Formarea statală

- formarea Transilvaniei ca stat s-a realizat odată cu cucerirea maghiară (1050

– începutul sec. XIII);

- maghiarii au încercat să organizeze Transilvania ca principat (1111:

Mercurius princeps Ultra Silvanus), dar s-a impus voievodatul (1176:
Transilvania Leustachiu voievod);

- maghiarii au folosit mijloace complexe: militare, politice (instituții după

model apusean), administrative, religioase (catolicismul), etnice (sașii, secuii,
cavalerii teutoni 1211-1225).

- tradiția istorică a ,,descălecatului” lui Negru Vodă sau Radu Negru din
Făgăraș;

11
 Ţara Românească Obs.: Tradiția istorică a ,,descălecatului” nu are acoperire în documente.

formula de stat a fost voievodatul;

- unificarea formațiunilor prestatale sub Basarab I (1310?-1352)

- 1330: lupta de la Posada – cucerirea independenței de sub suzeranitatea

maghiară

Etape:

1. Organizarea statală incompletă – organizarea în marcă de apărare:

- pe fondul expedițiilor anti tătare (1245-1354) – în nordul Moldovei – marcă

de apărare împotriva tătarilor – numele ,,Moldova Mică”;

- ,,descălecatul” lui Dragoș – voievod de Maramureș; urmași Sas și Balc – sub

suzeranitate ungară – centrul la Baia.
Moldova
2. Formarea statală deplină – organizarea într-o domnie:

- 1359: ,,descălecatul” lui Bogdan din Cuhea;

- ajutorul boierimii moldovene: Bogdan i-a înlăturat pe Sas și Balc;

- conflict cu regalitatea maghiară;

- 1365: recunoașterea noului stat independent.

Etapa consolidării statale (a formării și consolidării statelor)

Statul Evoluții

- statul sub suzeranitate maghiară până în secolul al XVI-lea;

- secolele XIII-XIV: consolidarea autonomiei: Roland Borșa, Ladislau Kan;

Transilvania - menținerea individualității.

- Nicolae Alexandru (1352-1364) – 1359: Mitropolia Ungro-Vlahiei la Argeș;

Ţara Românească - Vladislav Vlaicu (1364-1376) – 1370: Mitropolia de la Severin, cancelaria

domnească, bate monedă.

- Laţcu I (1369-1375);

12
 - Petru I Muşat (1375-1391) – 1386/1387: mitropolia Moldovei la Suceava
(nerecunoscută de patriarhia de la Constantinopol), 1387: suzeranitate
Moldova
Poloniei;

Roman I (1391-1394): extinderea teritorială până la Marea Neagră.

Evoluții instituționale (secolele XIV-XVIII)

Transilvania Ţara Românească/Moldova

Instituții Secolele XIII-XIV: voievodat sub suzeranitate Secolele XIV-XVI:

centrale maghiară;
Domnia – autocrată, ereditară,
Voievodul – autonomie; stăpână absolută a tarii,
legitimare divină, largi
Vicevoievodul;
prerogative politice,
Cancelaria; administrative, militare,
judecătorești, financiare,
Adunarea stărilor privilegiate. religioase, rol în lupta
1288: convocată pentru prima dată; antiotomană;

1366: desăvârșirea constituirii sistemului de Sfatul domnesc – rol consultativ,

guvernare a voievodatului, sistem bazat pe dregătorii;
recunoașterea unei singure religii recepte, Adunarea stărilor privilegiate –
catolicismul; rol consultativ;
1437: eliminarea românilor din viața politică. Biserica.

Evoluții Secolele XIV-XVII: principat autonom sub Secolele XIV-XVII: suzeranitate

suzeranitate otomană: otomană – regim vasali:

Adunarea stărilor privilegiate Domnia – degradare – domni

numiți de Poartă; aproape
Congregație – Dietă;
dispare principiul ereditar.
Principele – ales de Dietă, largi prerogative;
Secolele XVII-XVIII: suzeranitate
Secolul al XVIII-lea: principat sub stăpânire otomană – regim fanariot:
austriacă:
Domnia – degradare:
împărat – principe
- dispare domnia pământeană;
Curtea aulică de la Viena.
- domnia – simplă funcție în
sistemul administrativ otoman.

13
14