- Frederic I Barbarosa (1152-1190) -- atribuie o importanță egală celor trei mari regiuni: Germania, Italia, Burgundia, imperiul

s-a aflat sub controlul unei birocrații bine organizată

- Frederic II (1220-1250) – își propune crearea unui vast imperiu politic mediteranean și acționează în sensul unificării Italiei
- la moartea sa se declanșează criza odată cu retragerea regatului Sicilie sub controlul dinastiei de Anjou și perioada interregnului
(1254-12730 →Germania se fărâmițează în zeci de principate laice și ecleziastice, aproape independente, monarhul având o
autoritate nominală
-1273 la conducere vine dinastia Habsburg (1273-1806)
- 1356 este dată Bula de aur →stabilea alegerea împăratului de un colegiu format din 7 principi electori:
- trei clerici: episcopii de MAIz, Koln, Trier
- patru laici: regele Cehiei, comitele de Rin, ducele Saxoniei, margraful de Brandenburg
- în secolul XV este organizată Dieta imperială în cadrul căreia funcționează Camera \imperială de Justiție

Statul medieval românesc şi instituţiile sale

La începutul Evului Mediu, forma de orgabizare specifică societăţii româneşti a fost obştea sătească, formă de comunitate
umană caracterizată prin coexistenţa proprietăţii private cu proprietatea obştească asupra pământului şi prin preponderenţa
legăturilor teritoriale asupra celor de rudenie în cadrul aşezării
- pământul arabil-proprietate privată
- pădurile, apele, păşunile, fântânile-proprietate comună
- o obşte →un sat
- condusă de jude sau cneaz, care lua hotărârile împreună cu „oamenii buni şi bătrâni” şi judeca împreună cu
jurătorii, pe baza „obiceiului pământului” (legea românească)
- juzii/cnezii proveneau din familiile mai bogate→sunt pomeniţi ac şi ctitori de biserici şi posesori de curţi cneziale, iar
Diploma cavalerilor ioaniţilor vorbeşte despre o categorie „maiores terrae” (mai marii pământului)
- ei alcătuiesc boierimea românească care va aservi treptat obştile săteşti
- cnezii vor transmite ereditar funcţiile şi ajung să stăpânească grupări de sate, situate de obicei pe valea unui
râu→cnezatele de vale→voievodatele (voievod-termen de origine slavă, desemnând o funcţie preponderent militară)
-cele mai vechi formaţiunipolitice au fost semnalate în interiorul arcului carpatic →pentru sec. IX, Anonymus în lucrarea Gesta
Hungarorum aminteşte existenţa formaţiunilor conduse de:
 Gelu- având centrul la Dăbâca şi situată în regiunea Someşurilor
 Glad – având centrul la Cuvin situată în Banat
 Menumorut- situată în Crişana şi având centrul la Biharea
-pentru sec. XI, Legenda Sf. Gerald, aminteşte existenţa a două formaţiuni politice:
 În Banat, formaţiunea condusă de Ahtum
 În centrul transilvaniei, „o ţară întinsă şi prosperă”, condusă de Gyla
- la sud de carpaţi, pe viitorul teritoriu al Ţării Româneşti, Diploma cavalerilor ioaniţi(1247) aminteşte existenţa a 5 formaţiuni
politice:
 Banatul de Severin pe teritoriul căreia regalitatea maghiară a creat o marcă de graniţă
 Voievodatul lui Litovoi →cuprindea Valea Jiului şi Ţara Haţegului
 Voievodatul lui Seneslau →Argeş şi Muscel
 Cnezatul lui Farcaş
 Cnezatul lui Ioan
-pentru spaţiul de la est de Carpaţi documentele menţionează existenţa unor spaţii locuite de valahi, numite câmpuri, codrii, ţări
şi-i amintesc pe berladnici şi brodnici, participanţă la evenimente politice şi militare
- în Dobrogea :în sec. X sunt amintite formaţiunile conduse de Jupan Dimitrie şi Gheorghe
- sec. XI.Ana Comnena în Alexiada menţionează formaţiunile conduse de Tatos, Satza şi Seslav
- în 1230, este amintită Ţara Cavarnei, situată între Mangalia şi Varna

-alături de cnezatele şi voievodatele menţionate, în sec. XIII sunt evidenţiate şi alte „ţări” româneşti: ţara Amlaşului, Ţara
Făgăraşului, Ţara Haţegului, Ţara Maramureşului →aici documentele vremii şi tradiţia istorică plasează originea Descălecatului şi
începutul procesului de constituire a statelor medievale româneştiextracarpatice

Voievodatul transilvan
- secolele XI-XIII marchează cucerirea Transilvaniei de către regatul Ungariei şi integrarea treptată în structurile acesteia a
formaţiunilor politice autohtone
- cucerirea s-a făcut progresiv, de la vest la est, intrând în conflict cu reprezentanţii politici ai românilor:
 Gyla refuză convertirea la catolicism, este înfrânt şi luat în captivitate
 Ahtum vămuia sarea care trecea pe Mureş spre Ungaria, şi va muri în conflict
- cucerirea efectivă a Transilvaniei începe după 1050 şi se încheia la 1222, când maghiarii sunt atestaţi pe linia Carpaţilor
- căile folosite de maghiari pentru cucerirea Transilvaniei au fost diverse:
a) cucerirea cetăţilor de margine;
b) colonizarea de populaţii străine: saşii, secuii, teutonii;
c) organizarea comitatelor1111 primul comitat a fost Bihorul, urmat de altele
d) încercarea de impunere a catolicismului în 1366 regele maghiar Ludovic I condiţionează calitatea de nobil de apartenenţa la
catolicismromânii majoritari şi ortodocşi sunt îndepărtaţi din viaţa politică şi viaţa politică se va baza doar pe „naţiunile
privilegiate”
- acest sistem a fost consolidat în 1437 când cele trei naţiuni privilegiate (nobilimea maghiară, patriciatul săsesc, fruntaşii secuilor)
se constituie în „Unio Trium Nationum
e) încercarea de instituire a principatuluiîn 1111 izvoarele menţionează pe Mercurius princeps Ultrasilvanus; rezistenţa
românilor faţă de noua formă de organizare este dovedită de revenirea la voievodatîn 1176 izvoarele îl menţionează pe
Leustachius voievod
- voievodul Transilvanie :şi era numit de regele maghiar în acord cu nobilimea şi avea atribuţii administrative, juridice, militare
avea cancelarie proprie şi era ajutat de un vicevoievod;
- voievodatul şi-a menţinut titulatura şi autonomia în toată perioada stăpânirii maghiare (până în 1541)
- a fost condus episodic de adevărate dinastii, cărora regalitatea maghiară le-a acordat largi privilegii ex: Roland Borşa (1288-
1293), Ladislau Kan (1294/1295-1314), Lackfi, Csaki;
- în 1526 Ungaria este înfrântă la Mohacs de către Imperiul Otoman şi în 1541 Soliman Magnificul transformă Ungaria centrală
în paşalâc, iar Transilvania se constituie în principat autonom sub suzeranitate otomană

Organizarea Transilvaniei
- structura Transilvaniei s-a caracterizat prin existenţa stărilor privilegiate: nobilimea maghiară, patriciatul săsesc, fruntaşii
secuilor, clerul catolic
- populaţia românească grupată în regiunile de margine în districte (ex:Ţara Haţegului, Ţara Făgăraşului, Rodna,
Maramureşul):
 conduse de juzi, cnezi, voievozi;
 îşi menţin vechea „lege românească”- judecata o făceau „bătrânii satului”
 se opun tendinţelor regalităţii maghiare de a le îngrădi libertăţile, cadrul rezistenţei fiind biserica ortodoxă;
-refuzată în plan central, puterea nobilimii româneşti –a manifestat prin intermediul adunărilor locale controlate de cnezi;
- comitatele: unităţi administrative specifice regatului maghiar şi cuprinzând teritoriul din jurul unei cetăţi;
- au fost iniţial regale, apoi nobiliare
- primul comitat a fost organizat în 1111- Bihorul , urmat de Crasna, Dăbâca, Cluj, Alba, Satu-Mare, Arad
- erau conduse de un comite, ajutat de vicecomite;
-scaunele : forme de organizare administrativ-teritorială specifică secuilor şi saşilor; saşii mai aveau şi două districte (Braşov şi
Bistriţa), cele sapte scaune şi două districte evoluând spre adunarea teritorială şi politică numită Universitatea saşilor

Întemeierea statelor medievale Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea

-Desfăşurat aproape concomitent la est şi sud de Carpaţi, procesul formării statelor medievale Ţara Românească, Moldova şi
Dobrogea a fost favorizată de o serie de factori:
a. Interni: creşterea demografică substanţială
viaţa economică prosperă
dezvoltarea drumurilor comerciale care străbăteau spaţiul românesc
desprinderea elementelor conducătoare în cadrul comunităţilor
b. Externi: cumanii şi tătarii au stopat expansiunea Ungariei la E şi S de Carpaţi
criza internă din Ungaria declanşată de stingerea dinastiei Arpadiene
-La formarea statelor extracarpatice au contribuit şi românii transilvăneni , contribuţie ilustrată de tradiţia istorică a
descălecatului.
-Etapele constituirii au fost:
1. unificarea formaţiunilor politice sub o autoritate centrală
2. crearea instituţiilor interne necesare afirmării statale

Ţara Românească
- s-a creat prin unirea formaţiunilor politice existente atestate în Diploma cavalerilor ioaniţi (2 iunie 1247), dată de regele
Ungariei Bela al IV-lea, marelui perceptor Rembald
- cu excepţia voievodatului lui Seneslau, celelalte formaţiuni se aflau sub suzeranitatea regelui Ungariei exercitată prin
intermediul banului de Severin;
-profitând de o conjunctură favorabilă, Litovoi a refuzat să mai plătească tribut Ungarie, dar încercarea sa de a obţine
independenţa este înfrântă în 1277, batălie în care Litovoi moare şi fratele său Bărbat a fost luat prizonier
-aceată încercare este urmată de o alta pe care tradiţia istorică o numeşte descălecatNegru- Vodă de Făgăraş a trecut munţii în
1290/1291 şi a întemeiat un stat nou cu capitala la Câmpulungacest descălecat ascunde un fapt istoric real: aportul demografic
şi instituţional al românilor transilvăneni la crearea statului Ţara Românească
este confirmat de descoperirile arheologice de la Câmpulung şi Argeş, unde au existat aşezări înfloritoare
- procesul întemeierii a intrat în faza finală odată cu Basarab I (?1310-1352) care a unificat cnezatele şi voievodatele sub
autoritatea sa şi pune bazele unui stat menţionat în documente sub numele de Vlahia nord-dunăreană, cuprinzând Banatul de
Severin, Oltenia, Muntenia şi teritoriile de la nordul gurilor Dunării (Basarabia);
-el este menţionat în documente ca „mare voievod şi domn” şi are curtea domnească la Curtea de Argeş
-în 1324 Ungaria recunoaşte unificarea, iar Basarab recunoaşteunificarea
- în 1330 are loc expediţia lui Carol Robert de Anjouîn Ţara Românească, încheiată cu înfrângerea acestuia la Posada (9-12
noiembrie)independenţa statului sud-carpatic
- statul a fost consolidat prin crearea instituţiilor interne şi afirmarea ca stat medieval de sine stătător în timpul urmaşilor lui
Basarab I: Nicolae Alexandru (1352-1364), Vladislav Vlaicu (1364-1376), Radu I, Dan I, , la sfârşitul sec.XIV;

Moldova
- în sec. XIII, izvoarele germane şi poloneze menţionează” Ţara Românilor” în nordul Moldovei;
- drumurile comerciale care legau Marea Baltică de Marea Neagră şi gurile Dunării au contribuit la prosperitatea unor oraşe
precum Baia, menţionată la mijlocul sec. XIV drept „Capitala Moldovei”
-spaţiul est-carpatic cunoaşte un proces de unificare similar celui de la sud, dar aici avem două descălecate:
1. primul descălecat- al lui Dragoş din Maramureş , care a condus marca de apărare situată în nordul Moldovei, având
capitala la Baia, subordonată regelui Ungariei şi creată în 1345-1354 cu prilejul campaniilor antitătăreşti;
2. al doilea descălecat a lui Bogdan din Cuhea, care a trecut în Moldova, profitând de o răscoală contra dominaţiei
maghiare, a înlăturat pe urmaşii lui Dragoş şi a obţinut independenţa noului stat (1364/1365), organizându-l într-o
domnie
- desăvârşirea teritorială şi consolidarea instituţională se realizează sub urmaşii lui Bogdan: Laţcu (1365-1374), Petru Muşat
(1374-1391); Roman I(1391-1394);

Dobrogea
-s-a făcut prin unificarea formaţiunilor în jurul „Ţării Cavarnei”, menţionată într-un document de la 1230
- în 1346 în fruntea statului se afla Balica (1346-1354)
- i-a urmat Dobrotici(1354-1386) care primeşte de la Bizanţ titlul de „despot” şi unifică toate formaţiunile dintre Dunăre şi mare,
întemeind Dobrogea;
-urmaşul său Ivanco(1386-1388) s-a confruntat cu pericolul otoman, fiind ucis în luptele cu ceştia
-în 1388 Mircea cel Bătrân a unificat Dobrogea cu Ţara Românească, pentru ca în 1417 să fie anexată de Imperiul otoman

Instituţiile statelor medievale româneşti

Domnia
- instituţia centrală reprezentată de domnul ţării
-sistemul se succesiune la tron era electiv-ereditară, prin alegerea acestuia de către marae boierime din dinastia Basarabilor
(Ţara Românească) şi Muşatinilor(Moldova);
- domul era stăpânul ţării şi al supuşilor;
-ocupa tronul „din mila lui Dumneazeu”era de origine divină
- era uns şi încoronat de mitropolit în cadrul unei ceremonii religioase;
- formulele „singur stăpânitor” sau „de sine stătător” reprezinta afirmarea de suveranitate atât internă cat şi externă;
- atribuţii:
 executive:: numeşte dregătorii, acordă privilegii, asigură ordinea internă;
 judecătoreşti:este instanţa supremă de judecată
 legislative:adoptă acte legislative
 militare:era comandantul suprem al armatei (voievod)
 financiare:stabilea dările şi acorda imunităţi;
 politică externă:reprezenta ţara, încheia tratate, declară război şi încheie pace, trimite şi primeşte soli;
 bisericeşti:înfinţa mitropolii, episcopii şi mănăstiri, numeşte şi revocă episcopii, reglementează competenţa de
judecată a bisericii;
- domnul s-a confruntat cu boierimea acre doreşte consolidarea propriilor avantaje şi privilegii
- au existat domnii puternice (sec XIV-XVI); dar şi domnii slabe, dominate de boierime (Sec. XVI-XVII)

Sfatul domnesc
-era alcătuit iniţial din marii boieri, apoi doar din boieri cu dregătorie: banul Craiovei, portarul Sucevei, vornicul, logofătul,
vistierul, spătarul, stolnicul, paharnicul, comisul, postelnicul, clucerul, slugerul;
-era aparatul administrativ prin care domnul administra ţara

Adunarea ţării
- organ consultativ şi cu atribuţii judiciare, politice, administrative, fiscale, format din reprezentanţii stărilor privilegiate;

Biserica
Reprezenta puterea supremă în plan spiritual şi ierarhia ei s-a constituit aproape concomitent cu formarea statelor medievale;
- religios românii erau legaţi de Bizanţ, opunând rezistenţă ofensivei catolice
- în Ţara Românească, mitropolia a fost creată în 1359, condusă de Iachint şi având sediul la Curtea de Argeş
a fost recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol care a acordat mitropolitului titlul de „exarh al plaiurilor” (autoritatea asupra
ortodocşilor din Transilvania)
- în Moldova a fost creată în 1386/1387 , condusă de Iosif şi recunoscută în 1401
- în sec. XV-XVI au fost întemeiate episcopii la Râmnic, Buzău, Roman, Rădăuţi, Huşi
- romnânii ortodocşi îşi aveau propriile instituţii şi au fost susţinute de domnii Ţărilor Române;
-mitropolitul:a doua persoană în stat
primul sfetnic al domnului şi locţiitor al acestuia în caz de vacanţă a tronului
membru al Sfatului domnesc
încorona şi ungea domnul
consacra episcopii numiţi de domn
participa la alegerea domnului şi la actele de justiţie ale acestuia.