EPOCA LUMINILOR

Iluminismul - o miscare filosofică, intelectuala si civică dezvoltată în secolul XVIII, care considera
că ratiunea umana este singura capabilă să asigure fericirea.
 Denumirea de iluminism a fost explicata prin aceea ca reprezentantii acestui curent dovedeau incredere in
ratiunea umana si in capacitatea ei de a lumina lumea. "Ratiunea si progresul universal”, spunea
Voltaire, “împing inainte mersul istoriei”.
  Luminarea se putea face, in conceptia lor, prin cultura, cunoaştere si educatie.
Iluminismul a apărut in Franta secolului al XVIII-lea, fiind reprezetat de cele mai stralucite minti ale
vremii: Voltaire (1694-1778), Denis Diderot (1713-1787) Montesquieu(1689-1775), D'Alembert (1717-
1783), J.J.Rousseau (1712-1778).
Iluminismul este ideologia dominantă a sec. al XVIII-lea care are ca valoare centrală
RAŢIUNEA.
IDEI CENTRALE:
-Optimismul gnoseologic;
-Afirmarea personalităţii umane;
-Libertatea şi demnitatea individului.
FACTORII DETERMINANŢI AI ILUMINISMULUI
Transformările produse în societatea umană, pe multiple planuri, în perioada Renaşterii. Umanismul.
• Ascensiunea economico-socială a burgheziei
• Modelele politice oferite de state precum Provinciile Unite (Olanda) sau Anglia, ca urmare a revoluţiilor
burgheze desfăşurate pe cuprinsul lor.
• Progresele înregistrate în gândirea ştiinţifică de-a lungul secolelor XVII – XVIII, menite să pună în
evidenţă forţa raţiunii.
CARACTERISTICILE ILUMINISMULUI:
1. Raţional: logic – iluminiştii explicau lumea cu ajutorul raţiunii
2. Antibisericesc – împotriva bisericii ca instituţie, se pronunţă pentru toleranţă religioasă.
3. Antiabsolutist – împotriva absolutismului monarhic
NOI PRINCIPII SI VALORI IN SOCIETATE
1. Credinta si fericirea omului : pe plan religios iluministii pleaca de la premisa lui Diderot conform careia
“nu exista decat o singura datorie a omului, aceea de a fi fericit”. Ideea era in contradictie cu cea a Bisericii
Catolice, ce vedea in viata o simpla trecere spre cele vesnice si nega revelatia divina si traditiile Bisericii.
Iluministii cred in existenta Domnului, dar refuza sa accepte amestecul lui in evolutia ulterioara a
universului ce functioneaza in baza unor legi naturale, conceptie denumita deism. Religia era acceptata doar
ca un garant al ordinii sociale, necesara oamenilor in lipsa unei educatii rationaliste.
2. Un nou model de putere: Pe plan politic filosofii iluministi au acceptat două forme de guvernare a
statului: monarhia (Montesquieu şi Voltaire) şi republica (J.J. Rousseau)
- Montesquieu si Voltaire sprijina monarhia constitutionala, bazata pe separarea puterilor in stat,
egalitate in fata legilor si respectarea drepturilor cetatenesti.
- Republica era, in conceptia lui J.J. Rousseau, o societate aparuta ca urmare a unui contract incheiat
intre oameni liberi si egali, contract prin care puterea era exercitata de reprezentanti in numele poporului. In
paralel, Rousseasu credea insa ca republica si democratia sunt posibile doar in statele mici, iar proprietatea
privata este o cauza a inegalitatii intre oameni.
3. Munca, sursa bogatiei : munca era considerata unica sursa a bogatiei si progresului economic.
În ceea ce priveşte domeniul economic pe care îl considerau esenţial în societate:
- fiziocraţii credeau că munca agricolă este sursa bogăţiei şi, în consecinţă, proprietarii funciari ar trebui să
ocupe un loc privilegiat în societate.
- se susţinea că industria si comerţul nu pot prospera decât în situaţia în care într-o societate sunt
îndeplinite trei condiţii: libertatea individuală, exprimarea
interesului personal şi acţiunea pe piaţă a legii cererii şi a ofertei. (economistul englez Adam Smith)
4. Absolutismul luminat
Filozofia iluminista a fost adoptata de câţiva monarhi absolutisti ce doreau sa evite conflictele
interne si contestarea propriei puterii prin reforme partiale care sa imbunatateasca situatia populatiei.
Frederic II (1740-1786), regele Prusiei, Iosif II (1780-1790), împăratul Austriei si Ecaterina II (1762-
1796), ţarina Rusiei, corespondeaza cu iluministii si modernizeaza legislatia, sprijinind eliberarea si
improprietarirea taranilor, dezvoltarea comertului si industriei, desfiintarea torturii si cenzurii, etc.
Politica lor a esuat, in final, deoarece reformele erau, prin natura lor, inutile intr-un stat unde
regele, nobilii si Biserica detineau puterea, refuzand sa o imparta cu ceilalti cetateni si respingeau evolutia
economica naturala de la agricultura la industrie si comert ca ramuri predominante.