1.

Secolul rațiunii
1. Vechiul Regim

Istoricii folosesc acest termen pentru a face referire la totalitatea elementelor care au
caracterizat societatea, economia și politica regatelor europene în secolele al XVI-lea, al
XVII-lea și, în special, al XVIII-lea. Caracteristici:

1. Predomina lumea rurală:

- Majoritatea populației, peste 80%, locuia și lucra la țară.
- Orașele erau mici și puține.
- Pământul se afla în proprietatea unui număr redus de persoane sau instituții (regi,
nobili, cler, mănăstiri...)
- Producția agricolă era de subzistență
2. Menținerea societății de tip feudal:
 Societatea era împărțită în stări: nobilimea, clerul și țărănimea.
 Creșterea protagonismului burgheziei.
3. Sistem politic absolutist și regim seniorial:
o Regele deținea toată puterea în stat, deoarece se menținea principiul monarhiei de
drept divin: voința sa era lege; decizia sa, guvern; rezoluția sa, justiție.
o Tot pământul se afla în proprietatea unui număr redus de persoane care exercitau
autoritatea asupra acestuia: regi, nobili, cler.

2. Iluminismul – noi principii și valori în societate

Iluminismul a fost un curent ideologic, cultural și filosofic care a apărut în Europa în

secolul al XVIII-lea și care considera că rațiunea umană este singurul mijloc capabil să
rezolve toate problemele din viață, singura cale către realizarea fericirii umane. Principala
caracteristică a iluminismului a fost ideea de a pune totul la îndoială dintr-o perspectivă
critică, folosind rațiunea ca bază a adevărului în fața tradiției și a superstiției. S-a pus
accentul pe educație, considerată singura cale pentru difuziunea rațiunii, motiv pentru care
trebuia să intre sub jurisdicția satului.

Ideile iluminismului au fost foarte bine primite de burghezie, care a contribuit la

difuzarea acestui sistem de idei și valori prin intermediul enciclopeiei, saloanelor și
academiilor.

 Enciclopedia (Enciclopedia, sau dicționarul sistematic al științelor, al artelor și al

meseriilor), publicată între 1751-1772; la elaborarea acesteia au participat gânditori
precum: D’Alambert, Diderot, Voltaire, Montesquieu, Quesnay, Holbach.
 Saloanele, locuri de reuniune în casele nobililor și a burgheziei înstărite în care se
discutau noile idei, se criticau tradițiile și instituțiile existente, se citeau cărțile apărute
ale autorilor ilustrați....

 Societățile și academiile, fondate de monarhii luminați și dedicate implementării
științelor sau divulgării reformelor iluministe.
Noi principii și valori în societate

De-a lungul secolului al XVIII-lea, mai mulți gânditori au reflectat asupra naturii și
caracteristicilor puterii politice. Au criticat sistemul Vechiului Regim și a apărat noile
principii bazate pe limitarea puterii, egalitatea în fața legii și libertatea individuală și
economică.

Jean Jacques Rousseau, în Contractul Social, a susținut că puterea politică trebuie să

se bazeze pe o înțelegere (contract social) între guvernați și guvernanți. Această înțelegere
înseamnă că poporul conferă puterea guvernanților, dar aceștia trebuie să se supună legilor
aprobate de Parlament (adunarea care reprezintă poporul și, prin urmare, voința acestuia) și să
apere drepturile și proprietățile poporului.

Charles de Secondat, baron de Montesquieu, în Despre spiritul legilor, a propus

separarea puterilor în stat. Montesquieu a apărat ideea conform căreia puterea nu trebuie să
fie concentrată în mâinile unei singure persoane sau instituții, ci că trebuia împărțită și
limitată. Conform acestei idei, există trei tipuri de puteri: legislativă, executivă și
judecătorească.

Monarhiile absolutiste au îmbrățișat filosofia iluministă, dând naștere despotismului

luminat: totul pentru popor, nimic prin popor. Monarhii au înțeles că rolul puterii lor era să
servească poporul, motiv pentru care au inițiat o serie de reforme care să îmbunătățească viața
oamenilor, însă fără să renunțe la puterea lor.

Din punct de vedere social iluminismul a urmărit dobândirea fericii. Diderot a afirmat
că singura datorie a omului este să fie fericit, contrazicând astfel doctrina Bisericii, care
considera că viața pământeană nu este decât o simplă trecere spre viața veșnică. Deși se
admitea existența lui Dumnezeu, se nega intervenția acestuia în viața oamenilor, concepție
cunoscută sub numele de „deism”. Pentru deiști Dumnezeu a creat lumea după care a lasat-o
să funcționeze pe baza legilor naturale. Considerau că religia era necesară pentru oamenii de
raând needucați doar pentru că garanta ordinea socială.

În domeniul economic, Adam Smith a susținut că relațiile economice trebuie să se

bazeze pe două principii: libertatea și interesul individual.