1.

Ideologii și regimuri politice în secolul XX

• Ideologie → ansamblu de idei și concepții politice, morale, religioase, etc.
• Regim politic → ansambul instituțiilor, metodelor și mijloacelor prin care se realizează
puterea.

1. Regimurile politice democratice – caracteristici

a. Suveranitatea națională: porul deține puterea și o exercită prin reprezentanți.
b. Separarea puterilor în stat
c. Pluripartidism
d. Alegeri libere prin care cetățenii cu drept de vot au posibilitatea să își aleagă
reprezentanții fără să fie constrânși de autorități.
e. Respectarea drepturilor și libertăților individuale
f. Acceptarea criticilor la adresa puterii
g. Promovarea statului de drept în care sunt respectate regulile de funcționare a
statului stabilite prin constituție; nimeni nu este mai presus de lege.
h. Economia de piață: capitalismul (cerere – ofertă)

2. Regimuri politice totalitare – caracteristici

a. Monopartidism: existența unui singur partid
b. Fraudarea sau suspendarea alegerilor
c. Controlul total asupra societății: : societatea trebuie să fie complet mobilizată de
către sistem, astfel încât, la baza acesteia să se afle „omul nou” (cetățeanul golit de
atributele identității sale și transformat într-un simplu membru al societății)
d. Propaganda: se urmărește influențarea opiniei publice
e. Cultul personalității: cultul liderului partidului
f. Poliția politică secretă: instrument de represiune pentru a putea lichida orice formă
de opoziție față de regim (KGB, GESTAPO, OVRA, Securitatea)
g. Cenzura presei
h. Dirijismul economic: economie controlată de stat
i. Încălcarea drepturilor și libertăților individuale

Ideologii totalitare

COMUNISMUL → Ideologie politică de extremă stângă. Principiile comunismului au fost

trasate de către Karl Marx și Friedrich Engels în Manifestul Partidului Comunist (1848):

a) Lupta de clasă: Marx a fost de părere că mijloacele de producție determină

neajunsurile și problemele societății. Acestea se nasc din cauza luptei dintre două
clase sociale antagonice: cei care dețin proprietatea privată asupra mijloacelor de
producție (burghezie) vs. cei care nu dețin proprietate privată și lucrează pentru cei
dintâi (proletariatul).
b) Dispariția proprietății private: soluția la aceste probleme este egalitatea tuturor
cetățenilor prin dispariția proprietății private.
 c) Societatea egalitară: suprimarea proprietății private ar conduce la o societate
egalitaristă, fără clase sau diferențe de avere. Realizarea unei societăți egalitare
(comuniste) nu se poate face decât prin preluarea puterii de către clasa muncitoare
(proletariat) prin revoluție. Această acțiune ar duce la înlocuirea clasei superioare cu
cea inferioară, care ar deveni clasa superioară căreia i se asociază o nouă clasă
inferioară. Astfel, revoluția devine o constantă în evoluția omenirii, a cărui scop este
intrarea în istorie, adică în comunism.
d) Ateismul: „religia este opiul poporului”

Comunismul s-a instaurat în Rusia, la începutul anului 1917, pe fondul unei sărăcii
generalizate a societății ruse, dar și a înfrângerilor suferite de armata țaristă pe fronturile
Primului Război Mondial. Regimul politic din Rusia în anul 1917 era autocratic: toată puterea
era în mâna țarului, avea origini divine și o exercita după bunul plac. Țarul guverna peste un
imperiu imens care cuprindea o varietate mare de popoare și își impunea autoritatea prin
represiunea oricărei opoziții față de sistem. Totuși, existau partide și organizații clandestine
care doreau schimbarea regimului: unii doreau stabilirea unui regim liberal-burghez; alții,
apărători ai marxismului, doreau o revoluție socială care să aducă proletariatul la putere. Din
punct de vedere economic, Rusiei era o țară preponderent agrară (80%).

În acest context, regimul țarist s-a prăbușit în februarie 1917 în urma unei revoluții
condusă de burghezie și nobilimea reformatoare, instaurându-se un regim politic liberal.
Lipsit de sprijin, țarul Nicolae al II-lea a fost silit să abdice, fiind proclamată Republica. S-a
stabilit un guvern provizoriu, dirijat de burghezie și prezidat de Kerenski, a cărui scop era
instaurarea unui regim liberal și proclamarea unei Constituții.

De la începutul protestelor din februarie, organizațiile de stânga au creat Consilii de

muncitori sau sovieturi, formate din delegați ai fabricilor, sindicatelor și partidelor care îi
reprezentau pe muncitorii, soldații și țăranii care sprijineau revoluția. În cadrul sovietelor a
crescut influența bolșevicilor (revoluționari marxiști) conduși de către Vladimir Ilici Lenin.
Acestea susținea: „pace, pământ și toată puterea pentru soviete”. Cu alte cuvinte: sfârșitul
războiului, confiscarea întregii proprietăți private și transformarea sovietelor în singura
autoritate din stat. Partidul bolșevic a ajuns la putere prin revoluția din 25 octombrie 1917,
când garda roșie, condusă de Lenin și Trotski, au luat cu asalt palatul de iarnă de la Petrograd
și i-a arestat pe membri guvernului provizoriu.

Practici totalitare în perioada lui Lenin (1917-1924)

• Fondarea Cominterm-ului (Internaționala a III-a comunistă): organizație din care făceau

parte partidele comuniste din întreaga lume, a cărui scop era instaurarea comunismului în
toate țările.
• Orice formă de opoziție a fost desființată: a fost interzisă funcționarea oricărui partid
politic, cu excepția celui bolșevic, rebotezat în 1922 ca Partidul Comunist al Uniunii
Sovietice (PCUS).
• A fost creată poliția politică a regimului, cu scopul de a anihila orice formă de opoziție la
adresa regimului comunist (CEKA, NKVD, KGB)
• Naționalizarea mijloacelor de producție: trecerea în proprietatea statului a
întreprinderilor industriale.
• Etatizarea băncilor și a comerțului intern și extern.

Practici totalitare în perioada lui Iosif Visarionovici Stalin (1924-1953)

A intensificat teroarea asupra populației, accentuând represiunea împotriva disidenților

și adversarilor săi din interiorul partidului (reali sau imaginari), practicând asasinatul în masă.
Măsurile luate de Stalin au fost:

• A impus o economie centralizată și planificată riguros, subordonată intereselor statului

comunist. A introdus planificarea centralizată prin planurile cincinale.
• A impus colectivizarea forțată a agriculturii (1928-1933): proprietățile agricole private
ale țăranilor au fost conficate și trecute în proprietatea statului, în ferme colective numite
colhozuri.
• 1936-1939: Marea Teroare; acțiune prin care a eliminat toți adversarii regimului condus
de el (1,4 milioane de victime) – GULAG-ul soviectic (sistem de lagăre în Siberia).

FASCISMUL → Ideologie politică de extremă dreaptă (ultranaționalistă) ce urmărea

să obțină măreția națiunii prin expansiunea teritorială pe seama altor state (se dorea refacerea
Imperiului Roman din Antichitate). Mișcarea fascistă a apărut în Italia, imediat după
terminarea Primului Război Mondial. A fost teoretizată de un fost socialist, trecut la
ultranaționalism: Benito Mussolini.

Fascismul a apărut în Italia și a îmbrăcat forma corporatistă. Acesta preconiza o

societate organizată în grupuri profesionale, numite corporații. Pe plan politic, corporatismul
urmărea înlocuirea Parlamentului cu o Adunare a delegațiilor corporațiilor, noua organizare
urmând să asigure prosperitatea categoriilor sociale.

Mișcarea fascistă a preluat puterea prin forță, atunci când la 29 octombrie 1922
Partidul Fascist condus de Mussolini a organizat Marșul asupra Romei, la care au participat
40.000 de simpatizanți (cămășile negre). Regele Victor Emanuel al III-lea a fost obligat să-l
numească pe Mussolini prim-ministru, iar acesta și-a atribuit titlul de Il Duce, preluând
întreaga putere în statul italian.

Printre practicile politice totalitare ale lui Benito Mussolini (1922-1943) se numără:
excluderea opoziției din parlament, înființarea poliției politice (OVRA), cenzura presei,
organizarea statului după principii corporatiste. În politica externă: colaborare cu Germania
și Japonia, punând bazele alianței Axa Berlin-Roma-Tokio (1937).

NAZISMUL → Este o ideologie politică ultranaționalistă de extremă dreaptă, rasistă și

antisemită. Ideologia nazistă este teoretizată în Mein Kampf, lucrarea lui Adolf Hitler
apărută în 1925. Nazismul a apărut într-o perioadă dificilă pentru națiunea germană.
Germania ieșise învinsă din Primul Război Mondial și se considera umilită prin prevederile
Tratatului de Pace de la Versailles. Din perspectiva lui Hitler singura soluție pentru rezolvarea
problemelor Germaniei era dictatura unui singur partid, condus de un lider providențial. El
urmărea crearea unui imperiu (reich) care să-i cuprindă pe toți germanii. Justifica expansiunea
germană prin nevoia de „spațiu vital” pentru rasa ariană, considerată superioară.

În 1932 naziștii au câștigat alegerile parlamentare printr-o propagandă abilă,

profitând de nemulțumirile populației față de greutățile din timpul Marii Crize economice.
Din ianuarie 1933, Hitler a fost numit cancelar (prim-ministru) al Germaniei, iar din august
1934 și-a asumat și funcția de președinte, instaurând dictatura după ce Parlamentul i-a
acordat puteri depline (își asumă titlul de fuhrer: conducător absolut, cumuând puterea
executivă cu cea legislativă).

Germania nazistă (1933-1945)

• Partidele politice și sindicatele au fost desființate, partidul nazis a devenit partid unic
(1933-1934).
• Cenzura presei.
• S-a intensificat propaganda regimului.
• A fost înființată poliția politică: GESTAPO
• Autarhie, înarmare și lucrări publice → măsuri adoptate de guvernul nazist pentru a
reduce șomajul și pentru a reactiva producția industrială. Totuși, economia germană se
confrunta cu insuficiența materiilor prime și o piață de desfacere internă redusă, motiv
pentru care, pentru a-și asigura creșterea economică, avea nevoie de noi cuceriri
teritoriale.
• Măsuri antisemite:
o Legile de la Nurnberg (1935): evreii au fost înlăturați din slujbe, nu mai puteau
profesa în universități, li s-au confiscat averile, au fost mutați în cartiere mărginașe
(ghetouri), erau obligați să poate un semn distinctiv (Steaua lui David), erau
interzise căsătoriile mixte, le este interzisă cetățenia germană.
o Soluția finală (1942): începutul Holocaustului, până în 1945 fiind uciși cca. 6
milioane de evrei în Germania și în teritoriile ocupate.
 Idei și regimuri politice

Fișă de lucru

1. Aşează într-un tabel următorii termeni : monopartidism, politie politica, dirijism

economic, ateism, rasism, revoluția mondială, dușmanul de clasa, dușmanul de rasă,
antisemitism, dictatura proletariatului, svastica, cultul personalității dictatorului, economie
etatizată, monopolul informațiilor, părintele popoarelor, spațiul vital, poporul muncitor, rase
inferioare.

COMUNISM COMUNISM + NAZISM NAZISM

2. Citeşte cu atenţie textul de mai jos şi răspunde la următoarele cerinţe:

„Spiritul contestatar al ordinii stabilite și violent antiburghez al primei faze a

fascismului continuă să inspire un număr de intelectuali care aderaseră la ideologia fasciilor.
(...) Regimul nu-i lipsește nici de onoruri nici de venituri. (...) Alături de o minoritate
reprezentativă a unei culturi autentic fasciste, majoritatea intelectualilor care s-au alăturat
dictaturii lui Benito Mussolini, au făcut-o pentru că îi aprobau evoluția conservatoare și
adeziunea la ideile naționalismului clasic, (...) sau din oportunism ca Pirandello (premiul
Nobel pentru literatură, în 1934). (...) Prin intermediul culturii de masă, fascismul a reușit să
pătrundă adânc în societatea italiană (...) punându-se accent pe cinematografie considerată
arma cea mai puternică”.

1. Precizați secolul la care face referire sursa.

2. Numiți conducătorul statului menționat în sursă.

3. Menționați, din sursa dată, două motive pentru care unii intelectuali au aderat la ideologia
fasciilor.

4. Prezentați două fapte istorice cu caracter totalitar din epoca interbelică.

5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la atitudinea unor scriitori față
de regimul politic, susținându-l cu o explicație din text.

6. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia ideologia nazistă a
fost una rasistă.
3. Elaborați, în aproximativ o pagină, un eseu despre Germania nazistă, în care să:
- menționați trei trăsături ale regimurilor totalitare.
- prezentați două practici politice totalitare ale regimului nazist.
- formulați un punct de vedere referitor la practicile politice ale naziștilor.
- argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia naziștii au aplicat
politici sociale antisemite.