SECOLUL XX - ÎNTRE DEMOCRAŢIE ŞI TOTALITARISM.

IDEOLOGII
ŞI PRACTICI POLITICE ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN EUROPA

I. DEMOCRAȚIE ȘI TOTALITARISM ÎN EUROPA

O caracteristică a secolul al XX-lea a fost confruntarea dintre regimurile democratice și
cele totalitare.

A. Regimurile democratice în Europa

După Primul Război Mondial, democrația s-a consolidat în state precum Marea Britanie,
Franța, SUA, acestea fiind țări cu regimuri democratice tradiționale. Democrația se instaurează
și în unele dintre statele nou constituite după război (de exemplu Cehoslovacia, Austria,
Ungaria).
Democrația are următoarele caracteristici:
1. Separarea puterilor în stat
2. Respectarea drepturilor și a libertăților cetățenești
3. Egalitatea în fața legii
4. Suveranitatea poporului
5. Pluralism politic

Practici politice specifice democrației:

1. Organizarea de alegeri libere, un rol important avându-l votul universal
2. Competiția electorală între partidele politice
3. Acceptarea criticilor la adresa puterii
4. Garantarea și respectarea drepturilor omului
5. Garantarea libertății de exprimare a opiniei publice
După 1918, statele democratice introduc votul universal, mai întâi pentru bărbaţi, apoi,
treptat şi pentru femei.
Statele democratice reprezentative ca Marea Britanie, Franţa și SUA au impus
modelele lor politice majorităţii statelor europene.
Modelul politic englez şi american presupune existenţa a două partide politice care
alternează la guvernare (sistem bipartidist): Partidul Democrat şi Partidul Republican în S.U.A.,
Partidul Conservator şi Partidul Laburist în Marea Britanie.
Modelul francez presupune existenţa mai multor partide politice care participă la
guvernare prin realizarea unor coaliţii de dreapta sau stânga (pentru că, de regulă, nici un partid
nu câştigă peste 50% din voturi ca să realizeze guvern singur).
În perioada 1929-1933 toate statele sunt afectate de cea mai mare criză economică a
secolului XX, care a avut consecinţe grave pe plan politic; în multe state europene, partidele
democratice au pierdut încrederea populaţiei, în timp ce partidele extremiste, mai ales cele de
extremă dreaptă,  încep să câştige simpatia populației.
După cel de-al Doilea Război Mondial, care a fost declanșat de un regim totalitar
(nazismul), statele Europei occidentale se întorc la regimurile democratice.

1
 După 1989, fostele state comuniste din Europa au revenit şi ele la regimul democratic,
pentru că acest model de regim politic a generat bunăstare în Occident.

B. Regimurile totalitare în Europa

Regimurile totalitare ale secolului XX au fost:
 Comunismul - regim totalitar de exremă stângă → s-a manifestat în Rusia
 Fascismul - regim totalitar de exremă dreaptă → s-a manifestat în Italia
 Nazismul - regim totalitar de exremă dreaptă → s-a manifestat în Germania

Cauzele apariției regimurilor totalitare au fost:

 Nemulțumirile provocate de tratatele de pace încheiate în urma Primului Război Mondial
 Efectele marii crize economice mondiale din anii 1929-1933

Caracteristicile regimurilor politice totalitare:

1. nerespectarea principiului separaţiei puterilor în stat;
2. nerespectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti;
3. controlul total al statului asupra economiei, culturii şi societăţii în general;
4. existenţa unui singur partid politic, cu un lider dominator;
5. existenţa unei poliţii politice care reprimă orice protest împotriva regimului;
6. cenzura severă a mijloacelor de comunicare în masă;
7. utilizarea propagandei pentru manipularea populatiei.

COMUNISMUL

Ideologia comunistă (ideile promovate de comunism):

1. Comunismul își are originea în ”Manifestul Partidului Comunist”, lucrare a lui Karl
Marx și Friederich Engels.
2. Ideea principală era aceea a luptei de clasă între cei bogați, numiți asupritori
(reprezentați de burghezie) şi cei care muncesc, numiţi asupriţi (reprezentați de
muncitorime, numită proletariat).
3. Comunismul promitea o societate fără clase sociale sau diferențe de avere, prin
preluarea puterii de către clasa muncitoare, prin revoluţie. Astfel se va instaura
o dictatură a proletariatului, care va trece averile celor bogaţi în proprietatea statului.
4. Comunismul urmărea desfințarea proprietății private și înlocuirea ei cu proprietatea
comună.
5. O altă carcateristică a regimului comunist este ateismul (lipsa credinței în D-zeu).
6. Lenin a preluat ideile lui Marx și le-a aplicat apoi în societatea rusă.

Regimul totalitar communist condus de Lenin (1917-1922)

În 1917 Rusia era un imperiu condus autoritar de țarul Nicolae al II-lea.

2
 În februarie 1917 a avut loc o revoluţie burgheză, în urma căreia țarul a abdicat, iar
Rusia a devenit republică.
În octombrie 1917, Partidul bolșevic condus de Lenin a ajuns la putere printr-o
revoluţie. După ce i-au învins într-un război civil pe susținătorii vechiului regim, comuniştii au
preluat întreaga putere și astfel în Rusia se impune regimul comunist.

Practici totalitare în timpul lui Lenin:

 A fost creată poliţia politică, CEKA, pentru a-i urmări pe adversarii regimului. Familia
ţarului a fost executată.
 Se înființează Armata Roșie
 Libertatea presei a fost desfiinţată.
 Are loc naționalizarea întreprinderilor.
 Toate instituţiile erau controlate de membrii partidului comunist.
 S-a interzis existența partidelor politice.
 Din 1922, Rusia s-a numit U.R.S.S. (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste).

Regimul totalitar comunist condus de Stalin (1924-1953)

În 1922 Lenin a paralizat, iar puterea a fost preluată de Stalin, un om foarte ambiţios şi
viclean. Stalin a instaurat un regim de teroare nemaiîntâlnit.

Practici totalitare în timpul lui Stalin:

 Teroarea practicată cu ajutorul poliţiei politice N.K.V.D. (devenită apoi K.G.B.), l-a ajutat
pe Stalin să elimine toţi adversarii politici.
 S-a realizat colectivizarea forţată, pământul ţăranilor fiind trecut în proprietatea statului.
Țăranii munceau pământul în comun în cooperative numite colhozuri.
 Are loc industrializarea forțată, în urma căreia U.R.S.S. ajunge a treia mare putere
economică a lumii.
 În industrie, s-au introdus planurile cincinale, care fixau cât va trebui să fie producţia pentru
următorii 5 ani pentru fiecare ramură industrială.
 Apare cultul personalității. Presa, radioul, cinematograful, televiziunea îl prezentau pe
Stalin ca pe un tată iubitor care veghează asupra întregii societăţii. Pentru el se organizau
serbări, se puneau statui în pieţele marilor oraşe, se făceau afişe care îl prezentau ca pe un
erou iubit de popor.

FASCISMUL

Italia după Război. Apariția fascismului.

Italienii au fost nemulţumiţi de tratatele de pace de la Paris de după Primul Război
Mondial, pentru că nu au primit nişte teritorii din fostul Imperiu Austro-Ungar, pe care aliaţii le-
au dat Iugoslaviei.

3
 În plus, imediat după război Italia s-a confruntat cu o puternică criză economică și greve
de proporţii. În acest context au apărut  Brigăzile fasciste, grupuri de tineri, conduse de ziaristul
Benito Mussolini, care s-au remarcat prin agresarea muncitorilor grevişti. În 1921 a
apărut Partidul Naţional Fascist, partid de extremă dreaptă, creat de Benito Mussolini.

Ideologia fascistă:
1. Ideologia fascistă susținea corporatismul, care presupunea înlocuirea sindicatelor cu
corporații formate din muncitori și patroni.
2. Fasciștii au pus accent pe naționalism și pe refacerea onoarei naționale.
3. Fasciștii își doreau ca măreția națiunii să fie comparabilă cu gloria Imperiului Roman.
4. Italiei trebuia o mare putere prin expansiune teritorială care să amintească de vechiul
Imperiu roman.
5. Fascismul respingea democrația, liberalismul, socialismul, comunismul și sistemul
parlamentar.

Dictatura lui Mussolini. Practici totalitare

În 1922, Mussolini a organizat Marşul asupra Romei, în urma căruia a obținut de la regele
Victor Emmanuel al III-lea, postul de prim-ministru. Astfel, fasciştii au ajuns la putere.

1. Parlamentul i-a acordat puteri depline lui Mussolini, pe motiv că trebuie să facă
ordine în ţară şi să înlăture pericolul socialist.
2. Apare în Italia cultul personalității, Mussolini luându-și supranumele de Il Duce.
3. Au fost desfințate celelalte partide politice şi sindicatele 
4. S-a introdus cenzura presei.
5. Statul organizează economia prin crearea sistemului corporatist, corporațiile fiind
asociaţii ale muncitorilor şi patronilor care înlocuiesc sindicatele și controlează
Parlamentul.
6. S-a înființat poliţia politică numită OVRA care îi aresta pe adversarii regimului fascist.
7. S-a înființat un Tribunal Special care îi judeca pe adversarii regimului.

Regimul fascist a fost răsturnat în 1943. Nu a fost un regim totalitar dur, deoarece nu a reuşit
să deţină controlul total asupra societăţii şi a folosit violenţa destul de moderat.

NAZISMUL

Cauzele apariției nazismului

După Primul Război Mondial, germanii s-au simţit umiliți de prevederile Tratatului de la
Versailles, deoarece erau obligați să plătească o imensă datorie de război, să-şi reducă armata şi
să cedeze o serie de teritorii. În primii ani după război Germania s-a confruntat cu o criză
economică gravă, dar în anii următori a obţinut împrumuturi externe şi şi-a refăcut economia.

4
Marea criză economică din 1929-1933 a făcut însă ca populația să-și piardă încrederea în
democrație.
În 1919 a fost creat Partidul Naţional Socialist Muncitoresc German (prescurtat
Partidul Nazist), partid de extremă dreaptă; în 1921 liderul său a devenit Adolf Hitler.
Simbolurile nazismului au fost zvastica şi cămaşa brună, iar Hitler era numit
Führer (conducător).

Ideologia nazistă
  Ideologia nazistă a fost formulată de Adolf Hitler în cartea sa  Mein Kampf  (Lupta
mea). Principalele idei erau:

1. Nazismul promova ultranaționalismul și antisemitismul, fundamentate prin teoria

superiorității ariene, expusă de Hitler în Mein Kampf. El considera că germanii fac parte
dintr-o rasă superioară (ariană) și că aceasta avea dreptul să supună rasele inferioare (slavii,
asiaticii) și să extermine rasele impure (evreii, țiganii).
2. Germania avea nevoie pentru dezvoltarea sa de ”spaţiu vital”, care putea fi creat prin
cucerirea teritoriilor statelor vecine.
3. Germania trebuia să răzbune umilinţa Tratatului de la Versailles.
4. Nazismul respingea democraţia, liberalismul, dar și comunismul.

Practici totalitare:
Partidul Nazist câștigă alegerile din 1932, iar Hitler ajunge cancelar în 1933. În 1934
președintele Hindenburg moare, iar Hitler preia şi funcţia de preşedinte al Germaniei.

1. Partidele politice și sindicatele au fost desființate, iar Partidul Nazist ajunge partid unic.
2. Trupele S.S. şi poliţia politică, Gestapo, au devenit principalele instrumente cu ajutorul
cărora Hitler şi-a eliminat adversarii politici.
3. Antisemitismul s-a manifestat prin măsuri dure împotriva evreilor: au fost daţi afară din
şcoli şi din instituţiile publice, au fost deportați în lagăre, li se confisca averea, erau obligați
să poarte pe piept steaua lui David, erau izolați la marginea oraşelor în ghetouri. În 1942 se
hotărăşte soluţia finală, adică uciderea evreilor din lagăre prin gazare. Numărul victimelor a
fost de aproape 6 milioane de evrei (Holocaustul).

Regimul nazist a durat până în 1945 când Hitler s-a sinucis, iar Germania a pierdut războiul.

Trăsăturile comune (asemănări) ale regimurilor totalitare (comunism, fascism, nazism):

1. Conducătorul unic
2. Ideologia unică
3. Partid unic
4. Nerespectarea drepturilor și libertăților cetățenești
5. Promovarea cultului personalității

5
 6. Aplicarea cenzurii
7. Demagogie și propagandă
8. Regimul este menținut prin teroare și violență cu ajutorul poliției politice
9. Statul se implică în toate domeniile de activitate (inclusiv în viața privată a cetățenilor săi)
10. Adversarii regimului sunt exterminați sau trimiși în închisori

Deosebiri ale regimurilor totalitare:

Comunismul promova:
 Colectivizarea și industrializarea
 Naționalizarea bunurilor
 Ateismul
 Desființarea proprietății private și înlăturarea burgheziei
 Dictatura proletariatului

Nazismul promova:
 Rasismul
 Antisemitismul
 Ideea creării unui “spațiu vital” în care să trăiască “rasa ariană”.

II. REGIMURILE POLITICE ÎN ROMÂNIA

România cunoaște în secolul XX atât regimuri democratice, cât și autoritare și totalitare:

1919-1938 – regim democratic
1938-1940 – regim autoritar (impus de regele Carol al II-lea)
1940-1944 – regim dictatorial (dictatura lui Ion Antonescu)
1944-1947 – regim pseudo-democratic (comuniștii sunt în ascensiune, dar România era
încă monarhie sub Mihai I)
1947-1989 – regim totalitar comunist
1990 – revenirea la regimul democratic

CONSTRUCȚIA DEMOCRAȚIEI ÎN ROMÂNIA

Din 1918 și până în 1938, în România a existat un regim democratic. Forma de guvernământ
era monarhia constituțională, parlamentară. La construcția democrației au contribuit:

1. Monarhia
2. Votul universal (1918)
3. Constituția democratică din 1923
4. Partidele politice (Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc)

6
 Monarhia a contribuit decisiv la construcția democrației românești. Astfel, construcția
democrației românești a început în timpul lui Carol I și a continuat în timpul regelui Ferdinand.
Carol I și Ferdinand au contribuit la modernizarea și consolidarea statului roman.
Votul universal a fost introdus în România în 1918 pentru bărbații de la 21 de ani. Primele
alegeri la care s-a exercitat votul universal au fost cele din 1919.
Constituţia din 1923 a constituit baza democraţiei româneşti interbelice. Ea prevedea
drepturi și libertăți cetățenești și avea la baza principiul separării puterilor în stat. Puterea
executivă era deținută de Guvern, cea legislativă de Parlament, iar cea judecătorească de
tribunale.
Pluripartidismul era reprezentat printr-o serie de partide cu diferite orientări politice, dintre
care cele mai importante au fost Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc.
Ideologiile promovate de cele două partide erau:

LIBERALISMUL era promovat de către Partidul Național Liberal, care a fost reprezentat de
Ștefan Zeletin, Mihail Manolescu, Vintilă Brătianu. Liberalismul susținea politica
numită „prin noi înșine” care însemna dezvoltarea economică a României prin forță de muncă
proprie și a capitalului autohton.
ȚĂRĂNISMUL era promovat de Partidul Național Țărănesc, care a fost reprezentat de
Constantin Stere, Ion Mihalache, Gh. Zane. Țărănismul susținea crearea unui stat țărănesc,
bazat pe agricultură. Țărăniștii considerau că România nu deținea suficient capital pentru
dezvoltarea economiei și se pronunţau pentru politica "porţilor deschise" faţă de capitalul străin.
Țărăniștii n-au negat necesitatea dezvoltarii unor ramuri industriale, în mod special a celor care
valorificau produsele agricole si bogățiile subsolului.

În cei 20 de ani ai perioadei interbelice a existat o puternică instabilitate guvernamentală;

s-au perindat la cârma ţării 30 de guverne si au avut loc 10 alegeri generale.
 Primul deceniu interbelic (1918-1928) a fost dominat de liberali.
 Cel de-al doilea deceniu interbelic (1929-1939) are ca trăsătură alternanţa la guvernare
a ţărăniştilor și liberalilor.
Pe fondul internaţional caracterizat prin ascensiunea forţelor de extremă dreaptă, regimul
democratic din România a început să funcţioneze tot mai defectuos şi a eşuat în urma alegerilor
parlamentare din 1937. În 1938 a fost instaurat regimul autoritar al lui Carol al II-lea.

IDEOLOGIA TOTALITARĂ ÎN ROMÂNIA

Ideologia totalitară fost prezentă în România interbelică prin:

1. Extremismul de stânga care a fost reprezentat de Partidul Comunist din România

 P.C.R. a apărut în 1921 și s-a aflat de la început sub influența U.R.S.S-ului.
 În 1923 P.C.R. a adoptat teza conform căreia România era un ”stat multinațional, creat de
imperialismul apusean” și trebuia dezmembrată, apoi transformată într-o republică socialistă
 Din cauza orientării sale antinaționale a fost scos în afara legii în 1924.

7
 A revenit pe scena politică în 1944 și a preluat treptat puterea.

Regimul totalitar comunist

 A fost instalat în 1947 cu ajutorul U.R.S.S.-ului când monarhia a fost înlăturată și a fost
proclamată republica
 În timpul regimului comunist România a fost condusă de:
                                                       – Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1965)
                                                       – Nicolae Ceaușescu (1965-1989)
 Regimul comunist a fost înlăturat prin revoluția din decembrie 1989 (ceea ce a însemnat
revenirea la democrație)

2. Extremismul de dreapta a fost reprezentată de:

a) Liga Apărării Național Creștine, apărută în 1923, condusă de A.C. Cuza.
b) Legiunea Arhanghelului Mihail, înființată în 1927, condusă de Corneliu Zelea
Codreanu. Legiunea Arhanghelul Mihail îşi constituie în 1930 o secţie politică numită
Garda de Fier.
Legiunea Arhanghelului Mihail sau Mișcarea legionară:

1. A fost condusă de Corneliu Zelea Codreanu (“Căpitanul”) despre care legionarii spuneau că
va face din România „o ţară mândră ca soarele de pe cer", iar ulterior, de Horia Sima.
2. Ideologia legionarilor era de tip național - fascist.
3. Legionarii se declarau creştini, ceea ce justifica politica lor antisemită, dar și condamnarea
morală a adversarilor politici pe care îi acuzau de materialism și de lipsă de credinţă în
Dumnezeu.
4. Legionarii au lansat teoria purificării prin moarte, promovând misticismul, ura, intoleranţa
și apologia morţii.
5. Considerau că democraţia parlamentară era vinovată de lupta dintre partide, de slăbirea
autorității statului, sărăcirea populatiei etc
6. În locul sistemului democratic de alegere a conducătorilor ţării, legionarii susțineau teoria
elitelor.
7. Mişcarea legionară a susținut alianţa României cu Germania și Italia.
8. A practicat violența față de evrei și adversarii politici, mergând până la asasinatul politic
(printre victimele lor se numără Armand Călinescu, I.G. Duca și Nicolae Iorga)
9. Între septembrie 1940 – ianuarie 1941 legionarii au condus statul român împreună cu
generalul Ion Antonescu, dar în ianuarie 1941 Antonescu i-a înlăturat de la putere.