Secolul XX între democrație și totalitarism

În sec XX, a existat o adevărată confruntare între regimurile democratice și cele totalitare.
Numeroase state din Europa, dar și din afara ei, au adoptat regimuri totalitare pe parcursul
acestui secol. În perioada interbelică, fasciștii în Italia și naziștii din Germania au fost favorizați
de condițiile create de Primul Război Mondial și de Marea Criză Economică. În Rusia, Primul
Război Mondial a dus la înrăutățirea situației atât de mult, încât a fost posibilă revoluția
bolșevică.

Regimuri democratice
În perioada interbelică am avut diferite țări cu regimuri democratice:
Republici, precum Franța, Elveția, Polonia
Monarhii constituționale, precum România, Anglia, Iugoslavia.
Trăsături:
Suveranitatea poporului
Separarea puterilor în stat:
o Puterea legislativă, adică Parlamentul
o Puterea executivă, adică Guvernul
o Puterea judecătorească, adică instanțele judecătorești
Votul universal
Pluripartidism
Respectarea drepturilor și libertăților cetățenești

Regimuri totalitare:
Tot pe perioada interbelică am fost martori ai instaurării regimurilor totalitare, principalele cauze
ale apariției și dezvoltării acestora fiind criza economică din 1929-1933 (crește rata de șomaj,
scade nivelul de trai) și nemulțumirea anumitor țări față de prevederile tratatelor de pace
încheiate în 1919-1920 la Paris. Astfel, vom vedea apariția comunismului în Rusia, a fascismului
în Italia și a nazismului în Germania.
Trăsături:
Nu exista separarea puterilor în stat, toată puterea fiind în mâinile unui om/grup restrâns
Monopartidismul
Cenzura, poliția politică
Cultul personalității
Economie dirijată
Controlul statului asupra individului și teroarea

1
 Nerespectarea drepturilor și libertăților cetățenești
Comunismul (Rusia, 1917 – Lenin, Stalin, Hrușciov, Brejnev, Gorbaciov)
Ideologia comunistă a fost elaborată de Karl Marx si Friedrich Engels în lucrarea “Manifestul
Partidului Comunist”. Marx considera că exista o luptă între diferitele clase sociale (“lupta de
clasă”), dintre burghezie și proletariat. Lupta respectivă ar urma să se încheie cu victoria
proletariatului, care trebuia să ia mijloacele de producție (proprietatea). În comunism,
proprietatea privată urma să nu mai existe, la fel și clasele sociale. Această schimbare era
posibilă (în ideologia comunistă) doar prin revoluție. Economia comunista a fost, în statele cu
astfel de regimuri, centralizată.
Cum au ajuns la putere?
Rusia se implică in Primul Război Mondial (1914 - 1918), dar ca urmare a înfrângerilor și
dificultăților suferite de ruși, izbucnește în februarie/martie 1917 o revoluție democratică.
În urma acesteia, țarul a abdicat, dar războiul a continuat.
Revoluția bolșevica din octombrie/noiembrie 1917 în urma căreia comuniștii au ajuns la
putere, urmând ca în 1918 Rusia să încheie pacea cu Germania la Brest-Litovsk.
Războiul civil din Rusia (1917-1922) dintre alb-gardiști (foști ofițeri țariști și oponenți ai
comuniștilor) și roșii (comuniștii). Pentru a câștiga războiul, comuniștii introduc o serie
de măsuri foarte dure “comunismul de război”. Pentru a contracara efectele negative ale
comunismului de război, a fost introdusa NEP (Noua Politica Economica).
După moartea lui Lenin, la conducerea URSS ajunge Stalin, care înlătura NEP și reia
colectivizarea, naționalizarea și industrializarea forțata
Se dezvoltă “Marea teroare” - prin aceasta Stalin si-a eliminat rivalii reali sau imaginari
din partid, administrație și armata - care se încheie în 1938
După al Doilea Război Mondial, comunismul a fost introdus în statele din estul Europei
(România, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Polonia, Germania de Est, Albania și
Cehoslovacia), dar și din afara Europei (China, Coreea de Nord, Vietnamul, Cuba)
În 1989, regimurile comuniste din statele europene au fost înlăturate, în 1991
destrămându-se și URSS-ul.

Fascismul (Italia, 1922 – Benito Mussolini)

Ideologia fascistă urmărea crearea unei societăți organizate în grupuri profesionale, numite
corporații. Pe plan politic, corporatismul urmărea înlocuirea Parlamentului cu o Adunare a
delegațiilor corporațiilor, noua organizare urmând, în concepția inițiatorilor ei, să asigure
prosperitatea tuturor categoriilor sociale. Fasciștii au pus accent pe naționalism și pe
promisiunile de restaurare a "onoarei naționale". În perioada interbelică, democrația liberală
italiană devenise incapabilă să rezolve problemele țării. În această situație, fascismul a apărut ca
singura soluție pentru apărarea ordinii în stat.
Cum au ajuns la putere?

2
 Italia a intrat în Primul Război Mondial dorind să primească mai multe teritorii de la
Austro-Ungaria. Ea nu a primit tot ceea ce i s-a promis. După conflict numeroși italieni
au fost negativ afectați de problemele sociale și economice apărute, Partidul National
Fascist câștigând sprijin în rândul italienilor, în special în rândul industriașilor, ca urmare
a retoricii sale anticomuniste.
Fasciștii au început să spargă greve si proteste organizate de stânga italiană organizând în
1922 “marșul asupra Romei” în urma căruia Mussolini este numit premier. Alegerile
din Italia de după ce Mussolini a fost numit premier au fost fraudate, Partidul National
Fascist obținând majoritate în Parlament. Ei au înființat apoi poliția politică (OVRA) și
un tribunal special cu ajutorul cărora au eliminat opoziția
În cele din urma, în 1926, Mussolini primește puteri sporite si conduce singur Italia, iar
pentru a câștiga susținerea populației, fasciștii se folosesc de propagandă, cenzură, poliția
politica, etc. (celelalte partide au fost interzise)
Aspecte ale ideologiei fasciste:
o puneau accentul pe naționalismul exacerbat (trebuia refăcuta onoarea națională a
Italiei si trebuia cucerit un imperiu).
o anticomunismul;
o urmăreau crearea statului corporatist (populația era împărțita in corporații, in
funcție de categoria profesionala)
 fiecare corporație urma să își trimită reprezentanții într-o Adunare a
Corporațiilor ce urma să înlocuiască Parlamentul
Mussolini a implicat Italia in multe aventuri externe (invadarea Albaniei, Etiopiei, dar si
participarea la Al Doilea Război Mondial), care nu au adus Italiei niciun câștig.
Mussolini a fost executat in 1945, iar Italia a fost ocupata după război.

Nazismul (Germania, 1933 – Adolf Hitler)

Ideologia nazistă a fost sintetizată de Adolf Hitler în lucrarea “Mein Kampf”. La baza acestei
ideologii au stat naționalismul exacerbat, rasismul și antisemitismul. Nazismul a apărut într-o
perioadă dificilă pentru națiunea germană, care învinsă în urma primului război mondial
considerau că li s-a impus un "dictat". Naziștii au pus un mare accent pe naționalism și pe
restaurarea onoarei naționale prin distrugerea ordinii create prin Tratatul de la Versailles.
Hitler considera vinovata pentru problemele economice și sociale ale Germaniei, democrația
parlamentară. Singura soluție pe care o susținea Hitler era dictatura unui singur partid, condus de
un lider providențial, care să conducă națiunea către un viitor glorios. El urmărea crearea unui
imperiu (Reich) care să-i cuprindă pe toți germanii. Justifica expansiunea germana prin nevoia de
"spațiu vital" pentru rasa ariană, considerată superioară. Spre deosebire de Mussolini, Hitler a
făcut din rasism și în special din antisemitism (ura evreilor), o componentă esențială a
programului său. Evreii erau găsiți vinovați de toate relele societății germane și de aceea naziștii
susțineau exterminarea lor.

3
Cum au ajuns la putere?
Pe fondul Marii Crize Economice, partidul Național-Socialist (NSDAP - Naziștii), câștigă
din ce în ce mai mulți susținători. În urma mai multor runde de alegeri, în 1932 partidul
nazist devine cel mai mare partid din Reichstag (Parlamentul german).
În ianuarie 1933 Hitler este numit cancelar de către președintele Paul von Hindenburg, în
același an având loc și incendierea Reichstagului (posibil de către naziști) cu scopul de a
elimina adversarii politici; în special socialiștii și comuniștii.
După incident, Hitler primește puteri sporite și o dată cu moartea lui Hindenburg
(președintele Germaniei) din 1934 Hitler îi preia atribuțiile și devine Führer.
Este creat Gestapo, adversarii sunt arestați, partidele sunt interzise.

Practicile Politice reprezentau acțiunile pe care naziștii/fasciștii/comuniștii le făceau pentru a-și

pune ideologia în practică și pentru a rămâne la putere)

Practici democratice Practici totalitare

Puterea este separată; împărțita între Puterea nu este împărțita, ea aparține liderului și/sau
mai multe instituții partidului

Dreptul la libera exprimare (poți Cenzura (limitarea dreptului la libera exprimare –

exprima orice idee vrei, fără să suferi unele lucruri sunt interzise în comunicare – adică nu
consecințe negative) avei voie să le spui)

Economie de piața, bazată pe Statul controlează economia - economia este dirijată

proprietatea privată (proprietatea de la centru și statul se implica masiv în aceasta
privată era garantată de stat) (proprietatea privată nu era garantată)
 În cazul comunismului economia este
planificata prin planurile cincinale;
 Naționalizarea Și Colectivizarea

Libertatea presei - presa poate critica Propaganda - liderul, partidul și statul sunt lăudați în
Guvernul, Președintele, Parlamentul mass media și se prezintau numai informații pozitive
și exagerate. Presa este controlata 100% de către stat

Pluripartidismul = exista mai multe Monopartidismul = exista un singur partid politic,

partide politice care concurează în celelalte erau interzise
cadrul alegerilor pentru obţinerea
puterii

4
Regimurile politice din România în secolul XX
1901-1938: regim democratic
o Vot universal, pluripartidism, separarea puterilor în stat
1938-1940: regim autoritar
o Partid unic (Frontul Renașterii Naționale), cultul personalității, cenzura, regele
deținea întreaga putere.
1940-1941: stat național-legionar
o Ion Antonescu guverna cu sprijinul legionarilor, regimul politic din România
căpătând caracteristicile unui regim totalitar de extremă dreaptă.
1941-1944: regim de dictatură militară
o Întreaga putere era concentrată în mâinile mareșalului Ion Antonescu, care
guverna prin decrete-legi.
1948-1989: regim comunism
o Partid unic (Partidul Muncitoresc Român 1948-1965) și Partidul Comunist
Român (1965-1989), cenzură, teroare, poliția politică Securitatea, naționalizarea
fabricilor, uzinelor, băncilor, colectivizarea agriculturii.
1990-prezent: regim democratic
o Vot universal, pluripartidism, separarea puterilor în stat

Trăsăturile regimului politic în România interbelică

În perioada interbelică dispar rotativă guvernamentală introdusă de Carol I și partidele
conservatoare. De altfel, Partidul Național Liberal îți consolidează poziția și vedem apariția unor
noi partide: Partidul Țărănesc, Partidul Național Român (din Transilvania), Partidul Comunist
Român, Partidul Național Țărănesc, creat de altfel prin fuziunea primelor doua, care devine a
doua forță politică în țară. De asemenea, în această perioadă apar și se impun partidele extremiste
precum Liga Apărării Național Creștine, Legiunea Arhanghelului Mihai, Garda de Fier. Viața
politică a evoluat ușor de la democrație la autoritarism.

Partide politice interbelice

Partidul Național Liberal (PNL, fondat 1875)
Personalități: Ionel Brătianu, I.G.Duca, Vintilă Brătianu, Ștefan Zeletin.
Baza socială: burghezia, elemente orășenești (ingineri, profesori, medici, avocați, funcționari)
Promovează neoliberalismul, considerând că statul trebuie să intervină în sectorul economic,
interesul național primând în fața celui individual.
Obiective:

5
 Dezvoltarea industriei naționale (doctrina „Prin noi înșine”)
Lărgirea dreptului de vot și valorificarea resurselor naturale ale țării pentru dezvoltarea
societății românești.
Realizări: reforma agrară și electorală, Constituția din 1923

Partidul Național Țărănesc (PNȚ, fondat 1926)

Personalități: Iuliu Maniu, Virgil Madgearu, Ion Mihalache
Baza socială: burghezia mică și mijlocie, țărănimea, intelectualii
Promovează doctrina ”porților deschise”, prin care statul român, nefiind capabil să susțină din
punct de vedere financiar investițiile în industrie acceptă infuzia de capital străin. De asemenea,
în concepția național-țărăniștilor, agricultura trebuia să aibă un rol principal, România fiind văzut
ca un stat țărănesc.

Extrema stângă
Reprezentată de Partidul Comunist Român
Personalități: Lucrețiu Pătrășcanu, Marcel Pauker
Baza socială: muncitorii
Promovează o politică antinațională susținând dreptul popoarelor la autodeterminare. În 1924
este scos înafara legii.
Obiectivul principal al comuniștilor era instaurarea prin revoluție a dictaturii proletariatului și
realizarea societății comuniste.

Extrema dreapta
Reprezentată de Liga Apărării Creștine (1923), Legiunea Arhanghelul Mihail (1927), Garda de
Fier (1930), Totul pentru Țară (1933).
Personalități: A.C.Cuza, Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima
Baza socială: tineri, studenți, preoți, elemente ale muncitorimii și burgheziei cu vedere
antisemite.
Grupările de extremă dreaptă aveau la bază o doctrină antisemită, antidemocratică și
anticomunistă. Partidele de extremă dreapta urmăreau eliminarea evreilor din viața politică și
educarea tineretului în spirit creștin și naționalist. Legionarii considerau că ei sunt singurii
capabili să asigure renașterea noastră națională. Pentru a-și atinge scopurile, aceștia au recurs la
asasinate: prim-miniștrii I.G.Duca în 1933 și Armand Călinescu în 1939. Pe plan politic

6
urmăreau instaurarea unui regim autoritar, România fiind un stat național-legionar în perioada
septembrie 1940-ianuarie 1941.

TABEL CRONOLOGIC

Perioadă Personalitate Acțiune

1919-1920 - Tratatul de Pace de la Paris
Feb. 1917 - Revoluție democratică în Rusia
Oct. 1917 Lenin Revoluție bolșevică în Rusia
1917-1922 - Război civil Rusia
1918 - Pacea de la Brest-Litovsk
1922 - Marșul asupra Romei
1922 - Înființarea Ligii Apărării Creștine
1924 - Partidul Comunist este scos înafara legii
1926 Benito Mussolini Preia conducerea în Italia
1926 - PNȚ este fondat
1927 - Înființarea Legiunii Arhanghelul Mihail
1929-1933 - Marea criză economică
1930 - Înființarea Gărzii de Fier
1933 Hitler Este numit cancelar
1933 - Asasinarea lui I.G.Duca
1934 Hitler Devine Führer
1939 - Asasinarea lui Armand Călinescu
1945 Benito Mussolini Este asasinat
1989 - Dispare comunismul din statele satelit ale URSS
1991 - URSS se destramă

7
 MIC DICȚIONAR EXPLICATIV

Antisemitism: Atitudine (politică, socială etc.) ostilă față de evrei.

Burghezie: Categorie legată preponderent de economia urbană care deține capitalul și pârghiile
de decizie în societate.
Exacerbat: Accentuat, exagerat, intensificat.
Interbelic: Dintre două războaie (mai ales dintre cele două războaie mondiale).
Mica burghezie: parte a burgheziei formată din micii producători, comercianți, funcționari etc.
Monarhie: Formă de guvernământ în care puterea supremă în stat aparține monarhului (rege,
împărat, țar, șah, emir etc.) și se transmite de obicei ereditar.
Naționalism: Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, care a contribuit în secolele
XVIII-XX la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale.
Neoliberalism: Doctrină economică contemporană care susține intervenția limitată a statului în
economie pentru a stabili cadrul juridic care să permită organizarea concurenței, funcționarea
armonioasă a mecanismului prețurilor și stăvilirea abuzurilor monopolurilor.
Proletariat: Totalitatea proletarilor; clasă salariată a cărei singură posesie, cu valoare materială
semnificativă, este forța sa de muncă.
Propaganda: Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice,
religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga
adepți.
Rasism: Teorie social-politică care susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane.
Război civil: un conflict armat în care facțiunile aflate în conflict sunt segmente ale populației
aceleiași țări, imperiu sau diviziune politică.
Regim democratic: regim politic fundamentat pe principiul suveranității naționale, prin care
națiunea conduce statul prin reprezentații săi aleși, pe principiul separării puterilor în stat și pe
principiu egalității tuturor în fața legii.
Regim totalitar: regim politic stric, guvernat în totalitate de un dictator, un partid, o singură
sursă de putere.
Republică: Formă de guvernământ în care conducerea este exercitată de un organ suprem al
puterii de stat sau de un președinte ales ori numit; țară, stat care are o astfel de formă de
guvernământ.

8
Suveranitate: Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; putere supremă.