Iluminismul – noi principii și valori în societate

Texte
Sursa 1. „Iluminismul este ieșirea omului din minorat, de care el însuși s-a făcut vinovat.
Minoratul înseamnă neputința de a se servi de propriul său intelect fără a fi condus de
altcineva. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul său nu este o deficiență a
intelectului, ci lipsa de hotărâre și curaj în a face uz de el fără conducerea altuia. Sapere aude!
Să ai curaj în folosirea propriului tău intelect! Este deci deviza iluminismului... [...]
Majoritatea oamenilor [...] se mulțumesc să rămână în minorat toată viața, din cauza
lenei și a lipsei de curaj. De aceea le este mai ușor altora să devină tutori. E atât de ușor să fii
minor! [...] Însă, în schimb, publicul se poatre ilumina pe sine, atâta timp cât există libertate;
aproape că e inevitabil. Întotdeauna vor exista oameni care să gândească singuri [...]
Căci iluminismul nu necesită altceva decât libertatea; și anume cea mai puțin
dăunătoare din tot ce poate fi numit libertate: folosirea în mod public, în toate privințele, a
rațiunii. Acum însă aud din toate părțile: „Nu discutați, ci exersați”; consilierul de finanțe:
„Nu discutați și plătiți”; clerul: „Nu discutați, ci credeți”. Doar un singur stăpân în lume
spune: „Discutați cât puteți și despre orice, dar fiți ascultători”. În aceste cazuri este vorba de
o îngrădire a libertății. Dar ce fel de îngrădire poate împiedica iluminismul? Și care,
dimpotrivă, îl poate face să înainteze? Eu răspund: folosirea publică a rațiunii trebuie să fie
întotdeauna liberă [...]”
(Immanuel Kant, Răspuns la întrebarea: ce este Iluminismul?, 1784)
Sursa 2. „Prin urmare, oriunde un număr de oameni sunt astfel reuniți într-o societate, încât
fiecare să renunțe la puterea sa executivă ce decurge din legea naturală și să o încredințeze
forței obștii, acolo și numai acolo există o societate civilă sau politică. Iar aceasta se face ori
de câte ori un număr oarecare de oameni în starea naturală intră într-o societate pentru a
alcătui un singur popor, un singur corp politic sub o singură cârmuire supremă, sau atunci
când cineva se alătură și se incorporează într-o cârmuire deja alcătuită. Căci, prin aceasta, el
autorizează societatea sau, ceea ce este același lucru, legislativul, să facă legi pentru el după
cum reclamă binele general al societății; iar la punerea în aplicare a acestora este nevoie de
propriul său ajutor (în ceea ce privește propriile sale decrete). Acest fapt îi scoate pe oameni
din starea naturală, plasându-i într-o comunitate”.
(John Locke, Al doilea tratat despre cârmuire, 1690)
Citiți cu atenție textele și răspunde următoarelor cerințe:
1. Cum a definit Immanuel Kant Iluminismul?
2. Explică ce este minoratul și cum poate depășii omul această stare.
3. De ce este omul vinovat pentru minorat?
4. Care este relația pe care a stabilit-o Kant între libertate și Iluminism?
5. Explică ce înțelegi prin starea naturală a omului.
6. Explică, conform celor prezentate de Locke, ce îi permite omului să treacă de la starea
naturală la societatea civilă?