Sunteți pe pagina 1din 20

UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE DIN PLOIEŞTI”, FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE,

SPECIALIZAREA MASTERAT C.I.M.A.C

REFERAT

MENTALITĂŢI EUROPENE
TEMA: LIBERTATEA ÎN CONŞTIINŢA UMANĂ

CONF.UNIV.DR. PREDA GAVRIIL

Ma
sterand: CATARGIU MIHAELA
ANUL II, semestul I
Master C.I.M.A.C
2010

CUPRINS

1. Definiţia termenului de libertate………………………..……………………………3


2. Conceptul de libertate……………………………..………………………………….3
2.1 Conceptul de libertate la Aristotel………………………….……………………5
2.2 Conceptul de libertate la Platon…………………………………………………6
3. Conceptele de “libertate negativă” şi “libertate pozitivă”……………...……………7

4. Libertatea aparentă……………………………………………………………………8

5. Libertate, egalitate, (demnitate) fraternitate……………………………...…………9

6. Libertate şi egalitate în România………………………………………………........10

7. Citate despre libertate…………………………………………………………….….11

Anexe……………………………………………………………………………………15

Bibligrafie……………………………………………………………………………….20

2
1 Definiţia termenului de libertate

Dicţionarul explicativ al limbii române ne oferă următoarele definiţii pentru termenul de


libertate: LIBERTÁTE, (4) libertăţi, s.f. 1. Posibilitatea de a acţiona după propria voință sau
dorinţă; posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii (şi stăpânirii)
legilor de dezvoltare a naturii şi a societăţii. ♢ Loc. adv. În libertate = după bunul plac,
nestingherit. ♢ Expr. A-şi lua libertatea să... (sau de a...) = a-şi îngădui, a-şi permite să... 2.
Starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice şi civile în stat.
♦ Starea celui care nu este supus unui stăpân. ♦ Situaţia unei persoane care nu se află închisă
sau întemniţată. ♢ Expr. A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc. 3.
Independenţă, neatârnare (a unui stat faţă de o putere străină). 4. (De obicei la pl.) Drepturi
cetăţeneşti. ♢ Libertate individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei.
Libertate de conştiinţă = dreptul oricărui cetăţean de a avea o opinie proprie în orice domeniu
de activitate. Libertate de gândire sau libertatea cuvântului = dreptul de a exprima prin viu
grai sau prin scris opiniile proprii. – Din fr. liberté, lat. libertas, -atis.

2 Conceptul de libertate

Libertatea este acel „dar” pe care, la naştere îl câştigi şi îl pierzi deopotrivă. Îl câştigi
pentru că te descătuşezi de pereţii pântecului matern, dar îl pierzi pentru totdeauna în
momentul în care devii membru al unei societăţi în tiparele căreia vei creşte, te vei forma şi
modela. De fapt, dacă privim retrospectiv, libertatea s-a pierdut când cei care au decis să ne
zămislească au făcut-o fără să ţină cont, dacă noi vom fi dorit a ne naşte sau nu.
Libertatea este acel concept care odată înmagazinat îţi lasă impresia că eşti propriul tău
stăpân, că eşti liber în a lua decizii, în a te exprima, în a-ţi alege felul de a trăi, iubi, muri,
când de fapt, tu eşti supusul ei, deoarece fiind cel mai greu de stăpânit, ea te conduce pe tine
nu tu pe ea, lăsându-ţi decât impresia că tu eşti la cârmă.
Libertatea este dreptul pentru care omul a luptat din cele mai vechi timpuri şi continuă
să lupte şi în prezent. De la sclavul care îşi dorea independenţa faţă de stăpân şi până la omul
modern care caută să se elibereze de tot ceea ce îi prăfuieşte sufletul, lupta pentru libertate

3
există. Libertatea nu s-a câştigat odată cu abolirea sclaviei, pentru ea s-au dus răscoale şi
războaie de-a lungul timpului şi continuă să se ducă.
Libertatea, pentru un deţinut, înseamnă posibilitatea de a trăi liber, fără constrângerea
spaţiului de penitenţă şi fără supunerea regulilor penitenciarului.
Etrapolând, putem să ne gândim la restricţiile formale care îi sunt impuse unui
nevorbitor de limba engleză ce emigrează în SUA. Deşi are dreptul la opinie, are libertatea
cuvântului, garantate prin lege, practic acestea nu îi sunt de niciun folos, neputând uza de ele.
Neînţelegerea codului de comunicare îi limitează foarte mult sfera de acţiune. Practic, pentru
a se putea exprima, va fi nevoit, constrâns să înveţe limba engleză, altfel fiind nevoit să se
limiteze doar la contactele cu cei care îi înţeleg propria limbă.
Acelaşi lucru se întâmplă cu orice individ care trăieşte într-o societate dată: este nevoit
să accepte şi să-şi însuşească anumite norme fără de care convieţuirea în interiorul societăţii
respective nu ar fi posibilă, libertăţile sale nu ar putea fi exprimate, dar nici respectate.
Scriitorul irlandez George Bernard Show spunea despre libertate că înseamnă
răspundere de aceea oamenii se tem de ea. Adevărata esenţă a libertăţii nu poate fi atinsă
nicicând în totalitate pe parcursul realităţii ce ne marchează viaţa şi trăirile. Libertatea vine
împreună cu responsabilitatea. Oamenii prin statutul de oameni liberi tind să creadă că au
dreptul de a realiza tot ceea ce îşi doresc şi tind să uite că trăiesc într-o comunitate şi că pe
lângă libertate au responsabilitatea de a atinge un scop fără să afecteze negativ viaţa celor din
jur. Încep să înţeleagă, mai apoi, că libertatea este limitată deoarece vine cu responsabilitatea
de a nu afecta în rău viaţa celor din jur. Libertatea se referă la posibilitatea de a alege asupra
propriei vieţi, însă cu anumite limite. Avem puterea de a alege din ce ni se oferă şi avem,
totodată, datoria de a nu îngrădi libertatea celorlalţi. Libertatea absolută nu există deoarece
dacă oricine ar fi liber să facă orice, atunci fără voia sa ar lua dreptul la libertatea altcuiva.
De-a lungul istoriei, conceptul de libertate a fost prezent în lumea politicii unde a fost încălcat
şi continuă să fie.
Un exemplu elocvent este sclavia, apoi suzerantitatea asupra anumitor popoare,
precum şi regimurile politice care îngrădesc libertăţile individului. Tot forme ale privării de
libertate sunt: discriminarea şi abuzurile în familie. Încă din cele mai vechi timpuri omul a
aspirat către libertate şi adesea a făcut numeroase filosofii pe această temă, întrucât
constrângerile fiziologice, divine, de cauzalitate, interioare şi chiar politice au creat mediul
propice către astfel de idei. Teorii expuse de Aristotel (384-322 î.Hr) în ceea ce priveşte statul
său atenian, dialogurile lui Platon ( 427-347 î. Hr) Utopia lui Thoms Morus (1478-1535),
Thomas Hobbes (1588-1679), Jean Jacques Rousseau (1767-1830), Immanuel Kant (1724-

4
1804), Benjamin Constant (1767-1830) şi al său Eseu asupra libertăţii moderne comparată
cu libertatea antică, Mill John Stuart (1806-1873) tratează tema libertăţii. Aceste teorii şi
idealuri s-au înfăptuit la nivel fizic şi socio-politic mult mai târziu, mai exact în secolul XVIII
odată cu izbucnirea Revoluţiei Franceze din 1879 care a instalat conceptul de Liberté, égalité,
fraternité , într-adevăr doar la nivel naţional, însă cu o semnificativă încărcătură a înţelesului
ce răsturna sistemul existent. De fapt, aceste concepte de libertate, egalitate şi fraternitate au
sensuri mult mai profunde şi complexe decât ne-am putea imagina, adeseori răspunsurile
oferite de unele teorii atrăgând cu sine şi mai multe întrebări. Suntem cu adevărat liberi şi
independenţi în noi şi faţă de alţii? Sistemul nostru de valori, drepturi, drepturi şi
responsabilităţi este relevant în aplicarea sa? Putem fi numiţi egali având în vedere
posibilităţile intelectuale şi financiare, atât timp cât există un adevărat potenţial spiritual,
fiziologic şi material doar pentru unii, dar nu şi pentru alţii, cu toate că nu neapărat toate trei.

2.1 Conceptul de libertate la Aristotel

Din lucrarea “Statul Atenian” a lui Aristotel, putem afla că a fost o vreme în care
Solon, om de stat în Grecia antică şi considerat unul din cei şapte înţelepţi, introdusese în
rândul delictelor politice şi neparticiparea “din indiferenţă sau tembelism” a cetăţenilor la
viaţa cetăţii. Cel găsit vinovat urma “să fie despuiat de onoruri şi scos din rândul cetăţenilor”.
Democraţia participativă presupune anumite atribuţii pe care cetăţeanul trebuie să le exercite
pentru ca această formă de guvernare să nu fie pusă în pericol. Opţiunea politică a fiecărui
individ în parte este foarte importantă pentru formarea unei majorităţi care să confere
guvernanţilor autoritatea de a lua decizii şi în acelaşi timp de a le putea justifica prin
încrederea conferită de actul electoral. Fără această opţiune, în general manifestată, nu ar mai
putea fi invocată, ca justificare a unor decizii mai mult sau mai puţin, corecte regula
majorităţii. Iar acest fapt ar diminua cu mult autoritatea puterii în faţa societăţii civile. De
aceea, cetăţeanului i se oferă anumite drepturi şi libertăţi individuale pe care, însă, dacă nu le
foloseşte, statul îşi arogă dreptul de a i le retrage, ba chiar de a-i nega chiar şi condiţia de
simplu cetăţean. Este o viziune aparte în ceea ce priveşte conceptul de libertate. Exista
libertatea de opinie, libertatea de a vota, libertatea cuvântului, dar nu exista libertatea de a
opta pentru participare sau neparticipare. Aceasta îngrădire poate duce în final la
obstrucţionarea şi anularea tuturor celorlalte libertăţi. Practic, cetăţeanului atenian i se

5
impunea să-şi exercite drepturile democratice, în caz contrar autoritatea statală având
posibilitatea de a anula aceste drepturi.
Se pune întrebarea dacă în acest caz se mai poate vorbi sau nu despre libertate. Pentru că, aşa
cum spunea Friedman, “nimeni nu vă poate sili să fiţi liberi. Aceasta este treaba voastră”.
Orice constrângere în acest sens însemna, de fapt, o anulare a libertăţii.
Din legea lui Solon se poate desprinde o concluzie importantă. Libertatea este o noţiune
relativă, care poate fi înţeleasă ca atare într-un anumit cadru istorico-geografic şi într-o
anumită împrejurare, în timp ce, într-o altă situaţie ar putea apărea drept forma de manifestare
a unei constrângeri.
2.2 Conceptul de libertate la Platon

În concepţia sa etică, Platon dezvoltă idei socratice, reprezentând şi el ideea că cine


cunoaşte Binele este de asemenea bun şi face binele, aşadar, că nimeni nu face nedreptatea de
bunăvoie, ci din neştiinţă. De asemenea, ca şi Socrate, Platon împărtăşeşte şi el convingerea
că a suferi din pricina nedreptăţii este de o mie de ori mai bine decât a făptui o singură
nedreptate şi că cel mai important lucru este grija pe care omul trebuie s-o aibă pentru
mântuirea sufletului sau. Convingerea aceasta are la Platon un caracter religios şi o adâncă
seriozitate morală. Dar ce este "Binele" ? În ce constă acesta ? În "Gorgias", Platon caută să
răspundă la aceste întrebări în sensul că bun este omul care se află în posesia virtuţii, căci bun
nu poate fi decât sufletul în care domneşte ordinea şi măsura şi care, de aceea, este stăpânit de
virtute, de stăpânire de sine, precum şi de alte virtuţi. Platon accentuează mereu această
armonie veritabilă a sufletului, ce se pare ca nu este posibilă decât dacă omul ştie să o pună în
acord cu mişcările universului. Lumea cuprinsă în ţarcurile acestui veac, cu toate bunurile ei,
cat si corpul uman cu necesităţile lui, ce trebuie considerate ca fiind marea piedică în calea
spre mântuire a sufletului şi care, de aceea, trebuie învinse. Căzut în această lume, vale a
plângerii, prin vina sa, sau prin destinul său - este indiferent acest lucru - sufletul necorporal
nu poate fi mişcat decât de năzuinţa de a se elibera de corp şi de legăturile acestuia cu lumea
senzoriala, pentru a se reîntoarce în patria lui nevăzută.
La Platon conceptele de datorie şi libertate de voinţă se găsesc plasate în centrul eticii.
Mai ales libertatea de voinţă are o însemnătate nu numai pentru existenta noastră de aici, ci şi
în stare de preexistentă, în clipa în care sufletul a trebuit să-şi aleagă destinul său. Din acest
motiv, Platon accentuează mereu răspunderea grea pe care omul o are faţă de sine însuşi şi
faţă de comunitatea în care el trăieşte. De aceea libertatea şi necesitatea nu constituie
contraziceri, ci libertatea morală este acea libertate ce creează dependenţă şi necesitate

6
morală: dependenţa sufletului de legea morală. La sfârşitul acestor consideraţii, putem spune
că Platon pune etica în legătură cu psihologia sa, prin aceea că afirmă că celor trei facultăţi
psihice le corespund trei virtuţi. Fiecare facultate duce, dacă este corect educată, la o virtute
cardinală : gândirea la înţelepciune (sofia), voinţa la vitejie (andreia) şi pofta la cumpătare
(sophrosine). Cea mai înaltă dintre acestea este înţelepciunea, care, trebuie să le dirijeze pe
cele două, căci abia atunci când fiecare facultate îşi îndeplineşte ceea ce trebuie, omul este
desăvârşit ; atunci dreptatea (dicaoisne) devine cea mai înaltă virtute la om. Prin înţelepciune
dreptatea devine o realitate. Înţelepciunea, vitejia şi cumpătarea au rostul să facă posibilă
realizarea dreptăţii.

3 Conceptele de “libertate negativă” şi “libertate pozitivă”

Libertatea negativa - este acea formă de exprimare a libertăţii în care orice


interferenţă cu libertăţile semenilor este de natură să restrângă libertatea unui individ. Mill
spunea că “singura libertate ce merită acest nume este aceea de a urmări propriul nostru bine
după cum credem de cuviinţă”. Este adevărat că doar urmărindu-ţi propriul interes poţi să
atingi maximum de eficienţă, însă cum ar arata o societate în care nu ar exista un minim de
reguli prestabilite în interiorul cărora individul să se poată mişca. Acesta ar intra foarte repede
în conflict cu o serie de alţi indivizi al căror scop poate să interfereze, fie şi întâmplător cu cel
al individului în cauză. Nu se poate miza pe atitudinea de moment a individului, el trebuie să
respecte anumite reguli formale “care au doar un caracter instrumental, în sensul că se
aşteaptă ca ele să fie de folos unor indivizi încă necunoscuţi, pentru scopurile în care aceşti
oameni vor socoti de cuviinţă să le întrebuinţeze şi în împrejurări ce nu pot fi prevăzute în
detalii”. Aşadar, aceste reguli trebuie să fie prestabilite şi, în mod fundamental, cunoscute de
către toată lumea. Sunt un fel de reguli ale jocului care trebuie respectate de către toţi
participanţii pentru a fi asigurată buna desfăşurare a acestuia. Ele nu sunt de natură restrictivă
din moment ce sunt acceptate şi însuşite de către toată lumea. În aceste limite stabilite, orice
acţiune este posibilă a fi desfăşurată în propriul interes. În concluzie, libertatea negativă este
acea libertate raţional posibil a fi exprimată în cadrul unei societăţi guvernată de un stat de
drept, care intervine în limitele unor reguli prestabilite numai acolo unde libertatea individuală
este încălcată, şi în care fiecare individ îşi exprimă propria libertate până la limita la care
aceasta lezează libertatea altui individ.1

1
J. S. Mill, Despre libertate, Edit Humanitas, Bucuresti, 1996, pg. 55.

7
Libertatea pozitivă este un concept cu un înţeles mai abstract. Stricto senso, "ea derivă
din dorinţa fiecărui individ de a fi propriul stăpân". Este rezultatul egoismului spiritului uman
care vrea să-şi satisfacă propriul interes, fără a fi împiedicat de ceva sau cineva în acest sens.
Plăcerea de a te simţi perfect stăpân în ceea ce priveşte propria-ţi persoană, de a nu fi sclavul
dorinţelor nimănui, de a lua decizii numai în funcţie de propriile dorinţe şi nevoi, cam acesta
ar fi idealul oricărui adept al libertăţii totale.
Omul doreşte să aibă conştiinţa statutului său de "fiinţă ce gândeşte, vrea şi acţionează
şi care îşi asumă responsabilitatea propriilor alegeri, putând să le justifice pe baza propriilor
concepţii şi finalităţi". Dacă aceste alegeri sunt bune sau rele pentru propria persoană, aceasta
nu poate decide decât el însuşi, nimeni nu are dreptul să intervină brutal în viaţa individului
pentru a o comanda, programa şi dirija. Fiecare este îndreptăţit să acţioneze asupra propriei
persoane aşa cum doreşte şi cum îi dictează conştiinţă, nevoile, capriciile sau hazardul. Atâta
timp cât acţiunile sale nu prejudiciază alţi membri ai societăţii, normele nu pot fi impuse.

4 Libertatea aparentă

În orice ţară, nu există decât două partide cu adevărat: partidul celor care îndrăznesc
să spună “nu” şi al celor care nu îndrăznesc. Când numărul celor care nu îndrăznesc este
mai mare decât al celor care îndrăznesc, ţara este pierdută. Henry de Montherlant, Tous feux
éteints, 1975.
Se spune că doar atunci eşti liber, când poţi să spui fără teamă adevărul. Un sistem care te
condamnă la tăcere ar trebui să fie abolit şi restabilit unul nou, idealist de obicei, a cărui
obligaţie este de a sprijini acest adevăr în întreaga sa plenitudine. Dar cum rămâne cu
restrângerea etico-morală impusă de societate? În ce măsură putem afirma că libertatea
plenară a unui popor îi oferă şi bunăstarea, în special atunci când este cu titlul de
„recuperată“, şi nu „din naştere“? Se spune că, în România anului 1989, şi pietrele începuseră
să strige. Oamenii au strigat libertate, au murit pentru aceasta, numai pentru a-şi retrăi groaza
două luni mai tîrziu, în mineriade. Guvern la putere: Iliescu. Personalitate? Bineînţeles, fost
om de încredere al mult-detestatului preşedinte ucis, Ceauşescu. România a fost apreciată şi
văzută, poate pentru prima dată în Europa democrată, ca o ţară cu potenţial, a primit sprijinul
moral şi, mai important în acel moment critic, sprijin financiar. Ce nu a primit însă era
imposibilul: o nouă mentalitate care să fie instaurată în toate instituţiile ţării. Astfel, după ce
noii revoluţionari, care au alarmat poporul împotriva paradoxului noului regim, au fost „ucişi“
de muncitori mineri care detestau intelectualitatea, România a fost clasificată ca „ambiguă din

8
punct de vedere politic“, iar fondurile s-au retras laolaltă cu încrederea. La douăzeci de ani de
la idealista revoluţie, sîntem printe ţările cu cel mai mare nivel de corupţie, din punct de
vedere economic sîntem penultima ţară din familia adoptivă (Uniunea Europeană), avem
diplome universitare cu miile, perseverăm într-un nepotism mascat la nivel de posturi
importante, iar mita şi distracţiile populare sînt preferate corectitudinii şi inteligenţei. Ce s-a
câştigat? Românii au primit un nou nume, cel de ţară democratică. Cu toate acestea, ne-am
renegat drepturile în mod inconştient prin deciziile luate de-a lungul anilor. Abraham Lincoln,
primul preşedinte republican al SUA, a spus: „Dacă vrei să testezi un om, oferă-i putere“. Ce
putere poate fi mai mare decât aceea de a fi pe deplin liber, de a avea dreptul de a-ţi alege
oamenii care să guverneze în numele tău, şi de a-i demite, în caz contrar? Am câştigat, alături
de statele europene, dreptul la liberă exprimare, ne-am recâştigat dreptul de a călători, de a
trăi, de a lua propriile decizii… Dar mai ştim cum să folosim aceste libertăţi? În aparenţă,
odată cu revoluţia anticomunistă am câştigat împărăţia orizonturilor deschise, acea dorinţă a
omului, acceptată dintotdeauna: Libertatea. Căderea comunismului ar fi trebuit să însemne un
punct-cheie pentru România. Menţinând mentalitatea „fie cum o fi“, am urmărit pasivi cum
persistăm într-un comunism mascat sub emblema „democraţie“.
Libertatea noastră constă astăzi în faptul că putem alege: rămînem sau plecăm? Cei buni
preferă să evite competiţia pe note, bacalaureat, nepotism universitar şi slujbe date după
cunoştinţe (nu mă refer la nivelul de inteligenţă…) şi se îndreaptă către ofertele hotarelor. Cei
lipsiţi de posibilităţi sau cu posibilităţi prea bine aranjate rămân. Am câştigat libertatea, dar
am pierdut din minte obiectivul: acela de a avea o viaţă mai bună. Am câştigat dreptul la
ripostă şi îl utilizăm pentru a combate cele mai inutile lucruri. Nu mai vrem cultură sau ne
luptăm pentru ea prea puţin. Respectul este la nivel de teorie.

5 Libertate, egalitate, ( demnitate) fratenitate

Sintagma Libertate, egalitate, (demnitate) fratenitate însumează dorinţele oamenilor


de a face parte dintr-o societate ce le poate oferi ocazia unei desfăşurări a capacităţii lor
spirituale, intelectuale şi fizice. Mai mult decât atât, în mod concret, celebrele concepte
revoluţionare franceze de libertate, egalitate, fraternitate trimit cu gândul chiar şi la actualul
teritoriu european liber, independent, cu ale sale populaţii egale în drepturi şi responsabilităţi,
ce duc o sarcină de într-ajutorare continentală şi nu numai.
Revoluţia franceză (1789-1799) a fost un eveniment major al epocii moderne, care a
dus la răsturnarea Vechiului Regim şi la instaurarea unei noi ordini politice şi sociale în

9
Franţa. În timpul desfăşurării revoluţiei, Franţa a experimentat toate sistemele de guvernare
trecând succesiv de la monarhia absolută, bazată pe principiul de drept divin, la monarhia
constituţională, după model britanic, în care domină principiul ,,regele domneşte, dar nu
guvernează”, apoi la republică. Aceasta avea la bază, în teorie, libertatea şi egalitatea tuturor
cetăţenilor. În ciuda transformărilor economice ce au dus la dezvoltarea comerţului şi
industriei, organizarea societăţii franceze era anacronic divizată în trei stări: nobilimea, clerul
şi "a treia stare" (restul populaţiei).Având un nivel de trai din ce în ce mai apropiat de cel al
nobilimii, burghezia, educată în spiritul filozofiei iluministe şi având exemplul recent al
Revoluţiei americane, ar fi dorit să-şi asume o parte din responsabilitatea politică.
Statul şi populaţia trecea printr-o gravă criză economică şi financiară. Criza financiară a fost
determinată şi de faptul că, în intervalul 1740 şi 1783, Franţa a fost implicată în trei războaie:
mai întâi războiul pentru succesiunea austriacă (1740-1748), apoi în războiul de 7 ani (1756-
1763) şi, în sfârşit, războiul american pentru independenţă (1778-1783). Tentativele de
reformă ale sistemului financiar francez au eşuat. Nu doar statul era în pragul falimentului, ci
şi populaţia. Anii premergători izbucnirii revoluţiei, sunt anii cu producţii slabe ceea ce
duseseră pe mulţi la ruină. În consecinţă, din cauza datoriilor mari, statul menţinea un nivel
ridicat de impozite şi taxe. În 1788, mai mult de 80% din dările strânse au fost absorbite de
plata datoriilor statului. Nobilimea şi clerul fiind exceptate de plata impozitelor, numeroase
cereri au denunţat mărimea si injusteţea acestor impozite
Revoluţia franceză este evenimentul care a marcat totodată în istoria Franţei, trecerea
la epoca modernă. Perioada revoluţionară începe în 1789, cu reunirea Adunării Stărilor
Generale şi căderea Bastiliei, şi se termină în 1799, cu lovitura de stat din 18 Brumar a lui
Napoleon Bonaparte. Ideile liberale şi naţionale propăvăduite de Revoluţia franceză s-au
răspândit în toată Europa, având ca efect intensificarea luptei naţiunilor asuprite împotriva
dominaţiei străine. Revoluţia franceză completează şirul marilor revoluţii ale epocii moderne,
fiind precedată de Revoluţia engleză şi Revoluţia americană. Totodată, ea a rămas cel mai
popular model de insurecţie până la Revoluţia Rusă din 1917.

6 Libertate şi egalitate în România

Astfel, în filozofia democraţiei româneşti, aceste idealuri, libertatea şi egalitatea, pot fi


considerate, ceea ce erau pentru Newton timpul şi spaţiu. Noţiunea de libertate, la modul
general, are un caracter dualist: libertatea de acţiune şi libertatea de a nu fi constrânşi în
acţiunile noastre. Prima este o afirmaţie, cea de-a doua este o negaţie. Se cunoaşte faptul că

10
libertatea se caracterizează prin absenţa constrângerii, dar, a nu fi constrâns înseamnă că
cetăţeanul dispune de libertate de acţiune. Abuzând de aceasta, acţiunile exercită efecte asupra
nerespectării legilor şi asupra altor persoane. Tocmai realitatea, de a înţelege greşit libertatea,
după 1989, s-a ajuns la devalizarea băncilor, fraudarea privatizărilor,etc. Subliniem faptul cu
un exemplu cunoscut în popor: libertatea mâinii mele se termină unde începe obrazul sau
nasul vecinului. Libertatea de acţiune este îngrădită de o obligaţie socială. Fapt ce nu l-au
înţeles unii dintre noi, sau nu au dorit să-l înţeleagă, neluând în consideraţie postulatul că
libertatea în sensul negaţiei este antagonică cu libertatea în sensul afirmaţiei, atunci când cele
două sunt înţelese în termeni extremi. Se poate rezolva această dificultate prin introducerea
unor repere limite, altfel spus, când libertatea negativă şi cea pozitivă sunt înţelese ca relative,
asemeni raportului similar cu acel postulat al lui Einstein în cazul timpului şi spaţiului. Când
abordăm problemele libertăţii cuvântului, toţi suntem de acord că orice cetăţean are dreptul
să-şi comunice opiniile proprii. Coerenţa ca legătură dintre egalitate şi libertate o găsim în
expresia egalitate de şanse. În sensul acesta toţi suntem egali, toţi suntem liberi, mai precis în
România de azi, toţi suntem liberi în egală măsură. Dar întrucât candidaţii noştri câştigă
alegerile, în virtutea evidenţei, ei încetează să fie egali cu ceilalţi, datorită legilor promulgate
de antecesorii lor din Parlament.

7 Citate despre libertate

1. Legea este spaţiul neutru obţinut în urma renunţărilor libere la un cuantum de libertate în
vederea obţinerii unei condtrângeri (şi a unei libertăţi comune). Gabriel Liiceanu Despre
limită.

2. Libertatea este disciplina liber asumată.Ortega Y Gasset.

3. Nu libertatea lipseşte, ci lipsesc oamenii liberi. Leo Longanesi

4. Iluminismul nu presupune nimic altceva decât libertatea, anume libertatea cea mai puţin
vătămătoare dintre toate libertăţile, aceea de a face uz public de raţiune. Immanuel Kant

5. Numai acela este liber, care iubeşte libertatea pentru el şi e bucurs s-o extindă asupra
altora. Rabindranath Tagore

6. La baza celor mai multe argumente împotriva pieţei libere, este o lipsă de încredere în
libertatea însăşi. Milton Friedman.

7. O libertate fără limite ucide libertatea. Balzac

11
8. Eu devin liber în adevăratul sens doar în virtutea libertăţii altora, astfel încât libertatea
mea devine mai mare şi mai profundă cu cât numărul de oameni liberi din jurul meu este mai
mare şi libertatea lor este mai profundă şi mai extinsă. Mihail A. Bakunin

9. Libertatea este sănătatea sufletului. Voltaire

10. Libertatea înseamnă răspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea. George
Bernard Shaw.

11. Libertatea este dreptul de a nu minţi. Albert Camus

12. Libertatea nu este un drept, ci o obligaţie.N.A.Berdiaev.

13. Libertatea este ocazia de a lua decizii. Kenneth Hidebrand.

14. Libertatea nu e un drept, e asumarea unui risc. Denis de Rougemont.

15. Libertatea este dreptul sufletului de a respira. Henry ward Beecher.

16. Libertatea înseamnă a fi ceea ce vrei din ceea ce poţi. Rivanol.

17. Uneori, în numele falsei libertăţi, inima se revoltă împotriva pieptului care o apără şi o
poartă. Valeiu Butulescu.

18. Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine. Abraham
Lincoln.

19. Nu merită să ai libertate, dacă aceasta nu include şi libertatea de a face greşeli.


Libertatea este posibilitatea de a alege binele. Bernard Ştef

20. De câte ori libertatea se întâmplă într-o conştiinţă, din interior ea se simte ca libertate,
iar din exterior ca iubire. Osho Revoluţia interioară.

21. Libertatea este un bun care permite omului să se bucure de toate celelelte bunuri ale sale.
Montesquieu.

22. Îl numim spirit liber pe acela care gândeşte altfel decât ne aşteptăm de la el pe baza
originii, a mediului său, a clasei şi a funcţiei sale ori pe baza opiniilor dominante în epocă.
El este excepţia, spiritele legate sunt regula; acestea îi reproşează că principiile lui libere fie
îşi au originea în dorinţa de a frapa, fie te duc cu gândul la acte libere, adică la acelea care
sunt incompatibile cu morala impusă. Friedrich Nietzche Omenesc, prea omenesc.

23. Libertatea-un risc sublim. Vasile Ghica.

24. Liber este acela ce ţine cont de libertatea celor din jur. Cristian Teleucă.

25. Libertatea este putinţa de a alege între mai multe posibilităţi ale mele. Gabriel Liiceanu
Despre limită

12
26. Fiecare om este liber să aleagă modul în care îşi îngrijeşte libertatea. Avem libertatea de
a alege cui să ne supunem. Thyan Colness.

27. Libertatea e înţelegerea necesităţii. Baruch Spinoza.

28. Esenţa omului este libertatea de a alege. Omul este condamnat să fie liber, îşi alege
libertatea, esenţa, şi aceasta constă măreţia, disperarea şi neliniştea lui. Jean-Paul Sartre.

29. Libertatea este oxigenul sufletului. Moshe Dayan.

30. Libertatea este necesitatea înţeleasă. G. V. Plehanov.

31. Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei nu
trebuie să facă ce nu doresc. Jean-Jacques Rousseau.

32. Libertatea de a respinge e singura libertate.

33. Libertatea înseamnă să-ţi alegi povara. Hephzibah Menuhin.

34. Libertatea este legea iubirii aproapelui. Thomas Mann Muntele vrăjit.

35. Libertatea este facultatea de a face pentru fericirea proprie tot ce nu strică fericirea
asociaţilor. P.D Holbach.

36. Acela este cu adevărat liber, care trăieşte pentru Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur.

37. Libertatea e doar haos, cu o iluminare mai bună. Alan Dean Foster.

38. Libertatea este distanţa dintre biserică şi stat. John Boston.

39. A fi liber înseamnă, înainte de toate, a fi responsabil faţă de tine însuţi. Mircea Eliade.

40. Alegeri libere. Trebuie să optezi: ciumă sau holeră. Valeriu Butulescu Stepa memoriei.

41. Primul drept al fiecărui francez este libertatea, dar situaţia lui reală este sclavia,
deoarece săracul nu-şi poate câştiga existenţa decât printr-o muncă de rob. Dacă ar vrea să
se folosească de preţioasa lui libertate, ar trebui să moară de foame. Într-un cuvânt,
libertatea este un cuvânt gol, iar dreptul celui puternic rămâne un drept care stă mai presus
de toate legile. Denis Ivanovici Fonvizin.

42. Morţii sunt liberi. Gardul cimitirului este făcut pentru cei vii. Valeriu Butulescu Stepa
memoriei.

43. Libertate. Una dintre posibilităţile cele mai valoroase ale imaginaţiei. Ambrose Bierce.

44. Cel mai bun mod de a te bucura de multă libertate este de a da altora multă libertate.
Carlo Dossi.

45. Maselor nu le pasă de libertatea individuală, de libertatea cuvântului; ele îndrăgesc


autoritatea…Doar indivizii civilizaţi doresc libertatea. Alexandr Hertzen.

13
46. Numim om liber pe acela care îşi este singur scop şi nu este un scop pentru altul.
Aristotel.

47. Adevărata libertate înseamnă să mişti cu puterea minţii mâinile şi picioarele înlănţuite.
Elena Stan.

48. Aţi înţeles greşit. În România nu este locul celor liberi să facă orice, ci al celor liberi să
facă oricât. Victor Martin Carte de citit la volan.

49. Libertatea este starea de spirit prin care oamenii se identifică cu adevăratul lor caracter.
Valeria Mahok.

50. Pentru că suntem liberi, Hristos ne-a eliberat. Sfântul Pavel Episola către galateni.

51. Libertăţile nu se dau, se iau. Piotr Kropotkin.

52. Am plâns pentru că nu puteam iubi, pentru că nu mă interesa nimic, nu credeam în nimic,
trăiam degeaba, pentru că suntem liberi, liberi ca bărcile perdute în larg. John Dos Passos
În toate ţările

53. Libertatea este suveranitatea individului. Josiah Warren.

54. O, libertate, tu eşti strigătul lumii, dar nu eşti încă credinţa sa! Alecu Russo.

55. Adevărul ne face liberi. Nicolae Steinhardt Jurnalul fericirii.

56. Libertatea este acea clipă între momentul în care cineva îţi cere să faci ceva şi
momentul în care te decizi cum să-i răspunzi. Jeffrez Borestein.

57. Ce coşmar! Să ai vocaţie de eliberator într-o ţară deja liberă. Valeriu Butulescu
Imensitatea punctului.

58. Unii poeţi se cred Cristoşi. Dacă le-o cere editorul, se urcă gratis pe prima cruce
liberă. Valeriu Butulescu Noroi aurifer.

59. Când libertatea unora ajunge să deranjeze libertatea altora, avem dictatură. Victor
Martin Carte de citit la volan.

14
Anexe
Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ( Constituţia României)

În ceea ce priveşte Constituţia României, libertatea cetăţeanului şi a imigranţilor ce


locuiesc pe teritoriul acestei ţări oferă următoarea legislaţie în vigoare. În Drepturile,
libertăţile şi îndatoririle fundamentale, articolul 20 – Tratatele internaţionale privind
drepturile omului precizează că:
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate
şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi
cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate
reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne
care conţin dispoziţii mai favorabile.
Drepturile şi libertăţile fundamentale din Constituţie înaintează articolul 23 despre
Libertatea individuală:
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile
şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.
(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de
zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile fără ca durata totală să depăşească
un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu
mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de

15
îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea
preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să
justifice menţinerea privării de libertate.
(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac
prevăzute de lege.
(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege,
motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se
aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor
măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate
provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana
este considerată nevinovată.
(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul
legii.
(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală
Articolul 29 despre Libertatea conştiinţei:
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi
îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere
la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi
de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile
legii.
(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace , acte sau acţiuni de
învrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv
prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în
orfelinate.
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia
copiilor minori a căror răspundere le revine.
Articolul 30 despre Libertatea de exprimare:

16
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea
creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte
mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nicio publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face pulică
sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a
persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naturii, îndemnul la război de agresiune, la
ura naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism
teritorial sau la violenţa publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor
moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică
revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice,
proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în
condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
Articolul 45 despre Libertatea economică
Accesul liber al persoanei la o activitate economică, liberă iniţiativă şi exercitarea acestora
în condiţiile legii sunt garantate.
Articolul 53 despre Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai
dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii
ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei
penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui
seism deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. să fie aplicată în
mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene legiferează următoarele:

17
Titlul II
LIBERTĂŢILE
Articolul 6 Dreptul la siguranţă
Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă.
Articolul 10 Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie.
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. Acest
drept implică libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea
de a-şi manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în
particular, prin intermediul cultului, învăţământului, practicilor şi îndeplinirii riturilor.
(2) Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este recunoscut în conformitate cu legile
interne care reglementează exercitarea acestui drept.
Articolul 11 Libertatea de exprimare şi de informare
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea
de opinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei fără amestecul
autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
(2) Libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.
Articolul 12 Libertatea de întrunire şi de asociere
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere
la toate nivelurile şi în special în domeniul politic, sindical şi civic, ceea ce implică
dreptul oricărei persoane de a înfiinţa împreună cu alte peroane sindicate şi de a se
afilia la acestea pentru apărarea intereselor sale.
(2) Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinţei politice a a
cetăţenilor Uniunii.
Articolul 13 Libertatea artelor şi ştiinţelor
Artele şi cercetarea ştiinţifică sunt libere. Libertatea universitară este respectată.
Articolul 14 Dreptul la educaţie
(1) Orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formare profesională şi
formare continuă.
(2) Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învăţământul obligatoriu.
(3) Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ cu respectarea principiilor
democratice, precum şi dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor
lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice şi pedagogice, sunt respectate
în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestora.
Articolul 15 Libertatea de alegere a ocupaţiei şi dreptul la muncă

18
(1) Orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a exercita o ocupaţie aleasă sau
acceptată în mod liber.
(2) Orice cetăţean al Uniunii are libertatea de a-ţi căuta un loc de muncă, de a lucra, de
a se stabili sau de a presta servicii în orice stat membru.
(3) Resortisanţii ţărilor terţe care sunt autorizaţi să lucreze pe teritoriul statelor membre
au dreptul la condiţii de muncă echivalente acelora de care beneficiază cetăţenii
Uniunii.
Articolul 16 Libertatea de a desfăşura o activitate comercială
Libertatea de a desfăşura o activitate comercială este recunoscută în conformitate cu
dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale. Încercarea de a caracteriza
libertatea este controversat şi adeseori incertă.Gerald MacCallum susţine că în ceea ce
priveşte acest concept, este liber faţă de B sau p ( p fiind orice acţiune), astfel creându-
se polemici pe marginea termenilor implicaţi, adică agent, obstacol şi acţiune.2Sir
Isaiah Berlin a făcut distingerea a două tipuri de libertate: cea negativă (absenţa
intervenţiei celorlalţi) şi libertatea pozitivă (capacitatea unui agent de a face p). Trebuie
să se ia în considerare spaţiul între libertate şi capacitate, căci poate să depindă de
cazuri interpersonale, dar şi de planul psihologic, cum este cazul fobiilor care
împiedică persoana să îşi exercite libertatea. În ceea ce priveşte diferenţa între
libertatea formală şi cea materială, persoanele au nevoie de accesul la resurse
financiare. Mihai Eminescu scrie în studiul său Inegalitatea naturală că sistemul
libertăţilor e sistemul muncii, adică fără economie, nu există nici libertate.
Libertatea de exprimare este în fapt o exprimare a opiniilor şi a ideilor fără oprelişti
şi fără teamă d pedeapsă. Cazul SUA este un caz aparte faţă de contextul teritorial
abordat, întrucât deşi Constituţia garantează o libertate de exprimare, existând legi care
condamnă instigarea, răzvrătirea, defăimarea, calomnia, insulta, blasfemia, exprimarea
urii rasiale şi conspiraţia. Exemple ale libertăţii de exprimare sunt scrierile, emisiunile
radiofonice şi TV, distribuirea de înregistrări, emiterea orală de idei.
Libertatea de informare reprezintă liberul acces al publicului la informaţia conţinută
în arhivele guvernamentale. Acest lucru este limitat în Regatul Unit, conform Actului
Administraţiei Locale din 1986, arhivele sunt disponibile o scurtă perioadă de timp. În
schimb, arhiva guvernului central este accesibilă după 30 de ani. Alte locaţii europene
consideră libertatea de informare ca un semn distinctiv al guvernării deschise.

2
Oxford, Dicţionar de politică, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001

19
Bibliografie
1 Constituţia României, Editura Lumina Lex, Bucureşti
2 Oxford, Dicţionar de politică, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001
3 Callinicos, Alex, Egalitate, sărăcie şi inegalitate în economiile dezvoltate, Antet 2001
4 Mazilu, Dumitru, Drepturile Omului, Lumina Lex, 2001
J. S. Mill, Despre libertate, Edit Humanitas, Bucuresti, 1996
5 www.eur-lex.europa.eu (Carta Drepturilor Uniunii Europene)
6 www.dexonline.ro

20