Paşcu Gheorghe Ioan

Grupa 210

Despre libertate-John Stuart Mill

John Stuart Mill a fost un filosof britanic care a trăit între anii 1806 si 1873 şi a contribuit la
dezvoltarea utilitarismului fiind şi un important influent gânditor liberal al secolului al XIX
lea.Printre multele eseuri scrise de autor, ,,Despre libertate’’ publicat în anul 1859, este unul
din cele mai faimoase iar concepţia sa etică a utilitarismului este aplicată societăţii şi
individului.Între relaţia autoritate şi libertate el doreşte sa pună un principiu intransigent şi lasă în
seama individului libertatea de a face tot ce vrea sau poate atât timp cât nu dăunează altui
individ sau în societate. El critică încercările anterioare ,greşite , care apără individualitatea si
folosirea idealurilor democratice care,în accepţiunea autorului ,mereu au ca rezultat o ,,tiranie a
majorităţii’’.Iniţiator al dorinţei ,,guvern al tuturor pentru toţi’’ el întăreşte ideea ca statul ar
trebui să lase cât mai dezinvoltă libertatea indivizilor şi subliniază că individualitatea este o
condiţie primordială pentru a se putea bucura de cele mai înalte plăceri, ce sunt în conformitate
cu locul calitativ propriu utilitarismului său.De asemeni ,el întăreşte ideea importanţei
confruntării în formarea unei păreri despre care fundamentul de legitimitate şi de necontestat
este de a ajunge la deplina cunoaştere a ceea ce afirmă opusul.
Ceea ce face ca nici o opinie ce poate fi considerată greşită sau corectă de societate nu poate
fi înăbuşită de autoritate.
Aşadar eseul se remarcă prin ideea de apărare a libertăţii de opinie dar şi a diversităţii şi
împotriva unanimităţii şi conformităţii în acelaşi timp oferă tuturor libertatea exprimării ,gândirii
si conştiinţei dar şi libertatea de a căuta fericirea şi libertatea de a se asocia.Toate acestea fac ca
acest eseu să fie considerat un punct de reper al gândirii liberale.
Autorul începe eseul si abordează vechea ,,luptă între autoritate şi libertate’’ în care relatează
tiraniile antice ale conducătorilor si poporului asuprit. Punctează si ideea de control al autorităţii
prin care îşi ofereau destulă putere încât să oprească cetăţenii să-i limiteze.Acest control al
autorităţii se manifesta prin imunităţi politice şi constrângeri constituţionale dar şi puterea
cuvântului unui ,,lord’’.Iluminismul a adus cu el sperante măreţe însă idealurile democratice au
fost implementate destul de greu şi deseori persoanele ce urmau sa guverneze nu coincideau cu
cei care urmau să fie guvernaţi.În sisteme de genul acesta apare pericolul descris ca ,,tirania
majorităţii’’ .
În viziunea lui Mill tirania majorităţii este mai rea decât tirania guvernului pentru că ea nu se
limitează la o funcţie doar politică ci ajunge şi în viaţa de zi cu zi şi limitează căile de ieşire din
influenţa sa.Prin urmare persoana trebuie să se protejeze atât faţă de despot cât şi de tirania
părerii şi sentimentului majoritar.
Opiniile dominante stau la baza tuturor regulilor de conduită astfel că nu poate exista nici o
protecţie în justiţie împotriva tiraniei majorităţii şi Mill dezvoltă acest tip de gândire precum că
opinia majorităţii oamenilor nu e neapărat să fie cea corectă.
Conchizând analiza guvernelor trecute autorul pune în propunere o condiţie unică pe baza
căruia libertatea unui individ trebuie limitată, şi anume: ,,Singurul aspect al propriei sale
conduite pe care trebuie să-l ia în considerare este cel care îl priveşte pe ceilalti , în ceea ce
priveşte aspectul care îl priveşte numai pe el, independenţa sa este de drept absolută.Peste
sine,peste minte si corp, individual este suveran’’.
 Paşcu Gheorghe Ioan
Grupa 210
În încheierea introducerii autorul discută despre ceea ce el susţine că sunt cele trei libertăţi
fundamentale în ordinea însemnătăţii,şi anume
1. Libertatea de gândire şi simţire .Ea include libertatea de a acţiona după idei ,cum ar fi
libertatea de exprimare.
2. Libertatea de a-şi urmări propriile preferinţe ,care are ca şi condiţie să nu dăuneze altor
persoane chiar dacă sunt consideraţi ,,imorali’’.
3. Libertatea indivizilor de a se asocia,respectând condiţiile de vârstă , de bună voie şi să nu
facă rău altora.
Totuşi ,Mill este de accord că libertăţile mai sus menţionate, în anumite condiţii să fie eliminate,
dar în societăţile civilizate nu ar fi nici o justificare pentru a fi înlăturate.
În capitolul doi autorul doreşte să pună în evidenţă faptul ca opiniile nu ar trebui niciodată
suprimate.El susţine că sunt trei feluri de opinii : complet false,parţial adevărate şi complet
adevărate. Opiniile tăcute pot fi adevărate , iar a nega înseamnă a crede că eşti infailibil.
De multe ori o opinie chiar şi eronată poate conţine urme de adevăr şi prin înfruntarea opiniilor
ar putea avea şansa de a dezvolta acel adevăr.
De asemeni în acest capitol evidenţiază implicaţiile şi obiecţiile în legătură cu politica care pot
limita libertatea de opinie. El spune că şi principiile morale creştine sunt bune dar nu sunt de
ajuns şi nu trebuie sa ne raportăm doar la ele, aşadar autorul conchide că înăbuşirea opiniei
bazată pe credinţă într-o doctrină imperioasă este periculoasă. Mill răspunde la unele obiecţii
cum ar fi aceea că adevărul va supravieţui unor persecuţii dacă este cu adevărat astfel, iar
societatea nu trebuie să urmărească disputele adevărului ci să înveţe fundamentele lui.
În capitolul trei autorul ne evidenţiază valoarea esenţială a individualităţii şi descrie
individualitatea ca unul dintre elementele bunăstării. El mai susţine că societatea ar trebui să
promoveze individualitatea ca şi o condiţie pentru diversitate şi creativitate şi că conformitatea
este un pericol grav.De altfel el spune că se teme că cultura occidentală se va apropia de un
conformism dictat cum ar fi cultura chineză.De aceea Mill trage concluzia că acţiunile în sine nu
contează, dar au valoare numai împreună cu individualitatea persoanei care le emite. El
scrie: ,,Dintre lucrările umane pe care viaţa se străduieşte să le perfecţioneze şi să le facă mai
frumoase, prima în ordinea importanţei este cu siguranţă omul însuşi.Presupunând că ar fi
posibil să se construiasă case , să cultive grâu,să lupte lupte, să dezbată cauze şi chiar să ridice
biserici şi să recite rugăciuni,prin maşini-automatele de înfăţişare umană -, s-ar pierde mult prin
înlocuirea lor cu bărbaţi şi femei.Trăiesc astăzi în cele mai civilizate regiuni ale lumii şi totuşi
sunt cu siguranţă doar exemple slabe ale ceea ce natura poate şi va produce în viitor.Natura
umana nu este o maşină care trebuie construită după un model şi care trebuie reglată astfel
încât să facă exact munca care i se atribuie, ci un copac, care trebuie să crească şi să se
dezvolte în toate direcţiile, în funcţie de tendinţele forţelor interioare, care fac o creatură vie’’.
În capitolul patru este pus în evidenţă un sistem în care un persoană poate distinge între
aspectele vieţii reglementate de individ şi cele modelate de societate. Autorul crede că o persoană
trebuie lăsată liberă să-şi urmeze interesele proprii, atât timp cât nu dăuneză altora.
În cazul acesta comportamentul persoanei ,,intră sub jurisdicţia societăţii’’.El respinge ideea că
singurul scop al libertăţii este de a autoriza indiferenţa egoist.Dimpotrivă el militează pentru
ideea că un astfel de sistem liberal îi impinge pe oameni spre bine, mai eficient decât
constrângerea fizică sau emoţională. Principiul acesta îl face să tragă concluzia că o persoană ar
putea , fără teama unei pedepse juste, să-şi rău prin viciu.Autorităţile susţine Mill ar trebui să
 Paşcu Gheorghe Ioan
Grupa 210
pedepsească individual când neglijează o datorie faţă de alţii sau face un rău altora ,şi nu viciul
care a adus la o astfel de neglijenţă.Şi ca un exemplu ar fi că vânzarea de alcool nu ar trebuie
interzisă dacă beţia a determinat unele persoane să-şi neglijeze datoria.Indivizii care din cauza
beţiei şi-au neglijat datoria ar trebui pedepsiţi.
Autorul în restul capitolului se axează răspunzând eventualelor obiecţii care ar putea apărea
împotriva maximei sale.Mill răspunde afirmând din nou că societatea ar trebuie să pedepsească
consecinţele dăunătoare ale conduitei iraţionale , dar nu şi comportamentul iraţional în sine,care
este treaba individului.El observă că nu apare obligaţia socială de a asigura virtutea individului
în timpul maturităţii sale.Mai bine societatea are datoria şi oportunitatea ca educând tinerii să
asigure că o generaţie este nepătată în ansamblu.
Acolo unde unii ar putea susţine că există justificare pentru anumite interdicţii religioase într-o
societate dominată de acea religie ,el susţine ca majoritatea ar trebui să stabilească legi pe care
le-ar accepta dacă ar fi minoritatea. Aşadar el afirmă că: ,,dacă nu vrem să adoptăm logica
persecutorilor şi susţinem că trebuie să-i persecutăm pe alţii oameni pentru că avem dreptate,în
timp ce aceştia nu trebuie să ne persecute pentru că greşesc, trebuie să ne ferim de a admite un
principiu a cărei aplicare am considera-o extreme de nedreaptă pentru noi’’.
Spunând acest lucru , el raportează o afirmaţie anterioară conform căreia principiile morale şi
religia nu pot fi tratate ca o ştiinţă cum ar fi matematica fiindcă sunt mult mai complexe.
În societate trăiesc şi indivizi imorali însă Mill crede că cei care consideră că comportamentul
altora este depravat nu sunt obligaţi să socializeze cu ei şi ar trebui să se abţină de la
împiedicarea deciziilor personale ale acestor indivizi.Autorul se opune în general interferenţelor
sociale motivate religios dar în acelaşi timp admite că este permisă conceperea prin legi bazate
pe religie, a interzicerii utilizării a ceea ce religia nu leagă.
Ca un exemplu putem spune că în zonele unde islamul este religie de stat, interzicerea
consumului de carne de porc ar fi legitimă,dacă acest lucru este în conformitate cu dorinţele
majorităţii.
Ultimul capitol pune în practică principiile enunţate mai sus şi le rezumă astfel:
,,Propoziţiile sunt, în primul rând, că individul nu trebuie să răspundă societăţii pentru acţiunile
sale, în măsura în care acestea nu privesc interesele altora, ci pe el însuşi .Dacă consideră că
este necesar pentru binele lor, alţii pot sfătui ,instrui , convinge sau evita individul în
cauză;acestea sunt singurele măsuri prin care societatea îşi poate exprima în mod justificat
aversiunea sau dezaprobarea. În al doilea rând ,individual trebuie tras la răspundere pentru
acţiunile care pot dăuna intereselor altora şi se poate confrunta cu pedepse sociale sau legale
dacă societatea consideră că este necesar să se protejeze’’.
Mill aplică aceste principii şi economiei şi conchide că piaţa liberă este preferabilă celei
controlate de guverne,şi că deşi comerţul este un act social şi guvernul poate interveni în
economie sistemul economic ar funcţiona mai bine dacă este lăsat într-o condiţie de liber
schimb.Aşadar intervenţia guvernului chiar daca este posibilă teoretic ea ar fi
contraproductivă.El crede că dacă guvernul ar gestiona economia şi o numeşte ,,economie
despotică’’ ,toţi oamenii ar apira să facă parte dintr-o birocraţie şi nu ar încuraja interesele
nimănui în afară de el însuşi.
De asemeni din privinţa educaţiei Mill consideră ca o educaţie condusă numai de guvern este
una proastă şi că elimină şi anihilează diversitatea de opinii a tuturor oamenilor , fiind instruită în
cadrul unui program elaborate de câţiva.El vede o alternativă şi o concurenţă prin concurarea cu
 Paşcu Gheorghe Ioan
Grupa 210
şcolile private,aplicând obligaţia educaţională prin amenzi şi audituri publice anuale.
Pe principiul pedepsirii consecinţelor decât acţiunea individului autorul explică faptul că o
persoană care este predispusă violenţei şi dăunează societăţii cum ar fi infractorii recidivi ar
trebui pedepsiţi mai sever decât cei care încalcă legea pentru prima dată.
În privinţa desfrânării şi jocurilor de noroc Mill spune că nu are concluzie definitivă şi că de
ambele părţi ,,există argumente în favoarea lor’’.El spune că acţiunile de mai sus pot fi tolerate
în privat, promovarea lor publică nu ar trebui permisă.Şi se ajunge la concluzia că actele publice
de indecenţă sunt condamnabile.
Din privinţa interferenţei sociale cu sinuciderea autorul susţine că scopul libertăţii este de a
permite fiecărei persoane să-şi urmeze propriile interese,şi prin urmare când cineva decide să-şi
pună capăt capacităţii sale , preluarea companiei este permisă,altfel spus o persoană nu are
libertatea de a renunţa la libertatea sa.
Despre divorţ Mill susţine că căsătoriile sunt printre cele mai importante asociaţii din
societate.Dar dacă un cuplu stabileşte de comun acord că se doreşte divorţul el se acordă pentru
că guvernul nu are puterea de a interveni într-un contract personal aşa de profund.
Ca şi concluzie Mill afirmă trei motive generale pentru opoziţia intervenţiei guvernamentale
1.dacă cel care acţionează îşi face acţiunea mai bine decât guvernul
2.dacă îi adduce beneficii celor care acţionează să îşi desfăşoare acţiunea, chiar dacă guvernul
este mai potrivit pentru a o îndeplini.
3. dacă acţiunea a acordat guvernului o putere atât de mare încât să o împingă dincolo de
limitele sale sau să transforme ambiţia individuală în dependent de guvern.
Autorul îşi rezumă teoria astfel:
„Pe termen lung, valoarea unui stat este valoarea indivizilor care îl alcătuiesc; și un stat care
pune o capacitate administrativă puțin mai mare, sau acea aparență conferită de o practică
minusculă, înaintea intereselor dezvoltării și îmbunătățirii lor intelectuale; un stat care își
micșorează oamenii, astfel încât să poată fi instrumente mai docile în mâinile sale, chiar dacă în
scopuri benefice, va descoperi că cu oamenii mici nu se pot realiza lucruri mari; și că
perfecțiunea mecanică la care a sacrificat totul nu îi va fi în cele din urmă de nici un folos,
pentru că îi va lipsi forța vitală pe care,pentru a face mașina să funcționeze mai bine, a preferat
să o alunge ".