Forme de organizare statală – Idei și regimuri politice

A. Marile doctrine ale regimului democratic

a. Benjamin Constant (teoretician al liberalismului, sec. XIX) – despre suveranitatea națională:

Raportul dintre libertate individuală și suveranitate natională

„Într-o societate bazată pe suveritatea poporului, este cert că nici un individ, nici o clasă nu au
dreptul de a-i subordona pe ceilalți voinței personale, dar este fals a spune că societatea în ansamblul ei
posedă asupra membrilor săi o suveranitate fără margini. Universalitatea cetățenilor este supremul
suveran în sensul ca nici un individ, nici o fracțiune, nici o asociație parțială nu-și poate atribui
suveranitatea, dacă nu a fost delegată pentru asta. Dar de aici nu rezultă că cei investiți cu suveranitate ,
pot dispune în mod suveran de existența indivizilor. Dimpotrivă, există o parte a existenței umane care,
în mod necesar, rămâne individuală și independentă și care este, de drept, în afara oricărei competențe
sociale. Suveranitatea nu există decât sub o formă limitată si relativă. Jurisdicția acestei suveranități se
oprește acolo unde începe independența și existența individuală. Dacă societatea trece de acestă linie,
devine la fel de vinovată ca și despotul care-și face un renume din sabia exterminatoare. (...)
Consimțământul majorității nu este suficient în toate cazurile pentru a-i legitima actele. ” (Benjamin
Constan, Despre libertate la antici și la moderni)

1. Selectați din text fraza/sintagma pe care o considerați definitorie pentru doctrina liberalismului.
Argumentați alegerea făcută.
2. Explicați, pornind de la text, viziunea liberală tradițională asupra raportului stat-societate-individ.
3. Identificați, în text, două elemente specificie unui sistem democratic.

b. Lucian Boia, Mitul democrației - - despre stânga politică și dreapta politică

Stânga politică: „Teoretic, stânga politică ar putea fi recunoscută după sensibilitatea sa socială; pusă în
situația de a alege și a defini prioritățile, este mai atrasă de egalitate decât de libertate. Astfel, ea
exprimă cel mai bine conceptia potrivit căreia democrația însemnă în primul rând egalitate. Ea se
pronunță pentru o politică intervenționistă , punând statul și puterile publice înslujba scopurilor sale.
Pradoxal și pentru a complica tabloul, ostilitatea sa față de liberalismul economic pare compensată
într-un fel prin atașamentul pe care-l arată libertăților de ordin intelectual și moral. Stânga înțelege să
stimuleze libertatea de spirit, denunță autoritarismul și naționalismul și se ramarcă prin deschidere în
materie de familie și sex. Una peste alta, stânga este generoasă. Îi iubește pe oameni! Frumos tablou,
nimic de spus, și cât de poate de mitologic! ”
4. Ce principiu consideră stânga politică a fi central democrației?
5. Voi care considerați că este valoarea centrală într-o democrație funcțională: llibertatea sau egalitatea?
Argumentați-vă punctul de vedere.
6. Prin ce s-ar defini stanga politică?
 Dreapta politică: „La început, dreapta grupa forțele conservatoare. Conservatorii, liberalii,
creștin-democrații, deși aparținând unor familii destul de îndepărtate, se văd obligați să împartă aceeași
casă, petru motivul elementar că nu sunt decât două. (...) Dreapta mizează pe individ, incurajează
concurența și profitul și râmâne atașată valorilor tradiționale precum națiunea, familia, religia. Ar fi,
așadar, mai liberală decât stânga în materie economică, dar mai puțin liberală în materie etică și
intelectuală și mai conservatoare în plan social. Uneori , manifestă tendințe autoritare, (...) este mai
promptă în a reprima. Dreapta mai poate fi recunoscută prin reflexele ei naționaliste (în contrast cu
universalismul stângii). ”
7. Care sunt, potrivit textului, caracteristicile dreptei politice?
8. Cum s-ar descrie, pornind de la text, raportul stat-individ (la nivel economic, politic, social, intelectual),
potrivit viziunii dreptei?

c. Socialismul: „Timp de un secol, viața socialismului european s-a organizat în jurul câtorva axe
fundametale care i-au ritmat existența. Putem așeaza acestă istorie în jurul a patru probleme principale:
lupta pentru democrație politică – ea are loc concomitent cu lupta pentru o protecție socială sporită care
continuă să fie în centrul militanților socialiști. Opoziția față de multiplele forme de naționalism care
divizează Europa reprezintă o sfidare la care socialismul nu a știut întotdeauna să raspundă până la al
Doilea Război mondial și chiar și după aceea: această chestiune a fost ulterior sursă de reale divergențe
în legătură cu construcția europeană , paralizând mișcarea socialistă mai bine de un deceniu, din anii 50.
În sfârșit, rivalitatea cu comunismul, sistem politic complet diferit, rezultând totuși dintr-o ideologie
comună, constituie, un element esențial acestei istorii. ” (Michel Dreyfus, Europa socialiștilor)

9. Selectați din text cele patru „axe” ale socialismului.

10. Integrați-le contextului istoric căruia îi aparțin și prezentați-l pe scurt.

d. Controverse ale democrației – Karl Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei :

„Așa-numitul paradox al libertății este argumentul că libertatea, în senul de lipsă a oricărei îngrădiri,
duce cu necesitate la foarte mari îngrădiri încât îngăduie brutelor să-i aservească pe cei blânzi.

Mai puțin cunoscut este paradoxul toleranței: toleranța fără limite duce negreșit la dispariția toleranței.
Dacă extindem toleranța nelimitată chiar și la cei intoleranți, dacă nu suntem pregătiți să apărăm o
societate tolerantă împotriva asaltului celor intoleranți, atunci, cei toleranți vor fi distruși , iar odată cu ei
va fi distrusă și toleranța. (...)

Un alt paradox, dintre cele mai puțin cunoscute, este cel al democrației, sau mai precis al domniei
majorității, este posibil ca majoritatea să hotărască să aducă la putere un tiran. ”

11. Fiecare paradox enunțat este o problemă de soluționat. Găsiți două trei soluțiide rezolvare a paradoxului.
Comparațile cu ale colegului/ colegei de bancă.
 Soluția lui Popper: „Toate aceste paradoxuri pot fi usor evitate dacă (...) cerem : un guvern care să
conducă conform principiilor egalitarismului și protecționismului care să tolereze pe toți cei dispuși să
fie la rândul lor toleranți, care să poată fi controlați de public și trași la răspundere de catre acesta . Și
mai putem adăuga că o formă sau alta a votului majoritar, împreună cu instituțiile necesare pentru buna
informare a publicului, este mijlocul cem mai bun, deși nu infailibil, de a controla un asemenea guvern. ”
12. Comparați soluția voastră cu cea a lui Popper.