Originile totalitarismului

Student : Rusea Verginel master

Anul II
Prof îndrumător : Ivlampie

Pentru început voi încerca lămurirea conceptului de totalitarism prin raportarea la alte
concepte pentru a putea evidenția caracteristici care îl indivdualizează și îl definesc .
Conform definiției din dicționarul explicativ al limbii române totalitarismul este o formă
de regim dictatorial bazat nu doar pe teroare ci și pe sprijinul maselor mobilizate printr-o
ideologie preconizând schimbări sociale radicale și care presupune un control complet al statului
și scoaterea în afara legii a opoziției1 .
Totalitarismul este o specie recentă de autocrație care se caracterizează prin concentrarea
puterii într-un singur centru , fie el un dictator individual sau un grup de deținători de putere cum
ar fi un comitet sau o conducere de partid . Acest centru se bazează pe forță pentru a suprima
opoziția și a limita evoluțiile sociale care ar putea avea loc în opoziție . Puterea centrului nu este
supusă unor controale elective sau limitată de sancțiuni autentice , este o putere absolută .
Adesea statele totalitare și alte autocrații încearcă să împrumute legitimitate prin
adoptarea limbajului constituțiilor regimurilor nonautocratice sau prin înființarea unor instituții
similare . Este o practică obișnuită de exemplu în multe state totalitare moderne de a înființa
instituții – parlamente sau adunări , alegeri și partide , curți și coduri juridice – care diferă puțin
în aparență de structurile instituționale ale democrațiilor constituționale . În mod similar limbajul
constituțiilor totalitare este adesea formulat în termeni de doctrine ale guvernării populare sau ale
democrațiilor ( așa zisele democrații populare ) . Diferența este că în regimurile totalitare nici
instituțiile nici constituțiile nu acționează ca verificări ale centrului unic : ele sunt fațade prntru
exercitarea puterii prin proceduri ierarhice care supun toți funcționarii statului la comenzile
individului sau grupului conducător . Realitățile de bază ale guvernării autocratice sunt
întotdeauna concentarea puterii într-un singur centru ăi mobilizarea forței pentru a preveni
opoziția .
Totalitarismul se distinge de formele anterioare de autocrație prin utilizarea puterii
statului pentru a impune o ideologie oficială cetățenilor săi . Neconformitatea de opinie , așa cum
s-a menționat deja este tratată ca echivalentul rezistenței sau al opoziției față de guvern, iar
poliția de stat sau poliția secretă , împreună cu alte instituții de constrângere , sunt folosite pentru
a impune ortodoxia doctrinelor proclamate ale statului . Un singur partid condus central și

1
https://dexonline.ro/definitie/totalitarism accesat 17.03.202 2 h 8:22
compus exclusiv din susținători loiali ai regimului, este cealaltă trăsătură distinctivă a
totalitarismului . Partidul este în același timp un instrument de control social , un vehicul de
îndoctrinare ideologică și organismul din care grupul de conducere își recrutează membrii .
Totalitarismul este un tip ideal folosit de unii savanți politici și istorici pentru a explica
caracteristicile unor regimuri născute în secolul al XX-lea , care au mobilizat populații întregi în
numele unei ideologii sau al unei națiuni , centralizând puterea într-un singur partid sau grup.

Din punct de vedere istoric, termenul a fost creat pentru a indica doctrina politică

a fascismului italian și, ulterior, a nazismului german . Simona Forti atribuie  dreptul de naștere
al termenului lui Giovanni Amendola , care l-a folosit începând de la un articol din 1923 pe
paginile ziarului Il Mondo  . În ele, Amendola a definit sistemul totalitar ca „promisiunea
dominației absolute și a dominației complete și necontrolate în domeniul vieții politice și
administrative”.
În Revoluția liberală , în 1924, Don Luigi Sturzo a comentat „noua concepție a partidului-stat”
ca fiind cauza „transformării totalitare a oricărei forțe morale, culturale, politice și religioase”  ,
în timp ce Lelio Basso a spus acest lucru că „totalitarismul fascist și-a stabilit toate principiile:
suprimarea oricărui conflict pentru binele superior al națiunii identificat cu statul, care la rândul
său se identifică cu oamenii care dețin puterea”  . Giovanni Gentile a menționat totalitarismul în
intrarea „Fascism (doctrina despre)” pe care a scris-o pentru Enciclopedia italiană și în care a
afirmat că „... pentru fascist totul este în stat și nimic uman și spiritual nu există și cu atât mai
puțin are valoare în afara statului. În acest sens, fascismul este totalitar ... " .
În filozofie , totalitarismul a avut numeroși teoreticieni (vezi Hannah Arendt ), dar și la fel de
mulți critici (de exemplu, Losurdo ). În sens general, poate fi folosit și în alte domenii pentru a
indica orice doctrină și practică politică de natură absolutistă ; și prin analogie este, de asemenea,
utilizat mai general pentru a indica orice comportament represiv și atitudine față de libertățile
individului.2

.Naziștii erau convinși că făptuirea răului exercita o forță morbidă de atracție . Bolșevicii nu
recunosc valorile sociale , criteriile morale obișnuite . Liderii comuniști se lăudau cu crimele cu
care își începeau carierele . Răul și crima exercită atracție asupra plebei . Plebea , vulgul salută
faptele violente cu remarca admirativă “ s-ar putea să fie ceva rău dar e ceva deștept “ Așa cum
spunea Arendt neliniștitor este altruismul aderenților dar și mai îngrijorător este faptul că nu ezită
când îi devorează proprii copii 3. Aceasta este valabil pentru nazism . Mișcările totalitare
urmăresc să organizeze masele nu clasele ,cum făceau vechile partide de interese în țările
europene . În vreme ce aceste partide depindeau de o forță proporțională de aderenți regimurile
totalitare depind de forța brută a mulțimii , dar aici trebuie făcută o analiză pe fapte în legătură
cu nivelul de impregnare ideologică a societăților și de control , de rezultat al manipulării și cred

2
https://koaha.org/wiki/Totalitarismoaccesat 18.03.2022h7.00
3
Arendt Hanah Originile totalitarismului Editura Humanitas București ediția 3 2014 pp 325
că și la mulțime putem vorbi de adeziune , e adevărat mai puțin conștientă ..Egalitatea condițiilor
între supuși a fost una din preocupările despotismelor dar o egalitate de condiții nu era de ajuns
pentru totalitarisme deoarece lăsa intacte unele legături comunitare nepolitice . Egalitatea de
condiții s-a materializat doar în SUA . Pe continent era doar egalitatea formală în fața legii .
Totalitarismul se adresa maselor și nu claselor repetând idea lui Arendt pe care și el o
reia accentuînd-o , prin mase înțelegându-se totalitatea celor care din diferite motive nu erau
integrați în nici o organizație de tip partid sau sindicat sau alt tip . Mișcările cu obiective
totalitare nu găseau necesar să argumenteze prea mult împotriva oponenților politici ci acuzau și
foloseau teroarea .Ele au venit la putere speculând crizele și vulnerabilitățile sociale generate de
ele , degringolada din sistemul clasic de guvernământ când partidele nu mai găseau soluții .
Cauzele nu erau nici evreii nici imperialismul ci criza de sistem a capitalismului european ,
eșecul democrației lipsa ei de reacție .
Totalitarismul german a fost , după părerea unui cercetător , omniprezent și eficace , el
bazându-se pe recuperarea economiei germane și repararea umilințelor suferite de germani prin
pacea de la Versailes și a a produs rezultate într-un timp foarte scurt . Combinând două teme una
externă având în centru slavii ca dușmani și alta internă plasând evreii ca dușmani a mobilizat
energiile După părerea lui Arendt nici nazismul din Germania nu ajunsese la o formă definitivă
a totalitarismului . În cartea sa Originile totalitarismului el analizează evoluția populației
evreiești din Germania , cu o incursiune în istoria evreilor din Europa explicând cum au ajuns
ca grup etnic în poziția de victimă a intoleranței populației majoritare și cum antisemitismul
remanent a fost expoloatat de naziști transformându-l într-o marotă .Voi relua și eu câteva
informații scrise de Arendt referitoare la rolul evreilor începând cu formarea statelor naționale .
El spune că evreii nu s-au încadrat în sistemul de clase nici în Evul Mediu nici în perioada
modernă , ei formând un grup distinct . Sistemul de clasă însemna apartenența fiecărui individ la
o clasă socială în funcție de care era definit statutul social al individului . Evreii își păstrau
identitatea în interiorul fiecărei clase în care intrau . Chiar dacă au devenit patroni de fabrici ei nu
s-au identificat nici cu burghezia . Interesul statului a fost să păstreze evreii ca grup distinct să nu
fie asimilat datorită serviciilor speciale pe care le aduceau statului ., al celui national mai târziu .
Legătura specială a evreilor cu statul national a fost facilitată de faptul că celelalte categorii
sociale refuzau să finanțeze activitățile neprofitabile ale staului . Poziția privilegiată a evreilor în
raport cu statul se pierde odată cu avântul imperialismului , atunci când a crescut interesul altor
categorii sociale pentru intreprinderile statului . Rolul politic al evreilor în statele naționale nu
este numai unul de afaceri ci și unul politic prin legarea destinului lor de statul din care făceau
parte . Dar ei mai constituiau și un element Intereuropean datorită capacității lor de a finanța
războaie pe tot continental european .Evreii au fost percepuți încă din avul mediu în alianță
financiară cu aristocrația , alianță îndreptată împotriva burgheziei . De aici s-a născut un
antisemitism de factură liberal burgheză . Aceasta este o argumentare oarecum validă . Evreii nu
erau legați de nici o cauză națională .. După ce nu au mai fost bancheri de stat ei au devenit
consilieri în tratatele de pace , asistenți financiari ( Bleichroeder l-a ajutat pe Bismarck ) , Walter
Rathenau ministrul de finanțe al Republicii de la Weimar . Paralel cu aceste evoluții se dezvolta
și un antisemitism , constituindu-se partide antisemite încă din secolul XIX . Evreii erau
importanți atâta timp cât nu se urmărea anihilarea , distrugerea completă a inamicului .
Personalitățile politice erau preocupate de menținerea echilbrului . Totalitarismul urmărea
distrugerea complete a inamicului . Dizolvarea echilibrului a început cu eliminarea evreilor .

Italia , desi a fost un stat fascist dar a rămas numai o dictatură așa cum pretindea Musolini
și nu un stat totalitar , desi multe elemente legate de controlul vieții individului precum și cele
afirmate mai înainte îl contrazic . Poate nivelul de ideologizare și control al societății nu era atât
de profund dar el era la un nivel peste celelalte dictaturi europene excepție făcând Germania și
URSS.. Acestea două sunt recunoscute ca dictaturi totalitare . Ca elemente distincte care
diferențiază regimurile totalitare de celelalte dictaturi sunt , ideologia ,cenzura , propaganda ,
sistemul represiv ( desi avându-și origini în autocrațiile antebelice are afinități cu specificația că
sistemul de penitenciare , de lagăre a fost perfecționat specializat până la cele mai fine și oribile
mecanisme de exterminare iar metodele poliției politice de asemeni . Nazismul a dispărut după
cel de-al doilea Război Mondial dar comunismul a continuat și s-a extins , prin forța armată și
conjunctura favorabilă generate de victoria URSS . .
După părerea lui Arendt nici nazismul din Germania nu ajunsese la o formă definitivă a
totalitarismului . Evoluția mișcărilor totalitare a evidențiat faptul că masele acelea ,lipsite de
logică și de multe ori indiferente sau care dădeau acordul tacit guvernelor în demesurile lor
politice se activau când erau manipulate cu viclenie și dibăcie de un discurs pe teme dialectice ,
politice ,economice , de supremație a rasei susținute de personaje charismatice .
Una din cauzele apariției și dezvoltării mișcărilor totalitare a fost indiferența față de
treburile publice . Societatea de tip competitiv și achizitiv a burgheziei provocase apatie și chiar
ostilitate față de viața publică nu numai a acelor categorii care au fost excluse de la participarea
activă la conducerea țării și exploatate ci și a propriei clase recte burghezia . Rădăcinile acestei
apatii și cererea de mai târziu de prelua monopolul afacerilor externe ale națiunii rezidau din
filozofia de viață centrată pe eșecul sau succesul individului , aflat într-o concurență nemiloasă
încât responsabilitățile și datoriile publice puteau fi private ca o inutilă risipă de timp și de
energie .
Psihologia liderilor totalitari nu este cu mult diferită de a altor dictatori din alte perioade
istorice . Mișcările totalitare erau împotriva individualismului burghez , a individualismului de
orice fel .Drepturile și librtățile individului erau anulate în totalitarism . În sistemele totalitare
masele sunt manevrate ca un tot , fără a acorda importanță indivizilor . Paradoxul după opinia
mea intervine atunci când un individ cu charismă confiscă ideologia și întreg sistemul . Aceasta
să fie excepția care confirm regula ?
În Germania s-a întmplat fenomenul în care partidele politice nu mai aveau de unde
recruta oameni , astfel că elita politică nu se mai primenise cu oameni capabili și la conducerea
partidelor au ajuns niște imbecili . În aceste condiții s-a format o solidaritate negativă . Pentru
aceasta nu mai era important cui dădea voturi .aceasta ducând la creșterea extremismului de
dreapta .
 În această atmosferă a prăbușirii socității de clasă s-a născut omul de masă
european . Cu toate că foarte mulți indivizi erau afectați de aceeași soartă ei se judecau pe ei
înșiși ca eșec individual și lumea în termenii unei nedreptăți specifice . Egoismul individual nu
mai este important ci se transformă, în sensul că sentimentul de a fi de prisos devine dintr-unul
individual într-unul colectiv ,un fenomen de masa . Apariția omului european de masă fusese
anticipată de unii savanți din secolul XIX precum și apariția unor demagogi ai credulității și
brutalității .
O idee pe care am desprins-o din cartea lui Hanah Arendt este aceea că totalitarismul s-a
instalat pe fondul unei societăți atomizate .. Destrucurarea societății , atomizarea , a făcut-o
condițiile istorice în cazul Germaniei . În cazul Rusiei Lenin nu a intenționat acest lucru din
contra a acționat pentru crearea de noi clase ( țărănimea mijlocie , proletariatul , a perpetuat
sovietele ) . La moartea sa Stalin a procedat la atomizarea societății ruse desființând până în
1930 sovietele , distrugând țărănimea prin colectivizare și proletariatul prin stahanovism .
Periodic făcea epurări pentru a distruge orice loialități . Țărănimea din colhozuri urma să fie
comasată în unități mai mari . Deși aducea un deserviciu economic această strategie împiedica
formarea oricărui tip de structură sau de loialitate , știut fiind că tinerii au tendința să se grupeze
în jurul unuia mai în vârstă . Destructurarea societății s-a făcut prin exproprieri , epurări ,
deportări , Alfabetizarea forțată de masa nu însemna cunoașterea informației adevărate ,libertatea
minții a conștiințelor ci numai cunoașterea ideologiei bolșevice . Între 1935și 1938 a lichidat și
aristocrația administrativă și cea militară .Opt milioane de membri sau nemembri de partid au
fost lichidați 4. După opinia lui Max Weber desi Despre mentalitatea poporului rus , de fapt
despre psihologia sa peste care s-a grefat ideologia comunistă Nicolai Berdiaev spune că se pot
distige cinci faze ale formării poporului rus , cinci Rusii , că nu este un popor barbar dar că
datorită îmbinării unui ascetism ortodox și înclinației sale spre misticism oriental , capacității de
sacrificiu , a unor altfel de percepții a realității datorită viețuirii în spații vaste a asimilat
ideologia comunistă mai profund . Lenin s-a entuziasmat la gândul că birocrația formată în
război și ulterior în procesul preluării puterii de bolșevici permitea reducerea oricărei opoziții dar
el nu a sesizat că funcționărimea uită că e doar un mijloc și nu un scop în sine Ea ilustrează un
tip de dominație atâta timp cât regulie impuse din afară sunt rationale .Lenin duce la maxim
autoritatea rațională a partidului său revoluționar . Toate barierele raționalului s-au rupt când
partidul a preluat puterea și s-a pus problema conservării monopolului puterii cu orice preț . Asta
implica distrugerea oricărui grup care contesta puterea . Scopul rational implică și necesitatea
controlului și încadrării populației -cuplul propaganda mobilizare -și crearea mijloacelor puterii
militare în scopul de a proteja puterea de amenințările interne și externe și dacă e posibil de a
extinde această putere . Ansamblul dispozitivului este justificat printr-o ideologie destinată să
raționalizeze iraționalul .
Apar fenomene inedite :
1 . Partidul Comunist a distrus administrația privată și s-a supus administrației de stat
prexistente
2 Partidul Comunist s-a birocratizat foarte rapid și de foarte mare amploare
4
Hanah Arendt opcit pp
 3 .Foarte repede din 1921 birocrația Partidului Comunist a început să respingă
îndrumările administrației de stat specializate .
4 Între cele două birocrații au început să apară conflicte tot mai dese punându-se
problema naturii statului
5 Stalin a tranșat problema cum am mai spus citând din Hanah Arendt prin epurare și
teroare înlocuind vechea administrație de stat cu una nouă care să răspundă dublului criteriu al
competenței tehnice și al loialității politico-ideologice ( etnic și partizan) .sau cum o numea Mao
Zedong expertă și roșie 5.
Astfel s-a născut totalitarismul de tip comunist , printr-o dublă contestare a democrației și
a pieței , care amândouă eșuaseră . Lenin a făcut un prim pas în nașterea totalitarismului prin
acea carte Ce-i de făcut . din 1902 , în care a dezvoltat explicit trei principii fundamentale după
părerea lui Stephanie Courtoise ideologizarea politicii , militarizarea gândirii politice și
revendicarea monopolului acțiunii revoluționare
Cu toții sperăm că totalitarismul – o formă de guvernare în care statul nu are limite în
autoritate și face tot ce dorește – este de domeniul trecutului.
Germania nazistă și Rusia stalinistă au arătat cum va arăta sfârșitul umanității și ne-a
îngrozit . Dar este important să înțelegem că totalitarismul nu a apărut doar dintr-un vid
mistic. După cum explică Hannah Arendt în Originile totalitarismului , aceasta este, mai
degrabă, doar o posibilitate pe o cale pe care se află majoritatea țărilor la un moment dat. Și de
aceea este atât de important să înțelegem ce este6

Bibliografie :
Stephanie Courtois Comunism și totalitarism Editura Polirom 2011
https://koaha.org/wiki/Totalitarismoaccesat23.03.2022
Arendt Hanah Originile totalitarismului Editura Humanitas București ediția 3 2014
https://dexonline.ro/definitie/totalitarism accesat 17.03.202
Nicolai Berdiaev Originile și sensul comunismului rus Editura Dacia 1994 Cluj Napoca

5
Stephanie Courtois Comunism și totalitarism Editura Polirom 2011 pp29
6
https://koaha.org/wiki/Totalitarismoaccesat23.03.2022 h11:45