Kenneth Waltz a definit anarhia ca fiind sistemul internațional ce se află în stare de anarhie,

pentru că nu există un guvern mondial. Altfel spus, sistemul internațional se confruntă cu o

absență a autorității politice, spre deosebire de unitățile teritorial statale. Sistemul
internațional este deci o anarhie ce este compusă din state ce variază în puterea lor.

În opinia lui Waltz, anarhia este predispusă spre a se menține, deoarece statele doresc să-și
păstreze autonomia.

Însă, într-un sistem anarhic, sa-ți menții autonomia este dificil datorită amenințărilor
continue. În lipsa unor reguli standard internaționale, comportamentul actorilor internaționali
nu este reglemntat, astfel că statele sunt nevoite să supraviețuiască unui sistem ostil. În acest
caz o trăsatură remarcabilă a anarhiei este incertitudinea și insecuritatea pe care aceasta le-o
stransmite statelor. În fel statele trebuie să dezvolte un mecanism de supraviețuire, „self-hlep”
(autoajutare), adică acestea se bazează în mare parte de propriile resurse și pe alinate flexibile
și temporare. Cu alte cuvinte, statele recurg la diverse strategii cum ar fi echilibrarea
(balancing) adică alianța împotriva unui pericol iminent, dar și alinierea ( bandwagoning)
definită ca atașarea la partea mai puternică dintr-un anumit conflict.

Realismul este o teorie a relațiilor internaționale care se concentrează pe interesele statelor și

modul în care acestea încearcă să le protejeze și să le promoveze în relațiile internaționale.
Realiștii cred că statele sunt principalii actori în spațiul internațional și că accționează în
principal în interesul lor național, care poate include puterea, securitatea și prosperitatea.

Realiștii recunosc faptul că dorințele umane sunt extrem de extinse și de variate. Machiavelli
susține că în politică trebuie să ne comportăm ca și cum „ toți oamenii sunt ticăloși și gata
oricând să scoată la lumină răul din ei atunci când au ocazia potrivită” (1970: Cartea I, Cap.
3).

Aceștia sunt de părere că natura umană nu se schimbă, astfel realismul este o paradigmă
conservatoare. Deci realismul, ca și idealismul, urmărește să investigheze concepte
fundamentale și cadre de gândire pentru a explica și exprima realitatea: putere, rațiune și
interes.

Morgenthau are o viziune mai complexă asupra realismului, complexitatea fiind dată de cele
trei niveluri ale construcției filosofice:

a. Nivelul individual – natura umană este viciantă, egoistă prin naște, îndreptată către
lupta pentru putere.
 b. Nivelul statal – statul este principalul actor în relațiile iLnternaționale. Sistemul
internațional este definit de relațiile dintre actori. Pentru Morgenthau statul-națiune
este „punctul fundamental de referință al politicii externe”. Pentru acesta statul este
extrem de important deoarece mediul internațional este format strict din relațiile între
statele-națiune.
c. Nivelul sistemic – caracteristica principală a sistemului internațional, care determină
în mod fundamental relațiile între statele-națiune, este lipsa unei autorități superioare
recunoscută de state. Cu alte cuvinte, sistemul internațional este anarhic. Într-un
astfel de sistem tensiunea între state este existentă, datorită faptului că puterea statelor
este inegal distribuită.

Liberalismul reprezintă unul dintre cele două mari produse filosofice ale Iluminismului
european. Acesta a avut un impact remarcabil asupra formării tuturor societăților moderne
industriale.

Liberalismul politic reprezintă una dintre cele mai vechi doctrine politice, având o importanță
fundamentală în istoria secolului al XX-lea. În plan politic, gândirea liberală se concentrează
asupra libertăților individuale, inițiativa privata si limitarea puterii statului.

Liberalismul susține libertatea idividuală, creativitatea individuală, responsabilitate și

independența personală, respectarea drepturilor indivizilor și egalitatea în fața legii. Toate
aceste valori pe care liberalismul le promovează nu pot fi puse în practică decât în cadrul unui
regim constituțional democratic.

Școala Engleză este un termen creat in anii `70 pentru a descrie un grup de autori
preponderent britanic, pentru care societatea internațională este principalul obiect de analiză.

Teza fundamentală a Școlii Engleze estea aceea că statele suverane formează o sicietatea,
deși una narhică, în care ele nu trebuie să se supună voinței unei mari puteri superioare.

Hedley Bull a susținut că statele împărtășesc un anumit interes comun care duc la dezvoltarea
unui anumit set de „reguli”. El a definit o astfel de societate internațională ca existentă atunci
când „ un grup de state care nu doar formează un sistem, în sensul că comportamentul
fiecăruia este un factor necesar in calculele celorlalte, dar care s-au srabilit și prin dialog și
acceptă reguli și instituții comune pentru desfășurarea relațiilor lor și recunosc interesul lor
comun pentru menținerea acestor aranjamente”

Cu alte cuvinte, statele au nevoie de un set de reguli comune pentru a coexista și pentru ca
fiecare să-și atingă scopurile.