Universitea de Stat din Tiraspol

Facultatea de Biologie și Chimie

Specializare Biologie cu aprofundare în sanologie
Curs Științe Politice

Referat

Tema: Elitele politice

Realizat de: Gherțescu Valerica gr. 23A

Coordonator: Cretu Vasile – dr. lect. univ.

Chișinău 2022
 Introducere

Termenul ,,elită,, provine de la ,,elite,, care în traducere din limba franceză înseamnă distins,
select, ales.

 În primul rînd elita politică a societății o constituie persoanele, care se ocupă profesional de
activitatea politică.
 În al doilea rînd aceasta constituie un grup, relativ izolat de restul societății.
 În al treilea rînd, există o recunoaștere, o acceptare socială a acestui grup de politicieni, ceea ce le
conferă o anumită legimitate.

Structura organizată a societății duce la apariția elitei: ,,Democrația generează oligarhia,ea conține
obligatoriu un nucleu oligarhic,,. În societate acționează ,,legea de fier a oligarhiei,, esența căreia constă
în faptul că în orice organizație, inevitabil se instaurează dominația unui grup de conducere. Printre
cauzele de primă grupă enumerăm în primul rînd imposibilitatea de a realiza democrația directă, de a
convoca un număr enorm de persoane într-un loc și într-un anumit timp. În al doilea rînd, creșterea
complexității și diferențierea funcțiilor și sarcinilor ce revin organizațiilor presupun necesitatea selectării
unor specialiști competenți și a unei conduceri eficiente. În al treilea rînd un indiciu al tendințelor
oligarhice din cadrul organizațiior este permanentizarea conducătorilor.

Reprezentantul semnificativ al concepției psihologice este V.Pareto, care consideră că comportamentul

social al individului este determinat de sentimente,aflate în plasturile iraționale ale psihicului
uman.Indivizii predispuși, din născare, la combinații politice, manipularea oamenilor prin intermediul
vicleniei și a minciuni,sunt oameni deștepți și abili. Din altă grupă fac parte indivizii predispuși spre
stabilitate, hotărîți, capabili să folosească mijloacele de constrîngere.

Reprezentantul notoriu al orientării economice este G.Berntham, care spunea că la baza puterii elitei este
controlul acestora asupra mijloacelor de producție. Acest moment are două aspecte:

1.grupul ce realizează acest control nu admite accesul altor grupe la mijloacele de producție,

2.grupul beneficiază de privilegii materiale și financiare la repartizarea produsului obținut în urma

activităților de producere.

2
 Perioada de tranziție a elitei politice de la URSS la crearea statului
independent Republica Moldova

Republica Moldova, ca şi celelalte state est-europene din fosta Uniune Sovietică, traversează o
perioadă dificilă de schimbări radicale, care cuprind toate sferele vieţii şi activităţii. Societatea
moldovenească se confruntă cu o restructurare, în mare măsură contradictorie, dar istoric inevitabilă. În
viaţa socio-politică se face o trecere de la totalitarism la democraţie. În pofida unor schimbări cardinale
survenite în sfera politică, societatea noastră continuă să se confrunte cu o serie de probleme stringente:
sărăcia, economică, criza de identitate, mizeria socială şi nu în ultimul rînd cu o guvernare ineficientă care
a adus ţara în pragul crizei politice.
Clasa politică a Republicii Moldova, a fost aleasă la 25 februarie 1990, în mod liber pentru prima
dată în a doua jumătate a sec. XX, a alcătuit noile structuri ale puterii de stat şi a adoptat un set de
documente politice şi acte normative de o mare valoare, set care a pus bazele dezvoltării tinerii
democraţii. Această elită nu constituia un grup politico-cultural nou, deoarece în interiorul ei (ca, de
altfel, şi în alte societăţi postsovietice) a avut loc redistribuirea rolurilor politice provenite în mare parte
din vechea elită managerială. O dată ce în majoritatea cazurilor la funcţiile de conducere au fost folosite
chiar de la bun început cadrele vechi, reprezentanţii elitei politice vechi şi-au păstrat poziţiile lor
privilegiate în noile structuri politice. O bună parte din elitele vechi, comuniste, a trecut în business şi în
alte sectoare ale societăţii civile. Astfel elitele politice naţionale, care au contribuit la adoptarea Declaraţiei
de Independenţă, după 27 august 1991 s-au scindat, optînd pentru modalităţi diferite de evoluţie a statului
nostru independent. Un segment anumit al acestor elite, a înţeles independenţa ca una în raport doar faţă de
Moscova nu şi faţă de Bucureşti, în cadrul acesteia distingîndu-se grupări radicale (cerînd proclamarea unirii
cu România imediat) şi moderate (considerînd că unirea este un proces care trebuie pregătit cu luciditate, iar
afirmarea independenţei ţării este o cale optimă pentru realizarea acestui obiectiv), conduse de idealurile
reunificării naţionale, dar neafişînd un proiect desluşit al înfăptuirii acestor deziderate. O altă parte a elitelor,
sprijinite şi de unii reprezentanţi ai celor mai numeroase grupuri etnice tributare Moscovei, tulburate de
perspectiva dispariţiei tînărului stat independent, au promovat ideea organizării unui referendum în chestiunea
independenţei tocmai pentru a pune punct oricăror tentative de a ignora necesitatea respectării întru totul a
actului politic din 27 august 1991.

Cum ne-a condus această „elită” şi unde am ajuns, ştim deja, am simţit. „Noile elite” au imitat
modul de viaţă şi comportamentul fostelor elite imperiale, mita şi corupţia persistând printre oficiali
(practici instituţionalizate în perioada sovietică, la fel ca şi crima organizată, un fenomen cu profunde
rădăcini sovietice), abordarea politicii prin prisma „politicii de culise şi a telefonului”, confuzia continuă

3
privind distincţia dintre puterea privată şi cea publică, infailibilitatea juridică, toate acestea rămân cele
mai importante modalităţi de influenţare a deciziilor politice şi distribuirii de bunuri în R. Moldova.

Moştenind habiturile sistemului nomenclaturist, politica moldovenească a fost dominată de oligarhiile şi

birocraţia de partid, care stabilesc liste închise şi se ocupă mai mult de gestionarea afacerilor proprii,
decât de interesele electoratului pe care pretind, o dată la patru ani, că îl reprezintă. Partidele politice sunt
conduse, cu mici excepţii, de liderii autoritari de partid, care întocmesc listele de partid în funcţie de
interesele proprii, democraţia internă de partid lipsind aproape cu desăvârşire.

Dar cel mai grav este că persistenţa şi dominaţia acestei clase politice pentru o perioadă îndelungată, în
absenţa unei decomunizări, a făcut ca procesul de recrutare a noilor elite să fie nesemnificativ şi
ineficient, iar cooptarea generaţiei tinere s-a făcut prin angrenarea ei într-un sistem sovietic metamorfozat,
care are ca finalitate compromiterea acesteia şi asumarea din partea ei a practicilor de acţiune şi gândire a
nomenclaturii sovietice. Ce iese din pisică şoareci prinde. V. Filat nu poate fi altfel decât P. Lucinschi,
sub a cărui protecţie s-a lansat şi s-a format politic (chiar i-a întors poliţa prin „îndeputăţirea” fiului său),
la fel cum nu pot fi altfel M. Lupu, V. Plahotniuc sau I. Dodon, care sunt nişte creaţii ale PCRM, unde au
făcut şcoala tânărului politician. Iar ca ei sunt mulţi şi, cu părere de rău, în locul lor nu prea găsim alţii.

Etapele restructurării elitei politice din Republica Moldova

1. Perioada restructurării – 1984 -1989 – prima etapă de reformare a sistemului politic se

caracterizează prin schimbări din interiorul sistemului, printr-o tendință generală de a păstra
orânduirea socială existentă. Insă ideologia restructurării nu a fost folosită de o nouă formulă de
conducere, nu a fost curățită de retorica comunistă și de aceea nu a putut pretinde la statutul de
ideologie al legitimității atât în societate, cât șiîn cadrul elitei conducatoare.
2. Perioada dezintegrării – 1989-1991 – această etapă în mare măsură se caracterizează prin
demolarea elitei vechi, prin faptul că atât conștiința de masă, cât și conducerea politică începe să
domine tendința schimbărilor, refuzul față de ideologia precedentă. Trecerea la această etapă, a
fost impusă. Necesitatea ei a fost dictată de pericolul crscând al proceselor de dezintegrare a
URSS, când insatisfacția față de politica centrului se contura prin încercarea de a soluționa
problema prin forțe proprii la nivel local. Procesele de renaștere națională și de cucerire a
independenței politice naționale, au relua acel amestec de ambiții naționale care au existat în
trecutul istoric, încă înaintea perioadei totalitare.
3. Independența – 1991-1994 – este perioada când forțelor politice continuă să formuleze acele
valori în baza cărora aveau de gând să câștige încrederea cetățenilor. În această perioadă forțele
4
 politice pledau pentru democratizarea societășii, renașterea națională, privatizare proprietății de
stat, orientarea la unirea cu România.
4. Perioada consolidării sau instituționalizării 1994-2001 – această perioada se caracterizează prin
consolidarea elitelor noi în persoana celor vechi.

Astfel în Republica Moldova nu putem discuta destre o schimbare a elitei politice ci urmează o
continuare a celei vechi, nomenclatură, schimbându-și doar fața. Un rol aparte în cercetarea problemei
elitei o are cultura politică a ei. Republica Moldova, ca şi celelalte state est-europene din fosta Uniune
Sovietică, traversează o perioadă dificilă de schimbări radicale, care cuprind toate sferele vieţii şi
activităţii. Societatea moldovenească se confruntă cu o restructurare, în mare măsură contradictorie, dar
istoric inevitabilă. În viaţa socio-politică se face o trecere de la totalitarism la democraţie. În pofida unor
schimbări cardinale survenite în sfera politică, societatea noastră continuă să se confrunte cu o serie de
probleme stringente: sărăcia economică, criza de identitate, mizeria socială şi nu în ultimul rînd cu o
guvernare ineficientă care a adus ţara în pragul crizei politice.
Una din particularităţile cele mai relevante ale procesului de democratizare a societăţii post-totalitare,
rezidă în reafirmarea politicii în viaţa cotidiană, în redescoperirea ei de către cetăţeanul de rînd. Procesul
de schimbare care are loc în societate, se loveşte de nenumărate contradicţii generatoare de multiple
probleme.
Este nevoie de a efectua nişte analize a cauzelor care au determinat momentele de incertitudine şi
controversele cu care se ciocneşte societatea noastră şi  eventual, găsirea unor remedii de depăşire
a acestora. În Republica Moldova imediat după 1991, s-a instaurat un regim politic democratic. Dar el
este departe încă de caracteristicile unei democraţii consolidate. În locul unei societăţi moderne, libere şi
dezvoltate, noi „construim o societate de supravieţuire, cu un sistem politic de vitrină”, care în principiu
posedă toate instituţiile unui regim democratic, dar nu le foloseşte decît minimal iar uneori deloc.
Reorganizarea sistemului politic cu scopul democratizării societăţii, crearea statului de drept şi a societăţii
civile, putem considera ca un progres pentru societatea noastră. Pe alocuri această reorganizare a devenit
o realitate, undeva însă, a rămas doar o iluzie. Refuzul de la sistemul administrativ de comandă,
declararea libertăţilor politice, libertatea presei, crearea sistemului multipartidist, renaşterea religiei,
inclusiv renaşterea naţională au contribuit şi la conturarea unei culturi politice democratice. Însă, suma de
informaţie cu care ne alimentăm zilnic este insuficientă şi nu permite de a ne crea o imagine completă şi
obiectivă despre viaţă în general, cît şi despre sistemul politic în special, precum şi despre cultura politică
care este o parte componentă  a acestuia. Desfăşurarea procesului de reformare început în republică, a
demonstrat oamenilor că ei pot să se bizuie doar  pe puterile lor proprii în rezolvarea problemelor, fiindcă
instituţiile politice sunt eficiente doar pentru elita politică moldovenească care nu întreprinde
aproape nimic în folosul societăţii, activînd doar pentru interesele personale.
5
 Este oare politicianul în Republica Moldova,
distins,deosebit de mase ?
Cu certitudine a fi un politician deosebit înseamnă a acționa deosebit, a reacționa deosebit.
Calitatea de a fi distinși vine doar din faptul că ei ocupă o funcție publică, si nicidecum din capacitățile
extraordinare de care ar trebui să dea dovadă. Același moș Ion poate fi un om cu mult mai destins prin
felul lui de a fi și a actiona, decât pretinsa elită, și nu e nevoie de diplomație, ceea ce se presupune că ar fi
arma secretă a politicienilor. Istoria, și nu doar cea națională, ne-a demonstrat că oricine poate fi
politician, oricine poate avea funcții de conducere publică. Insă nu oricine poate face parte dintr-o elită,
și, după cum am văzut, e nevoie de vizibile calități și competențe pentru a te diferenția într-o elită.
Asocierea numelui conducătorului unei țări cu țara însăși constituie o dovadă de elitism. Daca pentru noi
Ștefan cel Mare însemnă Moldova, Alexandru Ioan Cuza, Romania, Alexandru cel Mare, Macedonia,
Ludovic al XIV-lea, Franta, cu cine îl asociem oare pe Lupu? Cu siguranta cu un animal feroce, care iși
schimbă blana în funcție de interese, și nicidecum cu Republica Moldova. Cand spun Republica Moldova
și încerc să o asociez cu o personalitate, Ștefan e cel care îmi vine primul în minte. Nu pot sa o asociez
nici macar cu politicienii, care au constituit cu siguranta o elita, care au facut posibila declararea
independenței și suveranității acestui neam. 

Cu părere de rău, stabilitatea politică este foarte fragilă. Noi avem un guvern de coaliție și atunci
când sunt astfel de constelații ale forțelor politice, găsirea unui consens privind modul în care se luptă cu
un astfel de fenomen, cum ar fi corupția endemică și sistemică, nu este atât de ușoară. Mai există și
altceva la fel de bine cunoscut – este vorba despre legăturile strânse dintre oamenii de afaceri, oligarhi și
elita politică. Astfel, atunci când există acest fenomen de „stat capturat”, este foarte dificil de avansat în
reforme, care în final aduc beneficii intereselor, persoanei care dirijează de după culise.

Elita politică de la Chişinău, reținere sau progres faţă de europenizarea

Republicii Moldova
Elita politică din Republica Moldova înţelege destul de bine ce înseamnă Europa şi din acest
motiv este tentată să acţioneze cu diferite rețineri în implementarea reformelor de inspiraţie europeană.
Valorile, principiile şi normele europene construiesc un sistem în care puterea politică nu este

6
personalizată, iar autoritatea nu aparţine individului, ci funcţiei pe care o ocupă. În Europa, legile,
normele sunt mai presus de orice politicieni. În opinia sa, sistemul politic european previne acumularea
puterii în mâinile unor anumiţi indivizi sau grupuri de interese. Prin urmare instalarea unui asemenea
sistem la Chişinău ar pune în pericol poziţiile unora dintre membrii elitei politice.

Parcursul european al Republicii Moldova este ireversibil în acest moment având în vedere situaţia
geopolitică şi situaţia economică internă. În condiţiile în care la alegerile parlamentare din 30 noiembrie
2014 Partidul Socialiştilor din Republica Moldova s-a clasat pe primul loc în preferinţele electoratului,
atrăgând aproximativ 20% din voturile exprimate cu un mesaj hotărât anti-european, este evident faptul că
nu putem vorbi de un parcurs european ireversibil al Republicii Moldova. Chiar mai relevant este faptul
că, dacă adunăm procentele tuturor competitorilor din cursa electorală, indiferent dacă au intrat sau nu au
intrat în Parlament, se observă o egalitate aproape perfectă între susţinătorii grupărilor care se autodeclară
pro-europene şi cei ai grupărilor anti-europene sau cu o poziţionare ne clară, dar receptate ca fiind mai
degrabă anti-europene (Partidul Comuniştilor). Dincolo de inconstanţa partidelor în a-şi menţine o poziţie
fermă faţă de integrarea europeană, rezultatul votului indică fără doar şi poate o societate profund divizată
pe tema asocierii şi a unei eventuale aderări la Uniunea Europeană.

Reducându-ne deci exclusiv la preferinţele cetăţenilor şi făcând abstracţie de contextul geopolitic şi de

situaţia economică internă extrem de dificilă, reiese destul de limpede că nu putem discuta despre
ireversibilitatea procesului de integrare europeană a Republicii Moldova. Explicaţia fragmentării sociale
pe de altă parte, dacă am privi lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, specifică mai degrabă istoriei decât
analizei politice, putem observa că o asemenea situaţie este recurentă în cazul statelor mici aflate în
zonele de contact dintre marile puteri. În aceste cazuri, împărţirea societăţii în facţiuni care susţin
orientări geopolitice diametral opuse este inerentă. Schimbările de direcţie ale statului sunt frecvente,
determinate atât de evoluţia raporturilor de putere dintre vecinii mai mari, cât şi de jocurile politice
interne care îi au ca protagonişti pe conducătorii principalelor facţiuni. Mi se pare că Republica Moldova
este un bun exemplu concret pentru tiparul istoric descris mai sus, astfel încât putem conchide şi pe
această linie de argumentaţie că parcursul european al Chişinăului este departe de a fi ireversibil.

Ce nu înţelege elita moldovenească despre ideea de Europă şi ce nu reuşeste societatea

să asimileze din această idee?

În realitate, elita politică moldovenească înţelege destul de bine ceea ce înseamnă Europa şi tocmai de
aceea este tentată adeseori să acţioneze cu reținere în implementarea reformelor de inspiraţie europeană.
Valorile, principiile şi normele europene construiesc un sistem în care puterea politică nu este
personalizată, iar autoritatea nu aparţine individului, ci funcţiei pe care o ocupă. De asemenea, sistemul

7
politic european previne acumularea puterii în mâinile unor anumiţi indivizi sau grupuri de interese,
printr-un complicat mecanism de balansare şi verificare reciprocă a instituţiilor.

Este evident că instalarea unui asemenea sistem ar pune în pericol poziţiile unora dintre membrii elitei
politice de la Chişinău. Astfel, chiar dacă o parte a elitelor politice sunt conştiente pe deplin de beneficiile
generale pe care le-ar aduce adoptarea veritabilă a valorilor, normelor şi instituţiilor europene, calculul
personal face ca reformarea să fie mai mult mimată. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în cazul omului
politic, bunăstarea cu care este asociată ideea europeană nu are aceeaşi influenţă ca asupra omului de
rând: elitele politice se bucură deja de bunăstare.

Europa, un concept vag

La nivelul cetăţeanului mediu, „Europa” reprezintă în general un concept extrem de schematic şi de

vag, dublat însă de câteva oportunităţi concrete precum acelea de a munci şi de a studia în condiţii mai
bune decât în Republica Moldova. Pentru acei cetăţeni care nu călătoresc în Uniunea Europeană şi care
sunt supuşi sistematic unui singur flux informaţional, lipsit de obiectivitate, „Europa” este identificată
chiar cu o ameninţare la adresa valorilor tradiţionale şi a securităţii lor economice, fiind locul unde
proliferează decadenţa, homosexualitatea şi capitalismul sălbatic, cu orientări neo-imperiale. Din păcate,
pentru prea puţini cetăţeni ai Republicii Moldova ideea europeană este asociată cu principalele ei
beneficii, superioare bunăstării economice: respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor civice. A
aştepta însă de la politicienii moldoveni campanii de informare prin care Uniunea Europeană să fie
prezentată de o manieră obiectivă cetăţenilor de rând este o dovadă de naivitate. În general în lume elitele
politice sunt interesate mai degrabă de mobilizarea eficientă a electoratului în preajma alegerilor, decât de
o educare pe termen lung a acestuia. Cu atât mai mult este vizibilă această tendinţă în Republica
Moldova, unde un electorat activ şi pregătit din punct de vedere politic şi ideologic este receptat ca o
ameninţare la adresa poziţiilor privilegiate ocupate de elite. Misiunea de informare a cetăţenilor de rând
din Republica Moldova cade astfel în seama societăţii civile.

În ultimii ani, Republica Moldova a mers în galop spre un regim oligarhic care acum a atins
apogeul. Timp de doar câţiva ani, guvernarea RM a bătut toate „recordurile” şi a adus ţara către o
oligarhie cum nu s-a mai văzut, prin capturarea instituţiilor statului şi subjugarea justiţiei, corupţia
înflorind de la o zi la alta. Astfel, fenomenul „oligarhie”, despre care anterior se ştia mai mult de prin
cărţile de istorie, a ajuns acum să fie sinonim cu Republica Moldova. Toată diplomaţia, răbdarea şi
toleranţa de care a dat dovadă Uniunea Europeană în ultimii ani faţă de RM, încercând să crească din
aceasta vestita „poveste de succes”, s-a terminat. UE nu mai poate doar să-şi manifeste îngrijorarea, cum
a făcut-o, practic, de la instaurarea noii guvernări aşa-zise proeuropene, şi a trecut la fapte – de la
revizuirea politicii de vecinătate şi până la suspendarea finanţării.
8
 Concluzie
Elita politică din țara noastră se află pe marginea prăpastiei,care din clipă în clipă riscă să se risipe,
aceasta doar dacă societatea civilă va continua să își înfăptuiască în continuare obiectivele propuse încă
din vara anului 2015. Consider că Republica Moldova nu mai are viitor în condițiile existente la ziua de
astăzi deoarece slăbiciunea instituţiilor statului şi elasticitatea sau inexistenţa statului de drept duc încă
odată la ideea că asa numita „elită” a societății nu mai este în stare să facă o schimbare radicală avînd în
prim plan interesele personale.
Asa dar reeșind din cele expuse mai sus as vrea să expun următoarele: succesul ţine de elita
politică, de responsabilitatea acesteia în a-şi face datoria de a servi poporul ţării sale. La noi funcţionarul
nu se gândeşte să slujească statul şi poporul țării, dar fără această mentalitate de a servi cetăţenii, omul nu
este bun de nimic. El îşi va urmări propriile interese, dar nu cele ale binelui comun.
Consider că acum e timpul să fie creată o noua elită politică în Republica Moldova, în care să se
regăsească tinerii lideri, cu capacitate de conducere care să aibă în prim plan interesele societății și nu
proprii, să contribuie la dezvoltarea acestui stat prin metode preluate din alte țări care au trecut
deasemenea prin momente cruciale asemănătoare celor cu care ne confruntăm noi la ziua de astăzi.
Doresc ca țara noastră să se debaraseze de aceast ,,virus” cu care ne confruntăm de ani de zile, evident că
acest pas îl vom realiza doar cu ajutorul întregii societăți, asfel încît condițiile de trai să fie mai bune, să
fie respectate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, iar termenul de corupție să rămînă un vis și
nu realitate.

Bibliografie:

1. Grigore Pîrțac, Ludmila Oleinic, Politologie, Chișinău 2010.

2. Dicționarul explicativ al limbii române.
3. Marin Voiculescu, Tratat de Politologie, editura universală.
4. David Wimer, Analiza politicilor publice concept si practică editia a III-a
5. „Studiul elitelor publice”
9
6. Gabriel A Almond, Politica comparată astăzi, Institutul European
7. Igor Munteanu, Partide politice din Republica Moldova: legi practice și
reforme.
8. POLITOLOGIE. - Chişinău: USM, 2007.

Cuprins

 Introducere
 Perioada de tranziție a elitei politice de la URSS la crearea statului
independent Republica Moldova

 Etapele restructurării elitei politice din Republica Moldova

10
 Este oare politicianul în Republica Moldova,
distins,deosebit de mase ?

 Elita politică de la Chişinău, reținere sau progres faţă de europenizarea

Republicii Moldova

 Concluzie

11