Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept
Catedra Științe Politice

Referat

Tema: Elita politică în Republica Moldova

A realizat: Todirean Gheorghe,

studentul grupei.115;

A verificat: Diana Bencheci

dr.științe politice, conf.univ.

Chișinău 2015
 Introducere
Termenul de „elită” provine din latină ( eligere) și franceză ( elite – ales,
selecționat, mai bun) și poartă cîteva semnificații. Cei neavizați folosesc termenul
de elită pentru a reflecta trăsăturile pronunțate în unele îmbinări de cuvinte ( grîu
de elită, oștiri de elită, elită hoțească etc.), culturologii îl utilizează pentru a
evidenția unele personalități marcante ale culturii, iar reprezentanții științelor
socio-umane (politologii, sociologii,filosofii etc.) folosesc termenul indicat pentru
a desemna acel grup de oameni din societate care prin statutul și rolul său
constituie structura de putere, exercitînd direct elaborarea diferitor decizii
politice,economice,sociale. Termenul de„ elită”, în sensul cel mai larg al
cuvîntului, desemnează oamenii deosebiți prin pregătire și talent în domeniul lor de
activitate (economică,politică,culturală,stiințifică),care obțin performanțe
remarcabile, joacă un rol esențial în procesele social politice și economice.
Dicționarul explicativ al literaturii române desemnează termenul de elită ca
un grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales
într-o comunitate, o societate etc. ♦ Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales.
Conform concepției paretiene, elita se divizează în două părți: elita
guvernantă și elita neguvernantă. Elita guvernantă în sens îngust al cuvîntului
desemnează persoanele care participă nemijlocit la conducere, este puțin
numeroasă și se menține la puere parțial prin forță, cu acordul clasei conduse, mai
numeroase. Deci nu toți membrii elitei sunt incluși în elită în sensul îngust al
cuvîntului (în elita guvernantă), fiindcă o parte din ei constituie elita
neguvernantă(savanții remarcabili se include în elită, însă nu influențează
considerabil guvernarea)
Astfel, structura socială, după V.Pareto, capătă următoarea configurație:
pătura superioară (elita guvernantă și neguvernantă) și pătura inferioară din care
fac parte masele. Deasemenea profesorul Pareto divizează elitele în două tipuri
elite „lei” și elite „vulpi”. Pentru elitele „lei” este caracteristic un conservatorism
extrem, metodele autoritare de conducere, fermitate. Elitele „vulpi” sunt meșteri ai
înșelăciunii, combinațiilor politice, intrigilor.

2
 Perioada de tranziție a elitei politice de la URSS la crearea statului
independent Republica Moldova

Republica Moldova, ca şi celelalte state est-europene din fosta Uniune

Sovietică, traversează o perioadă dificilă de schimbări radicale, care cuprind toate
sferele vieţii şi activităţii. Societatea moldovenească se confruntă cu o
restructurare, în mare măsură contradictorie, dar istoric inevitabilă. În viaţa socio-
politică se face o trecere de la totalitarism la democraţie. În pofida unor schimbări
cardinale survenite în sfera politică, societatea noastră continuă să se confrunte cu
o serie de probleme stringente: sărăcia, economică, criza de identitate, mizeria
socială şi nu în ultimul rînd cu o guvernare ineficientă care a adus ţara în pragul
crizei politice.
Clasa politică a Republicii Moldova, a fost aleasă la 25 februarie 1990, în
mod liber pentru prima dată în a doua jumătate a sec. XX, a alcătuit noile structuri
ale puterii de stat şi a adoptat un set de documente politice şi acte normative de o
mare valoare, set care a pus bazele dezvoltării tinerii democraţii. Această elită nu
constituia un grup politico-cultural nou, deoarece în interiorul ei (ca, de altfel, şi în
alte societăţi postsovietice) a avut loc redistribuirea rolurilor politice provenite în
mare parte din vechea elită managerială. O dată ce în majoritatea cazurilor la
funcţiile de conducere au fost folosite chiar de la bun început cadrele vechi,
reprezentanţii elitei politice vechi şi-au păstrat poziţiile lor privilegiate în noile
structuri politice. O bună parte din elitele vechi, comuniste, a trecut în business şi
în alte sectoare ale societăţii civile. Astfel elitele politice naţionale, care au contribuit
la adoptarea Declaraţiei de Independenţă, după 27 august 1991 s-au scindat, optînd
pentru modalităţi diferite de evoluţie a statului nostru independent. Un segment
anumit al acestor elite, a înţeles independenţa ca una în raport doar faţă de Moscova
nu şi faţă de Bucureşti, în cadrul acesteia distingîndu-se grupări radicale (cerînd
proclamarea unirii cu România imediat) şi moderate (considerînd că unirea este un
proces care trebuie pregătit cu luciditate, iar afirmarea independenţei ţării este o cale
optimă pentru realizarea acestui obiectiv), conduse de idealurile reunificării naţionale,
dar neafişînd un proiect desluşit al înfăptuirii acestor deziderate. O altă parte a elitelor,
sprijinite şi de unii reprezentanţi ai celor mai numeroase grupuri etnice tributare
Moscovei, tulburate de perspectiva dispariţiei tînărului stat independent, au promovat
ideea organizării unui referendum în chestiunea independenţei tocmai pentru a pune
punct oricăror tentative de a ignora necesitatea respectării întru totul a actului politic
din 27 august 1991.
Cum ne-a condus această „elită” şi unde am ajuns, ştim deja, am simţit.
„Noile elite” au imitat modul de viaţă şi comportamentul fostelor elite imperiale,
mita şi corupţia persistând printre oficiali (practici instituţionalizate în perioada
sovietică, la fel ca şi crima organizată, un fenomen cu profunde rădăcini sovietice),
abordarea politicii prin prisma „politicii de culise şi a telefonului”, confuzia
continuă privind distincţia dintre puterea privată şi cea publică, infailibilitatea
3
juridică, toate acestea rămân cele mai importante modalităţi de influenţare a
deciziilor politice şi distribuirii de bunuri în R. Moldova.
Moştenind habiturile sistemului nomenclaturist, politica moldovenească a fost
dominată de oligarhiile şi birocraţia de partid, care stabilesc liste închise şi se
ocupă mai mult de gestionarea afacerilor proprii, decât de interesele electoratului
pe care pretind, o dată la patru ani, că îl reprezintă. Partidele politice sunt conduse,
cu mici excepţii, de liderii autoritari de partid, care întocmesc listele de partid în
funcţie de interesele proprii, democraţia internă de partid lipsind aproape cu
desăvârşire.
Dar cel mai grav este că persistenţa şi dominaţia acestei clase politice pentru o
perioadă îndelungată, în absenţa unei decomunizări, a făcut ca procesul de
recrutare a noilor elite să fie nesemnificativ şi ineficient, iar cooptarea generaţiei
tinere s-a făcut prin angrenarea ei într-un sistem sovietic metamorfozat, care are ca
finalitate compromiterea acesteia şi asumarea din partea ei a practicilor de acţiune
şi gândire a nomenclaturii sovietice. Ce iese din pisică şoareci prinde. V. Filat nu
poate fi altfel decât P. Lucinschi, sub a cărui protecţie s-a lansat şi s-a format
politic (chiar i-a întors poliţa prin „îndeputăţirea” fiului său), la fel cum nu pot fi
altfel M. Lupu, V. Plahotniuc sau I. Dodon, care sunt nişte creaţii ale PCRM, unde
au făcut şcoala tânărului politician. Iar ca ei sunt mulţi şi, cu părere de rău, în locul
lor nu prea găsim alţii.

Ce semnifică termenul de elită politică ?,

există el oare în Republica Moldova?
Această întrebare mi-o pun adesea, nalizîn diferite emisiuni telivizate cu
profil politic și fiind intrigat de înșiruirile de vorbe ale diferitor analiști politici de
la televiziunile așa numite ,,libere” din Moldova, care tot fac apel la “elita
politică” de la noi din țară care va face si va drege ca în perioada de independentă
un politician s-a afirmat într-un fel în politică altul altfel, unul a lăsat amintiri
frumoase timp cît s-a aflat la conducere, altii doar au furat etc. ca concluzie ăștia
spun puțin în foarte multe cuvinte, în fond din asta își cîstigă pâinea și rămîne la
latitudinea fiecaruia daca vrea sau nu sa-i creadă, mi-am pus această intrebare:
“Exista oare cu-adevarat o elită politică în Moldova?” Recunosc ca am tot incercat
sa identific anumite personaje de pe scena politică de la noi care s-ar putea încadra
în conceptiile mele despre o elită, și cu regret n-am putut să identific pe nimeni.
Pentru mine toți sunt pe orizontală și se încadrează în marea categorie a
“politicienilor”.
Pentru a îmi da seama cu adevărat ceea ce este o clasă politică voi face apel
la dicționarul limbii române care prevede ca: “ELÍTĂ, elite, s.f. Grup de persoane
care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o
societate etc. ♦ Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ◊ Loc. adj. De elită =

4
ales, deosebit, distins. - Din fr. élite.” Ca sa elimin eventualele sofisme, sa o luam
gradual.

Argumentînd acest termen înțeleg că “politica”, elita politiă a reprezinta un grup

de politicieni care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros din ansamblul
politic al unei țări. Din start elita se diferențiază de mase prin faptul că dispune de
niste calități deontologice, morale și intelectuale care o fac să fie mai bună, mai
valoroasă, față de demos, care se presupune a fi limităt. Acum, în Moldova există o
sumedenie de oameni politici care au aere de intelectuali și critici ai actiunii
umane, sa nu ne lasam dusi în eroare.

Ce-l face pe politicianul “X” sa fie mai presus de mos Ion din sat, care are poate
aceeași filosofie de viață ca a lui, însă a fost mai puțin norocos ca el? Costumul de
mii de euro? Studiile superioare? Vocabularul intesat de cuvinte neologice rostite ?
Ce-l deosebeste pe acelasi politician “X” de un altul “Y”? Ideologia la care a
aderat? Sa fim seriosi, intitulati “liberali”, “democrați-liberali”,“social-democrați”
sau “comuniști”, aceștia nu au absolut nicio treabă cu aceste doctrine istorice, fapt
văzut și în promisiunile de campanie electorală, și în mersul lucrurilor de pînă
acum. Este o chestiune de imagine, e bine sa fii văzut ca “liberal”, asta înseamnă
ca ai o minte liberă și dorești și asta semenilor tăi. Dacă însă ești și democrat-
liberal, asta înseamnă că pui libertatea poporului în a decide soarta unei țări pe
primul plan. Ce mirific! Să fie viziunea pe care o au despre viitor, evolutia statului
sau eventual, alăturarea unui grup economico-social? Aparent da, unii sunt pro-
europeni, și alții (asa-zisii “maldaveni”), pro-rusi. Vizita unui oficial într-o capitală
și interviul acordat de acesta ulterior, mi-a demonstrat însă că totul depinde de cît
de tare cîntă cocoșul. Ca pretins lider politic al acestei țări, trebuie sa reacționezi
dur cînd cineva din afara, fie și Rusia, atenteaza la integritatea Moldovei ,
șantajînd-o. Daca ar fi sa-i facem jocurile Rusiei, am intra definitiv în sfera sa de
influență și putem spune adio integrarii europene, mult visatei integrari.

Ce este oare mai bun, mai demn de a fi ales ?.

Apare o nouă sintagmă: “a fi demn”. Apeland la aceeași sursă expiicativă, a fi
demn înseamnă a fi vrednic de…, capabil, destoinic, respectabil, rezervat, sobru.
La nivel declarativ, cu siguranță, toți politicienii sunt demni. Pentru ei demnitatea
înseamnă a ține capul plecat, și a se închina, ierarhic, șefilor: unii celora de la
Chișinău, alții celora de la Moscova. A fi demn pe plan politic înseamnă în primul
rînd a da darea de seamă poporului, și nu superiorului. Prin acest gest arăți că te
respecți pe tine insuți, și permanent, pe cei care te-au înălțat în funcție. Destoinicia
e o calitate care se dobândește în timp, și doar cei care se cunosc pe ei înșiși o pot
“adopta”.
Acuma, ce-l face pe “X” mai demn decît “Y”? Valorile morale? Principiile?
Transparenta? Modestia? Sinceritatea? Cu siguranță nu. Toți sunt “demni” pînă a
intra în funcții. Deci, nu se poate vorbi ca între politicieni să fie cineva mai demn
sau mai bun de a fi ales. Toți sunt la fel.
5
 Este oare politicianul în Republica Moldova,
distins,deosebit de mase ?
Cu certitudine a fi un politician deosebit înseamnă a acționa deosebit, a
reacționa deosebit. Calitatea de a fi distinși vine doar din faptul că ei ocupă o
funcție publică, si nicidecum din capacitățile extraordinare de care ar trebui să dea
dovadă. Același moș Ion poate fi un om cu mult mai destins prin felul lui de a fi și
a actiona, decât pretinsa elită, și nu e nevoie de diplomație, ceea ce se presupune că
ar fi arma secretă a politicienilor. Istoria, și nu doar cea națională, ne-a demonstrat
că oricine poate fi politician, oricine poate avea funcții de conducere publică. Insă
nu oricine poate face parte dintr-o elită, și, după cum am văzut, e nevoie de vizibile
calități și competențe pentru a te diferenția într-o elită. Asocierea numelui
conducătorului unei țări cu țara însăși constituie o dovadă de elitism. Daca pentru
noi Ștefan cel Mare însemnă Moldova, Alexandru Ioan Cuza, Romania, Alexandru
cel Mare, Macedonia, Ludovic al XIV-lea, Franta, cu cine îl asociem oare
pe Lupu? Cu siguranta cu un animal feroce, care iși schimbă blana în funcție de
interese, și nicidecum cu Republica Moldova. Cand spun Republica Moldova și
încerc să o asociez cu o personalitate, Ștefan e cel care îmi vine primul în minte.
Nu pot sa o asociez nici macar cu politicienii, care au constituit cu siguranta o elita,
care au facut posibila declararea independenței și suveranității acestui neam.

Cu părere de rău, stabilitatea politică este foarte fragilă. Noi avem un guvern
de coaliție și atunci când sunt astfel de constelații ale forțelor politice, găsirea unui
consens privind modul în care se luptă cu un astfel de fenomen, cum ar fi corupția
endemică și sistemică, nu este atât de ușoară. Mai există și altceva la fel de bine
cunoscut – este vorba despre legăturile strânse dintre oamenii de afaceri, oligarhi și
elita politică. Astfel, atunci când există acest fenomen de „stat capturat”, este foarte
dificil de avansat în reforme, care în final aduc beneficii intereselor, persoanei care
dirijează de după culise.

Elita politică de la Chişinău, reținere sau progres faţă de

europenizarea Republicii Moldova

Elita politică din Republica Moldova înţelege destul de bine ce înseamnă

Europa şi din acest motiv este tentată să acţioneze cu diferite rețineri în
implementarea reformelor de inspiraţie europeană. Valorile, principiile şi normele
europene construiesc un sistem în care puterea politică nu este personalizată, iar
autoritatea nu aparţine individului, ci funcţiei pe care o ocupă. În Europa, legile,
normele sunt mai presus de orice politicieni. În opinia sa, sistemul politic european
previne acumularea puterii în mâinile unor anumiţi indivizi sau grupuri de interese.

6
Prin urmare instalarea unui asemenea sistem la Chişinău ar pune în pericol poziţiile
unora dintre membrii elitei politice.

Parcursul european al Republicii Moldova este ireversibil în acest moment având

în vedere situaţia geopolitică şi situaţia economică internă. În condiţiile în care la
alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 Partidul Socialiştilor din Republica
Moldova s-a clasat pe primul loc în preferinţele electoratului, atrăgând aproximativ
20% din voturile exprimate cu un mesaj hotărât anti-european, este evident faptul
că nu putem vorbi de un parcurs european ireversibil al Republicii Moldova. Chiar
mai relevant este faptul că, dacă adunăm procentele tuturor competitorilor din
cursa electorală, indiferent dacă au intrat sau nu au intrat în Parlament, se observă
o egalitate aproape perfectă între susţinătorii grupărilor care se autodeclară pro-
europene şi cei ai grupărilor anti-europene sau cu o poziţionare ne clară, dar
receptate ca fiind mai degrabă anti-europene (Partidul Comuniştilor). Dincolo de
inconstanţa partidelor în a-şi menţine o poziţie fermă faţă de integrarea europeană,
rezultatul votului indică fără doar şi poate o societate profund divizată pe tema
asocierii şi a unei eventuale aderări la Uniunea Europeană.

Reducându-ne deci exclusiv la preferinţele cetăţenilor şi făcând abstracţie de

contextul geopolitic şi de situaţia economică internă extrem de dificilă, reiese
destul de limpede că nu putem discuta despre ireversibilitatea procesului de
integrare europeană a Republicii Moldova. Explicaţia fragmentării sociale pe de
altă parte, dacă am privi lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, specifică mai
degrabă istoriei decât analizei politice, putem observa că o asemenea situaţie este
recurentă în cazul statelor mici aflate în zonele de contact dintre marile puteri. În
aceste cazuri, împărţirea societăţii în facţiuni care susţin orientări geopolitice
diametral opuse este inerentă. Schimbările de direcţie ale statului sunt frecvente,
determinate atât de evoluţia raporturilor de putere dintre vecinii mai mari, cât şi de
jocurile politice interne care îi au ca protagonişti pe conducătorii principalelor
facţiuni. Mi se pare că Republica Moldova este un bun exemplu concret pentru
tiparul istoric descris mai sus, astfel încât putem conchide şi pe această linie de
argumentaţie că parcursul european al Chişinăului este departe de a fi ireversibil.

Ce nu înţelege elita moldovenească despre ideea de Europă şi ce nu reuşeste

societatea să asimileze din această idee?

În realitate, elita politică moldovenească înţelege destul de bine ceea ce înseamnă

Europa şi tocmai de aceea este tentată adeseori să acţioneze cu reținere în
implementarea reformelor de inspiraţie europeană. Valorile, principiile şi normele
europene construiesc un sistem în care puterea politică nu este personalizată, iar
autoritatea nu aparţine individului, ci funcţiei pe care o ocupă. De asemenea,
sistemul politic european previne acumularea puterii în mâinile unor anumiţi
indivizi sau grupuri de interese, printr-un complicat mecanism de balansare şi
verificare reciprocă a instituţiilor.

7
 Este evident că instalarea unui asemenea sistem ar pune în pericol poziţiile unora
dintre membrii elitei politice de la Chişinău. Astfel, chiar dacă o parte a elitelor
politice sunt conştiente pe deplin de beneficiile generale pe care le-ar aduce
adoptarea veritabilă a valorilor, normelor şi instituţiilor europene, calculul personal
face ca reformarea să fie mai mult mimată. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în
cazul omului politic, bunăstarea cu care este asociată ideea europeană nu are
aceeaşi influenţă ca asupra omului de rând: elitele politice se bucură deja de
bunăstare.

Europa, un concept vag

La nivelul cetăţeanului mediu, „Europa” reprezintă în general un concept

extrem de schematic şi de vag, dublat însă de câteva oportunităţi concrete precum
acelea de a munci şi de a studia în condiţii mai bune decât în Republica Moldova.
Pentru acei cetăţeni care nu călătoresc în Uniunea Europeană şi care sunt supuşi
sistematic unui singur flux informaţional, lipsit de obiectivitate, „Europa” este
identificată chiar cu o ameninţare la adresa valorilor tradiţionale şi a securităţii lor
economice, fiind locul unde proliferează decadenţa, homosexualitatea şi
capitalismul sălbatic, cu orientări neo-imperiale. Din păcate, pentru prea puţini
cetăţeni ai Republicii Moldova ideea europeană este asociată cu principalele ei
beneficii, superioare bunăstării economice: respectarea drepturilor omului şi a
libertăţilor civice. A aştepta însă de la politicienii moldoveni campanii de
informare prin care Uniunea Europeană să fie prezentată de o manieră obiectivă
cetăţenilor de rând este o dovadă de naivitate. În general în lume elitele politice
sunt interesate mai degrabă de mobilizarea eficientă a electoratului în preajma
alegerilor, decât de o educare pe termen lung a acestuia. Cu atât mai mult este
vizibilă această tendinţă în Republica Moldova, unde un electorat activ şi pregătit
din punct de vedere politic şi ideologic este receptat ca o ameninţare la adresa
poziţiilor privilegiate ocupate de elite. Misiunea de informare a cetăţenilor de rând
din Republica Moldova cade astfel în seama societăţii civile.

În ultimii ani, Republica Moldova a mers în galop spre un regim oligarhic

care acum a atins apogeul. Timp de doar câţiva ani, guvernarea RM a bătut toate
„recordurile” şi a adus ţara către o oligarhie cum nu s-a mai văzut, prin capturarea
instituţiilor statului şi subjugarea justiţiei, corupţia înflorind de la o zi la alta.
Astfel, fenomenul „oligarhie”, despre care anterior se ştia mai mult de prin cărţile
de istorie, a ajuns acum să fie sinonim cu Republica Moldova. Toată diplomaţia,
răbdarea şi toleranţa de care a dat dovadă Uniunea Europeană în ultimii ani faţă de
RM, încercând să crească din aceasta vestita „poveste de succes”, s-a terminat. UE
nu mai poate doar să-şi manifeste îngrijorarea, cum a făcut-o, practic, de la
instaurarea noii guvernări aşa-zise proeuropene, şi a trecut la fapte – de la
revizuirea politicii de vecinătate şi până la suspendarea finanţării.

8
 Concluzie
Elita politică din țara noastră se află pe marginea prăpastiei,care din clipă în
clipă riscă să se risipe, aceasta doar dacă societatea civilă va continua să își
înfăptuiască în continuare obiectivele propuse încă din vara anului 2015. Consider
că Republica Moldova nu mai are viitor în condițiile existente la ziua de astăzi
deoarece slăbiciunea instituţiilor statului şi elasticitatea sau inexistenţa statului de
drept duc încă odată la ideea că asa numita „elită” a societății nu mai este în stare
să facă o schimbare radicală avînd în prim plan interesele personale.
Asa dar reeșind din cele expuse mai sus as vrea să expun următoarele:
succesul ţine de elita politică, de responsabilitatea acesteia în a-şi face datoria de a
servi poporul ţării sale. La noi funcţionarul nu se gândeşte să slujească statul şi
poporul țării, dar fără această mentalitate de a servi cetăţenii, omul nu este bun de
nimic. El îşi va urmări propriile interese, dar nu cele ale binelui comun.
Consider că acum e timpul să fie creată o noua elită politică în Republica Moldova,
în care să se regăsească tinerii lideri, cu capacitate de conducere care să aibă în
prim plan interesele societății și nu proprii, să contribuie la dezvoltarea acestui stat
prin metode preluate din alte țări care au trecut deasemenea prin momente cruciale
asemănătoare celor cu care ne confruntăm noi la ziua de astăzi. Doresc ca țara
noastră să se debaraseze de aceast ,,virus” cu care ne confruntăm de ani de zile,
evident că acest pas îl vom realiza doar cu ajutorul întregii societăți, asfel încît
condițiile de trai să fie mai bune, să fie respectate drepturile și libertățile
fundamentale ale omului, iar termenul de corupție să rămînă un vis și nu realitate.

9
 Bibliografie:

1. Grigore Pîrțac, Ludmila Oleinic, Politologie, Chișinău 2010.

2. Dicționarul explicativ al limbii române.
3. Marin Voiculescu, Tratat de Politologie, editura universală.
4. David Wimer, Analiza politicilor publice concept si practică editia
a III-a
5. „Studiul elitelor publice”
6. Gabriel A Almond, Politica comparată astăzi, Institutul European
7. Igor Munteanu, Partide politice din Republica Moldova: legi
practice și reforme.
8. POLITOLOGIE. - Chişinău: USM, 2007.

10
 Cuprins

 Introducere

 Perioada de tranziție a elitei politice de la URSS la crearea statului

independent Republica Moldova

 Ce semnifică termenul de elită politică ?,

există el oare în Republica Moldova?

 Ce este oare mai bun, mai demn de a fi ales ?.

 Este oare politicianul în Republica Moldova,

distins,deosebit de mase ?

 Elita politică de la Chişinău, reținere sau progres faţă de europenizarea

Republicii Moldova

o Ce nu înţelege elita moldovenească despre ideea de Europă şi ce nu

reuşeste societatea să asimileze din această idee?

o Europa, un concept vag

 Concluzie

11