Sunteți pe pagina 1din 9

BANU LENUTA

STIINTE POLITICE,ANUL II
DOCTRINA LIBERALA
REFERAT

1. Introducere
Liberalismul nseamn mai mult dect o actiune politic, el este apartenenta la un
sistem de valori si, poate, la o spiritualitate; el nu umple o filosofie de viat, dar o poate
fundamenta. Doctrina liberal contine numai liniile directoare ale acestuia, si ele destul
de disputate, dat fiind caracterul foarte generos al ideilor liberale. Doctrina este lipsit de
trire si, implicit, de erorile de perceptie, fiind seac precum orice principii distilate pn
la generalitate, precum orice filosofie, n sensul lui Cioran. Plin de viat, liberalismul nu
este o religie politic, doctrina liberal respingnd prin sine transformarea sa n dogm
sau fetis, ns nu exclude un sentiment de religiozitate, nscut n lupta cu
conservatorismul de orice culoare a celor ce servesc drept portdrapel ideilor liberale si,
pentru a gsi resursele morale, mping aceste idei spre dimensiunea transcendental a
mintii umane.
Culegnd conceptiile ce se circumscriu sferei tratate ale tuturor celor ce se numesc
liberali si intersectndu-le am obtine foarte putin: idea suprematiei omului. Non multa,
sed multum - aceast idee nseamn enorm de multe: suprematia omului asupra naturii
nerationale, suprematia fiecruia asupra vointei gregare a celorlalti, adic a individului
asupra obligatiilor fat de comunitate, nseamn respectul unei demnitti fundamentale ce
defineste fiinta uman, nseamn refuzul ngenuncherii n fata unei puteri oarecare,
putnd nsemna si biblicul "dup chipul si asemnarea Sa" - ntr-un cuvnt: libertate.
De ce o idee att de general uman sa fie proprie liberalismului? Dac liberalismul
ar fi un steag pe el ar sta scris "libertate". Libertatea i este baza. Dar libertatea n sine nu
spune totul: necultivat si neaprat libertatea poate fi usor ucis si numai cu mari
sacrificii renviat, totusi "cultivarea" si "aprarea" acesteia nseamn o limitare a

liberttii. Solutia minimizrii pierderii de libertate implicate este ca individul sa se apere


singur, prin sine sau n asociere cu altii, individul si societatea ntretinnd servicii publice
sau private dedicate acestui scop.
n numele liberttii, n chiar inima regimurilor totalitare comuniste,fasciste, militare,
personale, religioase sau de orice alt tip, indivizii s-au nchis, pentru a-si proteja o brum
de libertate, cte unul sau cte un grup, n turnurile lor de fildes, aprndu-se de mizeria
propagandei totalitare si cutnd sa perceap imaginile societtilor liberale, n tot sau
doar sub aspect spiritual, militnd uneori, n pofida aparatelor represive, pentru
respectarea drepturilor fundamentale ale omului, pentru libertatea de constiint, de
informare si de exprimare, idei care implica economia liber si democratia liberala.
2. Orientari liberale
Deoarece democratia liberal s-a impus lumii civilizate a acestui sfrsit de mileniu
ca unicul sistem politic ce poate satisface aspiratiile politice ale cettenilor, este normal
ca orientrile liberale sa cuprind un larg spectru politic, att nuntrul liberalismului ct
si n afara sa.
nuntrul su se pot distinge liberalismul clasic, liberalismul modern si
neoliberalismul; toate trei dispersate pe un vast cmp de orientri, de la dreapta la stnga.
n afara lui nsusi, liberalismul a gravat puternic celelalte orientri politice democratice, o
parte a principiilor sale impunndu-se diferentiat unor doctrine substantial diferite, care
pornesc de la cu totul alte idei dect drepturile naturale si suprematia individului,
impunndu-se deci doctrinelor conservatoare, socialist nationalist si ecologist.
2.1 Liberalismul clasic
Este curentul care s-a impus pe buzele majorittii oamenilor politici din trile
civilizate, dac nu n modul lor de actiune. Liberalismul clasic este bazat pe respectul
demnittii umane fundamentale, reprezentat de drepturile naturale ale individului, caracterizate ca inviolabile si inalienabile. Un accent deosebit l pune acest curent pe drepturile
politice si pe proprietatea privat, ale cror rezultate directe sunt democratia liberal
respectiv piata liber. Liberalismul clasic considera statul un inamic al individualittii si
al liberei initiative, att datorita exprimrii sale birocratice si egalizatoare, ct si datorita
nglobrii silite a individului n aceasta organizatie. Desi statul este privit ca unic pres-

tator legitim al unor servicii, cum ar fi justitia, si rolul sau de arbitraj este consacrat de
aceasta orientare, ea evidentiaz rolul sau de frn a dezvoltrii economice prin politici
nesntoase sau, pur si simplu, prin inertie.
2.2 Liberalismul modern (contemporan)
Destul de diferit de neoliberalism, este continuatorul liberalismului clasic, n sensul
prelurii fundamentelor filozofice, actiunilor politice consacrate si a mecanismelor
intrinseci de evolutie, caracteristic fiindu-i faptul c este o doctrin n continu
transformare, rmnnd ns aceeasi, dup butada folosita de Bernoulli tatl. Deosebirea
fat de liberalismul clasic, care este o doctrin bine cristalizat, const tocmai n aceast
schimbare: nu putem vorbi despre liberalismul modern dect ca despre un curent n
evolutie, dar cruia i putem descrie continutul la orice moment dat din trecut sau din
prezent, putndu-i cel mult prevedea viitorul si actiona n sensul modelrii acestui viitor.
La sfrsit de mileniu, care este n plan politic sfrsitul epocii dispretului pentru om, orict
de rafinat ar fi fost exprimat acest dispret, doctrina liberal moderna afirma, hotrt,
aspecte pentru care clasicii liberalismului socoteau, la vremea lor, c nu a sosit momentul
punerii lor pe tapet. Natural, orict am fi de liberali, trebuie sa recunoastem faptul ca
umanitatea are o oarecare inertie de care suntem siliti sa tinem cont n prefigurarea
viitorului: liberalismul caut sa sfrme lanturile ratiunii umane, ns un atac violent ar
implica o respingere net. Lozinca ce ar trebui s exprime n doua cuvinte sufletul
liberalismului nu poate fi alta dect "viitorul acum"!
2.3 Neoliberalismul
Este o oarecare alterare a liberalismului clasic, prin concesii fcute n privinta
drepturilor economice si sociale, mai exact a nfptuirii de ctre stat a echilibrului social,
concesie fcut ideii keynesiene de a nu astepta pn cnd piata libera va rezolva si
tensiunile sociale, pe lng aceasta cuprinznd, probabil, si unele concesii fcute
nationalismului. Deosebirea fat de liberalismul modern este renuntarea la piata libera ca
ideal, admitnd o economie mixt si programe sociale egalizatoare economic, ceea ce
reduce din motivatiile de a munci ale ntreprinztorilor si ale specialistilor cu nalt
calificare, afectnd astfel dezvoltarea economic, neoliberalismul insistnd si asupra
rolului statului n economie. Asupra neoliberalismului se mai fac simtite si influente de
sorginte conservatoare, ce se manifesta printr-un respect nejustificat fat de institutii

traditionale ale statului, aflate azi n declin, si implicarea prea adnc n problematica
national. Neoliberalismul interpreteaz eronat notiunea de progres social din contextul
liberalismului clasic, n sens de progres social-democrat , si nu acorda importanta liberal
cuvenita individualittii.
3. Ideologie
Liberalismul ca ideologie este definit prin urmatoarele seturi de idei:
Individualismul: conceptia conform careia indivizii si nu grupurile constituie adevarata
esenta a societatii. Individul si nu masele fac istoria. Principiul responsabilitatii
individuale proclama individul ca singur raspunzator pentru actiunile sale proprii, n timp
ce libertatea individuala este definita ca fiind dreptul de a actiona fara nici o constrngere
impusa din exterior cu conditia sa nu afecteze drepturile si libertatile legitime ale
celorlalti indivizi.
Contractualismul: conceptia conform careia societatea si are originea ntr-un contract
voluntar al unor indivizi liberi, care de comun acord au renuntat la starea naturala si au
creat societatea si statul.
Proprietatea privata: aceasta reprezinta baza materiala a libertatii de orice fel.
Proprietatea este dreptul individului de a dispune de rezultatele activitatilor sale, de
bunurile care-i apartin. Proprietatea include dreptul la viata si cel de a dispune de propriul
corp. Dreptul individului la securitate si rezistenta la opresiune deriva din acestea.
Statul de drept: este statul n care toti indivizii, inclusiv cei care detin puterea politica,
se supun acelorasi legi. Egalitatea n fata legii deriva din principiul responsabilitatii
individuale: fiecare individ raspunde pentru propriile fapte indiferent de avere,
nationalitate, profesie sau alte caracteristici individuale sau sociale
Limitarea puterii politice: conceptia conform careia atributiile statului sunt cele de a
apara indivizii si proprietatea privata, si de a asigura cadrul legal general de functionare a
societatii.
Separatia puterilor: conceptia conform careia, pentru a putea controla puterea, aceasta
trebuie mpartita n mai multe ramuri independente, care se controleaza reciproc.
Democratia reprezentativa: alegerea libera de catre popor a unor reprezentanti,
periodic, opusa democratiei directe- n care totti cetateanii participa la luarea deciziilor.

Laicismul: conceptia conform careia sfera spirituala si cea laica a societatii trebuie sa
fie distincte, adica statul trebuie separat net de Biserica.
Autonomismul moral: conceptia conform careia este dreptul fiecarui individ sa-si
stabileasca propriul sistem de valori, iar statul nu are dreptul de a face obiect al coercitiei
codurilor morale sau religioase.
Libera initiativa a individului: pentru liberali, libertatea economica nsoteste totdeauna
libertatea politica, n cadrul unei econimii de piata (tip de economie bazat pe minima
interventie a statului).
Cteva elemente ale politicii neoliberale ar fi:
Individualismul normativ: o sursa pentru deciziile politico-economice, este preferinta
individuala a subiectilor economici. Sunt criticate programele economice
guvernamentale, atunci cnd acestea deriva din principiile generale, si nu din evaluarea
concreta a negvoilor agentilor economici (respingerea politicii de agenda). Acest
principiu se aseamana cu principiul suveranitatii populare din cadrul teoriei politice
liberale.
Proprietatea privata/Privatizarea: n conceptia neoliberala statul nu are datoria de a fi
ntreprinzator activ. Se cere, de aceea, privatizarea ntreprinderilor de stat respectiv
datoria statului de a se implica, n special n monopolurile de stat din domeniul
infrastructurii (cum ar fi telecomunicatiile, transportul, energia sau nvatamntul.Banca
Mondiala are ca strategie supraordonata asa-numitul Private Sector Development,
comparat si cu conceptul Public Private Partnership. Statul trebuie sa se ngrijeasca de
pietele functionale printr-o politica concurentiala si sa previna formarea pietelor de
monopol si a disfunctionalitatilor pietei. Se aplica astfel teoria ca bunastarea economica
ar creste, cu ct creste proprietatea din domeniul public.
Politica stabilizatoare: politica masei monetare trebuie sa garanteze preturi stabile,
printr-o moneda stabila (stabilitate macroeconomica) si printr-un buget echilibrat. Dintr-o
politica monetara, a dobnzii si bugetara restrictiva rezulta o extindere a administratiei, o
creare a unor unitati partial autonome si o degajare a diferitelor teme publice n sensul
unui management suplu.

Piata ca instrument de conducere: n convingerea neoliberala trebuie ca piata, deci


cererea si oferta sa hotarasca asupra tipului, pretului si cantitatii realizarilor materiale si
asupra serviciilor, deoarece astfel ar avea loc o alocare optima a resurselor.
Concurenta: statul se ngrijeste de pietele functionale si intervine n cazul pietelor
evident imperfecte, de exemplu prin taxe si impozite n cazul efectelor externe si prin
legile cartelului. Spre deosebire de neoclasicism, concurenta s-a extins asupra institutiilor,
cu parerea ca cei mai adaptabili supravietuiesc pe piata.
Dereglementarea: neoliberalii sunt pentru dereglementarea si liberalizarea economiei n sensul unei reduceri a legilor si regulamentelor, atta timp ct acestea sunt considerare
birocratice si nu sunt neaparat necesare, deoarece prin aceasta actiunile economice
individuale ar fi mpiedicate.
Comertul mondial: neoliberalii sunt de acord cu globalizarea n sensul unei stimulari a
comertului liber ntre state, fie prin organizatii globale cum ar fi WTO si ntelegerile
acesteia cu GATT, fie prin zone de comert liber si mai multe zone economice speciale
sau desfiintarea granitelor statelor nationale. Conform evaluarii neoliberalismului,
comertul liber ar conduce la stimulatea bunastarii mondiale. Limitarea comertului prin
taxe vamale si obstacole comerciale ne-tarifare si o stimulare a anumitor scopuri
economice de catre stat prin subventii, conduce, dupa parerea neoliberalilor la inegalitate
si saracie n lume. Astfel, tarilor n curs de dezvoltare, de exemplu, le este greu sa tina
piept concurentei cu tarile agricole europene care sunt puternic subventionate.
Neoliberalii le reproseaza statelor industrializate faptul ca doresc libertate comerciala
doar pentru tarile n curs de dezvoltate, nsa nu vor sa o introduca n propriile tari.
Politica taxelor: de regula se cere ca procentele taxelor sa fie reduse, de exemplu sub
forma tarifelor proportionale sau a tarifelor n trepte si un sistem de taxe simplu n locul
unui sistem de dispozitii variate. Taxele indirecte sunt preferate celor directe. Taxele pe
avere sunt respinse, fiind considerate taxe duble, dar si taxele de bagatela n cazul carora
ncasarile nu sunt mai mari dect cheltuielile necesare pentru colectarea acestora. n
general este favorizata scaderea taxelor platite de firme, mai ales ca prin aceasta s-ar
produce o crestere a ncasarilor din taxe.
Sistemul social: si n domeniul sistemelor sociale, neoliberalii sunt pentru solutii
organizate privat n locul sistemelor de stat considerate a fi birocratice. Prin aceasta

trebuie realizata o administrare eficienta a mijloacelor cetatenilor. Sistemele de asigurare


sociala vor fi reconstruite: statul de realocare va fi demontat, iar sistemele economiei de
piata vor fi construite. Performantele statului se vor concentra apoi eficient asupra celor
care au ntr-adevr nevoie de ajutor social, deci asupra acelora care nu sunt n stare sa-si
asigure traiul zilnic. (Eugen Strautiu)
4.Doctrina liberala si democratia politica
Axata si centrata pe individ conceput ca proprietar si intreprinzator, pe om ca fiinta
rationala, purtatoare si promotoare a propriilor sale aspiratii si interese, doctrina politica
liberala a acordat o deosebita importanta problemei democratiei.
Liberalismul a dat o noua viziune, conceptie asupra locului si rolului individului in
societate, relatiei si a raportului sau cu politica, cu puterea. De aici, s-a nascut teza
fundamentala a liberalismului "individul ca scop, politica ca mijloc". O asemenea teza
voia sa exprime, pe de o parte, rolul rezervat politicii in societate, iar, pe de alta parte, sa
marcheze ruptura radicala fata de conceptia feudala privind statutul individului in
societate. Noul raport, pe care liberalismul il concepea, asigura relatia individului cu
politica inteleasa ca putere si regim, reflecta, de fapt, esenta democratismului politic
liberal in ceea ce priveste guvernarea.
Nu individul trebuie sa se afle in slujba politicului, a puterii,ci invers, puterea trebuie
sa fie un mijloc, un instrument care sa-l slujeasca, sa-l serveasca pe cetatean, sa-i creeze
acel cadru social, economic, politic si juridic care sa-i permita realizarea propriilor sale
scopuri si interese.
Democratismul politic liberal pune in locul autoritatii traditionale si a privilegiilor
feudale, individul cu interesele si aspiratiile sale, insotit de un larg sistem de drepturi si
libertati cetatenesti, civile si politice.
Principalul teoretician si fondator al democratismului politic liberal din perioada
moderna franceza este Benjamin Constant (1767-1830). Intregul democratism politic
liberal promovat de B. Constant are ca fundament Constitutia, ea este actul juridic
suprem al oricarei societati, fundamenteaza, reglementeaza si orienteaza intreaga viata
politica, a relatiilor dintre stat si indivizi.

Principala preocupare a lui B. Constant a fost analiza libertatii individului, in stransa


corelatie cu Constitutia: "nici o libertate fara Constitutie si nici o Constitutie fara
libertate", sustinea B. Constant. Dupa parerea sa, afirmarea si extinderea libertatii in
societatea moderna este conditionata de limitarea puterii etatice, fapt ce s-ar putea realiza
prin opinia publica si accentuarea separarii puterilor in stat. In societatea moderna,
libertatea individului este personala, civila si cetateneasca si consta in independenta
acestuia fata de stat, fata de autoritate, afirma B. Constant.
B. Constant a fost un adept al democratismului atenian, el sustine ca in societatea
moderna drepturile si libertatile politice trebuie sa apartina cetateanului proprietar. Bazat
pe ideea proprietatii, votul trebuie sa fie cenzitor, iar Parlamentul sa fie reprezentantul
cetatenilor proprietari. Insasi participarea la viata politica a cetatenilor este conditionata
de proprietate. In societate, dupa B. Constant in functie de proprietate se creaza doua
categorii de cetateni: cei ce detin proprietate si care pot participa la viata politica, iar sfera
drepturilor si libertatilor este larga, consistenta; cei ce nu detin proprietate si in consecinta
nu pot participa la activitatea politica si implicit aria libertatilor si drepturilor este
restransa. Aceasta situatie este normala si justificata intrucat proprietatea este cea care
asigura cetateanului posibilitatea instructiei cunoasterii si de aici, competenta necesara
participarii lor la viata social-politica.
Un loc si rol aparte a avut in cadrul democratismului politic liberal puterea etatica.
Din dorinta de nu impieta sau ingreuna initiativa cetatenilor, de a-i asigura posibilitatea
de actiune si miscare, democratismul liberal a conferit puterii etatice un rol-status
minimal in relatiile sale cu societatea civila si politica, cu subiectii sociali. Acest rol a
constat in a asigura acel cadru social, economic, juridic si politic necesar desfasurarii
activitatii societale, fara a-l stanjeni pe individ.
Forma de guvernamant sustinuta si promovata de liberalism a constituit si ea o nota
distincta a democratismului politic liberal. Adversar al absolutismului si despotismului,
paradigma liberala s-a pronuntat pentru monarhie constitutionala sau republica
constitutionala, spre aceasta din urma inclina cea mai mare parte a burgheziei, intrucat ea
era mult mai in masura sa asigure libertatea servindu-se de Constitutie si se apropia mult
mai mult de conceptiile privind democratismul politic.

5.Concluzii
Liberalismul s-a impus in politica actuala unui larg spectru de conceptii,atat datorita
eficientei principiilor sale in plan democratic,cat si datorita balantei autoreglate ce a
impus-o in planurile economic si social,balanta ale carei stimulente definesc o scara de
valori ce maximizeaza initiativa si creativitatea individului.
Gndirea liberala a fost asociata cu numeroase partide politice, ncepnd cu primele
decenii ale secolului al XIX-lea. De-a lungul acelui secol, precum si n primele decenii
ale secolului XX partidele liberale au avut deseori un puternic suport popular, formnd
guverne majoritare. n Romnia, PNL s-a consolidat spre sfrsitul secolului al XIX-lea,
cnd a lansat formula "prin noi nsine". Dupa al doilea razboi mondial, atunci cnd ajung
la guvernare n diferite tari, partidele liberale se afla, de regula, n formule de coalitie.
Exceptii remarcabile: Japonia, precum si SUA (Partidul Democrat are, n esenta, o
orientare liberala, mai apropiata de varianta liberalismului social). n ciuda
performantelor electorale relativ modeste, multe partide liberale si-au dovedit capacitatea
de a influenta politicile publice.
Bibliografie:
-Terence Ball,Richard Dagger,Ideologii politice si idealul democratic,Iasi,Polirom,2000
-Eugen Strautiu,Ideologii si partide politice,curs universitar
-Paul Iliescu,Liberalismul intre succese si iluzii,Bucuresti,Ed. All,1998