BANU LENUTA

STIINTE POLITICE, ANUL II

Puterea in relatiile internationale

1.Introducere
Puterea se afla n epicentrul sistemului international. Concepte precum puteri
regionale, mari puteri, superputeri sau hiperputeri fac parte din limbajul de zi cu zi.
Comportamentul fiecarui stat ct si dinamica sistemului international si au izvorul n
structura si distributia puterii mondiale. Puterea reprezinta o realitate multidimensionala,
ntruct se manifesta att ca obiectiv ct si ca instrument al statelor.
De ce statele concureaza pentru putere si lupta pentru hegemonie? Raspunsul la
ntrebarea formulata mai sus decurge din cinci caracteristici ale sistemului international
de state. Nici una dintre aceste cinci caracteristici, luata separat, nu conduce la concluzia
ca statele trebuie sa fie n competitie, dar, mpreuna, ele descriu o lume n care statele, n
special marile puteri, sunt ncurajate sa-si maximizeze puterea n raport cu alte state.
Prima trasatura este ca sistemul international este anarhic, alcatuit din state
independente, fara vreo autoritate deasupra lor.A doua este ca statele, n special marile
puteri, detin o anumita capacitate militara, care le face reciproc periculoase, pericol care
este potentat de cea de-a treia caracteristica: statele nu pot fi niciodata sigure de intentiile
celorlalte state. A patra trasatura a sistemului international este ca, pentru state,
securitatea, adica supravietuirea, este obiectivul fundamental, chiar daca la o prima
vedere au obiective precum prosperitatea, pacea sociala s.a. n fine, cea de-a cincia
caracteristica este ca statele sunt actori rationali, care sunt constiente de mediul lor si
gndesc strategic despre cum sa supravietuiasca n acest mediu. ntr-un sistem descris de
aceste cinci caracteristici, statele au de ales ntre trei modele de comportament:1) teama,
2) "self help" sau auto-ajutorare si 3) maximizarea puterii. Daca statele mici sunt
condamnate sa aleaga unul dintre primele doua modele de comportament, pentru marile
puteri, singura alegere rationala este sa valorifice orice oportunitate de a-si spori puterea,
ncercnd sa ajunga la situatia ideala: dobndirea hegemoniei.

2.Definirea puterii
In literatura de specialitate exista o mare varietate de definire a conceptului de
putere.La modul general,putem afirma ca puterea este o relatie asimetrica intre
indivizi,grupuri de indivizi,state,exercitarea ei fiind conditionata de o distributie inegala a
resurselor.Puterea este capacitatea de a schimba probabilitatea rezultatelor.Puterea
inseamna participarea la decizii majore in privinta recompenselor sau sanctiunilor (de
exemplu Moscova s-a aratat dispusa sa reduca in proportit de 65% datoria pe care
Bagdadul o are fata de ea,cu conditia participarii ei la procesul de reconstructie
economica a Irakului).Puterea este potenta de a face sa se intample lucruri care altfel nu
ar fi avut loc (cel de-al doile razboi din Golf l-a determinat pe colonelul Muammer
Ghadafi sa anunte ca renunta la armele de distrugere in masa,dupa negocieri secrete cu
americanii si cu britanicii,mai mult,liderul libian a indemnat conducerile iraniana si nord
coreana sa-i urmeze exemplul).
3.Viziunea sociologica
Sistemul International este o comunitate a statelor, asemanatoare n esenta unei
comunitati umane oarecare, cu deosebirea ca partile componente nu sunt indivizi, ci statenatiune. De aceea, multi cercetatori care s-au aplecat asupra conceptului de putere n
afacerile internationale s-au raportat ntr-un fel sau altul la diversele definitii ale puterii
din sociologie.
Una dintre abordarile cele mai complete ale conceptului de putere, este cea a
politologului american Rudolph Rummel. Rummel investigheaza trei aspecte ale puterii
exercitate: motivatiile, mecanismele si formele exercitarii puterii .
n opinia sa, motivatiile care fac posibila exercitarea puterii sunt interesele pozitive,
interesele negative si efectele constrngerii, iar mecanismele prin care se exercita puterea
sunt amenintarea, promisiunea, persuasiunea, legitimitatea, admiratia sau dragostea,
detinerea controlului asupra situatiei si oportunitatilor.
n opinia lui Rummel, formele prin care se exercita puterea sunt (cu exemple din
sfera relatiilor internationale):

- Puterea neutra: capacitatea unui individ/entitati de a produce efecte neintentionat, prin

simplul fapt al existentei sau activitatii sale (ex. ziua nationala a unui stat determina
actiuni de felicitare din partea autoritatilor altor state)
-

Puterea n sine: capacitatea de a produce intentionat efecte n mediul n

care functioneaza/exista un individ/entitate (ex. capacitatea Ucrainei de a executa

lucrarile de amenajare a canalului Bstroe)
- Puterea fizica: capacitatea existenta de a afecta intentionat integritatea unui
individ/entitati (ex. existenta de baze militare americane n Asia de Nord Est). n sfera
relatiilor internationale, puterea fizica este totuna cu puterea militara.
- Forta: capacitatea utilizata de a afecta intentionat integritatea sau interesele unei
entitati, mpotriva vointei acesteia (ex. atacul de la Pearl Harbour). n sfera relatiilor
internationale forta provine din exercitarea puterii militare, dar si a puterii economice (ex.
embargoul impus Cubei castriste de catre SUA este o manifestare de forta).
- Puterea indirecta: capacitatea de a produce efecte prin intermediul altcuiva (ex.
capacitatea de a implica armata si serviciile secrete pakistaneze n lupta mpotriva
talibanilor refugiati din Afganistan)
- Puterea coercitiva: capacitatea de a folosi amenintarea pentru a determina pe cineva sa
aleaga cel mai mic dintre doua rele (ex. criza rachetelor din Cuba: "va retrageti rachetele
nucleare sau vom ataca").
- Puterea de negociere: capacitatea de a folosi promisiuni pentru a determina pe cineva
sa aleaga una dintre doua solutii/comportamente la fel de acceptabile (capacitatea
Bruxelles-ului de a impune statelor candidate unele conditionari nu tocmai convenabile n
schimbul accederii n Uniunea Europeana)
- Puterea intelectuala: capacitatea de a convinge pe cineva sa creada n ceva sau sa faca
ceva anume (ex. capacitatea de a convinge fostele state comuniste din centru si estul
Europei sa mbratiseze statul de drept si economia de piata)
- Puterea autoritara: capacitatea de a apela la legitimitate pentru a convinge pe cineva sa
faca ceva anume (rezolutia Parlamentului European care cere Italiei sa se conformeze
reglementarilor comunitare n materie de drepturi ale omului n cazul amprentarilor
copiilor romi)

- Puterea bazata pe altruism: capacitatea de a face apel la admiratie sau dragoste pentru
a convinge pe cineva sa faca ceva anume (ex. activarea Articolului 5 al Tratatului NATO
ca urmare a solidarizarii statelor membre cu americanii dupa atentatele din Septembrie
2001)
- Puterea de manipulare: capacitatea de a controla situatia si oportunitatile cuiva pentru
a-l determina sa faca sau sa nu faca ceva anume (sprijinul politic selectiv si santajul
economic practicat Rusia fata de Republicii Moldova pentru a reduce sprijinul populatiei
pentru ideea unirii cu Romnia).
4. Caracteristicile puterii n relatiile internationale
Puterea n afacerile internationale, are unele caracteristici care o diferentiaza de
alte forme de putere care se manifesta n domeniul politic si social. ntre acestea se afla
caracterul dual, caracterul altruist, cel relational si cel contextual.
4.1 Caracterul dual al puterii
n relatiile internationale, puterea are un caracter dual: reprezinta un mijloc n
vederea atingerii unui scop si, totodata, un scop n sine. Puterea ca scop n sine nseamna
detinerea ct mai multor resurse militare, economice, tehnologice, diplomatice etc., adica
un potential de putere ct mai mare. Puterea ca mijloc de atingere a unui scop, reprezinta
utilizarea efectiva a acestor resurse, acestui potential pentru obtinerea rezultatului dorit.
De aici rezulta ca, n relatiile internationale, puterea are cel putin doua aspecte:
potentialul de putere al unui stat si manifestarea de putere a statului respectiv.
Puterea potentiala, orict de mare ar fi ea, nu conteaza n sistem dect daca produce
efecte.
4.2.

Caracterul altruist al puterii n relatiile internationale

Sistemul international de state este anarhic, dar nu haotic, irational, iar structura

mondiala de putere nu este amorfa, neutra. Dimpotriva, este o structura ierarhizata,

hegemonica, cu un centru dezvoltat la nivelul caruia se concentreaza decizia si care are
relatii asimetrice cu restul sistemului. Istoria arata ca sistemul relatiilor internationale a

functionat ntotdeauna ca o structura hegemonica de putere, sau a tins catre o situatie de

hegemonie. Cele mai stabile perioade din istoria moderna a relatiilor internationale au
fost acelea n care hegemonia nu era pusa n discutie. A fost cazul Concertului de putere
European din secolul al XIX-lea cu preeminenta quasi-hegemonica a Marii Britanii. A
fost cazul Razboiului Rece, cu structura sa hegemonica bipolara. Este cazul acestor ani de
nceput de secol, cu hiperputerea americana. Dimpotriva, cele mai instabile si sngeroase
perioade au fost cele n care hegemonia a putut fi pusa n discutie, spre exemplu, de
Franta Napoleoniana, de Germania Wilhelmiana, Japonia Imperiala sau de Germania
nazista.
Istoria ultimelor doua secole demonstreaza ca puterea, att n manifestarile sale
pozitive - conservarea stabilitatii si securitatii sistemului international, adncirea
institutionalizarii, largirea domeniului reglementarii internationale etc., ct si negative
-coercitia, amenintarea cu razboiul, santajul s.a., reprezinta un ingredient permanent al
relatiilor internationale.
4.3. Caracterul relational al puterii
Precum n orice comunitate si n sistemul international de state, puterea este un
ingredient al relatiilor dintre partile componente ale sistemului, adica dintre state. Puterea
unui stat este relevanta numai daca ea si gaseste utilitatea n relatiile cu celelalte state. n
general, manifestarile de putere nu sunt bidirectionale, ci produc efecte dinspre cel
puternic spre cel slab. Un actor puternic poate forta sau influenta un actor mai putin
puternic sa-si schimbe politica. si acest actor mai putin puternic poate, la rndul sau, sa
forteze un actor slab sa-si schimbe obiectivele. Indirect, actorul puternic si poate impune
vointa asupra politicii actorului slab. Invers nsa, statul slab nu este capabil sa determine
schimbarea obiectivelor statului mai putin puternic si nici acesta din urma nu are
instrumentele care sa i permita sa schimbe politica statului puternic.
4.4. Caracterul contextual
Pe lnga caracterul relational, puterea are si un pronuntat caracter contextual, ntruct
se manifesta diferit n contexte diferite. Puterea ca manifestare este orice, numai o
constanta universala nu! Cineva, individ sau stat, care se dovedeste puternic ntr-o
situatie, poate fi lipsit de putere n alta. Aspectul relational simplu al puterii este

complicat la infinit de caracterul contextual al manifestarii puterii. Contextul n care este

utilizata puterea poate face ca un parametru al puterii sa aiba o mai mare relevanta dect
altul, sau sa nu aiba nici o relevanta. Detinerea unei puteri militare sau economice
superioare este adeseori insuficienta. Istoria nu este ntotdeauna de partea marilor divizii
sau a buzunarelor adnci.
Acelasi aspect contextual face sa nu existe o relatie de proportionalitate ntre puterea
potentiala si puterea manifestata ca efecte. Puterea potentiala a unui stat, orict de mare ar
fi ea, se poate dovedi incapabila sa obtina rezultatul dorit.
Caracterul contextual al puterii este influentat de procesul intern, propriu fiecarui stat
la un moment dat, de a transforma puterea potentiala n putere manifesta. Unui actor
international, nu i este suficient sa detina resursele de putere potentiala. Pentru a obtine
efecte ale puterii, actorul respectiv trebuie sa parcurga un proces de transformare n
putere efectiva a potentialului reprezentat de resursele sale
5. Capacitatea de rennoire a puterii n sistemul international
Istoria este o nesfrsita nsiruire de cresteri si descresteri ale puterii unui stat n
sistemul international. Imperii, mari puteri, superputeri au aparut pe scena mondiala, s-au
manifestat ct s-au manifestat, dupa care au decazut. n majoritatea cazurilor au disparut
dintr-o cauza sau dintr-o combinatie de cauze: pierderea unor razboaie de anvergura
(Rusia a pierdut Razboiul Rece, Germania si Japonia au pierdut al doilea Razboi
Mondial), fenomenul de over-strech (cazul Imperiului Roman), macinarea interna (cazul
Imperiului arist si al Imperiului Habsburgic), incapacitatea de a face fata competitiei
tehnologice cu alte puteri emergente (cazul Chinei n competitia cu puterile europene sau
cazul Imperiului Incas, zdrobit de o mna de spanioli dotati cu pusti). De aceea
chestiunea rennoirii puterii este vitala pentru supravietuirea actorilor internationali. Aici
nu este vorba de refacerea puterii unui actor, asa cum sunt cazurile Rusiei, Chinei,
Germaniei sau Japoniei. Cu rare exceptii - Uniunea Sovietica nascuta pe ruinele
Imperiului arist; posibil si China, n urmatoarele decenii - reconsolidarea puterii unui
actor s-a facut pe un palier inferior pozitiei detinute anterior.
Capacitatea de rennoire a puterii se refera la abilitatile unui actor international de asi conserva pozitia de putere n timp, traversnd perioadele de criza, adaptndu-se noilor

tendinte din sistem, extragnd mai multa putere din resursele hard pe care le are la
dispozitie.
Bibliografie:

Keneth Waltz- Teoria politicii internationale

John Mearsheimer-Tragedia politicii de forta