Informaţii generale despre Sistemul electoral din republica Moldova.

În toamna anului 1997, Parlamentul de legistratură a XIII-a a adoptat Codul Electoral. Era o necesitate
indispensabilă ăentru un stat în care la fiecare 1,5-2 ani sunt organizate alegeri locale, parlamentare sau
prezidenţiale. Până la adoptarea acestei legi s-a activat în baza unor regulamente provizorii.
În baza Codului Electoral, care funcţionează permanent în fiecare campanie electorală, Comisia
Electorală Centrală, de comun acord cu reprezentanţii mass-media elaborează un regulament, o concepţie
a reflectării electoralei în presa scrisă şi cea electronică. Mijloacele de informare în masă reflectă
campania electorală în conformitate cu acest regulament.
Prin campanie electorală înţelegem perioada de activitate care se desfăşoară cu scopul de a-I determina
pe alegători să-şi exprime voturile pentru alegerea unui sau altui concurrent electoral şi care începe, pentru
fiecare concurrent, la data înregistrării acestuia de către Comisia Electorală Centrală sau de către consiliul
electoral de circumscripţie şi se încheie în ziua votării.
Specialiştii de la Chişinău apreciază că ar fi necesară elaborarea unei concepţii globale care să
reglementeze reflectarea tuturor tipurilor de alegeri în mijloacele de informare. Or, Republica Moldova
este un spaţiu aparte unde situaţia social-politică se schimbă în asemenea ritmuri, încât nu rezistă
legislaţia, cu atât mai mult prevederile conceptuale.
Comisia Electorală Centrală, în baza Constituţiei Republicii Moldova şi a actelor normative privind
activitatea mijloacelor de informare în masă, a elaborat pentru alegerile parlamentare din martie 1998 mai
multe documente, în care şi Regulamantul comisiei Electorale Centrale privind reflectarea campaniei
electorale pentru alegerea Parlamentului Republicii Moldova în mijloacele de informare în masă.
Documentul dat a purtat un caracter interpretativ, dar nu a avut forţă juridică.
De remarcat, că reprezentanţii mass-media au aceleaşi drepturi ca şi observatorii acreditaţi.
Practica aplicării legislaţiei mass-media în republica noastră este abia la început şi se constitue
cărămidă cu cărămidă. Pentru consolidarea acestei practici este important să ase acumuleze precedente,
care vor asigura proceduri adecvate de reglementare. Din experienţa mondială este bine cunoscut faptul că
legile noi capătă putere juridică deplină numai după ce trece cel puţin 7 ani de la adoptarea lor. Întrucât
Republica Moldova n-a parcurs întregul drum, trebuie să mai aşteptăm.
Fiecare jurnalist trebuie să se pătrundă de responsabilitate. El trebuie să contribuie cu propriile fapte şi
vorbe la procesul de perfecţionare a cadrului în care activează presa.
Este necesar ca toate legile să fie suplinite prin regulamente, hotărîri şi concepţii speciale. Conţinutul
lor trebuie să excludă eventuale divergenţe sau contradicţii.
Un rol aparte în procesul de perfecţionare a cadrului legislativ trebuie să-l aibă experţii independenţi,
străini sau locali, care ar ajusta actele legislative şi normative interne la standardele internaţionale. Seturile
lor de recomandări nu trebuie depuse în sertare sau poliţe, ci transmise în redacţii pentru a fi studiate şi
respectate. Facultăţile de specialitate trebuie să includă în planul de studii cursuri speciale la tema
legislaţiei mass-media.
Presa noastră, consideră unii jurnalişti, este vulnerabilă prin faptul că legislaţia nu face distincţie între
persoanele publice şi private, acordîndu-le acelaşi grad de protecţie împotriva declaraţiilor false şi
calomnioase. Însă, nu trebuie uitat faptul, că presa este obligată să trateze în mod egalpersoanele fizice şi
cele juridice, persoanele private şi cele publice. Lucrătorii mass-media nu trebuie să insulte nici o
categorie socială, nici o persoană, indiferent de statutul social al acesteea.
Demnitarii şi funcţionarii de stat nu sunt puşi în faţa legii să răspundă pentru faptele frauduloase pe
care le săvârşesc. Presa este cea care trebuie să dea seamă în faţa judecăţii pentru faptele lor.
Puterea, subjugată încă de reflexele autoritare, continuă să menţină mass-media în funcţia de
„organizator colectiv”. Deşi, prin legeeste interzisă cenzura, presa nu şi-a căpătat pe deplin libertatea.
Îndeosebi presa de partid, care este “liberă” doar în limitele platformei partidului pe care-l reprezintă.
Presa, prin simpatiile sale faţă de un partid politic sau o formaţiune politică, singură îşi sapă groapa,
deviind spre dreapta sau spre stînga şi subjugindu-şi libertatea prin slugarnicia unui partid sau altul.
Persoanele oficiale sunt prea “supărăcioase” cînd presa dezvălue amănunte ale vieşii private, uneori
acţionîndu-le în judecată. Persoanele publice trebuie să accepte din start pătrunderea în viaţa lor privată,
ca o condiţie a celebrităţii lor.
Este necesară perfectarea cadrului legal al activităţii mass-media în scrutine. Totodată, concurenţii
electorali trebuie să fie obligaţi să respecte legile unei prese libere ţi democratice, excluzînd din mesajele
lor afirmaţiile discreditoare şi denigratoare la adresa oponenţilor.

1
 La noi nu este respectat dreptul ziaristului de a-şi proteja sursele de informaţie, cu toate că acesta este
singurul drept solicitat de ziarişti pentru ei înşişi.
Deşi legislaţia prevede facilităţi suplimentare pentru ziarişti-la transport, loc de trai şi ocrotirea
sănătăţii- acestea nu se respectă cu desăvîrşire. Dar face oare de prevăzut asemenea facilităţi anume pentru
lucrătorii mass-media? Poate că jurnaliştii ar trebui remuneraţi mai bine, astfel încît să dispară necesitatea
utilizării înlesnirilor date în activitatea lor profesională.
Totodată, în mediile jurnalisticese constată o necunoaştere generală a standardelor internaţionale, dar
şi a legilor interne ale statului. Se pare că unii ziarişti refuză să studieze legile, de parcă ignorarea lor i-ar
scuti de pedeapsă în caz de încălcări.
Deşi, potrivit prevederilor constituţionale, actele internaţionale la care republica Moldova este parte au
prioritate în raport cu legile interne, acest principiu nu este respectat pe deplin. Prin lege, instanţele de
judecată sunt obligate să aplice documentele internaţionale ratificate de stat. legislaţia internă în locurile
unde este imperfectă, trebuie modificată. La noi, din păcate, după adoptarea legilor este greu să obţii o
modificare la textul iniţial al legii.
Susţinerea şi promovarea unui Program de stat de dezvoltare şi consolidare economică a presei,
crearea unor condiţii reale de proliferare a sectorului mass-media independente, susţinerea economică şi
garantarea mecanismelor de funcţionare a instituţiilor mass-media publice sunt doar cîteva repere, c ear
conduce la fortificarea principalului instrument al unei societăţi democratice, care este presa liberă.
În Republica Moldovadreptul cetăţenilor de a allege se materializează sub două forme:
1. Alegerea membrilor organului legislative supreme (Parlamentului), a primarilor şi consiliilor locale.
2. Referendum (local sau republican).
Deputaţii în Parlamentul Republicii Moldova sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat pentru un mandate de 4 ani. Alegerile Parlamentului se efectuează într-o singură circumscripţie
electorală naţională, în care se aleg 101 deputaţi, dintre candidaţii incluşi în listele de partid şi candidaţii
independenţi.
Până la 19.10.2000, Codul Electoral prevedea alegerea Preşedintelui republicii Moldova prin vot
direct, de către toţi cetăţenii cu drept de vot ai Republicii Moldova.

Drepturile presei în perioada campaniei electorale.

Sarcinile jurnalistului pe perioada reflectării campaniei electorale pot fi divizate în două
compartimente:
1. Sarcini ce vizează monitorizarea alegerilor;
2. Sarcini ce vizează reflectarea alegerilor.
Acestor două compartimente de sarcini le revin respective două compartimente de drepturi.
Drepturile presei ce vizează monitorizarea alegerilor:
conformCodului Electoral(art. 64, al 2) reprezentanţii mijloacelor de informare în masă se bucură de
aceleaşi drepturi ca şi observatorii acreditaţi.
Conformcodului Electoral (art.63, al.5), observatorii acreditaţi au următoarele drepturi:
1. Să asiste la operaţiile electorale, inclusive în ziua alegerilor, fără a intervene în procesul electoral sau
alte opetaţii electorale realizate de consiliile şi birourile electorale;
2. Să informeze preşedintele consiliului sau boroului electoral despre neregulile observate;
3. Să ceară copii de pe actele electorale, care se fac pe cont propriu.

Drepturile presei ce vizează reflectarea alegerilor:

Mijlocul de informare în masă are următoarele drepturi principale legate de procesul de reflectare a
alegerilor:
I. Dreptul de a răspîndi materiale ce reprezintă agitaţie electorală (art.47, al.1, codul electoral);
Conform codului electoral(art.47, al 1), cetăţenilor R.M., partidelor şi altor oraganizaţii social-politice,
blocurilor electorale, candidaţilor şi persoanelor de încredere ale candidaţilor li se oferă dreptul de a
faceagitaţie în favoarea sau în defavoarea candidaţilor prin intermediul mijloacelor de informare în masă
sau altor forme de comunicare ce exclude încălcarea ordinii publice şi normelor etice.
Legislaţia R.M. nu obligă decît instituţiile publice ale audiovizualului să răspândeacă materiale ce
reprezintă agitaţie electorală, adică materiale ce au scopul de a-I determina pe alegători să voteze pentru
unii sau pentru alţi concurenţi electorali(art.2, Codul Electoral).

2
 Ţine de competenţa organului de informare în masă privat sau a publicaţiei publice de a decide dacă va
raspândi sau nu materiale ce reprezintă agitaţie electorală. Instituţiile private ale audiovizualului care nu
doresc să se implice sub nici o formă în campania electorală, îşi fac publice intenţia nu mai tîrziu de 5 zile
din data publicării respectivului regulament, informând în scris Comisia Electorală Centrală şi Consiliul
Coordonator al Audiovizualului.
În cazul în care organul de informare în masă decide că va raspîndi materiale ce reprezntă agitaşie
electorală, el urmează să se conformeze cerinţelor stabilite de lege privind răspîndirea agitaţiei electorale.
Acestea ţin de forma, conţinutul, timpul apariţiei şi durata materialului publicitar.
Cerinţe generale faţă de agitaţia electorală:
-Legislaţia electorală obligă mijloacele de informare în masă să permită concurenţilor electorali
participarea în egală măsură în campania electorală.
-Materialele electorale publicate de către concurenţii electorali nu pot fi însoţitede comentarii.
-În ziua alegerilor şi în cea precedentă ei nu se admitenici un fel de agitaţie electorală(art.47, al.14,
Codul electoral,p.20, Regulament).
- la nivel naţional, nu există acte normative care ar reglementa cerinţele faţă de plasarea publicităţii
electorale pe internet.
Particularităţile agitaţiei electorale în presa scrisă.
-Codul electoral prevede ca fiecare material publicitar scris să includă denumirea concurentului
electoral, data tipăririi, tirajul materialului şi denumirea tipografiei care l-a tipărit(art.47, al.5).
-Se cere ca fiecare material al concurenţilor electorali publicat în presa scrisă să fie plasat la o rubrică
specială cu denumirea “Electorala 2009”, iar materialul publicitarurmează să fie însoţit de nota “achitat
din fondul electoral” al concurentului respective. Spaţiile în ziare se pun la dispoziţia concurenţilor
electorali, în baza cererii depuse(p.12, Regulament).
-Legea nu interzice presei scrise să acorde gratuit spaţiu pentru publicitate electorală. Legea nu
stabileşte nici nivelul maxim al preţului care poate fi cerut pentru publicitatea electorală. Legislaţia
electorală nu instituie nici limite în ceea ce priveşte volumulagitaţiei electorale admise în ziare sau în
materialele agenţiilor de presă.
-publicaţia periodică sau agenţia de presă nu va putea refuza cererea unui concurrent de a publica
replica sa la un material apărut în publicaţia periodică sau agenţia de presă respectivă în cazul în care
concurentul electoral va fi gata să achite costul spaţiului ocupat de replică. Replica urmează a fi publicată
în condiţiile (aceeaşi pagină, rubrică, ediţie, caractere) în care a apărut articolul de-a generat replica, de
îndată ce este posibil, darn u mai tîrziu de sfîrşitul campaniei electorale.
Particularităţileagitaţiei electorale la instituţiile audiovizualului:
-legislaţia electorală cere ca emisiunile cu character electoral să fie evidenţiate prin mijloace acustice
ţi/sau vizuale pentru identificarea şi separarea lor de alte emisiuni. La instituţiile publice şi private ale
audiovizualului agitaţia electoralăva fi plasată pe durata timpului de antenă rezervat Campaniei electorale,
în orele de maximă audienţă.
Instituţiile private ale audiovizualului sunt în drept să acorde timp de antenă contra plată tuturor
concurenţilor electorali, după cum urmează:
a) pentru fiecare partid, organizaţie social-politică şi bloc electoral înregistrat în calitate de concurrent
electoral-nu mai mult de 120 de minute şi 120 de minute la un post de radio;
b) pentru fiecare candidat independent-nu mai mult de 30 de minute la un post de televiziune şi 30 de
minute la un post de radio(p.28, Regulament).
Timpul de antenă pentru publicitate electorală contra plată nu va depăşi 2 minute pe zi pentru un
concurrent electoral la fiecare instituţie a audiovizualului. Durata spotului publicitar contra plată va fi de
cel puţin 30 de secunde.
-publicitatea electorală nu poate fi inclusă în buletinele de ştiri sau alte programe informative, în
emisiunile pentru copii sau cele educaţionale, în emisiunile religioase, culturale, sportive etc.
II. Dreptul de a realiza dezbateri electorale;
Instituţiile private ale audiovizualului pot organiza,în condiţii echitabile pentru toţi concurenţii
electorali, dezbateri în cadrul meselor rotunde, cu invitarea reprezentanţilor tuturor concurenţilor
electorali. Luările de cuvânt ale participanţilor la emisiune se cronometrează; totodată tuturor
concurenţilor electorali li se oferă timp egal. Orarul punerii pe post a emisiunilor respective, aprobat de
Comisia Electorală Centrală, va fi adus la cunoştinţa concurenţilor electorali cu 7 zile calendaristice
înainte de punerea pe post a fiecărei emisiuni(art. 47,al.3, Codul Electoral).

3
 Instituţiile audiovizualului pot oferi pentru dezbateri electorale nu mai mult de 120 de minute pe
săptămînă pentru una sau mai multe emisiuni, cu excepţia zilei de duminică. Acest timp poate fi utilizat
pentru una sau mai multe emisiuni (p.30, regulament).
Refuzul de a participa ori absenţa unuia sau a câtorva concurenţi electorali la dezbateri se dau
publicităţii în emisiunea de dezbateri şi nu constituie temei pentru anularea sau suspendarea emisiunii. În
cazul neparticipării unui sau a câtorva concurenţi electorali, timpul rezervat lor este omis din volumul total
al emisiei şi nu se recuperează(p.33, regulament).
În emisinunile de dezbateri electorale nu se admite difuzarea materialelor publicitare în general şi a
celor cu caracter electoral în special(p.36, Regulament).
III. Dreptul de a difuza rezultatele chestionarelor sociologice;
Nu există o obligaţie prevăzută de lege pentru instituţiile audiovizualului de a difuza rezultatele
chestionarelor sociologice, însă la difuzarea acestora instituţia audiovizualuluiurmează să respecte
anumite reguli.
În campania electorală, instituţiile audiovizualului sunt în drept să difuzeze rezultatele sondajelor de
opinie, cu excepţia perioadei de 10 zile calendaristice care precede data alegerilor şi în însăşi ziua
alegerilor(p.11, Concepţie). Chestionarele sociologice pot fi difuzate şi până la începerea campaniei
electorale.
În ziua alegerilor, până la ora 21.00, se interzice difuzarea rezultatelor chestionării alegătorilor privind
votarea “pro” sau “contra” sau nevotarea concurenţilor electorali(p.11, Concepţie).Eceastă normă nu
interzice chestionarea alegătorilor care şi-au realizat dreptul de vot.
IV. Dreptul pentru a stabili preţul pentru publicitatea electorală;
Legislaţia electorală din Republica Moldova lasă la discreţia instituţiilor audiovizualului stabilirea
mărimii taxei pentru timpul de antenă acordat pentru publicitatea electorală. Plata pentru timpul de antenă
acordat concurenţilor electorali nu poate totuşi depăşi plata încasată în mod obişnuit pentru publicitatea
comercială(art.47, al.6, Codul electoral; p.10, Regulament). Timpul de antenă este pentru fiecare
concurrent electoral acelaşi. Instituţia electorală nu poate institui preţuri diferenţiate la timpul de antenă
pentru diferiţi concurenţi electorali.
Nu se admite acordarea timpului de antenă decât după achitarea preţului integral pentru timpul de
antenă(p-18, Regulament).
V. Dreptul de a produce spoturi publicitare pentru candidaţii electorali;
Spoturile radiofonice sau televizate gratuite se realizează cu forţele proprii ale concurenţilor electorali
sau poate fi realizate cu concursul postului de radio sau de televiziune.