Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2.Subiectul:Fucțiile politologiei:
Pentru realizarea rolului său în societate puterea politică îndeplineşte mai multe
funcţii.Acestea au un rol și mod de manifestare diferit.
Prin urmare prin funcţia decizională este definită pr i n c i p a l a a c t i v i t a t e a u n e i
a u t o r i t ă ţ i p o l i t i ce ,c a r e c o n s t ă î n l u a r e a d e d e c i z i i . A c e s t e a s e t r a d u c
î n mo d o f i c i a l p r i n l e g i , d e c r e t e s a u r e g l e me n t ă r i . E l a b o r â n d ş i aplicând
asemenea hotărâri puterea politică îşi manifestă capacitatea de a arbitra între interese
antagoniste şi de a coordona multiplele dimensiuni ale vieţii în societate.
Funcția organizatorică constă în capacitatea puterii de a stabili formele
organizatorice cele mai adecvate şi de a mobiliza grupurile sociale pentru a
acţiona în conformitate cu programul adoptat.
Prin funcţia ideologică se efectuează propagarea valorilor programatice în
scopul atragerii de noi adepţi.
Funcţia coercitivă ,constă în aplicarea diferitor mijloace de constrângere pentru a
determina pe cetăţeni să acţioneze în conformitate cu deciziile adoptate.
Funcţia de control se urmăreşte modul în care linia stabilită este respectată şi a măsurilor
cese impun, conform legii.
Și funcţia de pregătire a specialiştilor este atribuită pentru organizarea
vieţii sociale în conformitate cuvoinţa puterii politice.
Prin intermediul acestor funcții are loc manifestarea puterii politice,care deși
diferă,scopul este același de a se afirma în societate.
3.Evoluați legitimarea puterii politice,raportînd-o la situația politică din R.Moldova.
Legitimarea puterii politice în Republica Moldova nu este nici pe departe una ideeală,nu
din considerentul că nu este corect elaborată,ci din motivul că societatea nu ține cont de
respectarea strictă a ei și uneori își exprimă neglijența de a contibui la vre-o
schimbare.Cu toții cunoaștem cum ar trebui să fie de fapt elaborată și respectată și ce
urmărește de fapt puterea politică. momentul actual puterea politică în R.M puterea
politica este axată pe :1. Caracterul integrator ce consta in capacitatea pe care puterea
politica o are de a-si subordona celalalte forme ale puterii, de a se manifesta prin ele, de
a le constitui drept instrumente prin care sa-si exprime propriile sale scopuri si interese.
2. Caracterul suveran. Puterea politica este singura si unica instanta suprema dintr-o
societate. In aceasta calitate ea este singura care prin institutiile sale legitime are dreptul
de a lua si aplica decizii, de a exercita controlul fara amestecul sau influenta unei alte
puteri din interior, cat mai ales din exterior. Altfel spus puterea politica este suverana,
unica, indivizibila, exclusiva si inalienabila.
3. In raport cu alte acte ale conducerii sociale, puterea politica are un caracter imperativ,
obligatoriu si ierarhic atat pentru societate in ansamblul ei cat si pentru celalalte forme
particulare ale puterii sociale. Tocmai aceste calitati-imperativitatea si obligativitatea ii
asigura impunerea, randamentul si eficienta, elemente necesare oricarui act de
conducere a societatii. Puterea politica se prezinta sub forma unor centre si nuclee ale
puterii.
4. Puterea politica in exercitarea atributiilor sale are un caracter relational si
asimetric.Infaptuirea puterii este o relatie sociala care impune cu necesitate cel putin doi
parteneri: conducatorii sau conducerea si condusii si supunerea, adica aceia asupra
carora sa se impuna, sa se realizeze in interiorul ei. Relatia conducere-supunere, care
formeaza cele doua loturi ale puterii, se realizeaza: "intre cei care exercita puterea si
ceilalti membri ai grupului se stabileste o relatie specifica; ea consta in comunicarea si
executarea hotararilor… a comunica o hotarare pentru executare inseamna a conduce. A
raspunde acestei comunicari, efectuand actiunile curente prin hotarare, inseamna a te
supune"
6.Subiectul:Puterea ca fenomen
Privita prin prisma rolului pe care il detine in ansamblu vietii sociale,puterea constituie
un atribut social in afara caruia nu poate existaactivitate umana ordonata.Puterea eate
un fenomen social fundamental,care organizeaza sireglementeaza viata
sociala,fixand scopul activitatilor umane ,mijloacele pentru realizarea lor ,strategia
dupa care se actioneaza in acest sens.Trebuie mentionat ca puterea este in principal
un fenomen politic,fiindcea mai importanta componenta a institutiilor politice,fiind
folosita pentrumentinerea si consolidarea unei anumite ordinii sociale,pentru
aigurareafunctionarii unor institutii sociale
Puterea în R.M In raport cu celelalte forme ale puterii sociale, puterea politica are
urmatoarele trasaturi:
1. Caracterul integrator ce consta in capacitatea pe care puterea politica o are de a-si
subordona celalalte forme ale puterii, de a se manifesta prin ele, de a le constitui drept
instrumente prin care sa-si exprime propriile sale scopuri si interese.
2. Caracterul suveran. Puterea politica este singura si unica instanta suprema dintr-o
societate. Altfel spus puterea politica este suverana, unica, indivizibila, exclusiva si
inalienabila.
3. In raport cu alte acte ale conducerii sociale, puterea politica are un caracter imperativ,
obligatoriu si ierarhic atat pentru societate in ansamblul ei cat si pentru celalalte forme
particulare ale puterii sociale. .
4. In societatile democratice, puterea politica se intemeiaza pe lege, pe drept. Ea
exprima si promoveaza vointa, aspiratiile interesele majoritatii cetatenilor. In societatile
totalitariste, fundamentarea pe lege este doar teoretica, in realitate ea este o incalcare a
legii sub toate formele si aspectele ei.
Între legitimitate politică şi autoritate politică există o srânsă legătură: cu cât o putere
politică este mai legitimă, cu atât autoritatea sa politică este mai mare. Legitimitatea
reflectă modul în care o societate defineşte legalitatea unei guvernări şi dreptul sau
autoritatea acesteia de a conduce. Legitimitatea transformă puterea în autoritate.
Legitimitatea politica constituie un principiu conform caruia un sistem de guvernare, o
putere politica se exercita pe baza unui drept conferit de guvernati, de cetateni, pe baza
unor intelegeri legiferate. Prin aceasta cetatenii recunosc dreptul de guvernare al puterii
politice.Legitimitatea unui regim nu poate fi recunoscuta odata pentru totdeauna, ea
trebuie supusa mereu unei revizuiri deoarece trebuie sa existe mereu o concordanta intre
valorile proclamate initial si realizarile sale ulterioare.Iar autoritatea politica este
modalitatea concreta de manifestare a puterii politice, capacitatea acesteia de a-si
impune vointa in societate. Este caacitatea de a obţine ascultarea în absenţa
constrângerii.Autoritatea este o putere bazată pe prestigiu, pe respect. Autoritatea
presupune existenţa legitimităţii. Autoritatea implică dreptul de a comanda, dar rămâne
dependentă de recunoaşterea sa.
Autoritatea este o relație care poate fi analizată cel puțin din două perspective:
Forta puterii politice este cu atât mai mare cu cât autoritatea politica se realizeaza
mai ales prin convingere, prin adeziunea membrilor societatii la activitatea puterii
politice. Cea mai simpla definitie a autoritatii ar putea fi: capacitatea puterii de a obtine
ascultare fara constrângere. Stabilitatea societatii este legata în mod direct de forta puterii
ca autoritate politica. Altfel spus,autoritatea politica este ipostaza puterii când se bazeaza
pe forta argumentelor si nu pe argumentul fortei.Autoritatea politica, fiind un drept
recunoscut al puterii, este expresia unor relatii sociale si se distinge de celelalte forme de
autoritate prin:
28 cauzele aparitiei;
29 functia speciala;
8.Subiectul:Partidele politice
- În multe ţări, partidele politice s-au născut din cerinţa realizării unor sarcini şi
obiective ale luptei de eliberare naţională, de constituire sau desăvârşire a statului
naţional. În aceste situaţii, partidele politice au fost singurele care au avut identitate
proprie, cu o unitate de scopuri, interese şi idei, toate grupate pe un fundament politico-
ideologic acceptat şi însuşit de membrii săi.
Partidul Politic serveste interesele unor clase, grupuri sociale, comunitati umane.
Aceasta inseamnaca el serveste intereselor unor anumite categorii sociale, dar aceste
interse sunt aceleasi cu aleintregii comunitati. Tocmai aceasta este problema
fundamentala, faptul ca partidul exprima vointapolitica a cetatenilor. Clasa, grupul
social sunt acelea din care este alcatuit partidul. Este normal caacest grup sa urmareasca
anumite interese si obiective, dar aceste obiective vor fi unele generalevalabile pentru
intreaga populatie.Obiectivele partidelor politice sunt acelea de a dobandi si de a
mentine puterea politica. Definireapartidului nu poate fi conceput fara nominalizarea
scopului acestuia. Din cele mai vechi timpuripartidele au urmarit castigarea puterii
politice pentru a putea astfel conduce, influenta, pentru a-siputea impune propriul
program, propria viziune despre conducerea societatii (materializata in legivotate in
Parlament, in cazul in care partidul reprezenta majoritatea parlamantara). Doar
simpladobandire a puterii nu este suficienta fara o anumita continuitate (este nevoie de
timp pentru a-tiputea impune propriile convingeri). Totusi acest lucru nu trebuie
sa devina permanent pentru a nucadea in extrema partidului unic, nemaifiind asigurata
alternanta la guvernare, periclitandu-se insusiconceptul de democratie reprezentativa.Alt
scop al partidului politic este acela al organizarii si conducerii societatii. Dupa obtinerea
voturilorelectoratului, devenind partid de guvernamant va dispune de parghii
eficiente prin care va putea sa-si institutionalizeze platforma, politica lui devenind
politica de stat, astfel va impune ca vointaobligatorie societatii legile votate (in
conformitate cu Consitutia actuala, evident).
Un partid politic este o uniune de grupuri mici dispersate pe întreg teritoriul unei
ţări (asociaţii locale, organizaţii teritoriale, comitete locale, etc.)
Aceste organizaţii sunt legate între ele prin instituţii centrale sau regionale cu rol
coordonator.
Partidele nu îşi conduc campaniile electorale mereu ... în virtutea respectării conceptului
de "cetăţean responsabil". Ele sunt permanent supuse tentaţiei de a se adapta
necesităţilor. Deseori, acestea preferă să "boteze" informaţiile livrate cetăţenilor cu
promisiuni populare, renunţând să "umple paharul" cetăţenilor cu "un vin de calitate".În
schimb, partidele se adresează de multe ori laturii emoţionale. Prin comercializarea
campaniei electorale - precum şi prin unele slogane parţial neserioase şi simplificări
grobiene - există, pe de o parte, pericolul unei depolitizări generale, iar pe de altă parte,
campaniile negative conduse de partidele democratice desfiinţează principiul atât de
necesar al toleranţei. Chiar dacă încercarea partidelor de a se "vinde" cât mai bine este
de înţeles, ele nu ar trebui să uite nici pe perioada alegerilor ideea de fair-play. Ceea ce
nu înseamnă în nici un caz să se teamă de confruntări. Alternanţa partidelor la guvernare
este legitimă şi chiar necesară (...). Ea nu trebuie să însemne însă neapărat şi un "schimb
de putere". A accepta acest lucru, indiferent de partidul pentru care am votat, face parte
din regulile de joc indispensabile ale democraţiei.
Totalitarismul este un regim politic în care puterea aparţine în mod total unei persoane
sau unui grup de persoane. Spre deosebire de sistemul politic de tip monarhie absolută
sau dictatură, în regimurile totalitare distanţa între stat şi societate este practic anulată,
în sensul că puterea întrupată de stat, prin partidul unic, pătrunde până şi în viaţa
particulară a fiecărui cetaţean. Ideologia totalitaristă este opusă conceptului de societate
deschisă.
10.Subiectul:Sistemele de partide
Gradul sporit de participare a unui segment al populatiei (in principal persoane cu un nivel
de educatie peste medie) s-a regasit inca de la inceputul anilor saptezeci in cresterea
numarului de initiative civile la nivel local si regional (de exemplu impotriva construirii
de centrale atomice), care aveau si continua sa aiba ca scop evitarea situatiilor conflictuale
si a planificarilor defectuoase. Cu ajutorul opiniei publice urmau a fi astfel influentate
deciziile luate de partide si de parlamente. Initiativele civile stimuleaza, pe de o parte,
cresterea angajamentului politic, avand asadar un aport considerabil la inlaturarea apatiei
care caracterizeaza unii cetateni. Ele sunt expresia unei constiinte cetatenesti sporite, care
nu se lasa transformata intr-un obiect din mana statului sau a administratiei. Pe de alta
parte, majoritatea initiativelor civile au cate o singura sfera de preocupare - iar acest lucru
este cat se poate de firesc, dat fiind faptul ca acestea nu au primit un mandat din partea
populatiei, asa cum se intampla in cazul partidelor. Ele urmaresc niste obiective relativ
delimitate in spatiu si timp. Rolul initiativelor civile intr-o democratie, relatiile acestora
cu partidele sunt diferite. Ele pot juca un rol strict neutru, de colaborare cu toate partidele,
ele se pot sprijini pe sustinerea unui singur partid, unele dintre ele respingand chiar si
ideea de sistem de partide in general
Pana acum ne-am intrebat care sunt elementele definitorii pentru un partid ce
tipuri de partide distingem si care sunt functiile indeplinite de partide in cadrul
sistemului politic. Am presupus astfel ca exista mai multe partide, un sistem de partide.
Pentru ca doar astfel definitiile, tipologiile si functiile descrise au un sens. Doar in
societatile pluraliste, libere si democratice pot exista partide ca cele pe care le-am
descris. 'Partidele de stat' din dictaturi sau partidele marxist-leniniste, partidele unice,
din statele socialiste sunt construite pe un cu totul alt model, acestea netrebuind sa faca
fata concurentei nici unui alt partid. Are sens sa vorbim despre partide doar daca acestea
functioneaza in cadrul unui sistem de partide concurente. Atunci cand un partid
monopolizeaza procesul de formare a vointei politice sau cand nu exista decat un singur
partid, concurenta nu poate exista. Conceptul de sistem monopartidist este in fond o
contradictie in termeni. In genere, stiinta deosebeste intre sistemul bipartidist si cel
multipartitidist. Sistemul bipartidist nu presupune insa existenta doar a doua partide;
prin acest concept intelegem ca in sistemul politic al unui stat alte partide nu joaca nici
un rol: nici la guvernare si nici in opozitie. Faptul ca intr-un stat se cristalizeaza un sistem
bipartidist sau multipartidist depinde de traditie, de aspecte socio-culturale,
institutionale, socio-economice si confesionale. Sistemele bipartidiste sunt considerate
a fi 'sisteme concurentiale', iar cele multipartidiste, 'sisteme consensualiste'. Cea mai
raspandita clasificare a sistemelor de partide distinge: partidul unic, bipartitismul si
mutipartitismul.
Partinic-
Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespundecu spi
ritul, ideologia, programul acestui partid.
SISTEMUL BIPARTIDIST
Este sistemul in care puterea politica este disputata electoral ( democratic ) de catre
doua partide avand baze sociale si forta politica echivalente. Nu conteaza daca alaturi de
acestea, exista si alte forte politice, mai mult sau mai putin semnificative. Un asemenea
sistem a fost traditional in Romania din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pana in
1948 ( mai intai si -au disputat optiunile electoratului, Partidul Conservator si Partidul
National-Liberal, apoi, dupa iesirea de pe scena politica a Partidului Conservator, in
variantele sale organizatorice, Partidul National-Taranesc si Partidul National-Liberal ).
5.4 PLURIPARTIDISMUL
Se numeste sistem pluripartit, sistemul in care exista mai multe partide cu forta
aproximativ egala care isi disputa, in functie de optiunea electoratului, locul si rolul de
partid de guvernamant.Caracterul de pluripartit nu este deci conferit de simpla existenta
a mai multor partide. Esential este ca acestea sa fie aproximativ la fel de puternice. Alaturi
de aceste partide pot exista alte numeroase formatiuni politice mai mici reprezentate sau
nu in parlament. Practic, acestea nu au acces la exercitarea puterii deoarece nu au o baza
sociala larga.
11.Subiectul:Pluripartitismul
Se numeste sistem pluripartit, sistemul in care exista mai multe partide cu forta
aproximativ egala care isi disputa, in functie de optiunea electoratului, locul si rolul de
partid de guvernamant.Caracterul de pluripartit nu este deci conferit de simpla existenta
a mai multor partide. Esential este ca acestea sa fie aproximativ la fel de puternice. Alaturi
de aceste partide pot exista alte numeroase formatiuni politice mai mici reprezentate sau
nu in parlament. Practic, acestea nu au acces la exercitarea puterii deoarece nu au o baza
sociala larga.
Pluralismul Oamenii sunt diferiţi , au nevoi, interese , valori, opinii şi aspiraţii diferite.
Ei nu au aceeaşi identitate şi nu trăiesc aceleaşi experienţe sociale.
Pluralismul presupune :
- recunoaşterea diferenţelor socio-culturale ;
- condiţii pentru menţinerea şi afirmarea acestor diferenţe ;
- reprezentarea diferenţelor la nivelul factorilor de decizie..
De cele mai multe ori există pluralism de : – opinie ;
- valori ;
- organizaţii.
12.Subectul:Monopartitismul
Sisteme monopartidiste
Monopartidismul consta in fundamentarea activitatii si vietii politice din societate pe
existenta si functionalitatea unui singur partid politic. O asemenea situatie se intalneste
in imprejurari diferite, fiind generata de urmatorii factori cum ar fi:
-In cele mai multe cazuri existenta unui singur partid politic tine de momentul initial al
aparitiei partidismului, in special de lupta antifeudala cand fortele progresiste de esenta
burgheza s-au grupat intr-un singur partid politic, de regula liberal;
-In alte societati constituirea monopartidismului a fost legat de indeplinirea unor
obiective ale luptei nationale (obtinerea independentei, unitatea nationala, inlaturarea
subdezvoltarii, etc.). In aceste situatii, fortele progresiste pentru a avea forta, unitate
programatica coerenta s-au grupat intr-un singur partid politic.
Aceste situatii au fost momentane, de circumstanta si pentru perioada respectiva au fost
chiar necesare, ele totusi nu au constituit caracteristica determinanta a vietii politice.
Important este ca aceste stari sa nu se permanentizeze, intrucat pot conduce usor la
instaurarea unor regimuri dictatoriale;
-Monopartidismul se intalneste si in perioada de maxima criza, cand fortele reactionare
pentru a-si instaura propria putere, dictatura, apeleaza la sistemul unipartidist. Asa a fost
cazul in perioada interbelica cu regimurile fasciste din Germania si Italia.
Unipartidismul a fost de asemenea caracteristica majora, determinanta a regimurilor
comuniste din Europa rasariteana, Asia si America Latina.
Sistemul monopartidist a fost prezent si in Romania in cel putin doua momente istorice.
Primul in 1938, cand regele Carol al II-lea a interzis partidele politice, creand Frontul
Renasterii Nationale, ca partid unic si pentru o scurta perioada de timp in 1940, in
timpul asocierii la guvernare, de catre generalul Antonescu, a legionarilor.
Al doilea moment si cel mai lung si greu este cel din perioada regimului comunist 1948-
1989.
Prin esenta sa, sistemul monopartidist este fondator si generator de regimuri
nedemocratice, dictatoriale.
13.Subiectul:Cultura politică
Cultura politică are o structur ă complex ă, înglobând mai multe elemente, precum
valori,norme, simboluri, convingeri politice. Ea îndeplinește în societate mai multe
funcţii importante,existând semne specifice ale caracteristicii funcţionale ale culturii
politice în perioada de tranziţie.
Subculturile politice pot avea ca suport o clasă socială, o etnie, o grupare religioasă etc.
care, prin reacție la procesul de omologare și generalizare a valorilor politice oficiale, își
edifică propriile lor sisteme de valori care reprezintă o sublimare a nevoilor, atitudinilor
și stilului lor de viață la nivelul vieții comunitare. Subculturile politice rezumă concepția
despre lume și viață a unor colectivități închise. După cum arată V. Măgureanu, “ele nu
se opun valorilor oficiale, nu le contestă, dar instituie un fel de paralelism între valorile
grupului, practicate și recunoscute de membrii săi, și valorile oficiale, de stat, care au
relevanță pentru comunitățile respective doar în cazurile care privesc interesul general
sau național.” În orice caz, o subcultură politică are o matrice, un tipar care conferă
colectivității și organizației ei politice o identitate, o personalitate. Identitatea unei
subculturi politice se poate baza pe moștenirea sa etnică (cultura promovată de Partidul
Romilor, de U.D.M.R. etc.), pe condiția sa economică (cultura politică a aristocrației, a
săracilor din ghetou, cea promovată de partidul clasei de mijloc etc.), pe apartenența la o
provincie (cultura politică promovată de Partidul Moldovenilor, cultura politică
transilvană din secolul al XVIII-lea, a Țării Bascilor etc.) și la o istorie (invocată
frecvent în discursul liderilor mai ales).
Subcultura politică posedă o limbă distinctă, o simbolistică specifică (sigle, steaguri,
steme, ceremonii, portrete ale liderilor, culori, imnuri, uniforme, mituri, lozinci, formule
de salut, forme distincte de comunicare menite să întărească sentimentele de identitate și
să protejeze această comunicare de persoanele din afara organizației și comunității
politice respective).
3.Evidențiați rolul culturii politice în democratizarea societății
Rolul culturii politice în societate este inestimabil. Acest rol este dublu:
„comunităţii îi oferă o structură sistematică de valori, norme, idealuri şi
simboluri, care asigură funcţionalitatea şi coerenţa instituţiilor sale, în timp ce
individului îi pune la dispoziţie cîteva linii directoare pentru comportamentul
său în sfera publică şi cea politică”. Cultura politică poate să accelereze sau să
frîneze procesul democratizării societăţii. Dar şi procesul formării culturii
politice civice este, la rîndul său, influenţat de mai mulţi factori din societate.
Cultura politică influenţează mediul social în care se află şi, fireşte, ea însăşi
este afectată de acest mediu. Formarea, funcţionarea şi dezvoltarea culturii
politice depinde atît de factori politici, cît şi de unii factori extrapolitici. Între
factorii, care influenţează, într-o anumită măsură, cultura politică se pot
evidenţia: poziţia geopolitică a ţării, caracterul relaţiilor sociale, structura
socială şi politică a societăţii, specificul culturii naţionale, particularităţile
psihologiei naţionale. Un aspect important al culturii politice este stilul
corelaţiilor dintre societate şi stat, ce se exprimă atît în atitudinea cetăţeanului
faţă de stat, cît şi a statului faţă de cetăţean. Existenta si functionalitatea unei
culturi politice, constituie o conditie esentiala in fiintarea si functionalitatea
unui regim politic democratic. O adevarata si autentica cultura politica nu poate
exista si functiona decat intr-un regim fundamendat pe principii si valori
democratice. Numai intr-un asemenea regim, ea poate sa-si puna in valoare
continutul si esenta sa democratica, utilitatea si eficienta sociala. Numai o
asemenea cultura si constiinta politica este in masura sa asigure o participare
activa, in cunostinta de cauza si responsabila a cetatenilor la viata politica, in
crearea si dezvoltarea unui pluralism politic si ideologic, in aparitia si
impunerea unor noi paradigme doctrinare si programatice, in realizarea unei
confruntari de opinii, idei si conceptii. Ca forma de guvernare, regimul politic
democratic nu se poate realiza fara o solida cultura politica. Ea se implica atat in
fundamentarea si structurarea sistemului politic, cat si in functionalitatea
componentelor sale. Eficienta functionarii unui sistem politic democratic este
indisolubil legata de modul cum membrii societatii isi insusesc normele si
valorile politice, cum le transpun in practica. Gradul participarii al membrilor
societatii la viata politica, eficienta si responsabilitatea acestora este in mod
direct legata si de nivelul lor de cultura politica. In ultima instanta, cultura
politica se materializeaza in participare, in actiune si comportament politic.
15.Subiectul:Sistemul politic
Deci, făcînd o analiză a sistemului politic prezent, putem spune că există o mulţime de
carenţe la aspectul funcţional. Şi, deşi, situaţia politică din Republica Moldova se
reducea, în trecut, doar la demonstraţii, greve, instabilitate, lupte crîncene de partid,
astăzi putem vedea o schimbare la acest capitol cînd partidele cu reprezentanţă în
organele statale întreprind o acţiune de reformare şi de construire a valorilor
democratice şi a celor social-economice .
Totalitarismul este un regim politic în care puterea aparţine în mod total unei persoane
sau unui grup de persoane.
20.Subiectul:Bipartitismul
Este sistemul in care puterea politica este disputata electoral ( democratic ) de catre doua
partide avand baze sociale si forta politica echivalente. Nu conteaza daca alaturi de
acestea, exista si alte forte politice, mai mult sau mai putin semnificative. Un asemenea
sistem a fost traditional in Romania din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pana in
1948 ( mai intai si -au disputat optiunile electoratului, Partidul Conservator si Partidul
National-Liberal, apoi, dupa iesirea de pe scena politica a Partidului Conservator, in
variantele sale organizatorice, Partidul National-Taranesc si Partidul National-Liberal ).
3.Evoluați rolul bipartitismului în sistemul politic din S.U.A. sau Marea Britanie
Conceptul de bipartidism nu indică numărul total de partide dintr-o ţară sau alta, ci redă
sintetic trăsăturile principale ale sistemelor pluraliste cu două partide puternice.
Sistemul bipartidist este întîlnit în aproape toate fazele dezvoltării democratice a SUA. El
îşi are izvorul istoric în perioada luptei maselor populare, conduse de burghezie, pentru
înlăturarea absolutismului feudal, atunci cînd forţele politice progresiste se constituiau
într-un partid al afirmării noii societăţi, iar forţele conservatoare, într-unul de apărare a
stărilor de lucruri existente sau de adaptare a acestora la noile condiţii istorice.........
În Marea Britanie nu există o lege a partidelor. Partidele sunt înţelese ca o expresie a
iniţiativelor sociale, pentru care statul nu poartă nici o răspundere şi pe care nu are
datoria de a le finanţa.
Sistemul de partide
Constiinta politica poate avea conotatii multiple la fel ca si expresia "a face politica". Se
poate aprecia ca si constiinta politica este în functie de nivelul de cultura, de percepere a
evenimentelor, de actualitatea informatiei si de dorinta de participare si de implicare
constienta în mersul societatii în general.
Totusi, la nivelul discutiilor stiintifice, prin constiinta politica întelegem totalitatea ideilor
si atitudinilor în legatura cu autoritatea, disciplina, responsabilitatile guvernamentale si
alte situatii asociate comunicarii culturale.
Ca dimensiune subiectiva a politicului, constiinta politica este pâna la urma proprie
fiecarui cetatean.
Alaturi de constiinta politica putem vorbi de constiinta de clasa, o notiune care are o arie
de acoperire mai restrânsa decât prima, având un grad de specializare mai ridicat. Asadar,
constiinta de clasa exprima, în sens general, "starea de a fi constient de diviziunile sociale
din societate si de apartenenta la o clasa sociala anume"4. Aceasta a fost o notiune mult
vehiculata de promotorii si sustinatorii ideologiei comuniste, fiind asociata adeseori cu
interesele clasei muncitoare.
Există diferite definiţii ale conceptului de "societate civilă". În limbajul comun, sensul
atribuit este adesea unul reducţionist, mulţi oameni înţelegând prin "societate civilă"
organizaţiile nonguvernamentale. Şcoala londoneză de economie, Centrul pentru
Societatea Civilă, utilizează ca definiţie de lucru: "Societatea civilă se referă la un set de
instituţii, organizaţii şi conduite situate între stat, afaceri şi familie. Aceasta include
organizaţii non-profit, organizaţii filantropice, mişcări sociale şi politice, alte forme de
participare socială şi civică".
Societatea civilă descrie un întreg sistem de structuri, care permit cetăţenilor noi roluri
şi relaţii sociale, prin diferite modalităţi de participare la viaţa publică.
În cadrul societăţii civile, cetăţenii intră într-o ţesătură de raporturi sociale, participând
benevol la activitatea unei multiplicităţi de asociaţii, organizaţii, cluburi, în vederea
promovării unei diversităţi de obiective şi interese.
Majoritatea statelor din Europa de Est a înfruntat trei ipostaze ale tranziţiei: trecerea
de la dictatură la democraţie, trecerea de la economia planificată la cea de piaţă şi,
desigur, alte transformări legate de dezintegrarea URSS-ului. Acest proces complex a
fost facilitat de societăţile civile, care au jucat un rol major în ceea ce priveşte
constituirea temeliei democratice a statelor ex-sovietice.Cu toate acestea, la
momentul actual, societatea civilă parcurge o etapă destul de dificilă de consolidare în
unele din aceste ţări.Republica Moldova se caracterizează prin existenţa unei societăţi
civile cu capacităţi destul de reduse având în vedere lipsa de capacităţi instituţionale
eficiente şi de necesităţi tehnice vitale pentru activitatea acesteia.
2.Comparați structura societății civile din societatea de tranziție cu cea din țările
democratice
Societatea civilă este ansamblul formelor de organizare care asigură "o solidaritate și o
capacitate de reacție spontană a indivizilor și a grupurilor de indivizi față de deciziile
statului și, mai în general, față de tot ce se petrece în viața de zi cu zi a țării......
Societatea civilă este organizata pe principiul voluntariatului, fiind independenta de
autoritatile de stat. Unul din momentele principale cand societatea civila se implica este
cel al alegerilor electorale. Se poate afirma ca societatea civila este o sfera (un spatiu,
domeniu) a vietii sociale, reglementata de o anumita ordine legala (un set de reguli,
cutume), dar "autonoma" in raport cu statul, in care se manifesta spontan initiativa
voluntara a indivizilor si grupurilor umane, intr-o diversitate de forme de
organizare/asociere (economice, profesionale, politice, civice, culturale, educative,
religioase, informationale, etc.) cu scopul satisfacerii intereselor, aspiratiilor private si
de grup.
28.Subiectul:Elita politică
Grupurile de presiune sunt grupuri sociale cu un grad variabil de formalitate, care cautã
sã. promoveze si/sau sã apere interesele speci- fîce ale membrilor lor, prin exercitarea
unei presiuni asupra puterii politice sau asupra administratiei. Ele intrã în interactiune cu
institutiile statului si cu partidele po1itice, dar nu participã direct la cucerirea sau
exercitarea puterii, ci actioneazã asupra acesteia, o influenteazã, rãmânând însã exterioare
ei. Grupul de presiune actioneazã din interese proprii s chiar dacã se declarã nepolitic,
este angajat politic, de vreme ce "adoptã. o anume politicã pentru un anume interes sau o
anume conduitã politicã". Activitatea grupurilor de presiune este publică,dar acțiunile lor
în cele mai dese cazuri sunt sunt tenebre.Ele se străduie să-și peomoveze oamenii săi ,,de
încredere,,în diferite structuri ale puterii care ulterior vor apăra interesele acelor grupuri
de peresiune și cu ajutorul cărora pot fi influențate deciziile politice.Grupurile utilizează
diverse metode.Ele pot iniția companii de proporții pentru a convinge elita conducătoare
că cerințele lor sunt legiteme și legale utilizînd în acest scop mass-media și tot arsenalul
Public Relations.
Partidele si grupurile de presiune fac parte dintre componentele de importanta majora ale
realitatii politice. Este un adevar incontestabil ca primele o domina cu autoritate.
Fenomenul pe care il reprezinta – caci este vorba, fara indoiala, de un fenomen – nu numai
ca nu poate fi ignorat, dar trebuie luat in calcul ca unul definitoriu al societatii
contemporane. Ca si partidele, grupurile de presiune sunt puse in situatia de a face fata
acestei provocari, prin influentarea sistemului politic pentru apararea intereselor celor pe
care ii reprezinta. Grupurile de presiune au cîteva trăsături esențiale :caracterul benevol
al societății,existența unui grup organizat în baza unor interese comune,promovarea și
apărarea intereselor proprii,presiunea exercitată asupra puterii,scopul.
-Grupurile de presiune sunt grupuri sociale cu un grad variabil de formalitate, care cautã
sã.promoveze si/sau sã apere interesele speci- fîce ale membrilor lor, prin exercitarea unei
presiuni asupra puterii politice sau asupra administratiei.
-Partidul politic reprezintă o grupare de oameni constituită pe baza liberului
consimţământ, ceacţionează programatic, conştient şi organizat pentru a servi intereselor
unor clase, grupuri sociale, comunităţiumane, pentru dobândirea şi menţinerea puterii
politice, în vederea organizării şi conducerii societăţii, conform cu idealurile proclamate
în platforma program.Un partid politic este o organizaţie care încearcă sa obţină putere
politică în cadrul unuiguvern, deobicei prin participare în campanii electorale.
3.Analizați specificul grupurilor de presiune din R.Moldova