Subiect 1: Obiectul de studiu al politologiei

I. Identificaţi obiectul de studiu al politologiei.

Obiectul politologiei îl constituie sfera politică a vieţii sociale. În sens larg obiectul
politologiei îl reprezintă cercetările politicii ca un fenomen public integru, ca manifestare a
legăturilor şi relaţiilor ei interne şi externe, ca determinare a legităţilor de bază ale dezvoltării
politice. În sens îngust obiect al politologiei îl constituie legităţiile de formare şi dezvoltare a
puterii politice, formele şi metodele funcţionării ei într-o societate de stat organizată.
Politologia este ştiinţa despre structura, distribuirea şi realizarea puterii în societatea
politică, realizată prin interacţiunea instituţiilor puterii publice, a societăţii şi a indivizilor.
II. Determinaţi etapele constituirii şi evoluţiei politologiei ca ştiinţă.
1. interpretarea mitologico-religioasă, cunoştinţele despre apariţia divină a puterii şi orînduirii social-
politice;
2. mijlocul mileniului I a e.n., procesul de raţionalizare a viziunilor politice, primele cercetări
teoretice în politică (Platon, Confucius, Aristotel) + excluderea din formei etico-religioasă
(Machiavelli)
3. a doua jumătate a sec.XIX, (dezvoltarea şt. sociale, creşterea valorii ştiinţei) -> politologia se
afirmă ca disciplină ştiinţifică de sine stătătoare;
4. 1857, SUA — prima catedră de istorie şi ştiinţe politice. În 1880, prima şcoală de ştiinţe politice.
5. În aceeaşi perioadă lucrări șt. renumite (M.Weber, G.Mosca, W.Pareto, R.Michels, W.Wilson,
6. J.Breis, D.Bently, M.Ostrogorski). 1903, SUA — Asociaţia Americană de Ştiinţă Politică.
7. 1949, UNESCO a fost creată Asociaţia Internaţională de Ştiinţă Politică
III. Estimaţi rolul politologiei în Republica Moldova.
Politologia joacă un rol esențial în înțelegerea și analiza sistemului politic moldovenesc,
furnizând instrumente conceptuale și teoretice pentru a explora și explica fenomenele politice din
țară. Iată câteva aspecte relevante:
1. Analiza sistemului politic: Politologia ajută la înțelegerea structurilor, instituțiilor și proceselor
politice din Republica Moldova. Prin intermediul acestei discipline, studenții pot analiza
constituția, partidele politice, guvernarea locală și centrală, oferindu-le o imagine a modului în
care funcționează sistemul politic moldovenesc.
2. Analiza proceselor democratice: Republica Moldova a trecut printr-un proces de tranziție către
democrație după destrămarea Uniunii Sovietice. Politologia poate ajuta la evaluarea acestui
proces, evidențiind realizările și provocările democratizării, inclusiv aspecte precum alegerile,
participarea civică și drepturile fundamentale.
3. Studiul relațiilor internaționale: Moldova se află într-o poziție geografică complexă. Politologia
oferă instrumente pentru a analiza și înțelege relațiile internaționale ale Moldovei, inclusiv
perspectivele geopolitice și impactul acestora asupra politicii interne.
4. Problemele socio-economice și politice: Moldova se confruntă cu diverse probleme socio-
economice, cum ar fi corupția, migrația, instabilitatea economică și altele. Politologia poate
contribui la identificarea cauzelor acestor probleme și la elaborarea unor strategii politice pentru
abordarea lor.
5. Participarea civică și activismul: Politologia poate juca un rol important în înțelegerea
comportamentului politic al cetățenilor moldoveni, inclusiv gradul lor de participare civică și
implicare în procesele politice. Studierea acestor aspecte este crucială pentru consolidarea
democrației și îmbunătățirea reprezentării politice.
6. Dezvoltarea politologiei ca disciplină academică: În calitate de student, implicarea în studiile
politologice poate contribui la dezvoltarea și promovarea acestei discipline în Republica
Moldova. Participarea la cercetare și dezbateri academice poate aduce contribuții semnificative
la înțelegerea și îmbunătățirea realităților politice locale.
Prin urmare, politologia are un rol vital în formarea studenților și în furnizarea
instrumentelor necesare pentru a aborda și rezolva provocările politice contemporane din
Republica Moldova. Este o disciplină care poate contribui la formarea unei cetățenii informate și
active, esențială pentru dezvoltarea unei societăți democratice și progresive.
 Subiect 2: Funcţiile politologiei
I. Determinați funcţiile de bază a politologiei
1. Descrierea și analiza sistemelor politice: Politologia are rolul de a descrie și analiza structurile și
funcționarea sistemelor politice, inclusiv instituțiile guvernamentale, procesele decizionale și
relațiile de putere. Aceasta ajută la înțelegerea modului în care este organizată și gestionează
puterea într-o societate dată.
2. Explicarea proceselor politice: Politologia se ocupă de studiul proceselor politice, cum ar fi
formularea politicilor, luarea deciziilor, dezvoltarea legislației și implementarea acestora.
Aceasta oferă o perspectivă detaliată asupra modului în care sunt elaborate și puse în aplicare
deciziile care afectează societatea.
3. Studiul comportamentului politic: O altă funcție importantă a politologiei este să analizeze
comportamentul politic al indivizilor și grupurilor. Acest aspect include studierea participării la
alegeri, activismului politic, opiniilor publice și influenței mass-media asupra percepțiilor
politice.
4. Dezvoltarea teoriilor politice: Politologia contribuie la dezvoltarea și evaluarea teoriilor care
explică fenomenele politice. Teoriile politice furnizează cadre conceptuale pentru a înțelege și
interpreta evenimentele politice și procesele sociale.
5. Analiza relațiilor internaționale: Pentru studenții de științe politice, înțelegerea relațiilor
internaționale este crucială. Politologia se ocupă de analiza interacțiunilor dintre state, organizații
internaționale și actorii globali, oferind o perspectivă asupra dinamicii politice la nivel mondial.
6. Evaluarea politicilor publice: Politologia ajută la evaluarea și analiza politicilor publice, inclusiv
a impactului acestora asupra societății. Studiul politicilor publice permite înțelegerea modului în
care guvernele răspund nevoilor cetățenilor și implementează schimbări în societate.
7. Promovarea implicării civice și a responsabilității: Politologia are rolul de a promova
conștientizarea civică și responsabilitatea în rândul cetățenilor. Studenții învață să devină
cetățeni informați și să participe activ la procesele politice, contribuind astfel la consolidarea
democrației.
II. Comparaţi funcţia teoretico – prospectivă cu cea normativ – axiologică
Funcția Teoretico-Prospectivă:
 Orientare către analiză: Această funcție se concentrează pe analiza obiectivă a realităților politice,
utilizând instrumente teoretice pentru a înțelege structurile și procesele politice dintr-o perspectivă
științifică.
 Prezicerea și anticiparea: Funcția teoretico-prospectivă își propune să anticipeze evoluțiile
politice viitoare prin analiza modelelor și tendințelor existente. Aceasta oferă instrumente pentru a
face predicții și pentru a înțelege implicațiile posibile ale deciziilor politice.
 Dezvoltarea teoriilor politice: Această funcție contribuie la elaborarea și dezvoltarea teoriilor care
explică fenomenele politice. Teoriile politice oferă un cadru conceptual pentru înțelegerea și
interpretarea evenimentelor politice.
Funcția Normativ-Axiologică:
 Orientare către evaluare: Axa normativ-axiologică se concentrează pe evaluarea valorilor și
principiilor care stau la baza acțiunilor politice. Își propune să ofere un cadru normativ pentru a
judeca și evalua justiția, etica și legitimitatea politicilor și deciziilor.
 Definirea normelor și a valorilor: Această funcție contribuie la stabilirea normelor și valorilor în
politica și guvernarea unei societăți. Studiază modul în care ideile etice și principiile fundamentale
pot ghida și evalua acțiunile politice.
 Contribuția la gândirea politică normativă: Funcția normativ-axiologică contribuie la dezvoltarea
gândirii politice normative, adică la definirea standardelor etice și la propunerea de principii care
ar trebui să ghideze acțiunile politice pentru a atinge obiectivele dorite.
Prin urmare, funcția teoretico-prospectivă se axează pe înțelegerea și anticiparea
fenomenelor politice prin intermediul analizei obiective, în timp ce funcția normativ-axiologică
se preocupă de evaluarea valorilor și principiilor etice care ar trebui să stea la baza acțiunilor
 politice. Împreună, aceste funcții contribuie la o înțelegere comprehensivă a fenomenelor politice
și la dezvoltarea unui cadru conceptual și etic pentru analiza și evaluarea acestora.
III. Proiectaţi prin funcţia de pronosticare dezvoltarea procesului politic din Republica
Moldova.
1. Stabilitatea politică și guvernarea:
 Tendințe actuale: Analizând situația actuală, se observă că Republica Moldova se confruntă cu
unele provocări legate de stabilitatea politică și coeziunea guvernării.
 Proiecție: Este posibil să asistăm la eforturi de consolidare a stabilității politice prin negocieri și
alianțe între partidele politice. Totodată, pot apărea schimbări în guvernare în funcție de
evoluțiile politice și alegătorale.
2. Relațiile internaționale:
 Tendințe actuale: Republica Moldova se află într-o poziție geografică complexă, având legături
cu Uniunea Europeană și Federația Rusă. Dinamica relațiilor internaționale poate influența
orientarea politică a țării.
 Proiecție: Procesele politice ar putea fi influențate de evoluțiile la nivel global, cu posibile
ajustări ale relațiilor cu partenerii internaționali și orientări geopolitice.
3. Reformele politice și instituționale:
 Tendințe actuale: Există necesitatea unor reforme politice și instituționale pentru consolidarea
democrației și îmbunătățirea eficienței guvernării.
 Proiecție: Procesul politic ar putea include eforturi susținute pentru implementarea reformelor,
cu accent pe transparență, responsabilitate și consolidarea instituțiilor democratice.
4. Participarea civică și activismul:
 Tendințe actuale: Societatea civilă și activismul politic au jucat un rol important în Republica
Moldova, exprimând preocupări și influențând deciziile politice.
 Proiecție: Se poate prevedea o continuare a implicării civice și a activismului, cu posibile
mișcări sociale și proteste care să își facă simțită prezența în contextul deciziilor politice
majore.
5. Economia și bunăstarea socială:
 Tendințe actuale: Aspectele economice și sociale au un impact semnificativ asupra procesului
politic. Problemele legate de corupție, sărăcie și migrație pot influența atitudinea publicului față
de guvernare.
 Proiecție: Dezvoltarea procesului politic poate implica abordarea și rezolvarea acestor probleme
prin politici economice și sociale orientate către creștere și incluziune.

Subiect 3: Concepţiile principale în definirea politologiei

I. Expuneţi domeniul ştiinţei politice
Științele politice — o disciplină academică care se ocupă de studiul fenomenelor politice din
societatea umană. Domeniul său este vast și cuprinde analiza diferitelor aspecte ale politicului,
cum ar fi structurile politice, procesele decizionale, comportamentul politic al indivizilor și
grupurilor, relațiile internaționale, politica comparată, teoriile politice și multe altele. Scopul
științelor politice este de a oferi o înțelegere sistematică și critică a fenomenelor politice pentru a
contribui la dezvoltarea gândirii politice și la formularea soluțiilor pentru problemele politice
contemporane.
II. Deosebiţi concepţia „Politologia – ştiinţa despre putere” de concepţia „Politologia – ştiinţa
despre sistemul politic”.
 Politologia - știința despre putere: Această concepție se axează pe studiul puterii în cadrul
societăților. Ea explorează modul în care puterea este obținută, exercitată și contestată. Subiecte
precum autoritatea, influența, relațiile de putere dintre instituții și actori politici sunt centrale în
această abordare. Aceasta poate include analiza proceselor de luare a deciziilor și a relațiilor de
putere în diverse contexte politice.
 Politologia - știința despre sistemul politic: Această concepție se referă la studiul sistemelor
politice în ansamblul lor. Se explorează structurile, instituțiile și procesele care formează și
 guvernează o societate. Se analizează interacțiunile dintre componente precum legislația,
executivul, legislativul, justiția și societatea civilă, evidențiind cum funcționează aceste
elemente împreună.
III. Evidenţiaţi părţile negative ale concepţiei „Politologia – ştiinţa statului”.
 interpretare rigidă a politologiei ca știința exclusivă a statului poate duce la o focalizare excesivă
pe entitățile statale, ignorând sau subestimând alte actori și niveluri de guvernare, precum
societatea civilă sau organizațiile internaționale.
 Concentrarea excesivă pe stat poate subestima importanța proceselor politice la nivel local sau la
nivel global, neglijând interacțiunile complexe dintre diferite niveluri de guvernare.
 Această abordare poate să nu reflecte diversitatea formelor de guvernare și putere care pot exista
în afara cadrelor statale tradiționale, cum ar fi guvernele regionale sau comunitățile autonome.

Subiect 4: Politica ca fenomen social

I. Interpretaţi conceptul de politică ca fenomen social.
Politica ca fenomen social se referă la interacțiunile și relațiile dintre membrii unei
societăți în ceea ce privește luarea deciziilor colective, distribuirea resurselor și exercitarea
puterii. Este o sferă în care se negociază interese, se stabilesc reguli și se iau decizii cu impact
asupra întregii comunități. Politica socială cuprinde atât instituțiile formale, cum ar fi guvernul și
partidele politice, cât și dinamica neformală a interacțiunilor și influențelor sociale.
II. Determinaţi funcţiile, structura şi nivelul de organizare a politicii.
Funcții:
 Reprezentare: Politica oferă mijloace pentru cetățeni de a-și exprima voința și interesele prin
intermediul reprezentanților aleși.
 Luarea deciziilor: Politica facilitează procesul de luare a deciziilor colective care afectează
societatea în ansamblu.
 Stabilirea ordinii sociale:Politica contribuie la stabilirea regulilor și normelor care guvernează
comportamentul în cadrul comunității.
Structura:
 Instituții politice: Guvernul, parlamentul, justiția, partidele politice și alte organizații care au rol
în procesul politic formal.
 Societatea civilă: Organizații non-guvernamentale, medii de presă și alte grupuri care
influențează politicile și deciziile.
Nivelul de organizare:
 Local: Autoritățile locale și organizațiile comunitare care se ocupă de probleme la nivelul unei
comunități sau regiuni.
 Național: Guvernul central și instituțiile politice care operează la nivel național.
 Global: Organizații internaționale și relațiile internaționale care influențează politicile la nivel
mondial.
III. Evaluaţi rolul politicii în dezvoltarea societății moldovenești
 Participarea la procesul democratic: Politica oferă cetățenilor moldoveni o platformă pentru a-și
exprima voința prin vot și pentru a participa la procesele decizionale.
 Stabilizarea instituțiilor: Politica poate contribui la consolidarea instituțiilor statului, asigurând
astfel stabilitatea și funcționarea eficientă a societății.
 Gestionarea diversității: Prin intermediul politicilor publice, politica poate aborda și gestiona
diversitatea culturală, socială și economică în cadrul societății moldovenești.
 Influența asupra relațiilor internaționale: Participarea activă în politica internațională poate
contribui la consolidarea poziției Republicii Moldova pe scena globală și la dezvoltarea
relațiilor bilaterale.
Cu toate acestea, trebuie să fim conștienți că politica poate fi, uneori, afectată de
probleme precum corupția sau lipsa transparenței, iar soluțiile pentru aceste provocări necesită
angajamentul continuu al societății civile, instituțiilor și a cetățenilor în general.
 Subiect 5: Puterea politică
I. Determinați esența puterii politice.
Esența puterii politice constă în capacitatea de a influența și de a controla
comportamentul și deciziile altor membri ai unei comunități sau societăți în cadrul unui context
politic. Acest fenomen implică utilizarea resurselor, autorității sau influenței pentru a-și impune
voința, interesele sau obiectivele asupra altor actori politici. Esența puterii politice nu se
limitează doar la controlul guvernului sau al instituțiilor statului, ci poate fi exercitată și în cadrul
relațiilor sociale, economice și culturale.
Puterea politică poate fi manifestată în diverse forme, precum legislativă, executivă,
judiciară, economică sau socială. În același timp, aceasta poate să se bazeze pe legitimitate,
autoritate formală sau pe recunoașterea tacită a influenței. Esența puterii politice se regăsește în
capacitatea de a modela și de a influența procesele decizionale, distribuirea resurselor și
organizarea societății în conformitate cu interesele și obiectivele celor care dețin puterea.
II. Comparați manifestarea funcţiilor puterii politice.
1. Funcția Legislativă:
 Definiție: Funcția legislativă implică elaborarea, modificarea și adoptarea legilor care guvernează
comportamentul și relațiile în cadrul societății.
 Manifestare: Parlamentul sau organismele legislative sunt responsabile pentru dezbaterea și
adoptarea legislației, având un rol crucial în stabilirea normelor juridice.
2. Funcția Executivă:
 Definiție: Funcția executivă se referă la punerea în aplicare a legilor și politicilor adoptate de
către legislativ, gestionarea afacerilor publice și administrația statului.
 Manifestare: Guvernul și structurile executive, sub conducerea șefului de stat sau a prim-
ministrului, sunt implicate în implementarea deciziilor politice și în administrarea cotidiană a
afacerilor statului.
3. Funcția Judiciară:
 Definiție: Funcția judiciară vizează interpretarea legilor și soluționarea disputelor prin
intermediul sistemului judiciar.
 Manifestare: Instanțele și tribunalele sunt responsabile de aplicarea justiției, evaluând
conformitatea acțiunilor individuale sau ale instituțiilor cu legea și constituția.
4. Funcția de Reprezentare:
 Definiție: Funcția de reprezentare presupune reprezentarea intereselor cetățenilor sau grupurilor
în cadrul procesului decizional.
 Manifestare: Politicienii aleși în organele legislative sau executive acționează ca reprezentanți ai
cetățenilor, aducând în discuție și luând decizii în numele acestora.
5. Funcția Simbolică și de Legitimare:
 Definiție: Funcția simbolică și de legitimare implică asigurarea acceptării publice a puterii
politice și menținerea ordinii sociale.
 Manifestare: Ceremonii, evenimente și gesturi simbolice, precum și respectarea procedurilor
democratice și a principiilor etice, contribuie la consolidarea legitimității puterii politice.
Aceste funcții nu sunt mutual exclusive și se manifestă interconectat în sistemul politic al
unei societăți. Eficiența și echilibrul acestora sunt esențiale pentru buna funcționare a unei
democrații și pentru satisfacerea nevoilor și așteptărilor cetățenilor.
III. Evaluaţi legitimitatea puterii politice, raportînd-o la situația politică din Republica
Moldova.
1. Procesele Electorale:
Alegeri libere și corecte: Evaluarea legitimității puterii politice începe adesea cu procesele
electorale. Există nevoia de a evalua dacă alegerile au fost libere, corecte și transparente și dacă
rezultatele reflectă voința reală a cetățenilor.
2. Respectarea Statului de Drept:
 Independența sistemului judiciar: O componentă importantă este independența sistemului
judiciar și respectarea statului de drept. Un sistem judiciar puternic și independent contribuie la
asigurarea corectitudinii și echității în procesul decizional.
3. Transparența și Responsabilitatea:
Transparența guvernării: Evaluarea gradului de transparență în procesul decizional și
responsabilitatea față de cetățeni este esențială. O guvernare transparentă inspiră încredere și
consolidează legitimitatea puterii politice.
4. Participarea Cetățenilor:
Implicarea societății civile: Implicarea activă a societății civile și a cetățenilor în procesele
politice contribuie la validarea și consolidarea legitimității puterii. Diversitatea de voci și opinii
este un aspect crucial.
5. Respectarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale:
Drepturile omului: O evaluare comprehensivă trebuie să țină cont de respectarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale cetățenilor. Orice încălcare a acestora poate submina legitimitatea
puterii politice.
6. Abordarea Problemei Corupției:
Combaterea corupției: Republica Moldova a avut istoricul său de probleme legate de corupție.
Măsurile luate pentru combaterea corupției și promovarea transparenței sunt aspecte cheie în
evaluarea legitimității puterii politice.
Subiect 6: Puterea ca fenomen
I. Relataţi particularităţile caracteristice ale puterii.
1. Autoritate și Control:
 Definiție: Puterea implică capacitatea de a exercita autoritate și control asupra altor persoane sau
asupra proceselor decizionale.
 Particularități: Este asociată cu capacitatea de a impune voința, de a lua decizii și de a influența
comportamentul altora într-un mod care poate să fie coercitiv sau bazat pe recunoașterea
legitimă a autorității.
2. Relațională și Interacțională:
 Definiție: Puterea este o relație între actori, implicând interacțiuni și schimburi de influență în
cadrul unui context social.
 Particularități: Se manifestă în relațiile dintre indivizi, grupuri sau instituții. Este o caracteristică
a dinamicii sociale și a proceselor politice, evoluând în funcție de schimbările în relațiile de
putere.
3. Variază în Intensitate și Formă:
 Definiție: Puterea poate să varieze în intensitate și să ia diverse forme, de la puterea coercitivă la
cea carismatică sau bazată pe expertiză.
 Particularități: Intensitatea și natura puterii depind de contextul social, cultural și istoric.
Aceasta poate fi exercitată în moduri diferite în funcție de situații și de personalitatea celor care
dețin puterea.
II. Stabiliţi deosebirile între izvoarele şi resursele puterii.
1. Definiție:
 Izvoarele Puterii: Reprezintă sursele fundamentale din care provine autoritatea sau capacitatea
de a exercita influență. Acestea sunt bazele legitime sau nelegitime ale puterii.
 Resursele Puterii: Sunt mijloacele sau instrumentele specifice utilizate pentru a exercita puterea.
Acestea pot varia de la resurse economice și militare la resurse informaționale sau de
relaționare.
2. Natura:
 Izvoarele Puterii: Se referă la fundamentul moral, legal, cultural sau social al puterii. Pot include
legitimarea prin alegeri, tradiție, carismă sau expertiză.
 Resursele Puterii: Sunt instrumente și mijloace concrete utilizate pentru a consolida sau exprima
puterea. Pot include resurse financiare, tehnologice, umane sau de informații.
3. Sursa de Autoritate:
 Izvoarele Puterii: Sunt asociate cu autoritatea și legitimitatea. Exemple includ constituția,
legislația, tradiția sau recunoașterea socială.
 Resursele Puterii: Sunt legate de accesul și controlul asupra anumitor resurse. Aceasta poate
include controlul resurselor naturale, economice, informaționale sau militare.
4. Stabilitate și Durabilitate:
 Izvoarele Puterii: Pot fi mai stabile și durabile în timp, deoarece legitimitatea sau recunoașterea
socială poate fi mai rezistentă la schimbare.
 Resursele Puterii: Pot varia în stabilitate în funcție de resursele specifice. Resursele economice
pot fluctua, iar controlul asupra lor poate fi mai puțin stabil în comparație cu legitimitatea
politică, de exemplu.
5. Asocierea cu Subiectivitatea și Obiectivitatea:
 Izvoarele Puterii: Sunt adesea asociate cu aspecte subiective, cum ar fi percepția publicului sau
recunoașterea socială a unei autorități.
 Resursele Puterii: Sunt adesea obiective și măsurabile în termeni tangibili, cum ar fi controlul
resurselor economice sau militare.
6. Exemple Concrețe:
 Izvoarele Puterii: Carisma unui lider, legalitatea alegerilor, istoria unei familii regale.
 Resursele Puterii: Resurse financiare, forța militară, controlul mass-mediei.
Într-un context mai larg, izvoarele și resursele puterii sunt interconectate, dar diferențierea
dintre ele contribuie la o înțelegere mai precisă a modului în care puterea este obținută, exercitată
și menținută în diverse contexte.
III. Analizaţi mijloacele de înfăptuire a puterii în Republica Moldova.
Analizând mijloacele de înfăptuire a puterii în Republica Moldova, este important să luăm în
considerare contextul istoric, politic, social și economic specific al acestei țări. Este de remarcat
că informațiile mele se opresc la ianuarie 2022, așa că evenimentele ulterioare pot aduce
schimbări semnificative. Mijloacele de înfăptuire a puterii în Republica Moldova pot include
următoarele aspecte:
1. Procesul Electoral:
Alegerile: Sistemul electoral și procesul de desfășurare a alegerilor sunt mijloace cruciale
de înfăptuire a puterii. Cum sunt organizate alegerile, transparența și corectitudinea acestora
influențează legitimarea autorității politice.
2. Partide Politice:
Organizarea și Activitatea Partidelor: Puterea este înfăptuită prin implicarea activă a
partidelor politice în procesul democratic. Controlul sau influența asupra partidelor poate
determina orientarea politică și agenda de guvernare.
3. Mass-media:
Controlul Informației: Mijloacele de comunicare în masă, inclusiv televiziunea, radio-ul
și presa scrisă, sunt folosite pentru a influența opinia publică. Controlul sau influența asupra
mass-mediei poate fi un mijloc de modelare a percepțiilor și de consolidare a puterii.
4. Instituțiile Statului:
Guvernarea și Administrația: Puterea este exercitată prin intermediul instituțiilor
guvernamentale, cum ar fi executivul, legislativul și sistemul judiciar. Controlul asupra acestor
instituții influențează procesul decizional și implementarea politicilor.
5. Relații Externe:
Politica Externă: Relațiile externe și implicarea în organizații internaționale pot fi
utilizate pentru consolidarea puterii și pentru asigurarea sprijinului internațional. Diplomația și
colaborarea la nivel internațional pot consolida poziția Republicii Moldova pe scena globală.
6. Economia:
Controlul Asupra Resurselor Economice: Controlul asupra resurselor economice,
inclusiv asupra bugetului statului și al sectorului privat, poate fi un mijloc important de înfăptuire
a puterii. Politicile economice și distribuirea resurselor influențează sprijinul și legitimitatea
guvernului.
 7. Societatea Civilă și Protestele Civice:
Angajamentul Cetățenilor: Societatea civilă și protestele civice pot reprezenta mijloace
de contestare a puterii existente sau de exercitare a presiunii pentru schimbări. Implicarea activă
a cetățenilor poate influența deciziile politice.
8. Corupția și Transparența:
Nivelul de Corupție: Corupția poate fi un factor care afectează negativ puterea și
legitimitatea guvernului. Mijloacele de combatere a corupției și promovarea transparenței sunt
esențiale pentru consolidarea încrederii cetățenilor.
9. Drepturile Omului și Justiția Socială:
Respectarea Drepturilor Civile și Politice: Mijloacele prin care guvernul respectă și
protejează drepturile omului și promovează justiția socială pot afecta percepția puterii sale și
relația cu cetățenii.

Subiect 7: Legitimitatea şi autoritatea puterii

I. Explicaţi categoriile de legitimitate şi de autoritate a puterii.
Legitimitatea:
Legitimitatea se referă la recunoașterea și acceptarea dreptului unei autorități de a exercita
puterea. Este bazată pe respectarea normelor, regulilor și a valorilor societății. Există trei tipuri
principale de legitimitate:
 Legitimitatea tradițională: Se bazează pe respectul pentru tradiții și instituții istorice.
 Legitimitatea carismatică: Se datorează caracterului carismatic și calităților de lider ale celui
care deține puterea.
 Legitimitatea legal-racională: Este fundamentată în lege și constituție, recunoscând autoritatea
conform normelor juridice.
Autoritatea:
Autoritatea reprezintă dreptul și capacitatea unei entități sau persoane de a exercita puterea și
de a influența comportamentul altora. Este un concept mai amplu care nu implică întotdeauna
acceptarea sau recunoașterea voluntară.
 Autoritatea tradițională: Se bazează pe respectul și recunoașterea unei figuri de autoritate în
funcție de tradiție și moștenire culturală. Aceasta implică adesea o structură ierarhică și
transmiterea autorității de la o generație la alta.
 Autoritatea carismatică: Se bazează pe puterea personalității și a carismei unui lider. Oamenii îi
urmează pe lider datorită atracției carismatice pe care o emană și a credinței în calitățile lor
excepționale.
 Autoritatea legală-racională: Este derivată din respectarea regulilor, legilor și procedurilor
stabilite. Autoritatea este atribuită în funcție de poziția unei persoane în cadrul unei structuri
legale și instituționale și este condiționată de respectarea acestor norme.
II. Demonstraţi deosebirile dintre legitimitatea şi autoritatea puterii şi interacţiunea dintre ele.
1. Natură și Origine:
 Legitimitatea: Este o formă de recunoaștere socială și atributează dreptul la putere în funcție de
norme, tradiții sau legi.
 Autoritatea: Se referă la puterea în sine, indiferent de recunoașterea sau acceptarea socială. Poate
exista și fără legitimitate.
2. Recunoaștere și Acceptare:
 Legitimitatea: Necesită recunoașterea și acceptarea din partea societății sau a celor guvernați.
 Autoritatea: Poate exista și fără consimțământ sau recunoaștere, fiind uneori impusă prin forță
sau alte mijloace.
3. Caracter:
 Legitimitatea: Este asociată cu dreptul și dreptatea în conformitate cu standardele sociale și
norme acceptate.
 Autoritatea: Se referă la capacitatea de a impune voința, indiferent de justificare morală sau
legală.
 4. Exercitarea Puterii:
 Legitimitatea: Oferă un temei moral sau legal pentru exercitarea puterii.
 Autoritatea: Reiese din capacitatea de a influența sau controla acțiunile altora, indiferent de
temeiul moral sau legal.
5. Interacțiunea:
 Legitimitatea și Autoritatea: Într-o guvernare eficientă, legitimizarea puterii (prin acceptarea
socială) și autoritatea (capacitatea de a influența) se pot întâlni, consolidând astfel statul de
drept și încrederea publică.
III. Analizaţi autoritatea puterii politice din Republica Moldova.
1. Procesele Electorale: Modul în care sunt organizate și desfășurate alegerile, inclusiv
transparența și corectitudinea acestora.
2. Respectarea Statului de Drept: Independența sistemului judiciar și respectarea statului de drept
sunt esențiale pentru a asigura autoritatea guvernului.
3. Transparența și Responsabilitatea Guvernării: Gradul de transparență în procesul decizional și
responsabilitatea față de cetățeni influențează percepția autorității.
4. Participarea Societății Civile: Implicarea societății civile și capacitatea acesteia de a influența
deciziile politice pot să reflecte nivelul de autoritate al guvernului.
5. Situația Economică și Socială: Modul în care guvernul gestionează problemele economice și
sociale poate influența autoritatea sa.
6. Relațiile Externe: Implicarea în relații internaționale și capacitatea de a-și reprezenta interesele
pe scena globală.

Subiect 8: Partidele politice

I. Identificaţi factorii care au contribuit la apariţia şi evoluţia partidelor politice.
1. Modernizarea și Industrializarea: Procesele de modernizare și industrializare au adus cu sine
schimbări semnificative în societate, generând diversitate economică și socială. Partidele politice
au apărut ca instrumente pentru reprezentarea intereselor diverse ale diferitelor grupuri sociale.
2. Creșterea Conștientizării Politice: Oamenii au devenit mai conștienți de drepturile lor și au
căutat modalități de a-și exprima și de a-și apăra interesele politice. Partidele au evoluat ca
mijloace de canalizare și organizare a acestei conștientizări politice.
3. Extinderea Dreptului de Vot: Extinderea dreptului de vot către segmente mai largi ale populației
a creat o nevoie crescută de reprezentare politică. Partidele politice au apărut ca vehicule pentru
obținerea acestui scop, oferind cetățenilor posibilitatea de a-și exprima preferințele politice.
II. Determinaţi tipurile de partide politice.
1. Partidele de Stânga:
 Se axează pe idei socialiste sau progresiste.
 Susțin egalitatea socială și distribuirea echitabilă a resurselor.
2. Partidele de Centru:
 Adoptă o poziție moderată între stânga și dreapta.
 Își propun să reprezinte o gamă largă de interese și să evite extremismul.
3. Partidele de Dreapta:
 Promovează idei conservatoare sau liberale.
 Susțin economia de piață și individualismul.
4. Partidele Populiste:
 Se bazează pe apeluri la sentimentul național și la preocupările populare.
 Pot avea caracteristici autoritare și anti-establishment.
5. Partidele Ecologiste:
 Prioritizează problemele de mediu și dezvoltarea durabilă.
 Susțin politici orientate către conservarea resurselor naturale.
III. Evaluați funcţionalitatea partidelor politice în societatea moldovenească contemporană.
1. Reprezentarea Diversității Politice: Partidele oferă o platformă pentru exprimarea și
reprezentarea diversității opinii politice în societatea moldovenească.
2. Guvernare și Opoziție: Partidele politice îndeplinesc roluri cruciale în sistemul democratic,
servind ca actori de guvernare sau de opoziție, aducând diversitate în procesul decizional.
3. Dezvoltarea Economică și Socială: Prin intermediul platformelor și programelor lor, partidele
pot influența politici care vizează dezvoltarea economică, incluziunea socială și reducerea
inegalităților.
4. Mobilizarea Cetățenilor: Partidele politice pot să mobilizeze cetățenii și să promoveze
participarea civică în procesul democratic, consolidând astfel societatea civilă.
5. Combaterea Corupției: Partidele care promovează transparența, responsabilitatea și integritatea
pot juca un rol important în combaterea corupției și consolidarea statului de drept.
6. Relațiile Externe: Prin intermediul partidelor politice, Republica Moldova poate gestiona și
dezvolta relațiile sale internaționale, contribuind la consolidarea statutului său pe scena globală.
7. Adaptarea la Schimbările Sociale și Politice: Partidele trebuie să se adapteze la schimbările
sociale și politice pentru a rămâne relevante și pentru a satisface nevoile în continuă schimbare
ale societății moldovenești.

Subiect 9: Particularităţile esenţiale şi funcţiile partidelor politice:

I. Explicaţi particularităţile esenţiale ale partidelor politice.
1. Organizare Structurată: Partidele politice au structuri organizatorice bine definite, cu lideri,
membri de partid, organizații la nivel local și național, precum și procese decizionale interne.
2. Platformă Politică: Fiecare partid are o platformă politică care cuprinde valorile, principiile și
obiectivele sale. Aceasta oferă ghid pentru acțiunile și pozițiile partidului.
3. Reprezentare a Intereselor: Partidele politice reprezintă și articulează interesele și opiniile
cetățenilor. Ele oferă un cadru pentru negocierea și promovarea politicilor în conformitate cu
aceste interese.
4. Participare la Alegeri: Un aspect esențial al partidelor politice este participarea la alegeri.
Acestea prezintă candidați, propun platforme și caută să obțină sprijinul electoral pentru a forma
guvernul sau a influența politica.
5. Formare a Elitei Politice: Partidele politice servesc drept școală pentru viitorii lideri politici.
Membrii devin politicieni activi și pot ocupa funcții în guvern sau în alte instituții publice.
II. Determinaţi funcţiile prioritare ale partidelor politice.
1. Reprezentarea Politică: Partidele reprezintă cetățenii și grupurile de interese în cadrul sistemului
politic. Ele furnizează reprezentare și voce pentru diverși membri ai societății.
2. Formarea Politicilor: Partidele contribuie la formularea și dezbaterea politicilor. Ele propun
soluții la problemele sociale, economice și politice, contribuind la dezvoltarea platformelor
politice.
3. Guvernare și Opoziție: Partidele care obțin succes electoral pot forma guvernul, contribuind la
elaborarea și implementarea politicilor. Partidele de opoziție joacă un rol critic în supravegherea
și contrabalansarea puterii guvernamentale.
4. Educație Civică: Partidele politice desfășoară activități de educație civică, informând cetățenii
despre problemele politice și procesele decizionale, contribuind astfel la conștientizarea
publicului.
5. Mobilizare Electorală: În timpul campaniilor electorale, partidele politice își propun să
mobilizeze susținătorii, să obțină voturi și să consolideze sprijinul public în favoarea candidaților
și a platformelor lor.
III. Evidenţiaţi și analizați manifestarea funcţiilor partidului în campania electorală.
1. Elaborarea Platformei Electorale: Partidele definesc platforma lor electorală, prezentând poziții
pe diferite teme și oferind alegătorilor o viziune clară a direcției pe care intenționează să o
urmeze.
2. Mobilizarea Electoratului: Partidele se angajează în activități de mobilizare pentru a atrage
susținători și pentru a-i determina pe aceștia să participe la vot. Aceasta poate include mitinguri,
dezbateri, contact direct cu cetățenii și publicitate electorală.
3. Comunicarea cu Publicul: Partidele comunică în mod activ cu alegătorii pentru a-și prezenta
mesajele și pentru a răspunde la întrebările sau preocupările acestora. Comunicarea eficientă este
crucială în campania electorală.
4. Recrutarea și Promovarea Candidaților: Partidele identifică și promovează candidați potențiali
pentru a reprezenta partidul în alegeri. Aceste acțiuni sunt orientate spre construirea unei echipe
de lideri care să atragă sprijinul public.
5. Monitorizarea și Supravegherea Procesului Electoral: Partidele sunt implicate în monitorizarea
și supravegherea corectitudinii procesului electoral pentru a asigura că alegerile sunt libere și
corecte.
6. Analiza Rezultatelor: După alegeri, partidele analizează rezultatele pentru a înțelege sprijinul
obținut și pentru a se pregăti pentru participarea viitoare în procesul politic.
7. Atragerea Finanțărilor: Partidele caută să atragă resurse financiare pentru a finanța campaniile
electorale. Acest aspect este crucial pentru promovarea partidului și a candidaților săi.

Subiect 10: Sistemele de partide

I. Expuneţi principiile relaţiilor reciproce ale partidelor în sistemele partinice democratice.
1. Respectarea Democrației: Partidele recunosc și respectă principiile democrației, inclusiv
drepturile individuale, statul de drept și participarea cetățenilor la procesul politic.
2. Competiția Electorală Corectă: Partidele se angajează într-o competiție electorală corectă și
deschisă, bazată pe idei, platforme și soluții propuse pentru problemele societății.
3. Toleranța Politică: Partidele arată toleranță față de opiniile și valorile diferite, promovând un
climat politic în care diversitatea și pluralismul sunt considerate aspecte benefice.
4. Respectarea Rezultatelor Electorale: Partidele acceptă rezultatele alegerilor și se angajează să
coopereze în guvernare sau în opoziție în concordanță cu voința exprimată de alegători.
5. Dialog Constructiv: Partidele desfășoară un dialog constructiv pentru a rezolva diferențele și
pentru a ajunge la consens în privința unor chestiuni importante pentru societate.
6. Transparență și Responsabilitate: Partidele își desfășoară activitățile într-un mod transparent și
sunt responsabile în fața cetățenilor pentru deciziile luate și pentru implementarea promisiunilor
electorale.
II. Clasificaţi sistemele de partide după numărul partidelor, care luptă pentru putere sau care
influenţează puterea.
1. Sistemul de Partide Unipartid: O singură partidă controlează puterea politică. Alte partide pot
exista, dar nu au o influență reală sau nu pot participa la alegeri competitive.
2. Sistemul de Partide Dominat de Două Partide (Bipartidism): Puterea este distribuită între două
partide majore, iar celelalte partide au o influență limitată.
3. Sistemul de Partide Dominat de Mai Mult de Două Partide (Multipartidism): Există mai multe
partide care concurează pentru putere, iar niciunul nu are o dominanță clară.
4. Sistemul de Partide Fragmentat: Mai multe partide există, dar niciunul nu are o majoritate clară,
ceea ce poate duce la negocieri complexe și coaliții instabile.
III. Proiectaţi un sistem partinic în Republica Moldova după caracterul relaţiilor dintre
partide.
1. Sistem Multipartinic cu Bipartidism Accentuat: Mai multe partide concurează, dar două partide
majore domină peisajul politic, având un impact semnificativ asupra guvernării și opoziției.
2. Partide cu Platforme Diverse: Partidele ar avea platforme politice variate, reflectând diversitatea
opiniilor și nevoilor cetățenilor moldoveni.
3. Competiție Electorală Deschisă: Un climat de competiție electorală deschisă și corectă, bazată
pe idei și propuneri constructive.
4. Toleranță Politică și Dialog Constructiv: Partidele ar demonstra toleranță politică și ar angaja un
dialog constructiv pentru a gestiona diferențele și a colabora în beneficiul societății.
5. Sistem Transparent și Responsabil: Partidele ar opera într-un mod transparent și responsabil,
comunicând eficient cu cetățenii și fiind transparente în privința finanțărilor și deciziilor politice.
6. Reprezentare Echitabilă: Sistemul partinic ar asigura o reprezentare echitabilă a diverselor
grupuri de interese și comunități din Republica Moldova.

Subiect 11: Pluripartitismul

I. Determinați esența pluripartitismului.
Pluripartitismul este un sistem politic în care există și funcționează mai mult de două
partide politice, fiecare având posibilitatea de a accede la putere și de a participa la procesul
decizional. Esența pluripartitismului constă în recunoașterea diversității politice, în competiția
între mai multe partide și în oferirea alegătorilor opțiuni variate pentru reprezentarea lor politică.
II. Stabiliţi părţile pozitive şi negative al pluripartitismului.
Părțile Pozitive:
1. Reprezentare Diversificată: Pluripartitismul permite reprezentarea diversificată a opinilor și
intereselor politice din societate. O gamă largă de partide poate să acopere diferite preocupări și
viziuni ale cetățenilor.
2. Controlul Puterii: Există un echilibru al puterii, deoarece niciun partid nu domină în mod
absolut. Aceasta poate preveni abuzurile și asigură că deciziile politice sunt rezultatul unui
consens sau al unei negocieri între mai multe părți.
3. Competiție Electorală Sănătoasă: Pluripartitismul încurajează competiția electorală sănătoasă,
deoarece partidele sunt motivate să-și îmbunătățească platformele și să se conecteze mai bine cu
alegătorii pentru a câștiga sprijinul.
4. Inovație și Adaptabilitate: Mai multe partide pot aduce idei noi și soluții inovatoare în procesul
politic, fiind mai adaptabile la schimbările sociale și economice.
Părțile Negative:
1. Fragmentarea și Instabilitatea: Prezența a numeroase partide poate duce la fragmentare și
instabilitate guvernamentală, mai ales dacă niciun partid nu obține o majoritate clară. Acest lucru
poate afecta capacitatea de guvernare eficientă.
2. Coaliții Fragile: Pentru a forma guverne funcționale, partidele pot fi nevoite să intre în coaliții.
Coalițiile pot fi fragile și pot duce la compromisuri care să nu satisfacă pe deplin interesele
cetățenilor.
3. Blocaje Politice: Pluripartitismul poate contribui la blocaje politice, în special atunci când
partidele nu pot ajunge la un acord asupra unor chestiuni-cheie, ceea ce poate afecta luarea
deciziilor în timp util.
4. Riscul Extremismului și Populismului: În condiții de pluripartitism exacerbat, există riscul ca
partidele extremiste sau populiste să atragă sprijinul, punând în pericol stabilitatea democratică.
III. Evaluaţi rolul pluripartitismului în societatea moldovenească contemporană.
1. Reprezentare Diversificată: Pluripartitismul oferă o reprezentare diversificată a opiniilor și
intereselor cetățenilor moldoveni, având în vedere diversitatea etnică și culturală a țării.â
2. Deschidere la Reforme și Modernizare: Diversitatea partidelor poate aduce perspective diferite
cu privire la reforme și modernizare, contribuind la adaptarea țării la schimbările economice și
sociale.
3. Probleme de Fragmentare și Instabilitate: În același timp, fragilitatea guvernelor de coaliție și
instabilitatea politică pot afecta procesul decizional și implementarea reformelor.
4. Negocieri Complexe și Dialog Politic: Pluripartitismul impune negocieri complexe și dialog
politic pentru formarea guvernelor. Aceasta poate consolida democrația prin implicarea activă a
partidelor în procesul politic.
5. Riscul Populismului și Extremismului: Pluripartitismul trebuie să gestioneze riscul creșterii
populismului și extremismului, iar partidele trebuie să promoveze valori democratice și
responsabilitate politică.
 Subiectul 12 : Cultura politică
I. Relatați despre esența conceptului de cultură politică.
Cultura politică reprezintă ansamblul valorilor, atitudinilor, credințelor, normelor și
comportamentelor politice pe care membrii unei societăți le împărtășesc în cadrul procesului
politic. Esența acestui concept constă în modul în care oamenii percep și se raportează la
sistemul politic, guvernare, cetățenie și la relațiile de putere. Cultura politică influențează modul
în care indivizii participă în viața politică, se identifică cu instituțiile politice și interpretează
evenimentele politice.
II. Analizaţi structura culturii politice.
1. Valori Politice: Principiile fundamentale și ideile despre ce este bine sau rău în cadrul
domeniului politic. Acestea pot include libertatea, egalitatea, drepturile individuale sau justiția.
2. Atitudini Politice: Poziționarea sau evaluarea subiectivă a indivizilor față de aspecte politice
specifice. Exemple pot include atitudini față de partide politice, lideri sau politici
guvernamentale.
3. Credințe Politice: Convicțiile sau convingerile profunde ale indivizilor cu privire la natura și
rolul politicii. Acestea pot include convingeri despre democrație, statul de drept sau rolul
statului în economie.
4. Norme Politice: Setul de reguli sau comportamente acceptate în sfera politică. Normele politice
pot varia în funcție de context și pot influența comportamentul civic și participarea politică.
5. Participare Politică: Gradul în care oamenii se implică activ în procesul politic. Acesta poate
include votul, activismul civic, protestele sau implicarea în organizații politice.
3. Evaluaţi tipurile de cultură politică existente în societatea contemporană
1. Cultură Politică Parțială sau Limitată: Indivizii din această cultură sunt interesați doar marginal
de politică și participă în mod limitat. Aparțin acestei categorii de obicei din cauza unui acces
limitat la informații politice sau a unei dezinteresări generale.
2. Cultură Politică Subiectivă: Caracterizată prin implicarea activă și pasională în politică, dar într-
un mod subiectiv și personal. Indivizii pot avea atitudini și convingeri puternice, dar acestea pot
fi influențate în mare măsură de emoții personale.
3. Cultură Politică Civică: Se caracterizează prin participarea activă și responsabilă în procesul
politic. Cetățenii cu această cultură sunt informați, implicându-se în activități precum votul,
activismul și dezbaterile publice.
4. Cultură Politică Parțială sau Complexă: Indivizii manifestă interes și participare în politică, dar
într-un mod fragmentat și neregulat. Pot să participe la unele activități politice, dar să fie mai
puțin implicați în altele.
5. Cultură Politică Depolitizată: Caracterizată prin dezinteres față de politică și participare limitată.
Indivizii din această cultură pot vedea politica ca fiind distantă sau irelevantă pentru viața lor
cotidiană.
6. Cultură Politică Autoritară: Se regăsesc trăsături precum supunerea față de autorități, lipsa
toleranței față de pluralism și o orientare către o conducere centralizată și puternică.

Subiect 13: Structura culturii politice

I. Descrieţi structura culturii politice.
Valori politice:
 Libertate și egalitate: Gradul în care societatea acordă importanță libertății individuale și
egalității în fața legii.
 Justiție și drepturile omului: Percepția cu privire la corectitudinea sistemului juridic și respectul
pentru drepturile fundamentale ale omului.
Atitudini politice:
 Afilieri politice: Gradul în care oamenii se identifică cu partide politice sau ideologii specifice.
 Participare politică: Atitudinea față de implicarea în procesul politic, cum ar fi votul, protestele
sau activitățile civice.
Credințe politice:
 Credințe despre rolul guvernului: Opiniile cu privire la măsura în care guvernul ar trebui să
intervină în economie, să asigure servicii sociale sau să reglementeze viața privată.
 Percepții despre corupție: Credințele despre nivelul corupției în instituțiile guvernamentale și
gradul de încredere în aceste instituții.
Comportamente politice:
 Participare la alegeri: Implicarea în procesul democratic prin vot.
 Protest și activism: Implicarea în acțiuni colective pentru a-și exprima nemulțumirile și a solicita
schimbări politice.
Socializare politică:
 Familia și educația: Modul în care valorile și atitudinile politice sunt transmise de la o generație
la alta prin intermediul familiei și sistemului de educație.
 Mass-media: Impactul mediului de informare asupra formării opiniilor politice și asupra
cunoștințelor politice.
Identitate politică:
 Identitate etnică sau națională: Modul în care apartenența la o anumită grupare etnică sau
națională influențează percepțiile politice.
 Identitate de gen sau orientare politică: Cum identitatea de gen sau orientarea sexuală
influențează perspectivele politice.
II. Caracterizaţi cele 5 tipuri de subculturi politice după V. Amelin.
1. Subcultura autocrată:
 Caracteristici: În cadrul acestei subculturi, oamenii acceptă în mod pasiv autoritatea și controlul
guvernamental. Ei se așteaptă să fie conduși de un lider puternic și consideră că ordinea socială
este esențială.
 Atitudini: Existența unui guvern puternic și centralizat este văzută ca fiind necesară pentru
menținerea stabilității și securității sociale.
2. Subcultura legalistă:
 Caracteristici: Oamenii din această subcultură acordă o mare importanță respectării legilor și
regulilor. Ei cred în importanța statului de drept și consideră că autoritatea guvernamentală
trebuie să fie exercitată conform legilor stabilite.
 Atitudini: Crearea unui sistem juridic corect și echitabil este văzută ca fiind esențială pentru
funcționarea unei societăți sănătoase.
3. Subcultura radicală:
 Caracteristici: Oamenii din această subcultură sunt predispuși la schimbare și la contestarea
autorității existente. Ei pot adopta poziții radicale și sunt dispuși să lupte împotriva structurilor
politice și sociale stabilite.
 Atitudini: Consideră că schimbările dramatice sunt necesare pentru a corecta nedreptățile sociale
și politice.
4. Subcultura fatalistă:
 Caracteristici: Persoanele din această subcultură sunt caracterizate de apatie și de sentimentul că
nu au control asupra destinului lor politic. Ele pot avea tendința de a se retrage din implicarea
activă în politică.
 Atitudini: Cred că schimbările politice nu vor aduce îmbunătățiri semnificative și pot adopta o
atitudine fatalistă față de guvernare.
5. Subcultura apatică:
 Caracteristici: Acest tip de subcultură se caracterizează prin lipsa de interes și angajament față
de procesele politice. Oamenii din această categorie pot să nu considere politicul drept ceva
relevant sau important în viața lor.
 Atitudini: Indiferență și dezinteres față de afacerile politice, fără a avea o atitudine activă sau
pasivă.
II. Evidenţiaţi rolul culturii politice în democratizarea societăţii.
 Respect pentru drepturile și libertățile individuale: Cultura politică democrată promovează
respectul pentru drepturile omului și libertățile individuale. O cultură politică care valorizează
 aceste principii încurajează oamenii să ceară și să susțină drepturi și libertăți extinse pentru toți
membrii societății.
 Participare civică și angajament politic: O cultură politică sănătoasă încurajează cetățenii să fie
implicați activ în procesele politice. Participarea civică, precum votul, activismul și implicarea
în organizații civice, este esențială pentru o democrație vibrantă.
 Toleranță și pluralism: Cultura politică democrată promovează toleranța și respectul pentru
diversitatea de opinii și perspective. Aceasta contribuie la construirea unei societăți pluraliste în
care oamenii pot exprima liber idei diferite fără teama represaliilor.
 Stat de drept și instituții democratice: Cultura politică influențează atitudinile față de statul de
drept și instituțiile democratice. O cultură care susține aceste principii contribuie la
consolidarea instituțiilor care servesc drept cadrul pentru guvernare democratică și pentru
protejarea drepturilor cetățenilor.
 Responsabilitate și accountability: Cultura politică democrată dezvoltă un sentiment de
responsabilitate atât în rândul cetățenilor, cât și al liderilor politici. Oamenii învață să-și asume
responsabilitatea pentru alegerea liderilor și pentru monitorizarea acțiunilor acestora.
 Încredere în procesul democratic: Cultura politică influențează nivelul de încredere al cetățenilor
în procesele democratice. Când există o încredere ridicată în instituțiile și procedurile
democratice, este mai probabil ca societatea să susțină și să consolideze democrația.
 Educație politică: O cultură politică democratică este întărită prin educația politică. Informarea
cetățenilor cu privire la principiile și valorile democrației, precum și despre funcționarea
instituțiilor democratice, contribuie la formarea unor cetățeni mai implicați și informați.
 Adaptabilitate și evoluție: Cultura politică democrată este dinamică și se adaptează la schimbări
sociale și politice. Capacitatea de a înțelege și de a accepta schimbările democratice contribuie
la consolidarea democrației într-o societate.

Subiect 14: Sistemil politic

I. Distingeţi conceptul de sistem politic.
Conceptul de sistem politic se referă la un ansamblu de instituții, procese, organizații și
relații care lucrează împreună pentru a exercita și gestiona puterea într-o societate. Sistemul
politic este un aspect fundamental al vieții sociale și influențează modul în care se iau deciziile,
se distribuie resursele și se exercită autoritatea în cadrul unei comunități sau a unei țări.
II. Determinaţi elementele structurale ale sistemului politic.
Instituții politice:
 Guvernul: Este o instituție fundamentală a sistemului politic, responsabilă cu luarea deciziilor
și exercitarea puterii executive. Poate fi format din diferite ramuri, cum ar fi executivul,
legislativul și judiciarul.
 Parlamentul: Reprezintă ramura legislativă și este responsabil pentru elaborarea și adoptarea
legilor. Poate fi unicameral sau bicameral, în funcție de structura specifică a sistemului
politic.
Partide politice: Reprezintă organizații care caută să obțină puterea politică prin participarea la
alegeri. Ele își exprimă platformele politice și concurează pentru sprijinul cetățenilor.
Sistem electoral:
 Proceduri electorale: Cuprind regulile și procedurile care guvernează desfășurarea alegerilor.
Acestea includ modalitățile de înregistrare a votului, distribuirea locurilor și alte aspecte
legate de procesul electoral.
Societatea civilă:
 Organizații non-guvernamentale (ONG-uri): Rezultă din societatea civilă și joacă un rol
important în monitorizarea guvernării, reprezentarea intereselor civice și contribuția la
procesul decizional.
Mass-media: Desemnează mijloacele de comunicare în masă, cum ar fi televiziunea, radio,
ziarele și internetul, care influențează opinia publică, furnizează informații și joacă un rol
important în formarea agendei publice.
 Cetățenii și grupurile de interese:
 Cetățenii: Reprezintă individul ca participant activ în procesul politic, exprimându-și
opiniile și contribuind la luarea deciziilor prin vot sau alte mijloace.
 Grupuri de interese: Reunesc cetățenii cu interese comune pentru a-și promova și apăra
acele interese în fața guvernului.
Constituția și drepturile fundamentale:
 Constituția: Reprezintă legea fundamentală a țării, care stabilește structura și funcțiile
guvernului și consacră drepturile fundamentale ale cetățenilor.
 Drepturile fundamentale: Includ libertățile individuale, drepturile civile și politice ale
cetățenilor, care sunt protejate și garantate de legea fundamentală a țării.
Relații internaționale:
 Relațiile externe: Reflectă interacțiunile și colaborările cu alte state și organizații
internaționale. Aceste relații influențează politicile și deciziile la nivel global și regional.
III. Evaluaţi sistemul politic din Republica Moldova
Democrație și Statul de Drept:
 Republica Moldova a adoptat un sistem democratic de guvernare, dar există preocupări cu
privire la respectarea statului de drept și a instituțiilor democratice.
 Întrebări referitoare la independența sistemului judiciar și la corupție pot influența evaluarea
democrației și a statului de drept.
Instituții Politice:
 Evaluarea sistemului politic trebuie să includă eficiența și transparența instituțiilor politice, cum
ar fi parlamentul, guvernul și sistemul judiciar.
 Stabilitatea politică și capacitatea instituțiilor de a răspunde nevoilor cetățenilor sunt factori
importanți în evaluarea sistemului politic.
Partide Politice și Alegeri:
 Evaluarea partidelor politice se axează pe platforme, coerența politicilor și reprezentarea
cetățenilor.
 Integritatea și transparența alegerilor sunt aspecte cruciale pentru un sistem politic sănătos.
Corupție și Transparență:
 Gradul de corupție și eforturile pentru combaterea acesteia sunt critice în evaluarea sistemului
politic.
 Transparența în procesul decizional și accesul la informații sunt aspecte care influențează
încrederea cetățenilor în guvernare.
Societatea Civilă:
 Implicarea societății civile în procesul politic și capacitatea acesteia de a exercita presiune asupra
autorităților sunt semne ale unei democrații sănătoase.
 Există organizații neguvernamentale active și angajate în monitorizarea și îmbunătățirea
guvernării?
Relații Internaționale: Evaluarea relațiilor externe poate include aspecte precum cooperarea cu
alte state și organizații internaționale, abordarea față de conflicte regionale și implicarea în
afacerile globale.
Drepturile Omului:
 Respectarea și protejarea drepturilor omului sunt cruciale în evaluarea sistemului politic.
 Aspecte precum libertatea presei, drepturile minorităților și combaterea discriminării sunt
relevante în acest context.
Economie și Dezvoltare:
 Sănătatea economică și progresele în dezvoltare sunt, de asemenea, elemente importante în
evaluarea sistemului politic.
 Implementarea politicilor economice și sociale pentru a asigura bunăstarea cetățenilor este un
factor esențial.

Subiect 15: Sistemul politic democratic

 I. Descrieţi particularităţile caracteristice ale sistemului politic democratic.
 Suveranitatea populară: Într-un sistem democratic, autoritatea politică emana de la popor.
Cetățenii au dreptul de a alege reprezentanți și de a participa la procesul decizional prin vot.
 Alegeri libere și corecte: Procesul electoral este un aspect central al democrației. Alegerile trebuie
să fie libere, corecte și periodice, oferind cetățenilor posibilitatea de a-și exprima voința și de a
alege liderii și reprezentanții.
 Stabilitate politică: Într-un sistem democratic, schimbarea de putere se realizează prin alegeri, fără
resorturi violente sau autoritare. Tranzițiile politice trebuie să fie pașnice și respectuoase față de
voința poporului.
 Drepturile și libertățile individuale: Sistemele democratice acordă o atenție deosebită drepturilor
și libertăților individuale, precum libertatea de exprimare, asociere, conștiință, și drepturile la
proprietate și justiție echitabilă.
 Statul de drept: Un sistem democratic respectă principiul statului de drept, ceea ce înseamnă că
toți cetățenii, inclusiv liderii guvernamentali, sunt supuși legii. Justiția trebuie să fie independentă
și să funcționeze în mod impartial.
 Participarea cetățenilor: Cetățenii au dreptul și responsabilitatea de a se implica în procesul
politic. Acest lucru poate include participarea la alegeri, exprimarea opiniei în spațiul public, și
implicarea în organizații civice.
 Pluralism politic: Sistemele democratice favorizează existența unui pluralism politic, unde diferite
partide politice și grupuri pot concura deschis pentru sprijinul cetățenilor. Există o varietate de
voci și opțiuni politice.
 Controlul asupra puterii: Într-un sistem democratic, puterea este distribuită între diferite ramuri
ale guvernului (executiv, legislativ, judiciar) pentru a preveni concentrarea excesivă a autorității
într-o singură mână.
 Protejarea minorităților: Un sistem democratic protejează drepturile și interesele minorităților.
Principiul majorității este echilibrat de respectul pentru drepturile indivizilor și grupurilor mai
mici.
 Transparența și responsabilitatea guvernului: Guvernul trebuie să fie transparent în acțiunile și
deciziile sale. Responsabilitatea față de cetățeni și necesitatea de a răspunde pentru acțiunile sale
sunt fundamentale într-un sistem democratic.
II. Demonstraţi specificul sistemului politic de tranziţie spre democraţie.
 Declinul autoritarismului sau dictaturii: În general, procesul de tranziție începe cu declinul puterii
autoritare sau a unei dictaturi. Aceasta poate fi rezultatul presiunilor interne sau externe,
protestelor populare sau schimbărilor în cadrul elitei politice.
 Cererea pentru democrație: Un factor-cheie este dorința și cererea cetățenilor pentru un sistem
democratic. Protestele, mișcările civice și activismul pot juca un rol important în promovarea
schimbării.
 Dialog și negociere: Tranziția spre democrație implică adesea dialog și negociere între diverse
părți interesate, inclusiv guvernul existent, opoziția politică, societatea civilă și alte grupuri
influente.
 Reformele constituționale: Schimbările constituționale sunt adesea necesare pentru a consolida
principiile democratice. Acestea pot include revizuirea constituției pentru a asigura separarea
puterilor, protejarea drepturilor fundamentale și instituirea unui sistem electoral adecvat.
 Alegeri libere și corecte: Un element-cheie în tranziția spre democrație este organizarea alegerilor
libere și corecte. Acesta este un mod prin care cetățenii își pot exprima voința și pot alege liderii și
reprezentanții.
 Instituții democratice: Dezvoltarea și consolidarea instituțiilor democratice, precum parlamentul,
guvernul, sistemul judiciar și alte organizații, sunt esențiale pentru un sistem politic democratic
funcțional.
 Societate civilă activă: Implicarea activă a societății civile în monitorizarea procesului de tranziție
și în asigurarea respectării principiilor democratice este crucială. Organizațiile non-
guvernamentale și alte grupuri civice pot juca un rol important în acest sens.
 Reconcilierea și justiția tranzitorie: În unele cazuri, procesul de tranziție implică eforturi de
reconciliere și abordarea problemelor legate de abuzurile din trecut. Justiția tranzitorie poate fi
utilizată pentru a gestiona infracțiunile comise în timpul regimurilor autoritare.
 Educație politică și conștientizare: Dezvoltarea unei conștientizări politice și a educației
democratice este importantă pentru a asigura participarea activă și informată a cetățenilor în
procesul politic.
 Construcția unei culturi democratice: Tranziția spre democrație implică adesea construirea unei
culturi democratice în care valorile, normele și practicile democratice devin parte integrantă a
societății.
III. Evidenţiaţi rolul statului în funcţionarea sistemului politic din Republica Moldova.
 Asigurarea ordinii publice: Statul are responsabilitatea de a menține ordinea publică și de a
proteja siguranța cetățenilor. Aceasta implică menținerea unui climat de stabilitate și securitate în
cadrul societății.
 Legiferarea și elaborarea politicilor: Statul are rolul de a elabora legi și politici care să
reglementeze diferite aspecte ale vieții sociale, economice și politice. Legile sunt adoptate prin
procesul legislativ, care implică adesea parlamentul.
 Executarea legilor și administrarea justiției: Statul are responsabilitatea de a executa legile și de a
asigura aplicarea justiției. Aceasta include funcționarea sistemului judiciar și a organelor de
aplicare a legii.
 Drepturile și responsabilitățile cetățenilor: Statul trebuie să protejeze și să promoveze drepturile
fundamentale ale cetățenilor, precum și să impună responsabilitățile acestora. Aceasta include
garantarea libertăților individuale, precum și obligații sociale și civice.
 Gestionarea resurselor și furnizarea serviciilor publice: Statul are rolul de a gestiona resursele
naționale și de a furniza servicii publice esențiale, cum ar fi educația, sănătatea, infrastructura și
altele, pentru a asigura bunăstarea cetățenilor.
 Politica externă și relații internaționale: Statul este responsabil pentru stabilirea și gestionarea
relațiilor externe ale țării. Acest lucru implică negocierea tratatelor internaționale, participarea la
organizații internaționale și gestionarea afacerilor externe în general.
 Politici economice și sociale:Statul joacă un rol în dezvoltarea și implementarea politicii
economice și sociale. Aceasta include gestionarea bugetului național, promovarea dezvoltării
economice durabile și combaterea sărăciei.
 Securitate națională: Statul are responsabilitatea de a asigura securitatea națională, inclusiv
protecția teritorială și gestionarea riscurilor și amenințărilor la adresa securității țării.
 Implicarea în procesul democratic: Statul este fundamental în organizarea și asigurarea
desfășurării alegerilor democratice. Prin intermediul instituțiilor guvernamentale, statul facilitează
participarea cetățenilor la procesele politice și luarea deciziilor.
 Construirea unei culturi politice: Statul contribuie la construirea unei culturi politice sănătoase, în
care cetățenii sunt informați, implicați și responsabili în procesul democratic.

Subiect 16: Sistemul politic totalitar

I. Definiţi noţiunea de sistem politic totalitar.
Un sistem politic totalitar este un tip de regim politic caracterizat de concentrarea
extremă a puterii în mâinile unei singure autorități sau a unui singur partid politic. Acest termen
descrie o formă de guvernare în care statul exercită un control total asupra vieții politice,
economice, sociale și culturale a cetățenilor, limitând sau eliminând libertățile individuale și
opoziția politică.
II. Stabiliţi cauzele stabilirii sistemului politic totalitar.
 Crize economice și sociale: Instabilitatea economică și socială poate deschide calea către apariția
unor lideri sau partide care promit soluții rapide la problemele existente. Situațiile de sărăcie,
șomaj și nemulțumire pot alimenta dorința pentru un lider puternic care să ofere o schimbare
radicală
 Umilirea națională: După perioade de umilire națională, precum cele postbelice sau în urma unor
tratate injuste, există riscul apariției unor lideri sau partide care promovează o revigorare a
naționalismului și revanșa.
 Instabilitate politică: Perioadele de instabilitate politică, cum ar fi conflictele interne sau
dezintegrarea instituțiilor politice existente, pot crea condiții favorabile pentru apariția liderilor
autoritari.
 Fractură socială: Diviziunile sociale profunde, cum ar fi cele bazate pe clasă, rasă sau etnie, pot fi
exploatate de liderii totalitari pentru a-și consolida puterea, prezentându-se ca salvatori ai unei
anumite grupe sociale.
 Teamă de comunism sau extremism: În anumite contexte, teama de propagarea comunismului sau
extremismului politic a fost utilizată pentru a justifica măsuri totalitare. Aceasta a fost evidentă în
anii interbelici, când unii lideri au susținut că metodele dure erau necesare pentru a preveni
răspândirea comunismului.
 Propagandă și manipulare: Utilizarea propagandei și manipulării informației pentru a controla și
influența opinia publică este o caracteristică comună a sistemelor totalitare. Prin intermediul
manipulării discursului public, liderii pot câștiga sprijin popular pentru politicile lor.
 Eșecul sau colapsul democrației: În anumite cazuri, eșecul sau colapsul unor instituții democratice
poate deschide calea pentru preluarea puterii de către lideri totalitari. Aceasta poate rezulta din
conflicte politice, instabilitate guvernamentală sau erori ale sistemului democratic existent.
 Opreștiunile și reprimarea opoziției: Suprimarea opoziției politice și utilizarea violenței pentru a
elimina adversarii pot crea un climat de teamă și control total asupra societății.
III. Constituiţi deosebirile sistemului politic autoritar de cel totalitar.
Controlul politic și social:
 Autoritarism: Într-un sistem politic autoritar, există un control politic strict exercitat de către o
autoritate centrală sau o singură instituție. Cu toate acestea, autoritarismul nu are un control total
asupra fiecărui aspect al vieții individuale și sociale.
 Totalitarism: Într-un sistem politic totalitar, controlul se extinde mult mai departe, afectând nu
doar domeniul politic, ci și viața socială, culturală și economică a cetățenilor. Totalitarismul caută
să controleze gândirea și comportamentul indivizilor în toate aspectele vieții.
Participarea cetățenilor și opoziția:
 Autoritarism: În regimurile autoritare, cetățenii pot fi pasivi și nu au o implicare semnificativă în
procesul politic. Opoziția poate exista, dar este adesea suprimată și descurajată.
 Totalitarism: Totalitarismul caută să implice cetățenii într-un mod mai profund, forțând aderarea
la ideologia oficială și limitând sever orice formă de opoziție.
Ideologie și cultul personalității:
 Autoritarism: Regimurile autoritare pot adopta anumite ideologii politice sau economice, dar nu
sunt neapărat caracterizate de o ideologie dominantă. Nu există întotdeauna un cult al
personalității puternic.
 Totalitarism: Sistemele totalitare sunt adesea fundamentate pe o ideologie specifică, iar liderii pot
cultiva un cult al personalității în jurul lor, prezentându-se ca figuri salvatoare sau infailibile.
Controlul economic:
 Autoritarism: În regimurile autoritare, controlul asupra economiei poate exista, dar acesta nu este
neapărat total. Sectorul privat poate să funcționeze, iar unele niveluri de concurență pot exista.
 Totalitarism: Totalitarismul tinde să implice controlul strict asupra economiei, adesea prin
naționalizarea majorității sectoarelor și reglementări extinse.
Supravegherea și reprimarea:
 Autoritarism: Regimurile autoritare pot recurge la supraveghere și reprimare pentru a menține
controlul, dar acestea pot fi aplicate mai selectiv și mai limitat.
 Totalitarism: Supravegherea și reprimarea în totalitarism sunt extinse și intruzive, afectând toate
aspectele vieții. Puterea de stat este folosită pentru a suprima orice formă de disidență.
Relații internaționale:
 Autoritarism: Regimurile autoritare pot interacționa în mod variat cu comunitatea internațională.
Pot exista state autoritare care adoptă o atitudine mai conciliantă sau izolată.
 Totalitarism: Totalitarismul poate avea un impact semnificativ asupra relațiilor internaționale,
deoarece tendințele expansioniste și ideologia agresivă pot crea conflicte.

Subiect 17: Regimul politic

I. Identificați esența noțiunii de”regim politic”.
 Puterea politică: Regimul politic implică modul în care puterea politică este definită și exercitată
în cadrul unei societăți. Acesta poate include ramurile guvernamentale, organizațiile politice,
liderii și alte instituții care influențează procesul decizional.
 Organizarea instituțională: Un regim politic include structurile instituționale care formează
guvernarea. Acest lucru poate cuprinde ramurile guvernamentale, organizații neguvernamentale,
partide politice, și alte entități care joacă un rol în luarea deciziilor politice.
 Procesul decizional: Esențial în definirea unui regim politic este modul în care se iau deciziile și
cine are autoritatea de a face acest lucru. Procesul decizional poate implica alegeri democratice,
votul parlamentar, sau alte mecanisme specifice sistemului politic.
 Tipul de guvernare: Noțiunea de regim politic include tipul de guvernare, cum ar fi democrație,
autoritarism, totalitarism sau alte forme. Aceste tipuri indică modalitățile în care cetățenii
participă la procesul politic și gradul de putere concentrat în mâinile liderilor sau instituțiilor.
 Principiile și valorile: Regimul politic poate fi definit și de principiile și valorile care stau la
baza guvernării. Acestea pot include drepturile omului, statul de drept, democrația, egalitatea și
altele, iar respectarea lor contribuie la conturarea caracteristicilor unui regim politic.
 Relațiile internaționale: Pentru un regim politic, relațiile cu alte entități politice, organizații
internaționale și state vecine sunt, de asemenea, semnificative. Modul în care un regim se
angajează în diplomație și cooperează cu alții contribuie la definirea sa.
 Stabilitate și schimbare:n Regimul politic poate fi caracterizat și de gradul de stabilitate sau
schimbare. Modul în care se adaptează la schimbările sociale, economice și politice poate
influența durabilitatea și legitimitatea sa în ochii cetățenilor.
II. Comparați tipurile de regim politic.
Democrația:
 Caracteristici principale:
 Participare cetățenească extinsă prin alegeri libere și periodice.
 Supremația legii și respectarea drepturilor individuale.
 Pluralism politic și diversitate de voci și opinii.
 Separarea puterilor în cadrul statului (executiv, legislativ, judiciar).
 Exemple:
 Democrație liberală (Statele Unite, Canada, majoritatea statelor europene).
 Democrație participativă (Elveția, Noua Zeelandă).
Autoritarism:
 Caracteristici principale:
Concentrarea puterii în mâinile unei autorități centrale sau a unui lider.
 Limitarea participării politice a cetățenilor, adesea prin controlul asupra alegerilor
sau prin restricții severe ale libertăților civile.
 Absența pluralismului politic și a opoziției semnificative.
 Guvernare bazată pe autoritate și stabilitate.
 Exemple:
 Monarhii absolute (de exemplu, Arabia Saudită).
 Regimuri militare autoritare (de exemplu, Egipt sub Hosni Mubarak).
Totalitarism:
 Caracteristici principale:
 Control total asupra vieții politice, sociale, economice și culturale.
 Ideologie oficială impusă cetățenilor.
  Represiune extinsă împotriva opoziției și a disidenților.
 Cultul personalității în jurul liderului sau a liderilor.
 Exemple:
 Germania nazistă sub Adolf Hitler.
 Uniunea Sovietică sub Stalin.
 Coreea de Nord sub conducerea dinastiei Kim.
Comparații:
Participarea cetățenească:
 Democrația: Participare activă a cetățenilor prin alegeri și implicare în procesele politice.
 Autoritarism: Participare limitată, adesea cu un control strict asupra alegerilor și restricții
ale libertăților civile.
 Totalitarism: Participare suprimată, cu o impunere totală a ideologiei și controlul asupra
tuturor aspectelor ale vieții cetățenilor.
Drepturile și libertățile individuale:
 Democrația: Respectarea drepturilor și libertăților individuale, cu supremația legii.
 Autoritarism: Adesea restricții ale libertăților civile și politice, cu putere concentrată în
mâinile unei autorități centrale.
 Totalitarism: Suprimarea severă a drepturilor individuale în favoarea ideologiei statului.
Controlul puterii:
 Democrația: Separarea puterilor și controlul reciproc între ramurile guvernamentale.
 Autoritarism: Concentrarea puterii în mâinile unei autorități sau a unui lider, cu limitate
sau fără verificări și echilibre.
 Totalitarism: Control total asupra tuturor aspectelor ale guvernării, economiei și vieții
sociale.
Diversitate politică:
 Democrația: Pluralism politic și competiție deschisă între partide și ideologii.
 Autoritarism: Absența pluralismului politic, cu adesea un singur partid dominant.
 Totalitarism: Absența opoziției semnificative și impunerea unei ideologii unice.
Rolul cetățenilor:
 Democrația: Cetățenii au un rol activ în luarea deciziilor și în monitorizarea guvernării.
 Autoritarism: Cetățenii au un rol limitat, iar controlul asupra guvernării este concentrat în
mâinile elitelor sau a liderilor.
 Totalitarism: Cetățenii au un rol subordonat, supuși ideologiei și controlului strict al
statului.
III. Estimaţi specificul regimului politic din Republica Moldova
 Parlamentarism: Republica Moldova avea un sistem parlamentar în care Parlamentul era
principalul organ legislativ și exercita controlul asupra guvernului. Guvernul era responsabil în
fața Parlamentului și putea fi demis prin vot parlamentar.
 Multipli actori politici: Existau mai multe partide politice care activau în spațiul politic
moldovean, reflectând diversitatea opinilor și alegerea pe care o aveau cetățenii.
 Sistem electoral proporțional: Alegerile parlamentare se desfășurau pe baza unui sistem electoral
proporțional, în care cetățenii alegeau partide, iar distribuția locurilor în Parlament se făcea în
funcție de procentajul de voturi obținut de fiecare partid.
 Relații internaționale: Republica Moldova se afla într-un proces de consolidare a relațiilor cu
Uniunea Europeană și avea o politică externă echilibrată, având și relații cu Federația Rusă.
 Provocări economice și sociale: Republica Moldova se confrunta cu diverse provocări
economice și sociale, inclusiv probleme legate de corupție, migrație, sărăcie și infrastructură.
 Procesul de integrare europeană: Republica Moldova și-a exprimat aspirațiile de a se integra în
Uniunea Europeană, semnând Acordul de Asociere cu UE și beneficiind de sprijin în
implementarea reformelor pentru alinierea la standardele europene.
 Conflictul transnistrean: Republica Moldova se confrunta cu o problemă persistentă legată de
regiunea separatistă Transnistria, unde exista un conflict nerezolvat care afecta stabilitatea și
unitatea teritorială a țării.

Subiect 18 : Conştiinţa politică.

I. Descrieți esența conştiinţei politice.
Conștiința politică reprezintă gradul de conștientizare, înțelegere și implicare a cetățenilor
în ceea ce privește aspectele politice ale societății. Este o componentă a conștiinței civice care
reflectă atenția și interesul individului față de afacerile publice și procesele politice.
II. Stabiliţi legătura dintre elementele conştiinţei politice.
 Informații politice și gândire critică:Informațiile politice sunt fundația gândirii critice. Cetățenii
bine informați pot analiza și evalua în mod critic informațiile pe care le primesc, dezvoltându-și
propriile opinii și perspective asupra problemelor politice.
 Gândire critică și interes politic: Gândirea critică alimentează interesul politic. Capacitatea de a
analiza în mod critic evenimentele și politica actuală poate genera un interes crescut pentru
afacerile publice și pentru modul în care deciziile politice influențează viața de zi cu zi.
 Interes politic și participare civică: Un interes activ în politică poate conduce la participare civică.
Cetățenii cu un interes puternic sunt mai predispuși să participe la alegeri, să se implice în acțiuni
de voluntariat, să se alăture organizațiilor civice și să participe la dezbateri politice.
 Participare civică și cunoașterea drepturilor și responsabilităților: Participarea civică este adesea
însoțită de o cunoaștere aprofundată a drepturilor și responsabilităților. Cei implicați în activități
civice înțeleg mai bine modul în care funcționează sistemul politic și impactul pe care îl pot avea
prin implicarea lor.
 Cunoașterea drepturilor și responsabilităților și sensul apartenenței: Cunoașterea drepturilor și
responsabilităților contribuie la formarea unui sentiment de apartenență. Când cetățenii înțeleg
rolul lor în cadrul societății și cum își pot exercita drepturile și responsabilitățile, se pot simți mai
conectați la comunitatea lor și la procesul politic în ansamblu.
 Sensul apartenenței și informațiile politice:n Sentimentul de apartenență poate influența modul în
care indivizii caută și procesează informațiile politice. Cei care se simt parte a unei comunități sau
națiuni pot căuta informații care susțin și întăresc această apartenență.
Această interconectare a elementelor conștiinței politice demonstrează că acestea nu
funcționează izolat, ci formează un cadru complex în care fiecare componentă are un impact
asupra celorlalte. Într-o societate sănătoasă din punct de vedere politic, cetățenii sunt adesea
implicați într-un ciclu continuu de informare, gândire critică, participare civică și dezvoltare a
conștiinței politice.
III. Evaluați rolul conştiinţei politice în formarea societății civile din Moldova.
Conștiința politică joacă un rol crucial în formarea și dezvoltarea societății civile din
Republica Moldova, contribuind la angajamentul civic, responsabilitatea publică și consolidarea
valorilor democratice.
 Implicarea civică: Conștiința politică stimulează implicarea civică în rândul cetățenilor
moldoveni. Când indivizii sunt conștienți de problemele politice și sociale, ei sunt mai predispuși
să se implice în activități civice, cum ar fi protestele, petițiile, acțiunile de voluntariat și alte forme
de participare activă.
 Monitorizarea și responsabilizarea autorităților: Cetățenii cu o conștiință politică dezvoltată sunt
mai atenți la acțiunile guvernului și ale autorităților publice. Ei urmăresc cu atenție luarea
deciziilor politice, solicitând transparență și responsabilitate și punând presiune asupra instituțiilor
de stat pentru a acționa în interesul public.
 Dezvoltarea unei opinii publice informate: Conștiința politică contribuie la formarea unei opinii
publice informate și critice. Cetățenii bine informați pot evalua în mod critic informațiile și pot
contribui la dezbateri publice constructive, facilitând astfel o abordare mai echilibrată și coerentă
asupra problemelor politice.
 Consolidarea democrației: Conștiința politică este esențială pentru consolidarea valorilor
democratice. Când cetățenii înțeleg importanța principiilor democratice, cum ar fi alegerile libere,
respectarea drepturilor individuale și statul de drept, ei devin apărători activi ai democrației și
contracarează amenințările la adresa acestor principii.
 Participare la alegeri: O conștiință politică dezvoltată motivează cetățenii să participe activ la
procesul electoral. Prin vot și participare la alegeri, oamenii își exprimă voința politică și
contribuie la formarea componenței politice a societății.
 Promovarea drepturilor civile și a justiției sociale: Cetățenii cu o conștiință politică solidă sunt
adesea implicați în promovarea drepturilor civile și a justiției sociale. Ei pot să își exprime
preocupările față de nedreptăți sociale, să militeze pentru egalitate și să participe la inițiative
pentru îmbunătățirea condițiilor de viață.
 Răspuns la provocări și crize: Societatea civilă, influențată de conștiința politică, poate răspunde
mai eficient la provocări și crize. Cetățenii conștienți politic pot să-și unească forțele pentru a
aborda chestiuni precum corupția, sărăcia, crizele economice și de mediu.
Într-un context moldovenesc, conștiința politică devine astfel un element esențial pentru
construirea și menținerea unei societăți civile active, angajate și capabile să exercite presiune
asupra autorităților pentru a asigura buna guvernare și respectarea valorilor democratice. Este
important ca educația civică și accesul la informații să fie promovate pentru a dezvolta conștiința
politică a cetățenilor și pentru a consolida societatea civilă în Republica Moldova.

Subiect 19:Structura conştiinţei politice:

I. Explicaţi structura conştiinţei politice din punct de vedere al subiectului.
Structura conștiinței politice poate fi analizată din perspectiva subiectului care o deține.
În acest context, subiectul este individul sau cetățeanul, iar conștiința politică a acestuia reflectă
modul în care percepe, înțelege și reacționează la aspectele politice ale societății. Structura
conștiinței politice din punctul de vedere al subiectului poate include următoarele elemente:
 Informații Politice: Acest aspect se referă la nivelul de cunoștințe și informații pe care subiectul le
deține despre procesele politice, instituțiile, actorii politici și problemele cheie. Un individ
informat este mai capabil să înțeleagă contextul politic și să-și formeze propriile opinii.
 Interes Politic: Interesul politic reflectă gradul de atenție și preocupare pe care individul îl acordă
afacerilor publice și deciziilor politice. Un nivel crescut de interes politic motivează subiectul să
fie mai implicat și să-și exprime opiniile în mod activ.
 Opinii Politice: Opiniile politice reprezintă credințele, evaluările și pozițiile subiectului asupra
diferitelor aspecte politice. Acestea pot include opinii privind guvernarea, politici publice,
drepturile civile și alte chestiuni de interes public.
 Participare Civică: Participarea civică se referă la implicarea activă a subiectului în activități și
procese politice, cum ar fi votul, protestele, petițiile, voluntariatul și alte forme de participare la
viața publică.
 Gândire Critică: Capacitatea de gândire critică permite subiectului să analizeze și să evalueze
informațiile politice într-un mod obiectiv și să își dezvolte propria perspectivă. Gândirea critică
contribuie la formarea opiniilor informate și la înțelegerea profundă a problemelor politice.
 Sensul Apartenenței: Sensul apartenenței reflectă gradul în care individul se simte conectat la
comunitatea sa și la societate în ansamblu. Un sentiment de apartenență poate influența modul în
care subiectul se implică în chestiuni politice și își exprimă responsabilitatea civică.
 Valorile Democratice: Subiectul poate îmbrățișa sau respinge valorile democratice precum
libertatea, echitatea, justiția și participarea cetățenilor. Valorile personale influențează atitudinea
față de instituțiile politice și modul în care individul se raportează la principiile democratice.
 Responsabilitate Civică: Responsabilitatea civică se referă la gradul în care subiectul își asumă
responsabilități în cadrul societății, inclusiv respectarea legilor, votarea, implicarea în problemele
comunității și contribuția la îmbunătățirea calității vieții publice.
Structura conștiinței politice a subiectului este dinamică și poate fi influențată de
educație, mediu, experiențe de viață și evenimente politice curente. Înțelegerea acestei structuri
 poate ajuta la evaluarea nivelului de angajament civic, la dezvoltarea abilităților de gândire
critică și la promovarea valorilor democratice în cadrul societății.
II. Demonstraţi diferenţa dintre conştiinţa politică empirică şi teoretică.
Diferența dintre conștiința politică empirică și conștiința politică teoretică poate fi
explicată prin modul în care indivizii percep și înțeleg aspectele politice ale societății. Aceste
două concepte reprezintă două perspective distincte asupra conștiinței politice:
Conștiința Politică Empirică:
Definiție: Conștiința politică empirică se referă la nivelul real de informații, experiențe și
cunoștințe pe care un individ le deține în legătură cu problemele politice și cu sistemul politic în
general.
Caracteristici:
 Este bazată pe observații, experiențe personale și fapte concrete.
 Reflectă nivelul de conștientizare a individului asupra evenimentelor politice actuale și a
funcționării instituțiilor politice.
 Include cunoștințe despre lideri politici, partide, alegeri, politici publice și alte aspecte
concrete ale domeniului politic.
 Poate varia de la un individ la altul în funcție de nivelul de implicare și interes în
afacerile publice.
Conștiința Politică Teoretică:
Definiție: Conștiința politică teoretică este o perspectivă mai abstractă, bazată pe înțelegerea unor
concepte și teorii politice. Aceasta implică capacitatea individului de a analiza și interpreta
aspectele politice într-un context mai amplu și conceptual.
Caracteristici:
 Se bazează pe teorii politice, ideologii și concepte abstracte precum drepturile omului,
justiția socială, egalitatea și libertatea.
 Include capacitatea de a evalua sisteme politice, de a înțelege dezbaterile filozofice și de
a analiza implicațiile politice ale diferitelor ideologii.
 Individul are o înțelegere mai profundă a principiilor și valorilor care stau la baza
politicilor și sistemelor politice.
 Poate depăși nivelul de cunoștințe empirice și poate implica capacitatea de a aplica
teoriile politice la analiza evenimentelor politice curente.
Diferența într-o Propoziție:
Conștiința politică empirică se referă la cunoștințele concrete și experiențele practice ale
unui individ în domeniul politic, în timp ce conștiința politică teoretică implică înțelegerea
conceptelor și teoriilor politice într-un mod mai abstract și conceptual.
În mod ideal, o conștiință politică sănătoasă ar combina atât elemente empirice, cât și teoretice,
permițând indivizilor să înțeleagă și să participe la evenimentele politice curente, în timp ce
posedă, de asemenea, o perspectivă mai largă asupra implicațiilor filozofice și conceptuale ale
proceselor politice.
III. Analizaţi conştiinţa politică a elitei politice de opoziţie din Republica Moldova.
 Valorile și Principiile: O analiză a elitei politice de opoziție ar trebui să se concentreze pe valorile
și principiile pe care le promovează. Acestea pot include democrația, statul de drept, drepturile
omului, justiția socială și transparența guvernării.
 Viziunea Asupra Societății: Este important să se evalueze cum elitele politice de opoziție văd
societatea moldoveană. Cum își imaginează viitorul țării? Ce priorități identifică și ce soluții
propun pentru problemele existente?
 Abordarea Față de Instituțiile Politice: Cum interacționează elitele politice de opoziție cu
instituțiile politice existente? Susțin ele reforme instituționale sau cer modificări semnificative ale
sistemului politic?
 Participarea la Alegeri și Democrație: Analiza ar trebui să abordeze modul în care elitele politice
de opoziție participă la procesele electorale și cum văd ele rolul democrației în Moldova. Susțin
ele procesele democratice sau au critici semnificative la adresa acestora?
 Atitudinea Față de Problemele Cheie: Cum abordează elitele politice de opoziție problemele cheie
ale societății, cum ar fi corupția, sărăcia, migrația, relațiile externe sau alte provocări socio-
economice?
 Relațiile Internaționale: Cum văd elitele politice de opoziție relațiile Republicii Moldova cu
comunitatea internațională? Există orientări geopolitice specifice sau priorități în politica externă?
 Strategiile de Comunicare și Mobilizare: Cum comunică elitele politice de opoziție cu publicul?
Ce strategii de mobilizare adoptă pentru a atrage sprijin popular? Folosesc mijloacele tradiționale
sau se bazează pe platforme digitale și sociale?
 Reacția la Evenimente Politice Curente: Analiza trebuie să includă modul în care elitele politice
de opoziție reacționează la evenimente politice majore și cum adaptează strategiile în funcție de
schimbările în societate.

Subiect 20: Societatea civilă.

I. Determinați conceptul de societate civilă.
Societatea civilă reprezintă un concept complex și dinamic, care se referă la sfera non-
guvernamentală și non-profit a unei societăți. Aceasta include o gamă largă de organizații,
instituții și cetățeni care acționează independent de stat și de sectorul privat, având ca obiectiv
promovarea intereselor publice, participarea civică și îmbunătățirea calității vieții în comunitate
II. Stabiliţi legătura dintre societatea civilă şi democraţie, pornind de la principiile de
funcționare a Societății civile.
Societatea civilă și democrația sunt interconectate în mod fundamental, iar funcționarea
eficientă a societății civile poate contribui semnificativ la consolidarea și promovarea principiilor
democratice. Iată câteva aspecte cheie care evidențiază legătura dintre societatea civilă și
democrație:
 Participare Civică: Societatea civilă încurajează și facilitează participarea civică a cetățenilor. Prin
intermediul organizațiilor non-guvernamentale (ONG-uri), grupurilor de advocacy și altor entități
din sfera societății civile, cetățenii sunt mobilizați să își exprime opiniile, să participe la procesele
decizionale și să influențeze politicile publice.
 Transparență și Responsabilitate: Organizațiile din societatea civilă adoptă principii de transparență
și responsabilitate, oferind un model de guvernanță bună. Aceste principii sunt esențiale într-un
context democratic, unde deschiderea și responsabilitatea sunt fundamentale pentru consolidarea
încrederii cetățenilor în instituțiile sociale și politice.
 Monitorizarea Puterii Politice: Societatea civilă joacă un rol crucial în monitorizarea activităților
guvernului și ale altor instituții politice. O societate civilă activă și vigilentă poate aduce în atenție
abuzurile de putere, corupția și alte practici care ar putea amenința democrația.
 Protecția Drepturilor Civile: Organizațiile din societatea civilă adesea acționează ca avocați ai
drepturilor civile și umane. Ele pot interveni în apărarea cetățenilor împotriva abuzurilor și pot
susține cauza drepturilor fundamentale în fața autorităților și a instanțelor.
 Promovarea Echității și Diversității: Societatea civilă promovează principiul echității și diversității
în cadrul societății. Aceasta contribuie la asigurarea participării tuturor grupurilor sociale și la
evitarea discriminării, asigurând astfel respectarea principiilor democratice ale reprezentativității și
egalității.
 Facilitarea Dialogului Public: Organizațiile din societatea civilă pot juca un rol important în
facilitarea dialogului public. Ele oferă platforme pentru dezbateri, discuții și interacțiuni între
cetățeni, autorități și alte părți interesate, contribuind la formarea unui spațiu public vibrant și
informat.
 Educație Civică: Societatea civilă desfășoară adesea programe de educație civică, contribuind la
înțelegerea cetățenilor cu privire la principiile democrației, drepturile și responsabilitățile lor.
Aceasta este esențială pentru dezvoltarea unei cetățenii informate și angajate în procesele
democratice.
 Prin aceste mecanisme și acțiuni, societatea civilă devine un motor al democrației,
asigurând că principiile fundamentale ale reprezentativității, responsabilității, participării și
respectării drepturilor fundamentale sunt respectate și promovate în societate.
III. Estimaţi rolul societăţii civile în societatea moldovenească contemporană.
În societatea moldovenească contemporană, societatea civilă joacă un rol crucial în
promovarea democrației, respectarea drepturilor civile, monitorizarea activităților
guvernamentale și facilitarea schimbului de idei între cetățeni și autorități. Iată câteva aspecte-
cheie care estimează rolul societății civile în Republica Moldova:
 Monitorizarea și Advocacy: Societatea civilă are un rol activ în monitorizarea activităților
guvernamentale, evidențiind aspecte precum corupția, neregulile și abuzurile de putere.
Organizațiile neguvernamentale, grupurile de advocacy și instituțiile civice își aduc contribuția la
menținerea transparenței și responsabilității în guvernare.
 Apărarea Drepturilor Civile și Drepturilor Omului: Societatea civilă se implică în apărarea
drepturilor civile și drepturilor omului. Organizațiile de drepturile omului și alte ONG-uri luptă
împotriva discriminării, asigurând respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
 Promovarea Democrației și Participării Civice: Societatea civilă promovează valorile
democratice și încurajează participarea civică. Agențiile civice și organizațiile neguvernamentale
încurajează cetățenii să se implice în procesul decizional, să participe la alegeri și să-și exprime
opiniile cu privire la direcția societății.
 Pluralism și Diversitate: Societatea civilă contribuie la pluralismul și diversitatea opiniei publice.
Prin numeroasele organizații și grupuri cu preocupări variate, se asigură că o gamă largă de voci
sunt reprezentate și luate în considerare în discuțiile publice.
 Dezvoltarea Comunităților Locale: La nivel local, societatea civilă joacă un rol esențial în
dezvoltarea comunităților. Organizațiile non-guvernamentale, grupurile de inițiativă locală și alte
entități contribuie la rezolvarea problemelor specifice comunităților și la îmbunătățirea calității
vieții la nivel local.
 Educație Civică și Informare: Societatea civilă desfășoară programe de educație civică și oferă
informații cetățenilor pentru a-i educa cu privire la drepturile lor, responsabilitățile în cadrul
societății și importanța participării active în procesele democratice.
 Mediere și Dialog Social: Societatea civilă servește adesea drept intermediar între cetățeni și
instituțiile guvernamentale. Promovând dialogul social constructiv, aceasta contribuie la găsirea
soluțiilor la problemele societății.
 Reacție Rapidă la Problemele Sociale: Societatea civilă poate reacționa rapid la provocările
sociale și de mediu. Prin proiecte și campanii, organizațiile non-guvernamentale pot aduce atenția
asupra problemelor iminente și pot iniția acțiuni pentru a le rezolva.
Prin aceste activități, societatea civilă contribuie la construirea unei societăți mai
democratice, deschise și responsabile în Republica Moldova. Cu toate acestea, este important să
menționăm că există și provocări și obstacole pe care societatea civilă le întâmpină, cum ar fi
resursele limitate, presiunile politice sau lipsa de recunoaștere.

Subiect 21 :Structura societăţii civile

I. Descrieţi elementele principale ale societăţii civile
Societatea civilă este un concept complex și dinamic, iar elementele sale principale
variază în funcție de contextul cultural, social și politic. În general, societatea civilă cuprinde o
gamă largă de organizații și indivizi care acționează în afara sferei guvernamentale și a celei a
afacerilor pentru a promova interesele publice, pentru a monitoriza guvernarea și pentru a
contribui la dezvoltarea comunităților.
II. Comparaţi structura societăţii civile din societatea de tranziţie cu cea din ţările democratice
Compararea structurilor societății civile între societățile de tranziție și țările democratice
poate evidenția diferențele și asemănările dintre aceste două contexte. Este important să se țină
cont de faptul că societățile de tranziție trec printr-un proces de transformare politică, economică
 și socială, iar societățile democratice au atins deja un nivel de stabilitate și dezvoltare
democratică. Iată câteva elemente de comparație:
Societățile de Tranziție:
 Fragmentare și Instabilitate: În societățile de tranziție, structura societății civile poate fi mai
fragmentată și mai puțin organizată. Aceste societăți se confruntă adesea cu instabilitatea politică
și economică, ceea ce poate afecta capacitatea organizațiilor civice de a se dezvolta coerent.
 Creștere a Organizațiilor Noi: În perioada de tranziție, pot apărea numeroase organizații noi, care
își propun să abordeze problemele specifice acestei perioade critice. Acestea pot fi grupuri de
activism civic sau organizații care luptă pentru drepturile civile și pentru consolidarea democrației.
 Cautarea Identității și Valorilor Comune: În contextul tranziției, societatea civilă poate fi
implicată în procesul de definire a identității naționale și a valorilor comune. Organizațiile pot
lupta pentru consolidarea unor principii democratice și drepturi civile.
 Confruntări cu Moștenirea Autoritară: Societățile de tranziție se confruntă cu moștenirea
autoritară și, în multe cazuri, organizațiile civice trebuie să lupte pentru a depăși practicile
autoritare rămase în sistemul politic și social.
 Dependență de Finanțare Externă: Organizațiile din societatea civilă din societățile de tranziție
pot avea o dependență mai mare de finanțarea externă, deoarece resursele interne pot fi limitate.
Acest lucru poate influența independența și sustenabilitatea lor.
Țările Democratice:
 Structuri Mai Consolidate: În țările democratice, societatea civilă este adesea mai consolidată și
mai bine organizată. Există o rețea extinsă de organizații civice, grupuri de advocacy și instituții
care lucrează în diverse domenii.
 Specializare și Profesionalizare: În țările democratice, organizațiile din societatea civilă tind să fie
mai specializate și mai profesioniste. Ele pot avea expertiză în domenii precum drepturile omului,
mediu, sănătate, educație și pot colabora cu instituțiile guvernamentale și private.
 Autofinanțare și Sustenabilitate: Organizațiile din societatea civilă din țările democratice au, în
general, acces la surse diverse de finanțare și pot fi mai autonome financiar. Sustenabilitatea
financiară le oferă un grad mai mare de independență.
 Rol Mai Pronunțat în Procesele Decizionale: În țările democratice, societatea civilă are adesea un
rol mai pronunțat în procesele decizionale, contribuind la elaborarea politicilor publice și oferind o
voce cetățenilor.
 Implicare Mai Accentuată a Cetățenilor: Cetățenii din țările democratice sunt adesea mai activi și
mai implicați în activitățile societății civile. Existența unei tradiții democratice consolidează
participarea civică.
 Relații Cooperante cu Guvernul: În țările democratice, relațiile dintre societatea civilă și guvern
sunt, în general, mai deschise și cooperante. Există mecanisme clare de dialog și consultare.
III. Caracterizaţi societatea civilă din Republica Moldova.
Societatea civilă din Republica Moldova reprezintă un sector dinamic și divers care joacă
un rol important în promovarea democrației, protejarea drepturilor civile și contribuirea la
dezvoltarea societății. Caracteristicile societății civile din Republica Moldova includ:
Organizații Non-Guvernamentale (ONG-uri): Există o varietate de ONG-uri active în Republica
Moldova, care acoperă o gamă largă de domenii, cum ar fi drepturile omului, mediu, sănătate,
educație, cultură și altele. Aceste organizații aduc contribuții semnificative la monitorizarea
guvernului și la inițierea proiectelor pentru a adresa problemele sociale.
 Participare Civică Activă: Cetățenii moldoveni manifestă o participare activă în cadrul societății
civile, exprimându-și opiniile și preocupările prin intermediul petițiilor, protestelor, și implicându-
se în diferite proiecte comunitare și de activism civic.
 Sectorul Academic și de Cercetare: Universitățile și institutele de cercetare din Republica
Moldova au un rol însemnat în formarea unei societăți civile informate și critice. Ele desfășoară
cercetare și dezbatere și contribuie la educația civică.
 Media Independentă: Există o varietate de surse de informare independentă în Republica
Moldova, care îndeplinesc un rol cheie în furnizarea de informații obiective și critice. Cu toate
 acestea, sectorul media se confruntă și cu provocări, cum ar fi concentrarea proprietății și presiuni
politice.
 Activism Online: Societatea civilă moldovenească utilizează puternic platformele online și media
socială pentru a-și organiza și comunica acțiunile. Activiștii și organizațiile folosesc aceste
mijloace pentru a sensibiliza și mobiliza cetățenii.
 Dezbateri Publice și Dialog Social: Organizațiile din societatea civilă contribuie la promovarea
dezbaterilor publice și la facilitarea dialogului social. Acestea organizează evenimente, conferințe
și dezbateri pentru a implica cetățenii în procesul de luare a deciziilor.
 Drepturile Minorităților: Societatea civilă acționează pentru protejarea drepturilor minorităților,
inclusiv a minorității etnice și lingvistice. Organizațiile promovează diversitatea și combat
discriminarea.
 Finanțare Externă și Sustenabilitate: Mulți actori din societatea civilă din Republica Moldova
depind de finanțarea externă, ceea ce poate influența independența lor. Sustenabilitatea financiară
poate fi o provocare în acest sector.
 Reacție la Probleme Sociale: Societatea civilă reacționează rapid la problemele sociale, cum ar fi
corupția, sărăcia, protecția mediului și altele. Organizațiile sunt implicate activ în abordarea
acestor probleme și inițiază proiecte și campanii.
 Relații cu Guvernul: Relațiile dintre societatea civilă și guvern pot varia, dar există și exemple de
colaborare și consultare. Cu toate acestea, uneori, există și tensiuni în relațiile cu autoritățile.

Subiect 22: Formele contemporane de guvernământ

I. Descrieţi formele contemporane de guvernământ.
 Democrație Parlamentară: Este o formă de guvernare în care șeful statului este distinct de șeful
guvernului. Parlamentul este ales de către cetățeni și joacă un rol semnificativ în luarea deciziilor.
Guvernul este responsabil în fața parlamentului și poate fi demis prin votul acestuia.
 Democrație Prezidențială: În acest sistem, șeful statului și șeful guvernului sunt persoane distincte.
Președintele este ales separat de parlament și are puteri executive semnificative. Sistemul presupune
un echilibru de putere între președinte și legislativ.
 Semi-Presidențialism: În această formă de guvernare, există atât un președinte, cât și un prim-
ministru. Președintele are rolul de șef de stat, în timp ce prim-ministrul conduce guvernul și este
responsabil în fața parlamentului.
 Monarhie Constituțională: Un sistem în care șeful statului este un monarh, dar puterile sale sunt
limitate de o constituție și, adesea, un parlament. Monarhia poate fi ereditară sau poate fi un titlu
acordat.
 Republică: Într-o republică, șeful statului este ales și nu este un monarh. Republicile pot fi
parlamentare sau prezidențiale, în funcție de modul în care este organizat sistemul legislativ și
executiv.
 Guvernământ Oligarhic: Într-un sistem oligarhic, puterea este concentrată în mâinile unei mici elite
de persoane sau grupuri care exercită control asupra resurselor economice și politice.
 Autoritarism: Forma de guvernare în care puterea este concentrată în mâinile unui singur lider sau
unui grup restrâns, iar opoziția politică este adesea limitată sau reprimată. Este caracterizată prin
absența pluralismului și limitarea drepturilor civile.
 Totalitarism: O formă extrema de autoritarism în care guvernul controlează toate aspectele vieții
publice și private ale cetățenilor. Libertățile individuale sunt adesea puternic restrânse.
 Democrație Directă: În acest sistem, cetățenii participă direct la procesul decizional și la votarea
legilor, fără a alege reprezentanți. Este adesea implementată prin referendumuri și inițiative
populare.
 Federație: O formă de guvernământ în care puterile sunt împărțite între un guvern central și
unitățile federale (state, provincii etc.). Este caracteristică în special pentru țările mari și complexe.
 Unitarism: Într-un stat unitar, puterea este concentrată într-un singur guvern central și nu există
diviziuni administrative semnificative cu puteri autonome.
 II. Stabiliţi deosebirile esenţiale dintre republica prezidenţială şi semiprezidenţială cu cea
parlamentară.
Republica Prezidențială:
 Șeful Statului și Șeful Guvernului: Într-o republică prezidențială, șeful statului și șeful guvernului
sunt două funcții separate. Președintele este șeful statului și este ales independent de parlament.
Guvernul este condus de un prim-ministru sau un alt oficial, care este responsabil în fața
legislativului.
 Alegeri Separate: Președintele și parlamentul sunt aleși separat de către cetățeni în alegeri
independente. Președintele nu este responsabil în fața parlamentului și nu poate fi demis printr-o
moțiune de cenzură.
 Puteri Executiv Extinse: Președintele are puteri executive extinse și adesea poate veta legislația
adoptată de parlament. El are și rolul de comandant suprem al forțelor armate și poate numi membri
înalti ai administrației.
 Independență Mai Mare: Președintele are o independență mai mare față de legislativ și poate
acționa în mod semnificativ independent în anumite domenii.
 Republica Semiprezidențială:
 Șeful Statului și Șeful Guvernului: Există atât un președinte, cât și un prim-ministru. Președintele
este șeful statului, ales separat, în timp ce prim-ministrul conduce guvernul și este responsabil în
fața legislativului.
 Alegeri Separate: Președintele și parlamentul sunt aleși separat, dar președintele poate avea și
anumite puteri executive. Președintele poate numi sau demite prim-ministrul și poate avea unele
competențe în politica externă.
 Relații Complicate: Relația dintre președinte și prim-ministru poate varia și poate crea uneori
tensiuni în funcție de distribuția puterii între cele două funcții.
Republica Parlamentară:
 Șeful Statului și Șeful Guvernului: Într-o republică parlamentară, șeful statului și șeful guvernului
pot fi aceeași persoană sau pot fi persoane distincte. În multe cazuri, șeful statului este o figură
ceremonială, iar puterea executivă este exercitată de prim-ministru.
 Alegeri și Răspundere Parlamentară: Prim-ministrul și guvernul sunt responsabili în fața
parlamentului. Prim-ministrul este adesea liderul partidului majoritar sau coaliției parlamentare și
este numit din rândurile parlamentului.
 Cabinetul Ministerial: Cabinetul este format din membrii aleși din parlament și condus de prim-
ministru. Cabinetul este colectiv responsabil pentru luarea deciziilor executive.
 Puteri Limitate ale Președintelui: Președintele are adesea un rol mai ceremonial și puteri executive
limitate. Unele republici parlamentare au un președinte cu rol mai activ, în timp ce în altele, funcția
prezidențială poate avea caracter pur ceremonial.
III. Analizaţi forma de guvernare din Republica Moldova.
Republica Moldova este o republică parlamentară cu un sistem mixt de guvernare. Iată
câteva aspecte cheie ale formei de guvernare din Republica Moldova:
Aspecte Cheie:
 Șeful Statului: Președintele este șeful statului și este ales prin vot direct de către cetățeni pentru un
mandat de 4 ani. Președintele are roluri ceremoniale și reprezentative și este responsabil pentru
numirea prim-ministrului.
 Parlamentul: Parlamentul Republicii Moldova este unicameral și este cunoscut sub numele de
Adunarea Națională. Este format din 101 de deputați, aleși prin vot proporțional, cu un mandat de 4
ani. Parlamentul are rolul principal în elaborarea și adoptarea legislației, precum și în exercitarea
controlului asupra guvernului.
 Guvernul: Guvernul este condus de prim-ministrul Republicii Moldova, care este numit de către
președinte și trebuie să obțină încrederea parlamentului. Guvernul este responsabil pentru
implementarea politicilor, administrarea afacerilor publice și gestionarea relațiilor externe.
 Relația dintre Președinte și Prim-ministru: Președintele are un rol semnificativ în numirea prim-
ministrului, dar acesta trebuie să obțină încrederea parlamentului. Președintele are și alte atribuții,
 cum ar fi dreptul de a reprezenta statul în relațiile externe și de a promulga legile adoptate de
parlament.
 Justiție: Sistemul judiciar din Republica Moldova este independent și este responsabil pentru
aplicarea legii. Curtea Constituțională are un rol crucial în interpretarea Constituției și asigurarea
conformității legilor cu aceasta.
 Partide Politice și Sistem Electoral: Republica Moldova are un sistem multipartit și partidele
politice joacă un rol important în viața politică. Sistemul electoral utilizează o combinație de vot
proporțional și vot uninominal.
 Societatea Civilă: Societatea civilă în Republica Moldova este activă, cu numeroase organizații
non-guvernamentale și grupuri de activiști care abordează o gamă variată de probleme sociale și
politice.
Provocări:
 Tensiuni Politice: Republica Moldova s-a confruntat cu instabilitate politică și tensiuni între forțele
pro-europene și cele pro-ruse.
 Corupție: Corupția rămâne o provocare semnificativă în Republica Moldova, afectând instituțiile
publice și încrederea cetățenilor în guvern.
 Relații Externe: Republica Moldova are provocări în gestionarea relațiilor cu Uniunea Europeană,
NATO și Federația Rusă, reflectate în orientarea sa geopolitică.

Subiect 23: Elita politică

I. Relataţi despre conceptul de elită politică.
Elita politică reprezintă un grup select de persoane care dețin poziții influente în
domeniul politic și care exercită o putere semnificativă asupra proceselor de luare a deciziilor
într-o societate. Acest concept implică adesea indivizi cu experiență, cunoștințe și acces la
resurse, care ocupă poziții cheie în guvern, partide politice, instituții publice sau alte organizații
politice.
II. Stabiliţi structura funcțională și clasificări ale elitei politice.
Structura Funcțională:
 Elite Politice de Conducere: Această categorie include liderii de vârf ai statului, cum ar fi
președintele, prim-ministrul, membrii cabinetului și alți oficiali cu puteri executive. Aceștia iau
decizii majore și sunt responsabili pentru guvernarea generală.
 Elite Politice Legislative: Membrii ai parlamentului și liderii partidelor politice sunt adesea
considerați parte a elitei politice. Ei au influență asupra proceselor legislative și pot juca un rol
semnificativ în modelarea politicii publice.
 Elite Politice Birocratice: Funcționarii publici de rang înalt și membrii birocrației guvernamentale
fac parte din această categorie. Ei pot avea un impact semnificativ în implementarea politicilor și
în administrarea afacerilor publice.
 Elite Politice Judecătorești: Membrii sistemului judiciar, inclusiv judecătorii de la nivelul
instanțelor superioare, pot fi priviți ca parte a elitei politice. Aceștia au rolul de a interpreta legile
și de a oferi control constituțional.
 Elite Politice Locale: Liderii la nivel local, cum ar fi primarii și consilierii locali, pot forma o
parte a elitei politice, deoarece au responsabilități importante în ceea ce privește guvernarea la
nivelul comunităților.
Clasificări:
 Elite Politice de Vârf vs. Subalterne: Elitele politice pot fi clasificate în funcție de nivelul lor
ierarhic. Elitele de vârf sunt cei cu cea mai mare influență și putere, în timp ce elitele subalterne
pot include funcționari și lideri la nivel local.
 Elite Politice de Dreapta vs. de Stânga: Această clasificare se referă la orientarea politică a elitei.
Membrii elitei politice pot fi clasificați ca făcând parte dintr-un spectru politic de dreapta sau de
stânga în funcție de pozițiile lor privind politica fiscală, socială și alte chestiuni.
 Elite Politice Tehnocrate vs. Politicieni de Carieră: Unele elite politice sunt compuse din
tehnocrați, adică experți în domeniile lor de competență, în timp ce altele includ politicieni de
carieră, care au evoluat în politica activă de-a lungul timpului.
 Elite Politice Urbane vs. Rurale: Această clasificare se referă la originea sau baza de sprijin a
elitei politice. Unele elite politice au legături mai strânse cu mediul urban, în timp ce altele pot
proveni din medii rurale.
 Elite Politice Informale vs. Oficiale: Elitele politice pot avea structuri oficiale, cum ar fi membrii
cabinetului guvernamental, dar pot exista și elite informale, cum ar fi grupuri sau rețele de
influență care operează în spatele scenei.
III. Evaluaţi modalitățile de selectarea și recrutarea a elitei politice în Republica Moldova.
Procesul de selectare și recrutare a elitei politice în Republica Moldova poate fi influențat
de mai mulți factori, inclusiv contextul istoric, sistemul politic, normele culturale și dinamica
socială.
Modalități de Selectare și Recrutare:
 Sistem Electoral: Modalitățile de alegere a reprezentanților politici au un impact semnificativ
asupra compoziției elitei politice. În Republica Moldova, sistemul electoral proporțional a fost
utilizat, iar recent s-au făcut discuții cu privire la posibile reforme ale sistemului electoral.
 Partide Politice: Partidele politice au un rol major în selectarea elitei politice. Membrii cu
influență în cadrul partidelor pot ocupa poziții cheie, cum ar fi liderul partidului sau candidați
pentru funcții guvernamentale. Cum partidele sunt principalele vehicule de acces la putere,
procesul de selecție internă este crucial.
 Conexiuni Politice și Patronaj: Conexiunile personale și patronajul pot juca un rol semnificativ în
promovarea unor membri în cadrul elitei politice. Acest lucru poate să conducă la formarea unor
rețele de influență și la perpetuarea unor structuri de putere.
 Educație și Experiență: Educația și experiența în domeniul politic sau în administrație pot fi
factori determinanți în selectarea elitelor politice. Persoanele cu studii superioare și cu o
experiență solidă în domeniu pot avea o șansă mai mare de a ocupa poziții de conducere.
 Societatea Civilă și Activiștii: Unele elite politice pot proveni din rândurile societății civile sau din
mișcările de activiști. Cei implicați în probleme sociale și civice pot să câștige încrederea și
sprijinul publicului, facilitându-și astfel ascensiunea în cadrul elitei politice.
 Media: Media joacă un rol important în modelarea percepției publice și în promovarea unor figuri
politice. Persoanele cu o prezență mediatică puternică și cu abilități de comunicare eficiente pot
avea un avantaj în procesul de recrutare.
 Corupție și Nepotism: Din păcate, corupția și nepotismul pot afecta procesul de selecție și
recrutare, favorizând anumite persoane în detrimentul altora pe baza conexiunilor personale sau
politice, în loc de merit.
 Participare Civică și Implicare Locală: Cetățenii implicați în activități locale și comunitare pot să
fie recrutați în elitele politice, deoarece aceștia au cunoștințe profunde despre problemele locale și
pot beneficia de sprijinul comunității.
Provocări și Probleme:
 Corupție și Nepotism: Corupția și nepotismul pot distorsiona procesul de selecție și recrutare,
limitând accesul la elitele politice la un grup restrâns de persoane.
 Lipsa Transparenței: Transparența în procesul de selecție și recrutare poate fi o problemă. Dacă
procesele nu sunt transparente, cetățenii pot avea dificultăți în evaluarea competențelor și a
calităților candidaților.
 Limitarea Diversității: În unele cazuri, elitele politice pot să nu reflecte diversitatea societății în
ceea ce privește genul, etnia sau alte caracteristici, ceea ce poate afecta reprezentativitatea.
 Partide Politice Fragile: Fragilitatea și schimbările frecvente în cadrul partidelor politice pot
afecta stabilitatea și coerența elitelor politice.
 Relații Externe și Influente Externe: Uneori, relațiile externe și influențele străine pot afecta
procesul de recrutare, contribuind la formarea unor elite politice orientate spre anumite interese
externe.
 În concluzie, procesul de selectare și recrutare a elitei politice în Republica Moldova este
afectat de diverse aspecte, iar dinamica sa este influențată de evoluțiile politice și sociale din
țară. Monitorizarea și promovarea unui proces transparent și echitabil de selecție și recrutare pot
contribui la construirea unor elite politice mai responsabile și reprezentative.

Subiect 24: Sistemul electoral

I. Determinați esența sistemului electoral.
Esența sistemului electoral constă în ansamblul de reguli și proceduri care guvernează
desfășurarea alegerilor și traducerea voturilor în mandate într-un corp reprezentativ, cum ar fi un
parlament sau un alt organ legislativ.
II. Argumentați avantajele și dezavantajele sistemului electoral majoritar și a celui
proporțional.
Sistem Electoral Majoritar:
Avantaje:
 Guvernabilitate Mai Rapidă: Sistemele majoritare, cum ar fi cel în două tururi sau primul
tur, pot contribui la formarea rapidă a unui guvern majoritar, ceea ce poate spori
stabilitatea și eficiența guvernării.
 Reprezentare Clară a Voinței Majorității: Sistemele majoritare pot oferi o reprezentare
mai clară a voinței majorității, deoarece partidul sau candidatul care obține cel mai mare
număr de voturi câștigă.
 Stabilitate Politică: Alegătorii pot percepe sistemele majoritare ca fiind mai stabile,
deoarece ele favorizează formarea unor guverne puternice și coerente.
Dezavantaje:
 Sub-reprezentarea Minorităților: Sistemele majoritare pot duce la sub-reprezentarea
partidelor și grupurilor minoritare, deoarece acestea pot avea dificultăți în a obține
suficiente voturi într-o circumscripție.
 Lipsa Diversității Politice: Sistemele majoritare pot să ducă la o lipsă de diversitate
politică, deoarece partidele mai mici au șanse reduse de a obține mandate.
 Forțarea Alegătorilor să Aleagă Câștigătorul: Alegătorii pot simți că sunt forțați să
aleagă un candidat sau un partid care are cele mai mari șanse de a câștiga, în detrimentul
opțiunilor preferate.
Sistem Electoral Proporțional:
Avantaje:
 Reprezentare Mai Echitabilă: Sistemele proporționale asigură o reprezentare mai
echitabilă a diverselor grupuri și partide politice, inclusiv a celor mici și a minorităților.
 Diversitate Politică: Sistemele proporționale pot contribui la diversificarea reprezentării
politice, oferind spațiu pentru mai multe partide și perspective.
 Participare Mai Ridicată: Ele pot încuraja participarea cetățenilor, deoarece alegătorii se
simt mai puțin restricționați în a-și exprima opțiunile, știind că voturile lor vor contribui
la reprezentarea lor în legislativ.
Dezavantaje:
 Formarea Guvernelor Mai Complicate: Procesul de formare a guvernelor poate fi mai
complicat în sistemele proporționale, deoarece ar putea fi necesară formarea unei coaliții
pentru a obține o majoritate.
 Stabilitate Guvernamentală Redusă: Sistemele proporționale pot să ducă la guverne mai
puțin stabile, deoarece coalițiile pot fi fragile și pot conduce la instabilitate politică.
 Supra-reprezentarea Partidelor Mici: Există riscul supra-reprezentării partidelor mici,
ceea ce poate duce la fragmentarea politică și la dificultăți în formarea unor guverne
puternice.
III. Evaluaţi sistemul electoral din Republica Moldova.
Avantaje:
  Reprezentare Diversificată: Sistemul mixt permite o combinație de reprezentare proporțională și
majoritară, contribuind la o mai bună reprezentare a diversității politice și a intereselor
minoritare.
 Legătură cu Circumscripțiile Locale: Părțile și candidații individuali sunt legați de
circumscripțiile locale, ceea ce încurajează legătura între alegători și reprezentanții lor.
 Formare Rapidă a Guvernelor: Datorită componentei majoritare, sistemul poate facilita
formarea rapidă a guvernelor, evitând întârzierile lungi care pot apărea în sisteme pur
proporționale.
 Implicarea Alegătorilor în Proces: Alegătorii au posibilitatea de a vota atât pentru partide, prin
lista partidului, cât și pentru candidați individuali, oferindu-le o mai mare influență asupra
reprezentării.
Dezavantaje:
 Complicarea Procesului de Vot: Sistemul mixt poate părea complicat pentru unii alegători,
deoarece implică două tipuri de voturi (pentru partid și pentru candidat).
 Riscul de Fragmentare Politică: Există riscul ca componenta proporțională să ducă la o
fragmentare politică, ceea ce poate face dificilă formarea unor guverne stabile fără coaliții.
 Dominarea Partidelor Mari: Partidele mari încă pot avea o influență puternică, iar lista
partidului încă poate fi un factor predominant în distribuția mandatelor, limitând reprezentarea
diversă.
 Nepredictabilitatea Coalițiilor: Datorită sistemului mixt, coalițiile pot fi formate în mod relativ
neprevăzut, ceea ce poate duce la guverne instabile sau la schimbări frecvente în componența
coalițiilor.
 Sensibilitate la Manipulare: Sistemul poate fi mai sensibil la manipulare și gerrymandering în
ceea ce privește delimitarea circumscripțiilor sau liste partidului.
 Nivelul de Rezistență la Schimbare: Implementarea unui nou sistem electoral poate întâmpina
rezistență din partea actorilor politici existenți și poate necesita timp pentru a se adapta.

Subiect 25: Elita și clasa politică

I. Relataţi despre conceptul de elită politică.
Elita politică reprezintă un grup select de persoane care dețin poziții influente în
domeniul politic și care exercită o putere semnificativă asupra proceselor de luare a deciziilor
într-o societate. Acest concept implică adesea indivizi cu experiență, cunoștințe și acces la
resurse, care ocupă poziții cheie în guvern, partide politice, instituții publice sau alte organizații
politice.
II. Stabiliţi raportul dintre elita politică și clasa politică, demonstrați funcții elitei politice.

III. Evaluaţi modalitățile de selectarea și recrutarea a elitei politice în Republica Moldova.

Procesul de selectare și recrutare a elitei politice în Republica Moldova poate fi influențat
de mai mulți factori, inclusiv contextul istoric, sistemul politic, normele culturale și dinamica
socială.
Modalități de Selectare și Recrutare:
 Sistem Electoral: Modalitățile de alegere a reprezentanților politici au un impact semnificativ
asupra compoziției elitei politice. În Republica Moldova, sistemul electoral proporțional a fost
utilizat, iar recent s-au făcut discuții cu privire la posibile reforme ale sistemului electoral.
 Partide Politice: Partidele politice au un rol major în selectarea elitei politice. Membrii cu
influență în cadrul partidelor pot ocupa poziții cheie, cum ar fi liderul partidului sau candidați
pentru funcții guvernamentale. Cum partidele sunt principalele vehicule de acces la putere,
procesul de selecție internă este crucial.
 Conexiuni Politice și Patronaj: Conexiunile personale și patronajul pot juca un rol semnificativ în
promovarea unor membri în cadrul elitei politice. Acest lucru poate să conducă la formarea unor
rețele de influență și la perpetuarea unor structuri de putere.
 Educație și Experiență: Educația și experiența în domeniul politic sau în administrație pot fi
factori determinanți în selectarea elitelor politice. Persoanele cu studii superioare și cu o
experiență solidă în domeniu pot avea o șansă mai mare de a ocupa poziții de conducere.
 Societatea Civilă și Activiștii: Unele elite politice pot proveni din rândurile societății civile sau din
mișcările de activiști. Cei implicați în probleme sociale și civice pot să câștige încrederea și
sprijinul publicului, facilitându-și astfel ascensiunea în cadrul elitei politice.
 Media: Media joacă un rol important în modelarea percepției publice și în promovarea unor figuri
politice. Persoanele cu o prezență mediatică puternică și cu abilități de comunicare eficiente pot
avea un avantaj în procesul de recrutare.
 Corupție și Nepotism: Din păcate, corupția și nepotismul pot afecta procesul de selecție și
recrutare, favorizând anumite persoane în detrimentul altora pe baza conexiunilor personale sau
politice, în loc de merit.
 Participare Civică și Implicare Locală: Cetățenii implicați în activități locale și comunitare pot să
fie recrutați în elitele politice, deoarece aceștia au cunoștințe profunde despre problemele locale și
pot beneficia de sprijinul comunității.
Provocări și Probleme:
 Corupție și Nepotism: Corupția și nepotismul pot distorsiona procesul de selecție și recrutare,
limitând accesul la elitele politice la un grup restrâns de persoane.
 Lipsa Transparenței: Transparența în procesul de selecție și recrutare poate fi o problemă. Dacă
procesele nu sunt transparente, cetățenii pot avea dificultăți în evaluarea competențelor și a
calităților candidaților.
 Limitarea Diversității: În unele cazuri, elitele politice pot să nu reflecte diversitatea societății în
ceea ce privește genul, etnia sau alte caracteristici, ceea ce poate afecta reprezentativitatea.
 Partide Politice Fragile: Fragilitatea și schimbările frecvente în cadrul partidelor politice pot
afecta stabilitatea și coerența elitelor politice
 Relații Externe și Influente Externe: Uneori, relațiile externe și influențele străine pot afecta
procesul de recrutare, contribuind la formarea unor elite politice orientate spre anumite interese
externe.
În concluzie, procesul de selectare și recrutare a elitei politice în Republica Moldova este
afectat de diverse aspecte, iar dinamica sa este influențată de evoluțiile politice și sociale din
țară. Monitorizarea și promovarea unui proces transparent și echitabil de selecție și recrutare pot
contribui la construirea unor elite politice mai responsabile și reprezentative.

Subiect 26: Ideologia politică

I. Interpretați conceptul de ideologie politică.
Ideologia politică este un set coerent de idei, valori, credințe și principii care furnizează o
viziune generală asupra societății, guvernării și modului în care ar trebui să funcționeze sistemul
politic. Aceasta oferă un cadru conceptual pentru a înțelege și interpreta lumea politică,
influențând opinii și comportamente în cadrul unei societăți. Ideologia politică furnizează
răspunsuri la întrebări fundamentale despre putere, dreptate, egalitate, libertate și rolul statului în
societate.
II. Determinaţi principalele ideologii politice contemporane.
Liberalismul:
 Promovează libertățile individuale și drepturile civile.
 Susține economia de piață, dar poate aborda inegalitățile sociale prin intervenția
guvernamentală.
 Plasează accentul pe toleranță și pluralism.
Conservatorismul:
 Aprecierea tradițiilor și conservarea valorilor culturale.
 Susține stabilitatea socială și economică.
 În general, promovează un rol limitat al statului în economie.
Socialismul:
  Pledează pentru o distribuție mai echitabilă a resurselor și a puterii.
 Susține adesea proprietatea colectivă sau controlul asupra mijloacelor de producție.
 Încearcă să reducă inegalitățile sociale.
Libertarianismul:
 Abordare axată pe libertatea individuală și minimalismul statului.
 Susține o economie de piață liberă și se opune intervenției guvernamentale excesive.
 Accent pe autonomia individuală.
Naționalismul:
 Pornește de la ideea că interesele naționale sunt prioritare și trebuie să primeze asupra
intereselor internaționale.
 Poate avea componente culturaliste, etnice sau economice.
Anarhismul:
 Abordare radicală care vizează abolirea statului și instaurarea unei societăți fără guvern.
 Poate avea componente sociale sau individualiste.
III. Estimaţi rolul ideologiei în dezvoltarea partidelor politice din Republica Moldova.
Ideologia joacă un rol semnificativ în dezvoltarea partidelor politice din Republica
Moldova, oferindu-le o direcție ideatică și definindu-le platformele politice. Republica Moldova
a fost martoră unor schimbări și evoluții politice, iar ideologia a influențat adesea orientarea și
deciziile partidelor politice în cadrul acestor procese. Iată câteva aspecte ale rolului ideologiei în
dezvoltarea partidelor politice din Republica Moldova:
 Identitate și Orientare Politică: Ideologia furnizează partidelor o identitate și o orientare politică
distincte. Fie că este vorba despre partide de orientare liberală, conservatoare, social-democrată
sau alte orientări, ideologia le ajută să se diferențieze și să-și atragă susținătorii în funcție de
principiile și valorile pe care le promovează.
 Agendă Politică și Priorități: Ideologia determină agendele politice ale partidelor. Partidele cu
orientare socialistă pot pune mai mult accent pe problemele sociale și inegalități, în timp ce cele cu
orientare liberală pot promova mai multe politici economice de piață și libertăți individuale.
 Răspuns la Problemele Societății: Ideologia oferă partidelor o viziune asupra modului în care ar
trebui să fie abordate problemele societății, cum ar fi corupția, educația, sănătatea sau dezvoltarea
economică. Aceste priorități sunt adesea influențate de principiile și valorile ideologice.
 Participare în Alegeri și Competiție Electorală: Ideologia servește drept bază pentru platformele
electorale și mesajele partidelor în timpul campaniilor electorale. Alegătorii sunt atrași de partidele
care împărtășesc valorile și prioritățile lor ideologice.
 Formarea Alianțelor Politice: Ideologia poate juca un rol în formarea alianțelor politice între
partide. Partidele care împărtășesc o ideologie similară pot forma coaliții sau alianțe pentru a
obține puterea și pentru a promova o agendă comună.
 Stabilitate și Coerență Politică: Partidele politice care au o bază ideologică solidă au tendința de a
fi mai stabile și mai coerente în ceea ce privește pozițiile lor politice. Ideologia poate oferi un
cadru conceptual care să ghideze deciziile partidului în diverse domenii politice.
 Raport cu Societatea Civilă: Ideologia influențează modul în care partidele se raportează la
societatea civilă și grupurile de interese. Partidele cu o orientare progresistă pot avea o abordare
diferită față de organizațiile care apără drepturile omului sau promovează justiția socială.

Subiect 27: Ideologia politică a social – democratismului

I. Relataţi particularităţile caracteristice ale social – democratismului
Social-democratismul este o ideologie politică care își propune să combine principiile
socialiste cu cele democratice, având ca scop atingerea unei societăți echitabile și juste prin
intermediul reformelor sociale și economice. Iată câteva dintre caracteristicile particulare ale
social-democratismului:
 Echilibru între Socialism și Capitalism: Social-democrații susțin un echilibru între economia de
piață capitalistă și intervenția guvernamentală pentru a asigura o distribuție mai echitabilă a
 resurselor. Ei recunosc beneficiile pieței libere, dar susțin și existența unor politici sociale pentru a
contracara inegalitățile.
 Starea de Drept și Democrație: Social-democrații promovează valorile democrației și respectul
pentru statul de drept. Ei consideră că schimbările sociale și economice ar trebui să aibă loc prin
mijloace democratice și participarea cetățenilor la procesul decizional.
 Justiție Socială și Egalitate: O caracteristică centrală a social-democratismului este angajamentul
față de justiție socială și egalitate. Ei susțin măsuri care să reducă inegalitățile economice și sociale,
precum și promovarea accesului echitabil la educație, sănătate și alte servicii sociale.
 Protecția Drepturilor Muncitorilor: Social-democrații sprijină drepturile muncitorilor și
promovează condiții de muncă echitabile. Ei susțin negocierea colectivă și protecția socială pentru a
asigura binele comun și se opun exploatarea excesivă în mediul de muncă.
 Educație și Acces la Cultură: Social-democrații recunosc importanța educației și a accesului la
cultură în dezvoltarea unei societăți prospere. Ei sprijină investițiile în sistemul educațional și
cultural pentru a asigura șanse egale pentru toți cetățenii.
 Binele Comun și Asistența Socială: Social-democrații promovează ideea de bine comun și susțin
sisteme robuste de asistență socială. Ei cred în furnizarea de servicii sociale pentru a sprijini
cetățenii vulnerabili și pentru a oferi o rețea de siguranță în situații dificile.
 Economie Mixtă și Intervenție Guvernamentală: Social-democrații favorizează o economie mixtă,
în care sectorul privat și cel public cooperează. Ei acceptă intervenția guvernamentală pentru a
corecta disfuncționalitățile pieței și pentru a proteja interesele publice.
 Internacionalism și Cooperare Globală: Social-democrații promovează adesea principiile
internaționalismului și cooperării globale. Ei susțin abordări echitabile în relațiile internaționale și
sprijină cooperarea pentru rezolvarea problemelor globale.
II. Stabiliţi deosebirile dintre social – democratism şi liberalism
Viziunea asupra Rolului Statului:
 Social-democrația: Susține un rol semnificativ al statului în economie și în furnizarea de
servicii sociale pentru a asigura egalitatea și justiția socială.
 Liberalismul: Susține un rol mai limitat al statului, favorizând piața liberă și reducerea
intervenției guvernamentale în afaceri și viețile individuale.
Abordarea față de Inegalități:
 Social-democrația: Se concentrează pe reducerea inegalităților sociale și economice prin
intermediul politicii fiscale progresive și a serviciilor sociale extinse.
 Liberalismul: Accentuează ideea de egalitate a oportunităților și se concentrează adesea
pe promovarea meritocrației și crearea unui mediu propice pentru inițiativa privată.
Economie și Proprietatea Privată:
 Social-democrația: Acceptă economia de piață, dar susține intervenția guvernamentală
pentru a corecta inegalitățile și a proteja interesele publice.
 Liberalismul: Favorizează piața liberă și proprietatea privată, considerând că acestea
stimulează inovația și eficiența economică.
Drepturile Muncitorilor și Negociere Colectivă:
 Social-democrația: Susține drepturile muncitorilor, negocierea colectivă și protecția
socială pentru a asigura condiții de muncă echitabile.
 Liberalismul: Apreciază drepturile individuale, dar poate avea o atitudine mai rezervată
față de regulamentele extinse și negocierile colective.
Educație și Servicii Sociale:

 Social-democrația: Promovează investiții semnificative în educație și servicii sociale

pentru a asigura acces egal la oportunități.
 Liberalismul: Susține educația, dar poate avea o abordare mai orientată către piață și
privatizare în furnizarea serviciilor sociale.
Concepție asupra Democrației:
  Social-democrația: Susține democrația reprezentativă și participativă, cu un accent
deosebit pe protejarea drepturilor minorităților.
 Liberalismul: Pornește de la principiile democrației reprezentative, punând accent pe
drepturile individuale și limitarea puterii guvernamentale.
Viziunea asupra Diversității Culturale:
 Social-democrația: Promovează diversitatea culturală și sprijină politici de incluziune
socială.
 Liberalismul: Susține, de asemenea, diversitatea culturală, dar poate avea o abordare mai
centrată pe drepturile individuale.
Abordarea față de Mediul înconjurător:
 Social-democrația: Acordă atenție problemelor de mediu, cu un accent pe reglementările
guvernamentale pentru protecția mediului.
 Liberalismul: Poate susține soluții de mediu bazate pe piață și inovație privată, evitând în
general reglementările excesive.
III. Evaluți formaţiunile politice social – democrate din ţară.
 Partidul Social Democrat din Moldova (PSDM): Partidul Social Democrat din Moldova este una
dintre principalele formațiuni social-democrate din țară. A fost fondat în 1997 și și-a propus să
promoveze valorile social-democrate, inclusiv justiția socială, drepturile muncitorilor și egalitatea
de șanse.
 Partidul Nostru (PN): Partidul Nostru, condus de Renato Usatîi, a avut în programul său elemente
de orientare social-democrată. Este important de menționat că partidele politice pot evolua și să-și
schimbe orientarea în timp.
 Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM): Partidul Socialiștilor din Republica
Moldova este un partid care și-a exprimat adesea angajamentul față de valorile social-democrate.
Acesta s-a concentrat pe probleme precum drepturile muncitorilor, egalitatea socială și
îmbunătățirea nivelului de trai.
 Partidul Democrat din Moldova (PDM): Partidul Democrat din Moldova a avut în trecut elemente
de orientare social-democrată, dar s-a confruntat și cu schimbări și reorientări politice. Este
important să verificați informații actualizate, deoarece partidele politice pot suferi schimbări
semnificative în platforma lor și în conducerea lor.

Subiect 28: Ideologii şi doctrine politice

I. Definiţi noţiunea de ideologie
Ideologia este un set coerent de idei, valori, credințe și principii care formează o viziune
generală asupra lumii și a societății. Această viziune poate acoperi diverse aspecte ale vieții,
precum politica, economia, cultura, religia și altele. Ideologia servește ca un cadru conceptual și
un ghid pentru interpretarea și înțelegerea lumii din perspectiva celor care o adoptă.
II. Stabiliți deosebirile dintre ideologia liberală de cea conservatistă
Viziunea asupra Statului:
 Liberalismul: Susține un rol mai limitat al statului în economie și în viața individuală.
Promovează libertatea individuală, drepturile civile și separarea puterilor în stat.
 Conservatorismul: Poate susține un stat mai puternic și mai implicat în menținerea ordinii
sociale și a valorilor tradiționale.
Economie și Piață Liberă:

 Liberalismul: Favorizează economia de piață liberă și susține că intervenția statului

trebuie să fie minimală pentru a permite inițiativei private și pentru a stimula inovația
economică.
 Conservatorismul: Poate adopta o abordare mai pragmatică față de economie, acceptând
intervenția guvernamentală în anumite situații pentru a proteja interesele naționale sau
pentru a menține stabilitatea socială.
Valori și Tradiții:
  Liberalismul: Accentuează importanța drepturilor individuale și a schimbării sociale. Este
adesea asociat cu toleranța culturală și diversitatea.
 Conservatorismul: Pornește de la valorile tradiționale, conservarea culturii și identității
naționale. Este adesea mai rezervat în fața schimbărilor sociale rapide.
Abordarea față de Schimbare:
 Liberalismul: Este deschis la schimbare și la progres, căutând să adapteze societatea la
noile realități și provocări.
 Conservatorismul: Este adesea mai rezervat față de schimbare și își propune să păstreze
și să conserve instituțiile și valorile existente.
Drepturile Individuale și Justiție Socială:
 Liberalismul: Acordă o atenție deosebită drepturilor individuale și justiției sociale,
căutând să asigure egalitatea de șanse.
 Conservatorismul: Poate accentua responsabilitatea individuală și să susțină o abordare
mai pragmatică a justiției sociale.
Rolul Religiei:
 Liberalismul: Promovează separarea bisericii de stat și apărarea libertății religioase. Este
deschis la diversitatea religioasă.
 Conservatorismul: Poate susține un rol mai pronunțat al religiei în viața publică și
consideră valorile religioase drept fundamentale pentru coeziunea socială.
Abordarea față de Globalizare:
 Liberalismul: Este adesea favorabil globalizării și comerțului internațional deschis.
 Conservatorismul: Poate avea o abordare mai precaută față de globalizare și să susțină
protecționismul pentru a proteja interesele naționale.
III. Evaluați formaţiunile politice de orientare liberală din ţară.
Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM): Partidul Liberal Democrat din Moldova a fost
înființat în 2007 și a adoptat o platformă liberală și conservatoare. Partidul a fost condus de Vlad
Filat și a făcut parte din diferite coaliții de guvernare în perioada post-2009.
Partidul Liberal (PL): Partidul Liberal din Republica Moldova este un partid cu orientare
liberală și a fost fondat în 2003. A promovat valorile liberale, inclusiv economia de piață,
drepturile individuale și democrația. Chiril Gaburici a fost liderul partidului la un moment dat.
Platforma DA (Demnitate și Adevăr): Platforma DA este o mișcare politică fondată pe principii
liberale, democrație și stat de drept. Aceasta a fost implicată în proteste masive din 2015-2016
împotriva corupției și a fost susținută de diverse organizații și personalități cu orientare liberală.
Mișcarea Politică Unirea-ODIP (Organizația pentru Democrație și Integrare Politică):
Mișcarea Politică Unirea-ODIP a fost implicată în promovarea ideilor liberale, democrației și
integrării europene. Partidul s-a axat pe ideea unirii cu România și pe valorile europene.