Universitatea "Constantin Brâncuși" din Târgu-Jiu

Facultatea de Științe ale Educației, Drept și Administrație Publică

Specializarea: Administrarea și conducerea unităților de învățământ

Managementul resurselor umane

PROIECT

LEADERSHIP ȘI MANAGEMENT

Profesor coordonator,
Lect. univ. dr. OLIVIA ALECSOIU
Student,
CÎRSTEA ELENA LOREDANA
Master, Anul I, Grupa 312

Tg – Jiu
2022

1
Cuprins:
1. Delimitări conceptuale
1.1. Management și leadership - delimitări conceptuale..............................4
1.2 Relația dintre leadership și management................................................4
2. Rolul managerului și liderul eficient.....................................................................8
2.1 Rolul managerului....................................................................................8
2.2 Liderul eficient.........................................................................................10
3. Stiluri de management și leadership......................................................................12
3.1 Stiluri de management.............................................................................12
3.2 Stiluri de leadership.................................................................................12
Concluzii...................................................................................................................13
Bibliografie...............................................................................................................14

2
Introducere

Încă din antichitate, anticii tratau politicul ca pe un regim (politea) care conferă societății
semnificațiile sale centrale, punându-i în ordine instituțiile și regulile, modelând moravurile și
stilul de viață al membrilor săi.
Sociologia politică și filosofia politică au analizat, adesea, problematica politicului,
insistând pe o epistemologie corectă a acestuia.
Reprezentând ansamblul vieții politice a societății, sistemul politic nu se identifică cu
regimul politic, sfera celor două concepte acoperind realități factuale diferite ca intensitate.
Sistemul politic subinclude regimul politic însă, calitativ, regimul politic determină
deosebiri foarte importante în plan structural, acțional, axiologic.
In lume au existat mai multe tipuri de sisteme (regimuri) politice, in funcție de natura
instituțiilor care au funcționat într-o anumita țară: regimuri politice democratice și regimuri
politice nedemocratice (autoritare și totalitare).

Delimitarea netă între regimurile autoritare, regimurile totalitare și cele democratice este
acceptată și din unghiul de vedere al:
o prezenței mentalităților în prima categorie de regim al puterii;
o prezența ideologiilor rigide în cea de-a doua categorie;
o absența, deopotrivă, a ideologiilor și mentalităților (în mare parte), în regimurile
democratice.

Este cert că abordările nu pot fi exclusiviste întrucât, în regimurile democratice se poate

vorbi atât de existența unor mentalități, cât și de existența unei ideologii (nu însă de tip coercitiv)

Mentalitatea este un ansamblu de credințe codificate în orice măsură, mai flexibile și cu o

oarecare ambiguitate interpretativă, ,,fără oracole investite cu un rol specific” (Linz)

3
 Ideologia este un sistem de gândire codificat, rigid, cu o logică constrângătoare, ce
presupune interpretări autorizate, care oferă o lectură uniformă și angajată.
Astfel, mentalitatea de tip democratic se exprimă și se fundamentează prin:
o toleranța pentru diversități;
o acceptarea competiției reglementate și a rezultatelor competiției;
o acceptarea și recunoașterea unor conflicte și a compromisurilor între o pluralitate
nelimitată de actori politici.

În privința existenței ideologiei democratice, remarcile noastre vizează:

o caracterul neimpus ,,de sus” al ideologiei democratice;
o continuă reformulare a ideologiei, în funcție de dorințele cetățenilor (flexibilitatea,
caracterul variat al ideologiei);
o formarea ideologiei în jurul unor valori precum libertatea, egalitatea, solidaritatea,
idealul democratic, dreptatea, spiritul legii etc.

1. Delimitări conceptuale: sistem politic, regim politic, democrtie, autoritarism, totalitarism

1.,,Sistemul politic este orice model durabil al relațiilor umane care implică într - o
oarecare măsură puterea , conducerea sau autoritatea.’’

2.,,Regimul politic este un subansamblu al sistemului politic , reprezentând tipurile de

organizare şi de exersare a puterii politice . Regimul politic reprezintă totalitatea metodelor ,
mijloacelor şi instituțiilor prin care se realizează puterea.’’

3. ,,Democraţia oglindeşte o ordine politică și un mod de funcționare a sistemului în care

se realizează dreptul poporului de a se guverna pe sine însuși.’’

4. ,,Autoritarismul se caracterizează prin refuzul jocului democratic ( alegeri libere ,

competiție electorală ) și abuzează de autoritatea sa , folosind mai degrabă forța decât
persuasiunea în realizarea propriilor scopuri sau în procesul de guvernare.’’

4
 5. ,,Cu toate acestea , o serie de aspecte ale vieții nu sunt supuse controlu lui direct al
sistemului politic , uneori ele fiind ghidate de valori tradiţionale societale sau religioase
( România sub conducerea mareșalului Ion Antonescu ).’’

6. ,,Totalitarismul
.a fost definit drept un regim al terorii totale cu o ideologie totalitară , cu un singur partid ,
cu o poliție secretă atotprezentă , cu un guvern care deține monopolul asupra economiei , culturii
şi informației .
.În cadrul regimurilor totalitare avem următoarele tipuri :
regimul fascist
regimul nazist
regimul comunist’’

2. Evoluția democrației

7..Etimologic, cuvântul ,,democrație " provine din cuvintele greceşti,, demos" = popor
şi ,,kratos" = putere ( autoritate ) , care sugerează o primă definiție : definerea şi exercitarea
puterii de către popor .

,,Prima forma de democrație cunoscută este cea ateniană , care a evoluat începând cu
secolul al VI - lea î.e.n. şi a marcat aparitia democrației directe , in care cetățenii adoptau legile şi
luau hotărâri prin vot direct . Primele măsuri democratice s-au datorat legilor lui Solon , cel care a
făcut primii paşi spre statul de drept , reuşind să impună ideea supunerii cetățeanului in fața legii ,
nu a conducătorilor . Pericle a adus noi îmbunătățiri democrației ateniene făcând distincţie intre
guvernarea minorității asupra majorității ( tiranie ) şi guvernarea majorității asupra minorității
( democrație ) , pe care a impus-o .

Democrația ateniană a avut şi o serie de limitări , care porneau de la însăşi definirea

noţiunii de popor , din care erau excluse segmente importante ale populaţiei : sclavii , femeile ,
precum şi anumite categorii de oameni liberi . O altă limitare importantă era alegerea prin tragere

5
la sorți a funcționarilor publici , inclusiv judecătorii , deoarece acest sistem nu asigura
competența acestora .

Cu toate carentele sale , democrația ateniană ( sclavagistă ) a transmis posterității

principiile sale democratice , valabile încă şi astăzi .’’

8..,, Mai târziu , în Roma antică , deciziile importante se luau prin plebiscit , care
reprezenta consultarea prin vot a întregului popor sau a unei anumite părți a populaţiei , noțiune
pe care mai târziu o întâlnim sub denumirea de referendum .

Evul mediu , dominat de instituţiile feudale şi ecleziastice , reprezintă o gaură neagră , de

aproape un mileniu , în istoria democrației . De abia spre sfârșitul evului mediu apar timid
primele idei liberale , începutul fiind marcat de Magna Charta Libertatum ( Marea Cartă a
Libertăților ) , emisă în anul 1215 , prin care se îngrădea puterea monarhului cu scopul de a
elimina abuzurile comise de acesta și de reprezentanții săi și de a da unele drepturi tuturor
cetăţenilor .

Practic , ideile liberale , pe care se bazează democraţia modernă , s-au impus începând cu
prima jumătate a secolului al XVIII - lea , odată cu apariția ideilor de libertate economică și
politică a individului în raport cu statul . Primele baze teoretice ale democrației liberale au fost
puse de John Loke şi de Charles de Secondat , baron de Montesquieu , părinții separaţiei puterilor
, principiu care reprezintă , astăzi , unul dintre pilonii de bază ai democrației liberale .

Odată cu apariția " Declarației drepturilor şi libertăților omului şi cetățeanului " în Franţa
anului 1789 , sunt suficiente elemente pentru a se pune bazele constituţiilor democratice liberale .

Apariția primelor constituții scrise , cea a Statelor Unite ale Americii din anul 1787 ,
urmată de cea a Poloniei din anul 1791 şi de cea a Franței din acelaşi an , marchează începuturile
democrației constituționale .

6
 Spre jumătatea secolului al XIX - lea perfectionarea sistemului electoral aduce încă un val
de noi elemente arhitecturale şi totodată un val de noi constituții . Europa va fi cuprinsă periodic
de o febră a " constitutionalismului " , mai toate țările europene având tendința de a avea o
constituție democratică sau de a - şi actualiza , în sensul democratizării , constituțiile existente.’’

3. Caracteristici ale regimului democratic

9. Regimurile democratice se caracterizează prin următoarele însuşiri:

1. organele de conducere ale puterii de stat ar trebui să se constituie şi să acţioneze prin voinţa şi
consultarea prealabilă a cetatenilor. Puterea şi organele sale ies din urne fiind un rezultat al
opţiunii electoratului;
2. existenţa şi aplicarea în practica politică a principiului fundamental al separării puterilor în
stat;
3. garantarea drepturilor şi libertătilor cetăţeneşti reprezintă o caracteristică importantă a
regimurilor democratice;
4. pluripartidismul politic asigură funcţionarea sistemului politic şi social, concurenţa şi
ascensiunea la putere în statul şi regimul democrat;
5. regimurile politice democrate trebuie să reprezinte, să apare şi să promoveze interesele
generale ale tuturor membrilor societăţii şi ale societăţii în ansamblul ei.

7
 4. Votul universal

10. ”Dreptul de vot este unul din drepturile electorale fundamentale, iar drepturile
electorale sunt prin excelență drepturi exclusiv politice. Aceasta se explică prin faptul că, datorită
conținutului lor, aceste drepturi pot fi exercitate numai pentru participarea cetățenilor la
guvernare. Într-un stat de drept și democratic poporul trebuie să aibă ultimul cuvânt, iar acest
lucru devine realitate prin exercitarea drepturilor electorale de către cetățeni.”
11.,, Modelul comportamentului electoral reprezintă modalitatea prin care se realizează
luarea unei poziţii politice sau ”mecanismul prin care persoana de la orientare socială, orientare
politică sau preferinţele politice trece la un anumit tip de comportament electoral.
Ele sunt construcţii teoretice ce elucidează mecanismele prin care se ia decizia de vot. În
linii generale le putem claifica în două mari tipuri 1) raţionale şi conştiente şi 2) inconştiente şi
iraţionale.”
12. ”Alegerile populare reprezintă forma cea mai puternică de legitimare a elitelor politice
în cadrul unui regim democratic. Sistemul electoral este alcătuit din ansamblul de legi, reguli,
reglementări ce realizează transformarea voturilor în mandate (locuri în legislativ).
În epoca modernă și mai ales în sec. XIX a fost utilizat votul majoritar. În lumea
contemporană se practică două moduri principale de scrutin, la care se adaugă unul mixt:
1. Sistemul majoritar, uninominal sau de lista, cu unul sau tururi de scrutin.
2. Reprezentarea proporțională (RP)
3. Sistemul electoral mixt.”

Dreptul de vot este unul din drepturile electorale fundamentale, iar drepturile electorale
sunt prin excelență drepturi exclusiv politice. Aceasta se explică prin faptul că, datorită

8
conținutului lor, aceste drepturi pot fi exercitate numai pentru participarea cetățenilor la
guvernare. Într-un stat de drept și democratic poporul trebuie să aibă ultimul cuvânt, iar acest
lucru devine realitate prin exercitarea drepturilor electorale de către cetățeni. Natura exclusiv
politică a acestor drepturi are unele consecințe juridice: pe de o parte, ele sunt utilizate numai
pentru participarea la guvernare, adică pentru exercitarea puterii direct de către popor, iar pe de
alta, ele aparțin, de obicei, doar cetățenilor, nu și altor categorii de persoane. Așadar rezultă că
străinii și apatrizii nu au acces la aceste drepturi. La noi, în România toți cetățenii au drept de vot
de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv.
Absenteismul se manifestă preponderent în rândurile intelectuale şi a generaţiilor tinere.
Unii, nemulţumiţi, revoltaţi de prestaţia politică, alţii, probabil cei mai mulţi, nepăsători,
indiferenţi. În general se crede că refuzul de a vota este o palmă, o sancţiune, o atenţionare pentru
aleşi. Alţii, dezamăgiţi consideră că n-ar avea de unde alege.
Democraţia te obligă ca cetăţean, iar în sfera politică ea se manifestă de o parte prin
alegerea cumpănită a conducătorilor, tot astfel cum te obligă să le urmăreşti prestaţia, să-i
sancţionezi în caz de derapaje.
13. ”Neparticiparea la vot este un abandon de la esenţiala îndatorire cetăţenească, cu
efecte negative asupra procesului de construcţie democratică.” Cine nu participă la vot n-ar trebui
să emită pretenţii și nici să se mire cine câştigă.

5. Separaţia puterilor în stat

14. ”Principiul separaţiei puterilor în stat este larg recunoscut ca fiind imanent regimurilor
politice democratice, indiferent de natura lor parlamentară, prezidenţială sau diferite combinaţii
ale acestora. Evoluţia pe care a cunoscut-o acesta de-a lungul timpului, în doctrină şi practică, s-a
concretizat în apariţia unor elemente noi care, pun într-o ecuaţie dacă nu total nouă, în orice caz
reevaluată, clasica teorie enunţată de Montesquieu.”
Statele democratice sunt cele în care puterea legislativă, puterea executivă și puterea
judecătorească sunt separate. În consecință, cele trei puteri sunt exercitate de autorități publice
distincte, fiecare cu organizare proprie și atribuții specifice. Astfel, legile sunt adoptate de puterea
legislativă, ele sunt puse în aplicare de puterea executivă, iar „apărarea” legilor este asigurată de

9
către puterea judecătorească. Acest principiu este prevăzut în Constituție care este legea
fundamentală care stă la baza organizării statului.
15.”Pentru a împiedica abuzul de putere, atribuțiile în stat sunt împărțite între mai multe
centre de putere, dar fără a se înclina balanța către una dintre puteri. Între puteri trebuie să existe
un echilibru care să permită tuturor cetățenilor să trăiască în demnitate, să le fie garantate
drepturile și libertățile fundamentale.”
16.”Separația puterilor în stat funcționează astfel:
 În regimurile parlamentare funcționează principiul egalității între executiv și egislativ;
 În regimurile semiprezidențiale șeful statului nu răspunde politic în fața parlamentului,
dar Guvernul are nevoie de votul de înceredere al Parlamentului;
 În regimurile prezidențiale, executivul nu răspunde politic în fața parlamentului, dar are
nevoie din partea acestuia de avize;
 În regimurile de adunare parlamentară, Parlamentul este superior Guvernului pe care îl
poate înlocui ușor.”
Indiferent de regim, separația puterilor în stat a avut și are în continuare un rol important
în organizarea și funcționarea statală a puterii politice și în garantarea exercitării drepturilor și
libertăților fundamentale.

6. Drepturi și liberăți cetățenești

Democraţia presupune existenţa unor valori, precum: libertatea, dreptatea şi egalitatea.
Acestea reprezintă idealuri pentru care oamenii au luptat întotdeauna şi în acelaşi timp, repere pe
baza cărora s-au creat normele ce reglementează viaţa în societate.
Oamenii trebuie să trăiască în libertate. De aceea statul democratic garantează şi
promovează libertăţile personale, în limite stabilite de lege. Cetăţenii trebuie să aibă dreptul la
conduite şi opinii proprii şi totodată, să se bucure de securitatea personală, a domiciliului şi a
bunurilor pe care le posedă. Ei trebuie să îşi poată exercita libertatea de a se exprima, precum şi
dreptul de a-şi alege conducătorii şi de a decide în probleme de interes public.

17.,,Fiecare om își dorește să aibă libertatea de a alege pentru a-și modela viața conform
preferințelor, gesturilor, valorilor, angajamentelor și convingerilor proprii..’’

10
 6. Pluripartidismul politic
Împreună cu statul, partidele politice sunt principalele expresii instituţionalizate ale puterii
politice. Prin natura relaţiilor de putere, prin locul ocupat în sistemul puterii şi prin modul de
consacrare a sistemului partidist, partidele prezintă anumite elemente instituţionale specifice.
18. ”Partidele politice pot fi definite ca fiind asociaţii libere ale cetăţenilor, prin care se
urmăreşte, la baza unui program, definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, asociaţii
care au, şi-şi afirmă clar şi deschis vocaţia şi aptitudinea guvernării”

19. ,,După funcţia ocupată în sistemul politic, putem vorbi de

 Partid/e de guvernământ – partidul care a ieşit câştigător în urma alegerilor, constituind
guvernul până la următoarele alegeri; pot exista mai multe partide de guvernământ în
acelaşi timp, care alcătuiesc guvernul împreună, într-o coaliţie.
 Partid/e de opoziţie – partidul care a pierdut alegerile, constituind astfel opoziţia
parlamentară; pot exista mai multe partide de opoziţie, al căror obiectiv este de a creşte în
preferinţele alegătorilor, oferind o alternativă în vederea următoarelor alegeri.”

20.,,Esenţa pluralismului politic constă cu ale cuvinte , în existenţa mai multor partide sau
formațiuni politice ce - şi dispută voturile electoratului , fiecare dintre acestea având la dispoziție
condiții egale de desfăşurare a campaniei electorale , precum şi în stabilirea unui statut al
opoziției care garantează partidelor care au pierdut alegerile sau care dispun de mai puține
mandate în Parlament , să - şi exprime liber poziția chiar în confruntarea cu partidul sau coaliția
guvernamentală, ca şi cu partidul care deţine majoritatea parlamentară . În cadrul pla ralismului
politic lupta între partide este o luptă între programe po litice , între ideologii din care sunt
excluse instrumente guvernamen tale , metode represive de comandă , manipularea electoratului ,
abuzurile etc.’’

8. Tipuri de democrație

11
  democrația formală și democrația substanțială

21.”Democrația este un fenomen extrem de complex, a cărui analiză a provocat pe cei mai
mulți gânditori, dar și oameni simpli, care, din vremuri străvechi, și-au imaginat un model de
organizare a sistemului politic în care membrii comunitari să fie egali din punct de vedere politic,
să guverneze împreună și să dispună de calități proprii, resurse și instituții necesare pentru a se
autoguverna.
Democrația este forma politică care ”și-a dovedit în timpuri îndelungate, o mare
capacitate de adaptare la diferite condiții, o mare capacitate de învățare și un imens potențial de
transformare”; ea s-a manifestat ca idee a guvernării de către cei mulți.
Opinia că ”Democrația este un nume propus pentru un lucru care nu există” (Giovani
Sartori) este contrazisă de mai mulți autori din următoarele considerente:
 afirmația atrage atenția asupra democrației ca realitate și a democrației ca teorie, asupra
distanței dintre teoretizări și conturarea proiectelor;
 ilustrează tensiunile interne, proprii regimurilor democratice, tensiuni manifestate
îndeosebi în planul încercărilor de modernizare instituțională, ca urmare a nemulțumirilor față de
funcționarea regimului existent (dovedește limitele regimului democratic în contexte diferite);
 dovedește menținerea tensiunilor între democrația așa-zis formală (bazată pe respectarea
regulilor și a procedurilor) și democrația numită substanțială (are ca finalitate rezultatele
procedurilor formale în privința bunăstării cetățenilor);
 atrage atenția asupra dificultăților întâmpinate de către analiști, teoreticieni, sociologi în
abordarea democrației ca realitate, cultivând concomitent, ideea neutralității axiologice, dar și pe
cea a spectatorului angajat;
 solicită un echilibru în aprecierea regimurilor democratice, a valorilor, a principiilor și
realizării lor.”

 democrația majoritaristă și democrația consensualistă

12
 22.”Politologul olandez Arendt Lijhart dovedește o preocupare susținută în analiza
regimurilor democratice, elaborând în 1984, lucrarea Democrații. Modele de guvernare
majoritistă și consensualistă în douăzeci și una de țări. El acordă atenție atât instituțiilor politice
și durabilității lor în timp, dar și aspectelor comparative referitoare la mecanismele democratice.
Practicile și regulile instituționale ale democrațiilor moderne sunt diverse, însă
diversitatea acestora nu exclude existența unor elemente comune (fie și numai pntru un grup de
state cu regim democratic legate de aplicarea acestor reguli. ”În principiu, o democrație poate fi
organizată și poate funcționa în mai multe feluri: în practică, la fel, democrațiile moderne posedă
o varietate de instituții guvernamentale formale, cum sunt legislativul și tribunalele, de asemenea
sistemele de partide politice și de grupuri de interese. Totuși, regularități și trăsături clare apar
atunci când aceste instituții sunt examinate din următoarea perspectivă: cât de majoritiste și de
consensualiste regulile și aplicarea lor.”)
Majoritatea definițiilor literale ale democrației ilustrează, în opinia lui Lijphart, opoziția
dintre majoritarism și consensualism, fie că este definită ca guvernare în acord cu preferințele
poporului (Abraham Lincoln înțelegea democrația nu doar de către popor, ci și pentru popor. Dar
definirea democrației ca ”guvernare de către popor și pentru popor” ridică mai multe probleme.
Pentru Lijphart acest mod de definire a democrației generează o întrebare fundamentală: cine
realizează guvernarea și intereselor cui trebuie să le răspunderea, atunci când poporul este în
dezacord și are preferințe divergente?
În funcție de răspunsul la dilema creată, prin înțelegerea democrației ca ”guvernare de
către popor și pentru popor ”se conturează cele două modele aflate la cele două capete ale scalei
de evaluare introduse de Lijphart: majoritismul și consensualismul.
Dacă răspunsul este majoritatea poporului, atunci el exprimă esența modelului
majoritarist: ”Răspunsul majoritarist este simplu și direct, și totodată foarte atrăgător, pentru că
guvernarea de către majoritate și în acord cu dorințele majoritare se situează evident mai aproape
de idealul democratic al ”guvernării de către popor și pentru popor” decât ca o guvernare de către
o minoritate, și care să răspundă intereselor acesteia.”
În situația unui răspuns alternativ, de tipul ”cât mai mulți”, atunci se exprimă nucleul
modelului consensualist. ”Nu diferă de modul majoritarist în a admite guvernarea minorității, dar
acceptă guvernarea majorității ca cerință minimă: în loc să fie mulțumită cu majoritățile
decizionale strânse, caută să maximizeze dimensiunea acestor majorități. Regulile și instituțiile

13
sale au drept scop o participare mai largă la guvernare și un larg acord asupra politicilor pe care
guvernul ar trebui să le urmeze.”
Lijphart identifică și deosebirile de esență între majoritarism și consensualism.
Astfel:
a) Guvernarea majorității concentrează puterea politică la nivelul unei majorități simple,
uneori chiar ”ale unei pluralități decât ale unei majorități”; consensualismul ”încearcă să împartă,
să disperseze și să limiteze puterea în diverse moduri.”
b) Guvernarea majorității este exclusivă, concurențială și antagonistă, în timp ce modelul
consensualist este caracterizat de inclusivitate, negocieri și compromis; ”din acest motiv,
democrația consensualistă poate fi numită și ”democrație a negocierii”.

7. Avantajele democrației

23.,,Ar fi o foarte mare greşeală să cerem prea mult de la o formă de guvernămînt , fie ea
şi una democratică . Democrația nu poate garanta că cetăţenii săi vor fi fericiți , prosperi ,
sănătoşi , înțelepți , pașnici sau corecți . Atingerea acestor finalități se află dincolo de puterea
oricărui guvernămînt , inclusiv a unuia democratic . Mai mult , în practică demcrația s - a situat
mult sub aşteptările idealurilor ei . Asemenea tuturor e mai democratică , încercărilor anterioare
de a realiza o guvernare democrațiile moderne au multe deficiente .
Totuşi , în ciuda defectelor sale nu trebuie să pierdem nici o clipă din vedere beneficiile
care fac democrația preferabilă față de oricare alternativă posibilă :

1. Democrația contribuie la prevenirea guvernării de către autocrați cruzi şi infami

2. Democratia garantează cetățenilor săi un numar de drepturi funda mentale pe care
sistemele nedemocratice nu le garantează şi nu le pot garanta
3. Democrația asigură cetățenilor săi o varietate de libertati personale mai mare decit
oricare alternativă posibilă
4. Democrația ii ajută pe oameni să işi apere interesele fundamentale

14
 5. Numai un guvernămint democratic poate oferi persoanelor oportunitate maximă de a -
şi exercita libertatea de auto - determinare de a alege legile conform cărora să trăiască
6. Numai un guvernămint democratic poate oferi o oportunitate maximă de exercitare a
responsabilității morale
7. Democratia incurajează dezvoltarea umană mai mult decit oricare alternativa
8. Numai un guvernămînt democratic poate incuraja un grad relativ ridicat de egalitate
politică
9. Democrațiile reprezentative moderne nu luptă una impotriva alteia
10. Tarile cu guvernări democratice au tendinta de a fi mai prospere decit tarile cu guvernări
nedemocratice .

Date fiind aceste avantaje , democrația este pentru majoritatea dintre noi o perspectivă
mult mai luminoasă decit oricare alternativa.‘‘

Concluzii
Statele actuale au milioane de locuitori, de aceea adunarea tuturor cetăţenilor, pentru a
dezbate diferite probleme şi pentru a lua decizii cu privire la întreaga societate a devenit, practic,
imposibilă.
Cetăţenii deleagă puterea unor reprezentanţi pe care îi aleg, din rândurile lor, pentru a se
ocupa de treburile publice. Alegerile legitimează dreptul reprezentanţilor de a decide în locul şi în
numele poporului.
Printre caracteristicile și avantajele democraţiei se număra următoarele elemente:
participarea efectivă a populaţiei la procesul de luare a deciziilor; prezenţa unor elite care
guvernează societatea cu sprijinul acesteia, guvernare ce presupune responsabilitate şi limite;
prezența mai multor forțe politice legal recunoscute care luptă pentru acapararea puterii politice;
structurarea unei ideologii bine definite; organizarea instituţiilor statului pe principiul separaţiei
puterilor în stat şi structurarea relaţiilor dintre acestea; existenţa unor principii care stau la baza
democratizării, cum ar fi principiul descentralizării, principiul separaţiei puterilor în stat sau
principiul autonomiei locale; specificarea exhaustivă a unor drepturi şi libertăţi fundamentale;
economie de piaţă unde liberul schimb duce la o dezvoltare economică.

15
 Pentru regimurile democratice, concluzia trebuie precizată în funcție de regulile, de
procedurile, de idealurile și de valorile regimurilor respective, întrucât, dincolo de ideologie și de
mentalitate, se află combinații complexe de etici democratice bazate pe drepturi.
Pentru ca democraţia să poată funcţiona, membrii societăţii trebuie să deţină o cultură
politică specifică. În absenţa acesteia, democraţia nu poate supravieţui, instituţiile democratice
nefiind suficiente.

Bibilografie
1. Chivu, R., Elemente generale de managementul educației, Editura Meronia, București,
2008;
2. Deaconu, A., Podgoreanu S., Rașcă, L., Factorul uman și performanțele organizației,
Editura ASE, București, 2004;
3. Gherguț, A., Management general și strategic în educație, Ghid practic, Editura
Polirom, București, 2007
4. Johns, G., Comportament organizațional, Editura Economică, București, 1998;
5. Petrescu, P., Șirinian, L., Management educațional, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002;
6.Țoca, I., Management educational, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București,
2007;
7. Zlate, M., Leadership și management, Editura Polirom, București, 2004.

16