Regimuri politice nedemocratice

CUPRINS

Partea teoretică-regimurile nedemocratice

1. Construcţii precare…………………………………………………………………….… 1

2.Trăsaturi caracteristice ale totalitarismului…………………………..………...….……….. 1

3. O ideologie oficială…………………………………………………………..………………...1

4. Monopolul asupra mass-media……………………………………………………..……… 2

5. Originile Conceptului…………………………………………………………….…………….2

6. Adolf Hitler……………………………………….…………………….………….……………...2

7. Mein Kampf (“Lupta Mea”)………………………………….…….………..………………...2

Studiu de caz- Germania hitleristă

8. Germania hitleristă…………..….…………………………….………………………………..3

9. Concluzii………………………....………………….………….……………………………….14

10. Bibliografie………………………………………..………….………………………………..15

Studiu de caz-Germania nazistă 2

Regimuri politice nedemocratice

REGIMURILE NEDEMOCRATICE

Constructii precare

Atat in trecut cat si in prezent,regimurile nedemocratice au însumat o mulţime de caracteristici ,aşa incat
apare utila si mai ales interesanta o tratare a lor aparte,articulate si argumentate.

Regimurile totalitare constituie modalitati specifice de reglare a raporturilor de putere intre stat si
societate,modalitati puse in aplicare in locuri caracterizate printr-o mai mare sau mai mica stabilitate,in
functie de originile si de instaurarea lor si de provocarile la care sunt supuse aceste regimuri . In fine,este
interesant de mentionat ca,in timp ce exista democratii neintrerupte,adica regimuri democratice care,odata
instaurate , s-au mentinut, nici un regim totalitar nu se poate lauda cu o durata neintrerupta comparabila
cu cea a democratiilor celor mai indelungate. Asadar , regimurile totalitare ,sunt,contrar parerilor care
circula, constructii pe cat de puternice si oppressive , pe atat de fragile si precare.

Cazul regimului nazist,totalitar desigur,este mai putin clar si lipsit de o ideologie pripriu-zisa,pentru ca
manifestul programatic al lui Hitler,expus in cartea sa Mein Kampf,nu este sub nici o forma
comparabil,prin consistenta,prin constiinta si prin coerenta corpusului doctrinar Marxist-leninist. Totusi
elementele escatologice ale nazsmului,conceptia despre concentrarea puterii politce,centralismul absolut
si incercarea de a forma,pe un sistem de gandire univoc,un Reich milenar,trece dincolo de simplele
mentalitati autoritare si se apropie printr-un amestec de elemente traditionale si mitice cu
elementemoderne.

Trasaturile caracteristice ale totalitarismului

O ideologie oficiala

Se evidentiaza existenta unei ideologii oficiale care,asa cum au scris Carl J.Friedrich si Zbigniew
Brzezinski,este “un ansamblu de ideii coerente din punct de vedere rational,care se refera la mijloacele
practice ce urmaresc schimbarea totala si reconstruirea unei societati prin forta sau prin violenta ,bazata
pe o critica globala sau totala a ceea ce este gresit in societatea prezenta sau cea anterioara.” Ideologia
totalitara este,intr-o oarecare masura,utopica si escatologica,adica orientata catre definirea si realizarea
scopurilor ultime,in afara din dincolo de ceea ce exista acum. S-a evidentiat deja iminenta prezanta a
terorii,vazuta de Fisichella drept un”univers contrationar”. In conceptia celor doi politologi americani
citati,alte caracteristici distinctive ale regimurilor totalitare sunt:

Studiu de caz-Germania nazistă 3

Regimuri politice nedemocratice

Caracteristici ale totalitarismului:

a) prezenta unui partid unui;

b) o politie discreta foarte bine dezvoltata;

c) monopolul statului asupra mijloacelor de comunicare;

d) controlul centralizat al tuturor organizatiilor politice,sociale,culturale,pana la crearea unui system

de planificare economica;

e) subordonarea completa a fortelor armate puterii politice.

Aceasta ultima caracteristica este exprimata cel mai bine prin cunoscuta expresie maoista ,din care
prea adesea este citata doar prima parte: “puterea iese din teava pustii,dar partidul este cel care
controleaza pusca.”

Pe baza acestei confuguratii de caracteristici, de obicei sunt cuprinse in regimurile totalitare nazismul
si regimurile comuniste sovietic si chinez. La acestea se pot adauga regimurile comuniste din
Vietnamul de Nord si din Coreea de Nord,precum si toate celelalte regimuri comuniste din Europa
Centrala si de Est,cel putin pana la sfarsitul anilor ’60,cu exceptia Poloniei si,intr-o oarecare masura,a
Ungariei si Romaniei.

Monopolul asupra mass-media

Este important sa subliniem un aspect de o deosebita importanta pentru mentinerea puterii totalitare:
monopolul statului asupra mijloacelor de comunicare. De la Goebbels la Stalin , regimurile totalitare
au fost perfect constiente ca pentru a preintampina nasterea unor opozitii , este absolute necesar sa
impiedice difuzarea informatiilor. Orice tip de comunicare poate produce “adevaruri “ alternative , in
conflict cu adevarul official al regimului. De aici, batalia opozantilor pentru a comunica intre ei si cu
sectoarele populatiei; de aici, rolul scriitorilor ca opozanti vizibili si de temut ai regimului totalitar;de
aici, propagarea impetuoasa si periculoasa pentru regim a literaturii realizate de catre dizidenti chiar
in diferite forme clandestine si subterane,definite prin termenul rusesc samizadat ; iar faptul ca un
mare dramaturg ca Vaclav Havel a ajuns presedinte al Republicii Cehe este “razbunarea”
scriitorilor,literatilor,intelectualilor.

Originile conceptului

Conceptual de tolitarism nu a fost usor acceptat in stiinta politica si continua sa raman destul de
controversat. Criticii sai, mai ales Spiro si Schapiro , au ajuns sa-l declare total inutilizabil , pentru ca
deriva din contextual ideologic al razboiului rece si a fost indreptat impotriva regimurilor comuniste.
Astfel incat totalitarismul ar fi un concept caduc din punct de vedere istoric si nefolositor din punct de
vedere stiintific. Totusi,in ceea ce priveste originea sa, “totalitarismul”nu este in nici un caz un
termen aparut odata cu razboiul rece. Este folosit pentru prima data de catre criticii si opozantii

Studiu de caz-Germania nazistă 4

Regimuri politice nedemocratice

regimului fascist Italian,care prezenta unele caracteristici totalitare. Din orgoliu si vanitate, Mussolini
insusi a adoptat definitia,pentru a da impresia capacitatii sale de a construi un regim politic nou si
puternic. Fascismul nu a reusit,tutosi,niciodata sa devina cu adevarat totalitar si este mult mai correct
analizabil ca autoritarism.

Razboiul rece nu are nimic de a face cu includerea absolute indispensabila si adecvata a nazsmului
intre regimurile totalitare . Aceasta includere semnaleaza faptul ca fenomenul preceda intrucatva
razboiul rece sin u este deloc legat de el. Folosirea ideological a termenului de totalitarism,cel putin
pentru fascismul Italian si national-socialismul german,apartine insesi acelor regimuri care
intentionau sa-si afiseze capacitatea de control asupra vietii si destinelor popoarelor lor si capacitatea
paralela-decentralizare toatala a puterii. In fine, nici macar transformarea regimurilor comuniste nu
face ca termenul de totalitarism sa para invechit,pentru ca valabilitatea sa permanenta depinde de
eficienta in descrierea , analiza si interpretarea fenomenelor politice ,fie deja existente,fie susceptibile
sa-si faca insasi aparitia. Aceasta eficienta nu este realizata prin nici o alta expresie si , mai ales,nu se
poate dobandi printr-o folosire prea extinsa si dezinvolta a termenului de autoritarism.

Retinand elementul crucial al terorii,inclusive in versiunea sa de “univers concentrationar”, autorii

care analizeaza regimurile totalitare au grija sa sublinieze doi factori auxiliary indispensabili:un grad
de dezvoltare tehnologica care sustine controlul terorist totalitar,precum si prezenta unui partid unic
organizat in asa fel incat sa aplice acest control terorist cu o mare si aprofundata minutiozitate.

ADOLF HITLER

Nascut in Austria in 1889, Adolf Hitler abandoneaza scoala la varsta de 16 ani pentru a incerca sa
devina pictor la Viena. Duce o viata de boem si de vagabond, si dezvolta un anti-Semitism si un
nationalism pangerman militante. Ajunge in Germania in 1913,unde se inroleaza in armata inca de la
inceputul razboiului. Demobilizat,militeaza in cadrul DAP , unde se insarcineaza cu propaganda , se
impune ca Führer si elimina concurentii. Refuza orice colaborare a NSDAP cu alte partide
nationaliste , isi cultiva singularitatea si vrea sa constituie un partid omogen antisemit,total devotat
puterii sale personale. Conducator charismatic,el reprezinta centrul puterii si incarneaza incetul cu
incetul comunitatea militantilor care nu au nici un mijloc de exprimare si care abandoneaza orice
libertate de judecata si de decizie.

MEIN KAMPF (“LUPTA MEA”)

HITLER PUBLICA IN 1925 Mein Kampf ,pe care a redactat-o in inchisoare. Aceasta carte reprezinta
un success de librarie in Germania:300.000 de exemplare vandute inainte de 1933,10 milioanepana in
1940. in Franta,o editie integrala este publicata in februarie 1934:neautorizata de autor,este oprita si
doar tarduceri partiale se gasesc in vanzare. Programul nazist este aici indulcit si subestimat.

Mein Kampf este o autobiografie ,un tratat de doctrina si un program de actiune politica. Idea centrala
a cartii se sprijina pe existenta unei rase germane fondata pe sange,limba si cultura. Aceasta rasa
ariana,prezentata ca fiind superioara celorlalte,trebuie sa domine gratie crearii unui stat si a unei

Studiu de caz-Germania nazistă 5

Regimuri politice nedemocratice

societati ierarhizate,unite in spatele sefului:ea trebuie sa-si mareasca spatial ei vital sis a-si pastreze
puritatea prin razboisi segregatie sociala. Economia nu este deloc abordata , dar metoda de actiune
este detaliata:trebuie sa convinga prin discursuri brutale al caror nivel intellectual este “cu atat mai
scazut cu cat va fi mai mare masa de finite umane care trebuie miscata”.

GERMANIA HITLERISTA

Instalarea la putere a lui Hitler a fost rapida si decisiva pentru viitorul Germaniei. Din cabinetul format la
30 ianuarie 1933 faceau parte doar trei national-socialisti:cancelarul Hitler, Göring, comisarul Aviatei si
Frick, ministrul de Interne. Von Papen, vicecancelar , Hugenberg, ministrul Economiei , von Neyrath,
ministrul Afacerilor Externe , reprezentau in aparenta predominanta elementelor conservatoare . Era insa
evident ca Hitler va fi singurul stapan si nu va tolera nici o opinie contrara.

Inc a de la 1 februarie , Reichstag-ul fusese dizolvat pentru a se permite natiunii “sa ia parte la guvernarea
nationala”. Hitler a inceput imediat epurarea cadrelor republicane din administratie. O lege “pentru
protectia poporului si statului” ii permitea interzicerea ziarelor si a reuniunilor. La 27 februarie ,
incendierea Reichstag-ului , de care a fost acuzat un comunist olandez, Van der Lubbe-lucrari recente au
demonstrate ca el personal a fost vinovat , excluzandu-I pe comunisti si pe nazisti - , a oferit posibilitatea
anihilarii partidului communist, atat de puternic odinioara:capii au fost ucisi sau dusi in lagare de
concentrare , formatiunile de lupta dispersate fara prea mare rezistenta. Cand, pe 5 martie,au avut loc noi
alegeri, s-a dovedit ca,in profida terorii,nazistii obtinusera doar 44% din voturi, neavand majoritatea
(52%) decat prin alianta cu partidele de dreapta , in timp ce Centrul obtinuse 18% , iar partidele de stanga
peste 30%; dar comunistii nu au mai putut fi reprezentati , si un mare numar de deputati socialisti au fost
intemnitati; de asemenea , la 23 martie , in urma unei ceremonii marete la Potsdam, unde,in prezenta lui
Hindenburg , a fost sarbatorita trezirea autenticului spirit prusac,Parlamentul a votat , cu 441 de voturi
contra 94-voturile socialistilor-,deplinile puteri ale cancelarului. De acum , el detinea instrumental legal
care avea sa-i permita exercitarea unei puteri dictatorial in Germania.

Fara a modifica,in intregime Constitutia,dar multiplicand reglementarile,adesea

contradictorii(M.Brossat),Hitler a reinstaurat progresiv “legile fundamentale”, creand un stat
“unitar,autoritar si popular”. Guvernul dispunea de putere executive si legislative; catt despre Reichstag,
convocat in imprejurari exceptionale, va trebui sa se limiteze la aclamarea politicii guvernului. In
schimb,recursul la plebicist devenise una dintre caracteristicile noului regim :cel de-al treilea Reich era
fondat pe principiul autoritatii (Führerstand),dar intre Führer si natiunea care i-a dat puterea exista un fel
de “mandat” de care trebuie sad ea socoteala. Pe planul unitatii,particularismul fusese eliminate fara nici o
rezidenta din viata germane: la 7 aprilie , legea Statthalter 1 –ilor desemnati de puterea central a pus capat
autonomiei administrative a regiunilor,ale caror drepturi de suveranitate au fost transferate guvernului
Reichului. In fine, numeroase texte constitutionale stabileau locul Partidului National-Socialist, al carui
rol era de a mentine principiile fundamentale ce asigurau unitatea natiunii si a caror functionari ,
repartizati in Gau 2, trebuiau sa se infiltreze pana in cele mai mici cellule ale organizatiilor profesionale,
administrative sau familiale , sa propovaduiasca gandirea conducatorului sis a spioneze cele mai mici
1
Guvernator.

Studiu de caz-Germania nazistă 6

Regimuri politice nedemocratice

gesture. Astfel, Germania se edifice pe Führerprinzip 3 , fara ca acesta sa reuseasca sa evite totusi
nenumaratele conflicte de competent,care vor face din Reichul hitlerist “o piramida instabila de clientele
si dependente”.

Care a fost rezidenta partidelor de la instalarea noului regim? Punerea la punct (Gleichschaltung) a
vechilor partide ale coalitiei de la Weimar nu s-a lasat mult asteptata: Partidul Social-Democrat nu a
dizolvat in 22 iunie, Centrul,in 5 iulie. Confruntate cu adeziunile massive care aveau loc atunci,in special
in randul intelectualilor ,gruparile de dreapta au inteles ca orice rezistenta la dictatura hitlerista era
zadarnica:”Castile de otel “ au disparut in fata militiilor hitleriste ;la 27 iunie, aambitiosul Hugenberg se
retragea din toate functiile ,iar ministrii conservatori isi pastrau cu strictete propriile domenii de activitate,
lasand cancelarului conducerea deplina . Hitler nu dorea insa sa rupa legaturile cu clasele conducatoare;el
realiza ca in randul lor existau specialisti de care nu se putea lipsi,drept care s-a hotarat sa-I menajeje sis
a-I atraga de partea sa. Aceasta alianta fundamentala dintre Hitler si clasele conducatoare a iesit la lumina
cand Rohem , organizatorul militilor hitleriste , a facut presiuni asupra Führerului pentru a-si pune in
aplicare programul socialist in favoarea maselor . Hitler n-a ezitat sa loveasca in cel care fusese
artizanalul cel mai de seama al succesului sau, dar care proclama acum ca nu avea sa-si gaseasca odihna
decat atunci cand “revolutia germana se va incheia”. Opozitia lui Roehm era cu atat mai de temut , cu cat
el aderase la opiniile dusmanilor lui Hitler ,Gregor Strasser si von Schleicher, in timp ce von Papen se
afla in fruntea opozitiei conservatoare.

La 30 iunie 1934 , cancelarul a inabusit complotul foarte repede si fara mila , el insusi actionand la
München,iar Göring la Berlin. Uciderea lui Roehm a fost insotita de uciderea a 77 de capetenii SA 4,
precum si a lui Schleicher,Kahr,Gregor Strasser;au fost omorati si secretarii lui von Papen. La 3 iulie,
Führerul primea felicitari din partea lui Hindenburg si putea conta de acum inainte pe sprijinul
Reichswehr-ului , care vedea in SA un rival. Mortea batranului maresal facea posibila instaurarea unitatii
totale a conducerii, prin fuziunea functiilor de presedinte al Reichului si de cancelar in mana lui Hitler :
multi ani de aici incolo nu avea sa mai fie posibila nici o rezistenta. “Noaptea cutitelor lungi” a permis
ca,in cadrul regimului ,intreaga putere sa fie detinuta de trupele SS(Schutzstafel),create initial pentru
asigurarea securitatii lui Hitler al caror comandant Heinrich Himmler , a stiut sa concentreze sub
conducerea sa politia Reuchului si administrarea lagarelor de concentrare , deschise de SA inca din 1933
si destinate adversarilor regimului-comunisti,socialisti si pacifisti.

Programul pe care Hitler dorea sa-l realizeze era inspirit de doctrinele pangermaniste popularizate de
generatia precedent si care s-au regasit in timpul Republicii de la Weimar sub pana partizanilor
“revolutiei conservatoare” si ai “revolutiei populare”.

In timp ce Oswald Spengler definise in Declinul Occidentului o etica a muncii tip germane , considerate
ca un serviciu voluntar si bucuros datorat comunitatii,iar Moeller Van der Bruck,autor al cartii Celde-al
Treilea Reich(1922) si fondatorul “Clubului din Iunie” la Berlin , preconiza o “revolutie”germana care
urma sa elibereze tara de veninul liberal si socialist –idei care au fost popularizate de grupul de tineri

2
Circumscriptii administrative si politice ale Prtidului National Socialist,conduse de un functionar de partid numit
Gauleitner
3
In sensul de putere care emana de la Führer.

4
Militiile naziste

Studiu de caz-Germania nazistă 7

Regimuri politice nedemocratice

gazetari care conducea revista Die Tat , partizani ai unui stat totalitar si autarhic , sau care s-au infiltrat in
randul national-bolsevistilor in sensul unei aliante cu Rusia sovietica ca o natiune proletara-mitul rasei i-a
fost transmis lui Hitler de scrierile lui Hans Günther,care vedea in tipul Nordic trasaturile conducatorului
dominator, si mai ales de cele ale lui Alfred Rosenberg, al carui Mit al sec XX(1931) explica istoria prin
lupta dintre arian si evreu,cel aflat la baza tuturor Internationalelor (catolicism roman,francmasoneria si
marxismul). Scriind Mein Kampf,Hitler i-a convins pe germane ca masei amorfe trebuie sa I se suprapuna
o “clasa a stapanilor”, desemnata prin selectia naturala; el dorea sa instituie un fel de biologie dictatoriala,
opunand un “Ordin masculin”, format in cluburile elitiste , unei mase aliabile care nu va cunoaste decat
ordinul si disciplina,pe scurt,o “natiune de soldati” . Ideea aceasta si-a gasit eroul in opera lui Ernst
Jünger,care a cautat sa creeze un “ordin viril” modern,menit sa inlocuiasca rationalismul burghez
decadent.

Aceste idei teoretice trebuie puse in lumina pentru a intelege realizarea planului nazist pe plan rasial,
religios, economic,military,precum si in planul politicii externe.

O natiune animata de grija pentru viitorul sau trebuie sa aiba o populatie numeroasa si sanatoasa ,care sa
nu degenereze sau sa cada. Iata de ce nazismul nu tolera, in randul comunitatii germane ,decat elemente
legate prin rasa. Iata de ce antisemitismul era considerat factorul existential al noii unitati nationale. Inca
de la 1 aprilie 1933, sub pretextul de a raspunde unui boicot al marfurilor germane in strainatate,a fost
organizat un “boicot defensiv” in privinta comerciantilor israeliti. In curand excesele au fost inlocuite cu
“violenta de catifea”:legea din 7 aprilie 1933,privind recrutarea functionarilor,stabilea o demarcatie
absoluta intre evreu si arian,acesta din urma fiind singurul care putea fi considerat cetatean al Reichului.
O lege din 15 septembrie 1935,eleborata cu ocazia Congresului partidului,de la Nürnberg,ii priva pe evrei
de orice drept public. De altfel, persecutiile s-au extins si asupra vietii private , casatoriile intre cresini si
evrei fiind interzise. Evereii au fost indepartati din viata intelectuala si artistic a Germaniei. Dar mai
inspaimantatoare decat aceste masuri legislative erau actele de brutalitate comise in mod individual la
adresa evreilor,care,in numar important au fost dusi in lagare sau constransi sa emigreze ; de o cruzime si
mai mare s-a dovedit propaganda facuta impotriva lor de anumiti profesionalisti ai antisemitismului ,ca
Julius Streicher,care ii atata permanent pe germani impotriva evreilor, prin descrierea unor crime rituale
sau atentate impotriva bunelor moravuri . Persecutia avea sa culmineze in timpul Noptii de cristal
(Kristallnacht) (11 noiembrie 1938),declansata de serviciile Propagandei ca represalii la asasinarea , de
catre un tanar istraelit , a unui consilier la Ambasada germane de la Paris . Cu mult timp inaintea
razboiului,regimul se orienta spre “Solutia finala” a problemei evreiesti,indifferent daca ea era atribuita
dorintei personale a lui Hitler sau unor rivalitati din interiorul serviciilor sale.

De altfel,guvernul nu s-a multumit ,in scopul apararii rasei,sa elibereze Germania de “contaminarea
semita”. Datoriata scaderii natalitatii din ultimii ani ai Republicii, el a incurajat nasterile prin instituirea
unui imprumut matrimonial , prin prime acordate familiilor numeroase si prin impozite suplimentate
pentru celibatari5. A intentionat sa impedice prin sterilizare si euthanasia transmiterea unor boli ereditare ,
dar a trebuit sa renunte din cauza protestului episcopului de Münster,von Galen. Organizatii de tineret
puternice – Hitlers Jungvolk, Hitler Jugend 6- au fost create sub conducerea lui Baldur , von Schirach,de
5
Regimul communist a adoptat masuri similare in domeniul controlului natalitatii. Intre regimul nazist sic el
communist nu exista deosebiri nici la nivelul principiilor(dictatura,suprimarea libertatilor personale,centralism
economic),nici in ceea ce priveste o serie de masuri concrete pentru atingerea scopurilor.
6
Organizatii hitleriste ale tineretului.

Studiu de caz-Germania nazistă 8

Regimuri politice nedemocratice

asemenea, un “serviciu de munca obligatore” care avea drept scop formarea unei constiinte de
camaraderie si sacrificiu. Aceasta a fost si tendinta marilor scoli (Napola, Adolf Hitler Schule,
Ordenburgen) create pentru a forma o noua elita. Nu este mai putin adevarat ca,impunand o disciplina tot
mai severa tineretului-ca si femeilor-, noile institutii aveau efectul paradoxal de a emancipa aceste paturi
sociale si de a favoriza accesul lor la modernitate.

Tocmai aceste probleme de educatie popular au acutizat problemele religioasa si au provocat o oarecare
nemultumire in randul opiniei publice.

Este limpede ca,in privinta catolicismului,nazistii,cu toate atenuarile aduse de Hitler in Mein
Kampf,vedeau un dusman care trebuia doborat:in opinia lor,catolicismul era una dintre formele acelui
umanism international care se opunea dezvoltarii unei culture rasiale. Cu toate acestea,Führerul , odata
ajuns la putere si in ciuda condamnarilor “noului paganism”,declara ca nu doreste sa forteze lucrurile , si ,
prin intermediul lui von apen,incepea negocierile cu papalitatea:Concordatul din 20 iulie 1933 recunoaste
libertatea Bisericii de a-si reglemanta in mod suveran treburile interne, dar oblige in schimb episcopatul
sa renunte la atitudinea de ostilitate si la activitatea politica. La Roma s-a recunoscut insa foarte repede ca
nici una dintre prerogativele Bisericii in materie de caritate si invatatura nu fusese confirmata cu
seriozitate. De aceea, foarte curand, se va dezvalui o campanile violent impotriva acesteia:inca din 1934,
oamenii Bisericii erau acuzati de trafic de devize,de atentat la pudoare:dupa Streicher,manastirile
germane reprezentau focare de imoralitate. Incepand din 1937,catolicii au fost suspectati de complot cu
comunistii. Nazistii se pregateau sa acapareze in intregime invatamantul, sa asigure “deconfesionalizarea”
vietii publice. Papa Pius al Xl-lea , prin enciclica Mit brennender Sorge 7, din martie 1937,a amintit de
contradictia dintre morala crestina si conceptiile rasismului, iar in decembrie a denuntat in mod categoric
situatia in care se afla Biserica germana , din dortinta Reichului;este la fel de adevarat ca, in ajunul
razboiului, controlul tineretului trecuse in mainile statului. Usurinta cu care monseniorul
Innitzer,arhiepiscop de Viena,s-a inclinat,dupa anexarea Austriei (1938), in fata hitlerismului nu a
imbunatatit situatia catolicilor germani. Noua orientare data politicii religioase de Pius al Xll-lea,trebuia
sa intareasca episcopatul in atitudinea sa de supunere. Toate acestea nu au sens decat daca se tine cont de
tendintele antisemiste inca profunde ale catolicismului german.

Conflictul cu protestantismul,mai lovit decat catolicismul de propaganda nazista,parea ca poate fi evitat in

1933, din cauza rapiditatii cu care autoritatile si credinciosii s-au raliat national-socialismului. Dar
Hitler,de cad ajunsese la putere, isi anuntase dorinta de a unifica organizarea Bisericii
evanghelice:sprijinindu-se pe partidul Crestinilor germani,al carui teoretician,pastoral Hossenfelder, facea
o bizara asemanarea intre crucea incarligata si crucea crestina,el a incredintat aceasta importanta musiune
lui Dr. Müller,din Königsberg: la aceasta, preotii ortodocsi au raspuns desemnandu-l ca “episcop al
Reichului” pe pastoral Bodelschwingh (aprilie 1933). Pentru ca schisma dintre Bodelschwingh,
alesulclerului si Müller,confirmat de Hitler ca episcope,a provocat vii nemultumiri,a fost numit comisar al
Bisericii evanghelice prusace Dr. Jaeger,cu depline puteri. El a desfasurat o vasta reforma administrativa,
introducand in administratia ecleziastica “principiul conducatorului” si punand in fruntea Bisericii
luterane crestini germani. Victoria lor s-a manifestat zgomotos la Berlin , in timpul unei manifestatii , in
cursul careia au respins caracterul sacru al Bibliei si si-au declarat adoratia pentru un “Cristos eroic”.
Astfel , ei se apropiau in mod periculos de teoriile neopagane ale lui Hauer si Reventlow. Aceste offense
au produs o vie reactie din partea Bisericii confesionale , ai carei menbrii au fost persecutati cu asprime-
7
“Cu arzatoare grija”.

Studiu de caz-Germania nazistă 9

Regimuri politice nedemocratice

de exemplu , exilul teologului Karl Barth-, dar care la sinodul de la Dahlem si-au exprimat un protest
solemn impotriva mitului rasei. Punand capat acestor dispute, ministrul Kerl a publicat o serie de
ordonante care transformau Biserica intr-un organism statal;suprimand alegerile si lipsind sinodul de
orice autoritate, el a incredintat guvernului desemnarea functionarilor ecleziastici.

Cu toate acestea,conflictul s-a mentinut in timpul urmatorilor ani, rezistenta fiind alimentata de cativa
pastori curajosi,cum ar fi Niemoeller,care a fost de mai multe ori arestat,statul incurajand la randul sau
cele mai dure atacuri importova crestinismului.

In acest nou Kulturkampf,nu mai este vorba de puterea Bisericii, ci de insasi soarta crestinismului. Desi
existau,ca la Dahlem,centre de rezistenta fata de Nazism,majoritatea credinciosilor protestanti,orbiti de
succesul lui Hitler,mai sperau inca,ca-si pot pastra credinta in cadrul statului nazist.

Dar ce poate face o mana de intelectuali opozanti intr-o tara imbatata de prosperitatea sa materiala,dupa
atatia ani de suferinta si de mizerie , avand sentimental unui viitor stralucitor? Din punct de vedere
economic,nazismul a investit statul cu controlul total al economiei,instaurand un regim de dictatura
economica exercitat de un numar mic de conducatori, in mainile carora erau concentrate cele mai largi
puteri:maresalul Göring,insarcinat din 1936 cu executarea “planurilor pe termen de patru ani “, dobanduse
un rol capital in viata economica a Reichului. Pe de alta parte,inspirandu-se din opiniile economistului
suedez Rudolf Kjellen, nazismul a cautat sa sporeasca productia materiilor prime furnizate de solul
german,sa fabrice prin sinteza produse inlocuitoare,pentru a asigura autarhia,adica independenta
economica a Reichului.

Pe plan agricol, ministrul Darre a dorit sa lege familia taraneasca de pamantul pe care-l cultiva,pentru a
crea astfel o noua “nobilime” germana. Dorind sa retrezeasca in taranime sensul demnitatii
profesionale,pe cel al unei noi ierarhizari bazate pe munca,el a infiintat o vata organizatie
corporative,Reichsnährstand,unitara si foarte disciplinata. Pe de alta parte, a creat domenii ereditare care
nu puteau fi nici impartite nici vandute, si care reveneau in mod obligatoriu ,unui singur mostenitor. In
fine, tot el a cautat sa dezvolte in randul taranilor preocuparea de a-si adapta productia nevoilor
consumului national , de a trezi in ei nu setae de castig ci sensul solidaritatii germane. Scopul comun
tuturor acestor eforturi a fost asigurarea, in caz de razboi, a autonomiei Rechului in materie de alimentatie
. cu pretul unor reglementari drastice si al anumitor privatiuni, in 1938 rezultatul era partial atins.

Aceleasi preocupari dominau politica industriala a statului hitlerist , care trebuia sa puna pe picioare
puterea ce-i va permite Germaniei sa-si echipeze armata sis a faca sa prevaleze politica sa externa.
Inceputul s-a facut cu aservirea clasei muncitoare,transformata intr-o armata de mucitori:in locul vechilor
sindicate-greva era considerate”ofensiva”adusa comunitatii-,Dr.Ley a creat Frontul Muncii, destinat sa
inlocuiasca la muncitori fermentul otravit al luptei de clasa cu respectul unei discipline militaresti.
Dispunand de resurse imprtante, Frontul Muncii a acaparat intreaga activitate a muncitorului,chiar si
timpul sau liber,care era atent studiat de asociatia Kraft durch Freude. El veghea ca orice cerere oficiala a
guvernului sa ajunga pana la ultimul muncitor,fara a intampina nici o opozitie. In aceasta organizare
militara, patronul continua sa existe,ridicat,in functie de capacitatile sale,la rangul de Führer,fixand in
intreprinderea sa conditiile de munca,preturile si salariile. Pe langa el, “Consiliile de incredere” , delegate
de personal, nu aveau nici un mijloc de actiune. In ceea ce-i priveste pe curatorii muncii,care ar fi trebuit
in principiu sa evite conflictele sociale,ei nu faceau decat sa impuna legea nazista in fiecare regiune
economica. Astfel spus,sub inalta autoritate a statului, nazismul a realizat o economie dirijata, in care

Studiu de caz-Germania nazistă 10

Regimuri politice nedemocratice

patronatul isi pastra caracterul autoritar si asigura o disciplina incontestabil. Cu toate acestea,lipsa mainii
de lucru parea sad ea clasei muncitoare tot mai multe posibilitati de actiune impotriva patronatului. Prin
imobilizarea tuturor fortelor muncitoresti, prin egelitatea proclamata in privinta datoriei fata de natiune,
regimul nazist a contribuit la distrugerea prejudecatilor de clasa si a conferit societatii germane un statut
mai putin ierarhizat si plutocratic.

Concomitant cu eliminarea oricarei rezistente,s-a inceput un vast program de echipare industriala. Au fost
facute eforturi impresionante pentru valorificarea subsolului , pentru dezvoltarea de benzina sintetica, de
cauciuc artificial, de lana, de lemn, de benzol pe baza de cabune, pentru recuperarea metalelor. Pe aceasta
baza s-a dovedit o gigantica industrie de armament,fara ca populatia sa resimta o mobilizare economica
generala,care ar fi putut ameninta stabilitatea regimului. Aceasta politica economica,in afara faptului ca
ducea la o reducere masiva a numarului de someri- care a cazut de la 6 milioane la 700 000 , din 1933
pana in 1937-,a dus la o prosperitate a afacerilor care i-a satisfacut pe marii patroni industriasi. Desi
planificata, economia hitlerista nu era una chiar socialista:ea s-a dovedit foarte favorabila
trusturilor,carora le-a adus beneficii enorme. Dar aceasta inflorire de datora de fapt numai comenzilor
statului, in mare masura neproductive. De aceea Germania a inceput sa intampine greutati financiare pe
care Dr. Schacht , directorul Reichsbank si ministru al economiei,le-a rezolvat provozoriu prin punerea in
circulatia a certificatelor bancare pe termen scurt,rascumparate de Banca Imperiului, si prin extinderea
acordurulor bilaterale de schimb;dar cand a fost anuntat ca trebuie pus capat inflatiei, a trebuit sa-si
paraseasca diferitele functii. Era evident ca determinismul economic ducea la razboi un stat care nu se
gandea sa renunte la dorinta lui de putere.

In acelasi ritm cu cresterea economica, se continua si reconstructia armatei,inceputa clandestine inca din
1930,in mare parte cu “fortele negre”de sorginte paramilitara. Asa cum stiuse sasocieze patronatul la
organizarea unei economii dirijate,Hitler va sti sa pastreze traditiile Reichswehr-ului si sa atraga de partea
lui un grup care privise cu neincredere ajungerea lui la putere. Lovitura de stat impotriva lui Roehm a
dovedit ca Hitler nu dorea o revolutie bruna revolutionara, ci urmarea crearea unei mari armate nationale,
viitorul Wehrmacht8. In schimb, aceasta armata care vietuise intre 1919-1933 in afara cadrului
weimarian,va accepta sa se reformeze in cadrul hitlerist. Semnul acestei colaborari fructuoase a fost , la
16 martie 1935,reinfiintarea serviciului militar obligatoriu , urmat indeaproape de reconstituirea Marelui
Stat Major si al Academiei de razboi. In 1936, durata serviciului military trebuia sa ajunga la doi ani.
Europa a luat la cunostinta acest lucru fata alta rezistenta in afara protestelor; reinarmarea navala a fost
chiar adoptata de Londra , care a semnat cu Rechul un accord privind marimea flotelor. Este deci
indiscutabil ca Hitler a dus cu bine la capat reorganizarea armatei natinonale:observatorii din 1938 vedeau
in ea forta , ordinea si pregatirea perfecta.

Cu toate acestea,putem fi siguri ca statul major accepta situatia in care a fost pus? Oare anumite elemente
nu regaseau puterea politica de care dispusesera in epoca Imperiului? Oricum, la inceputul lui 1938,Hitler
a considerat intelept sa indeparteze , impreuna cu generalul von Fritsch,cam cincizeci de ofiteri superiori
si sa reorganizeze comandamentul. Seful statului major,Lüdwig Beck, a preferat sa demisioneze decat sa
se asocieze unei politici hitleriste impotriva Cehoslovaciei si a intrat in contact cu diverse medii politice
pentru a dejuca proiectele Führerului.

8
Fortele armate ale celui de-al treilea Reich.

Studiu de caz-Germania nazistă 11

Regimuri politice nedemocratice

Regimul nazist a fost instituit nu in vederea reformei interne,ci a politicii externe. In acest domeniu, Hitler
a definit in Mein Kampf un program care se indeparteaza provizoriu de ideea coloniala,dar reia marile
teme ale propagandei pangermaniste. Folosindu-se de simpatiile engleze si italiene, Hitler dorea ca
Germania sa inceapa distrugerea militara a Frantei , pentru a se intoarce apoi impotriva Rusiei sovietice:in
aceasta dubla actiune, ea va lupta in acelasi timp,fapt confirmat esentei nazismului, impotriva plutocratiei
occidentale si a comunismului slav. In opinia lui Hitler,astfel se va putea implini visul “Marii Germanii”,
care,desigur,nu se va multumi cu frontierele sale din 1914,”provizorii si intamplatoare”,ci,avand in vedere
toate tarile de limba germana,va trebui sa se ocupe de reorganizarea continentului European. In slujba
acestor aspiratii,Hitler sustine ca,utilitatea comunitatii fiind masura dreptatii,nu exista drept uman care sa
se poate opune legii naturale ce ii condamna pe cei slabi.

In calitatea lui de sef al statului german,Hitler nu-si arata adevaratele intentii si isi exprima dorinta de
pace:von Neurath, care a pastrat personalul de pe Wilhemstrasse 9,era destinat sa inspire incredere.
Germania , declara Hitler,este gata sa inalte ramura de maslin,dar doreste sa nu mai fie considerate in
afara legii ;ea reclama Gleichberechtigung,egalitatea drepturilor. De aceea Hitler a decis ,in 14 octombrie
1933,sa iasa din SND;tot din acest motiv,dupa plebiscitul de la Sarre,care a fost majoritar in favoarea
revenirii la Germania,declara ca nu mai este un motiv de litigiu intre Germania si Franta. Dar tot acum a
anulat acordurile de la Locarno si a remilitarizat malul stang al Rinului.

Realizand ca aceste incerari de forta nu I s-a opus nici o rezistenta serioasa,Hitler putea acum sa ridice
tonul;el se considera indreptatit sa ceara reunirea tuturor germnailor in patria lor. Raportul Hossbach,din
toamna lui 1937,facea dovada faptului ca Hitler era hotorat la aceasta data sa asigure Germaniei,in cel
mai scurt timp,”spatial vital” , la nevoie chiar prin razboi; obiectiilor facute,el le-a opus un refuz
categoric. Primul obiectiv vizat era Austria. Cand a ajuns la putere,Hitler a gasit deja jaloanele puse pe
calea Anschluss10-ului:inca din 1926 existau grupari naziste in Austria. In 1931,a fost semnat un accord
economic intre cele doua puteri. Cel mai grav lucru era ca nazistii germani organizasera pretutindeni
centre de spionaj.iar propaganda lor fisese facilitate de dezordinea financiara si de mare mizarie in care se
afla neputincioasa republica. Cancelarul Dollfus ,catholic practicant,s-a opus actiunii lor , incercand in
plus sa anihileze partidele marxiste ,foarte puternice in capitala hipertrofiata a Austriei,si care erau bine
inarmate;le-a zdrobit in februarie 1934,lipsindu-se astfel de un ajutor care le-ar fi fost utilin lupta
impotriva hitleristilor. O prima tentative de Anschluss,in urma asasinarii lui Dollfusde catre nazistii
austrieci,esuase in fata mobilizarii italiene. Dar apropierea germano-italiana,in timpul razboiului din
Etiopia,a slabit in mod progresiv rezistenta austriaca.. Acordul din iulie 1936,dintre Reich si Austria ,
recunostea suveranitatea statului austriac,darn u opunea nazificarea.. Cancelarul Schuschnigg,succesurul
lui Dollfus,a fost in curand covarsit. Dupa ce si-a modificat statul major si l-a inlocuit pe von Neurath cu
von Ribbentrop,ambassador la Londra si organizator al Pactului anticomintern cu Japonia si Italia,
reprezentand politica de intimidare , Hitler s-a decis in cele din urma sad ea marea lovitura :i-a prezentat
lui Schuschnigg,convocat in locuinta lui din Berchtesgaden,un ultimatum prin care i-l impunea pe nazistul
Seyss-Inquart ca ministru de Interne ;si cum Schuschnigg se decisese sa intareasca independenta tarii sale
printr-un plebiscite,trupele germane,la chemarea lui Seyss-Inquart,au intrat in Viena la 12 martie .
Anexarea lui nu a starnit nici o opozitie din partea strainatatii.Marele Reich german,cu 75 de milioane de
locuitori , era fondat.
9
Sediul Ministerului de Externe.

10
Anexarea Austriei la Germania.

Studiu de caz-Germania nazistă 12

Regimuri politice nedemocratice

Victoria nazista in Austria a reprezentat o incurajare pentru minoritatea germana din

Cehoslovacia,numarand trei milioane de oamenei. Agitatorul sudetilor ,Conrad Henlein,s-a multumit la
inceput sa ceara autonomie administrativa. Cand,dupa vizita Fährerului la Roma,Berlinul si-a asugurat
alianta italienilor,cimentata deja prin actiunea comuna pe campul de batalie spaniol in favoarea
generalului Franco,problema cehoslovaca a fost plasata pe plan international: Germania trebuia sa distriga
un stat legat de Franta prinstr-un accord militar defensiv si,mai mult,care constituia la portile sale un focar
de “bolsevizare”. Dar,deocamdata,era invocat doar punctual de vedere rasial . berlinul se opunea orcaror
tentative de compromise intre cehi si sudeti,elaborate de presedintele Benes la cererea delagatului englez
la Praga, Lordul Nürnberg,Hitler a anuntat ca nu se va lasa intimidate de amenintarile cu I interventia a
puterilor occidentale in favoarea Cehiei; in data de 12,promitea ca va face sa triumfe dreptul popoarelor
de a dispune de ele insele;in 14 au fost anulate negocierile intre Praga si Henlein. Din acest moment
razboiul devenea iminent:dubla calatorie a premierului englez , Chamberlain , in Germania nu l-a facut pe
Hitler sa revina asupra deciziei sale. “La 1 octombrie,spunea el inca din 26 sptembrie,Benes imi va da
germanii mei,sau mai voi duce eu sa-I iau.” Au fost decreteta masuri de mobilizare si de o parte ,si de
cealalta. In acest timp,nici la Londra,nici la Paris nu exista o opinie favorabila razboiului:democratiile au
cedat. La 30 septembrie,Acordul de la München salva provizoriu pacea mondiala,dar cu pretul
dezmambrarii Cehoslovaciei si de fapt al independentei sale diplomatice si militare. Benes a trebuit sa
demisioneze. Dupa dezmembrare , a urmat anihilarea. Desi Acordul de la München prevazuse garantia
internationala a frontierelor statului cehoslovac si desi Hitler afirmase ca dupa rezolvarea problemei
studetilor “Germania nu va mai avea probleme teritoriale in Europa”,cancelarul,dup ace provocase
rupture dintre cehi si slovaci si constatase “descompunerea” tarii , l-a chemat , in 15 martie 1939,la
Berlin,pe presedintele republicii,M.Hacha,fortandu-l sa-i incredinteze destinul poporului sau: Slovacia a
fost trensformat intr-un stat independent ,Boemia si Moravia au fost plasate sub “protectoratul”Reichului.

Marile succese ale politicii externe a lui Hitler nu se explica numai prin abilitatea tacticii,care a imbinat
loviturile de forta cu declaratiile pacifiste si de calmare,lasand sa se creada ca revendicarea satisfacuta va
fi ultima ,dar si prin slabiciunile democratilor occidentali ,in special celei a Marii Britanii,a carei politica
de calmare a fost dictata de preocuparea de a izola Uniunea Sovietica,considerate principalul pericol
pentru pacea europeana.

La sase luni dupa invadarea Cehoslovaciei,Germania,dupa ce modificase prin pactul germano-

sovietic11sistemul sau de alinte si cooptase URSS-ul la o a “patra”impartire a Poloniei,invocand
imposibilitatea ,dictata de onoarea nationala, de a accepta existenta unui “culoar”intre Prusia orientala si
corpul principal al statului,pretextand in ultimul moment violente odioase impotriva minoritatilor
germane,a intrat la 1 septembrie 1939 cu trupele sale pe teritoriul polonez ,declasand astfel interventia
Angliei si Frantei , care, in luna aprilie,oferisera garantii Poloniei.

Pregatirea exceptionala i-a adus Germaniei in primii trei ani ai razboiului mari succese:distrugera statului
polonez,care a fost impartit in URSS ,victoria asupra Frantei si ocuparea unei jumatati a teritoriului
sau,cucerirea Iugoslaviei si a Greciei ,in fine,primele victorii in URSS,unde armatele germane au pus
stapanire pe teritorii immense,din Caucaz pana la golful Finlandei. Aceste succese ,limitate totusi de
imposibilitatea in care se afla Hitler,dupa campania din Franta,in ciuda superioritatii Luftwaffe12,de a
infrange rezistenta aeriana engela si deci de a invada Marea Britanie,au facut ca Germania sa creada ca

11
Prin Pactul Ribbentrop-Molotov(23 august 1939), Germania nazista si Uniunea Sovietica isi delimitau sferele de
influienta.

Studiu de caz-Germania nazistă 13

Regimuri politice nedemocratice

visul pangermanist se va realize in cele din urma. Reichului german trebuia sa-I apartina conducerea
“marelui spatiu” European,asa cum Japoniei ii revenea cea a spatiului intregii Asii. Pozitia central ape
care i-o daduse poporului german destinul isi gasea in sfarsit adevarata semnificatie! Dupa spusele unui
autor nazist, Reichul reprezenta “datoria germana de a-si asuma intreaga responsabilitate ,constituind o
putere organizatoare situata deasupra statelor”.

Astfel, in 1941 si 1942 , intr-o Europa subjungata,a aparut un sistem,adesea improvizat,bazat pe

inegalitatea raselor si a drepturilor pe care le aveau fiecare dintre ele. In anume regiuni –Alsacia si
Lorena,Luxemburg,Wartheland-populatiile au fost pur si simplu integrate in Reich,eliminandu-se in
prealabil elemente indezirabile,care au fost inlocuite cu colonisti germeni. In alte parti- acolo unde
elementele alogene erau intr-un numar prea mare penrtu a putea fi absorbite imediat-au fost create state
autonome , dar “protejate” de Germania:Protectoratul Boemiei si Moraviei,govern general pentru
teritoriile poloneze ocupate. Mai departe, Reichul a creat Comisariate ale Imperiului ,ca in cazul
Norvegiei si Olandei,si teritorii de colonizare ale estului:Ucraina si “Osland”. In alte locuri, s-a multumit
cu o administrare militara,ceea ce nu excludea ,de astfel, aservirea economica si chiar colonizarea , cum s-
a intamplat in Ardenii francezi , unde Germania a acaparat instalatiile agricole. Sa nu uitam ca grupul
tarilor “aliate”- Ungaria,Slovacia,Romania si chiar Italia-acorda suveranitatii schimburilor comerciale si
chiar recunoasterea in aceste tari a minoritatilor germane cu statutul lor rasial.

De fapt,razboiul pornit de Hitler a fost mai putin unul de cucerire si mai degraba unul de
extreminare,parte integranta a politicii sale anti-Semite. Decizia cinica de a extermina rasele inferioare i-a
impins pe nazisti la realizarea “solutiei finale”,dovedita la inceputul razboiului impotriva Uniunii
Sovietice si realizata de seful politiei , Heydrich,prin uciderea in ghetouri ,apoi in camerele de gazare ,in
special la Auschwitz, a sase milioane de evrei. Ar fi o mare greseala sa credem , asa cum au pretins unii
istorici germani , ca crimele naziste raspundeau celor comise in numele bolsevismului si ca astfel ar putea
fi “banalizat” comportamentul autoritatilor germane. Este evident ca armata a fost pe deplin complice la
aceste crime si ca intreaga populatie germana a stiut care este soarta dusmanilor regimului, dar s-a
multumit sa inchida ochii.

Alinata dintre URSS si democratiile anglo-saxone a facut caacest vis sa se prabuseasca . de altfel, Hitler
nu a conceput razboiul decat in forma unui Blitzkrieg13, care urma sa-I aduca victoria in cateva
saptamani ;abia in 1942,sub influienta noului ministru al Inarmarii, Albert Speer, a fost edificata o reala
economie de razboi,multumita unei dezvoltari rapide a productiei industriale. Asa cum nu a pregatit un
razboi de lunga durata, Hitler nu a avut o conceptie de ansamblu a politicii sale de razboi;de aceea ezita in
mod constant,in special in atitudinea sa fata de regimul lui Pétain 14din Franta,in colaborarea si
exploatarea economica a popoarelor invinse,iar in Rusia ocupata a lasat sa-I scape ocazia dea se folosi de
fortele care se opuneau regimului sovietic. In loc sa foloseasca mana de lucru existenta in tara lui, a adus
in Germania, printr-un Serviciu de munca obligatorie, infiinta de Sauckel,milioane de muncitori straini.
Erorilor economice li se adaugau ,in folosul unei “policratii a sectoarelor separate”,descompunerea
birocratiilor traditionale,redusa treptat la neputinta. Epuizata de rezistenta ruseasca ,atacata de anglo-
saxoni in Africa,in Italia,apoi pe Pamantul Frantei,depasita de un material de razboi cu mult
12
Aviatia militara germana.

13
Razboi fulger.

14
Philippe Pétain(1856-1951),maresal din 1941,conducator al statului francez din iulie 1940.

Studiu de caz-Germania nazistă 14

Regimuri politice nedemocratice

superior,armata germana nu a putut impiedica, in ciuda unei rezistente perfecte,invadarea tarii si,in cele
din urma,ocuparea capitalei Reichului care a fost urmata de capitularea fara conditii a tuturor fortelor
militare germane.

Desigur ca Germania nu a ramas indiferenta in fata unei catastrofe atat de inspaimantatoare. Dar
rezistenta germana fata de regim,inceputa in 1933 si cuprinzand toate straturile populatiei, nu a apartinut
decat unor grupuri izolate si fara o coordonare politica. Elementele de stanga , constranse sa emigreze
inca din 1933,se aflau in strainatate ,in special intelectuali si evrei. Social-democratii s-au strans in
principiu,in jurul SOPADE, care furniza informatii pretioase compatriotilor lor ramasi in Germania ,in
timp ce comunistii,care au participat direct la actiune cu pretul unor pierderi imense ,au putut intra in
legatura in timpul razboiului cu URSS si au format un comitet al Germaniei libere. Anumiti catolici s-au
grupat la München in jurul”Trandafirului alb” si mai tarziu in Cercul de la Kreisau,condos de Helmuth
von Moltke . Conservatorii s-au inspirit din scrierile lui Karl Goerdeler si au fost sustinuti de unii
militari ,precum Hans Oster,comandantul Abwehr-ului,care nu se incredeau in proiectele hegemonice ale
lui Hitler. Tentativele de arestare a lui Hitler ,urzite in anumite medii militare inainte de 1938,au esuat.
Abia dupa primele infrangeri miscarea a capatat amploare,fara a se putea realize totusi un plan de
ansamblu. Daca “domnia bonzilor” a fost renegata,personalitatea lui Hitler a ramas populara. Cel mai
important eveniment a fost atentatul pregatit de von Stauffenberg, al carui esec a provocat un val de
arestari si de sinucideri,in special in randul militarilor. Ultimele comploturi au avut loc chiar in cadrul
partidului si au luat sfarsit o data cu sinuciderea lui Hitler in buncarul sau din Berlin.

Studiu de caz-Germania nazistă 15

Regimuri politice nedemocratice

BIBLIOGRAFIE

1. Jacques Droz “Istoria Germaniei” , Ed. Corint

2. Gianfranco Pasquino “Curs de ştiinţă politică” ,

Ed. Universitaria

3. Jean Claude Lescure “Fascismul si nazismul” ,

Ed. Institutul European

Studiu de caz-Germania nazistă 16