Sunteți pe pagina 1din 14

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Jurnalism i tiine ale Comunicrii

Lucru Individual
Tema:

Totalitarismul ca fenomen al
secolului XX

A realizat: Purice Veronica Nistor,student a. I Jurnalism


A verificat lector universitar

Chiinu 2016
1

Bibliografie (surse):
1. Raymond Aron, Dmocratie et Totalitarisme (Democraie i
Totalitarism), Folio Essais, Gallimard, 1965.
2.Bibliografie: Mihail M. Andreescu, Regimurile totalitare din
Europa, in Studii si articole de istorie, LXV, Bucuresti, 2000,
Editura Fundatiei Culturale "D. Bolintineanu", pag. 61-64

Totalitarismul Definiii:
Totalitarismul ca regim politic se caracterizeaza prin instituirea unui control strict din partea unei
organizatii politice unice asupra statului si a institutilor acestuia. Controlul se exercita asupra intregii
societati si a indivizilor care o compun. Controlul este total, se exercita chiar si asupra membrilor
partidului si se realizeaza cu ajutorul propagandei, al serviciilor secrete si de represiune, astfel incat
existenta fiecarui membru al societatii depinde de forta politica aflata la conducerea acesteia.
Totalitarismul este un regim politic n care puterea aparine n mod total unei persoane sau unui
grup de persoane. Spre deosebire de sistemul politic de tip monarhie absolut sau dictatur, n regimurile
totalitare distana ntre stat i societate este practic anulat, n sensul c puterea ntrupat de stat, prin
partidul unic, ptrunde pn i n viaa particular a fiecrui cetaean. Ideologia totalitarist este opus
conceptului de societate deschis.
Totalitarismul reprezint un regim politic care neag n totalitate sau aproape n totalitate drepturile
i libertile ceteneti, intervenind n viaa privat a oamenilor. Totalitarismul nu trebuie confundat cu
dictatura care se refer la un regim politic n care puterea este monopolizat de o persoan (sau un grup
restrns de persoane), neexistand o real separaie a puterilor n stat. Dei exist o legatur strns ntre
totalitarism i dictatur ele nu sunt ntr-o relaie de sinonimie perfect.

Caracteristicile regimului politic totalitar:


-controlul total al statului asupra economiei, culturii i societii n general;
-nerespectarea principiului separaiei puterilor n stat;
-existena unui singur partid politic, cu un lider dominator;
-nerespectarea drepturilor i libertilor ceteneti;
-existena unei poliii politice care reprim orice protest mpotriva regimului;
-realizarea unei intense propagande care promoveaz ideologia partidului unic i o imagine
nfrumuseat a realizrilor regimului i ale liderului su.
Raymond Aron a definit totalitarismul astfel:
1. Fenomenul totalitar intervine la un regim care i acord unui partid monopolul activitii politice.
2. Partidul care are monopolul este animat de, sau narmat cu, o ideologie creia i confer o
autoritate absolut i care, pe cale de consecin, devine adevrul oficial al Statului.
3. Pentru a rspndi acest adevr oficial, Statul i rezerv, la rndul su, un dublu monopol:
monopolul mijloacelor de for, i monopolul mijloacelor de convingere. Toate mijloacele de comunicare
- radioul, televiziunea, presa - sunt dirijate i comandate de Stat i de reprezentanii acestuia.
4. Cea mai mare parte a activitilor economice i profesionale sunt supuse Statului i devin, ntr-un
fel, o parte a Statului nsui. i, cum Statul este inseparabil de ideologia sa, majoritatea activitilor
economice i profesionale "poart culoarea" adevrului oficial.

5. Toate fiind activiti de Stat, i orice activitate fiind supus ideologiei, o greeal comis ntr-o
activitate economic sau profesional devine, n acelai timp, o greeal ideologic. De unde, pe linia de
sosire, se constat o politizare i o transfigurare ideologic a tuturor greelilor pe care este posibil s le
fac indivizii i, n concluzie, o teroare n acelai timp poliist i ideologic. Fenomenul este perfect
atunci cnd toate aceste elemente sunt reunite i ndeplinite n ntregime.

Regimurile politice totalitare au aprut n secolul XX i au fost de dou tipuri: regimuri de


extrem stng (comuniste) i de extrem dreapt (fasciste).Regimurile de extrem stng au avut ca
ideologie marxismul, pe care l-au interpretat abuziv. Principala caracteristic a lor a fost desfiinarea
proprietii private, prin trecerea industriei, bncilor i terenurilor agricole n proprietatea statului.
Regimurile de extrem dreapt au avut ca ideologie naionalismul extremist care promova dragostea
fa de propriul poporul i ura fa de alte naionaliti.
In functie de conditiile specifice fiecarei tari si de sursele teoretice pe care s-a fundamentat,
totalitarismul a cunoscut forme variate de manifestare, in cadrul unui model totalitar aparent unic. Dupa
primul razboi mondial s-au impus doua modele politice totalitare, caracterizate apoi ca fiind in extremele
stanga si dreapta ale esichierului politic.
n istoria recent, comunismul, nazismul i fascismul au fost regimuri totalitare. Comunismul,
de extrem stng, se baza pe ideea social de egalitarism: toi trebuiau s fie egali. De extrem dreapta
este nazismul care, n expasiune teritorial, susinea c fiecare naiune trebuie s se formeze dintr-o ras
pur, arian, numai din oameni ce aparin aceleiai rase un factor ce a stat la baza holocaustului. n
aceeai ideologie se susine c fiecare ras are la Tema 2. Secolul XX ntre democraie i totalitarism.
Ideologii i practici politice n Romnia i Europa

Ideologii democratice i totalitare n Europa:


n secolul al XX-lea are loc o confruntare intre regimurile democratice si cele totalitare. In timpul
primului razboi mondial principiile democratiei liberale au avut de suferit datorita interventiei puternice a
statului pentru obtinerea victoriei. Mai mult, dupa incheierea acestuia statul cauta s mentina controlul
pentru solutionarea maarilor probleme cu caracter economic sau social.
n cele mai importante state democratice - Marea Britanie, Franta, S.U.A. - pentru rezolvarea
gravelor probleme cu care se confruntau dup razboi, electoratul a adus la putere partidele de dreapta:
Partidul Conservator in Anglia, Blocul National in Franta, Partidul Republican in S.U.A. Acestea au
promovat o politica economica de redresare dar cu efecte antisociale, ceea ce a dus la nmultirea
actiunilor revendicative. Mai mult, in S.U.A. republicanii promoveaza o politica izolaionist in plan
extern, protectionist (pe plan economic) si puritan cu accente xenofobe pe plan intern). Aceste partide
au dominat scena politic pn la marea criz economic din 1929-1933.
n Europa central si rasariteana prbuirea marilor imperii: german, austro-ungar si rus a fost
urmata de aparitia unor state cu regimuri politice liberal democratice. Consolidarea sistemului
democratic depindea in aceste state de rezolvarea a dou probleme cheie: cea agrara si cea constitutional.
Noile state introduc, intre 1919-1921, legi care, cu mici diferente, prevd desfiintarea marii proprieti in
schimbul despagubirilor si redistribuirea pmantului catre trani. In acelasi timp guvernele elaboreaz
constitutii democratice. Gravitatea problemelor ce le aveau de rezolvat, rivalitatea dintre partide, ambitiile
4

conductorilor si lipsa de experienta a electoratului, au dus la deterioarea mecanismelor constitutionale i


la concentrarea puterii in mainile executivului. In aceste conditii viitorul democratiei este tot mai mult
legat de personalitatea sefului statului: daca acesta respect regulile constitutionale, regimul respectiv
evolueaz in sens democratic, cum a fost in Cehoslovacia. In schimb in alte state, ca de exemplu Polonia,
solutia a fost spre autoritarism.
Marea criz din 1929-1933 pune in dificultate democratiile liberale, care se confrunt cu grave
probleme economice si sociale. In timp ce in state precum Marea Britanie, Franta, Olanda, Belgia,
Elvetia, Danemarca, Norvegia, Suedia sau in Cehoslovacia, unde regimurile democratice supravietuiesc,
n altele- Germania, Italia, Spania, Portugalia, Grecia - se instaleaz regimuri autoritare.

Idei i regimuri totalitare


Scderea nivelului de trai, instabilitatea din primii ani ai perioadei interbelice, reaciile fa de
modul cum s-au pus bazele pcii au condus la apariia unor micri extremiste i la instaurarea, n multe
state euopene a unor regimuri dictatoriale. In context i fac apariia ideologiile extremiste: fascist,
nazist i comunist.
Fascismul a aparut n Italia i a mbrcat forma corporatist. Acesta preconiza o societate organizat
n grupuri profesionale, numite corporaii. Pe plan politic corporatismul urmrea nlocuirea Parlamentului
cu o Adunare a delegaiilor corporaiilor, noua organizare urmnd, n concepia iniiatorilor ei, s asigure
prosperitatea tuturor categoriilor sociale. Fascitii au pus mare accent pe naionalism si pe promisiunile de
restaurare a "onoarei naionale". Ei considerau ca statul naiune avea viaa sa proprie, diferit de vieile
fiinelor umane care-1 compuneau. Regimul fascist a fost instaurat n Italia de Benito Mussolini.
Deceptionat n privina ambiiilor sale teritoriale, zguduit de ample micri sociale, provocate si
susinute de stnga socialist, care amenina cu instaurarea dictaturii proletariatului, democraia liberal
italian a devenit incapabil s rezolve problemele rii. In faa acestor primejdii fascismul a aprut ca
singurul capabil s apare ordinea n stat.
Fascitii organizeaz marul asupra Romei, determinndu-1 pe regele Victor Emanuel al III-lea,
care se temea de tulburri sociale, s demita guvernul si sa accepte numirea lui Mussolini ca primministru la 29 octombrie 1922. O lun mai trziu Parlamentul i acord puteri depline, iar n urma
alegerilor din 6 aprilie 1924 Camera Deputatilor devine majoritar fascist, asigurndu-i lui Mussolini
toate prghiile puterii.
Mussolini a organizat statul dup principiile corporatismului. Activitatea sindicatelor a fost redusa
la tcere, libertarea presei a fost suprimat, activitatea partidelor politice a fost interzis. Adversarii
politici ai regimului au avut de nfruntat represiunea miliiilor fasciste "Ovra" si rigorile Tribunalului
special nfiinat n 1925, care stabilea ani grei de nchisoare mpotriva adversarilor politici.
Propaganda fascist susinea c a luat natere "statul corporatist" care asigura prosperitatea tuturor
categoriilor sociale. Pentru atragerea maselor Il Duce a impus adoptarea unor masuri si programe care
s-au bucurat de sustinere popular: a ncercat sa controleze marele capital, sa stavileasc abuzurile si
corupia, a luat masuri mpotriva Mafiei. Printr-o propagand abila fascistii au urmarit sa redetepte n
sufletul italienilor mndria de a fi demni urmai ai Romei.
Antrenarea Italiei in agresiuni externe si in al doilea razboi mondial a determinat scaderea
popularitii lui Mussolini si retragerea sprijinului popular. A fost nlaturat de la putere in iulie 1943.
5

Nazismul ca ideologie a fost fundament de Adolf Hitler in lucrarea Mein Kampf. La baza acestei
ideologii au stat naionalismul exacerbat, rasismul si antisemitismul.
Nazismul a aparut intr-o perioada dificila pentru natiunea germana. Germania care fusese nvins in
primul razboi mondial s-a considerat umilit prin prevederile Tratatului de Pace de la Versailles. Germanii
considerau ca li s-a impus un "dictat". Nazistii au pus un mare accent pe nationalism si pe promisiunile de
restaurare a onoarei naionale. Hitler considera vinovat pentru problemele economice si sociale ale
Germaniei, sistemul democraiei parlamentare. Singura soluie pe care o sustinea Hitler era dictatura unui
singur partid condus de un lider providential care s supun naiunea n numele binelui general. El
urmrea crearea unui imperiu (reich) care sa-i cuprinda pe toi germanii. Justifica expansiunea germana
prin nevoia de "spaiu vital" pentru rasa arian, considerat superioar. Spre deosebire de Mussolini,
Hitler a fcut din rasism si in special din antisemitism, o component esenial a programului su. Evreii
erau gsii vinovai de toate relele societii germane si de aceea nazitii susineau eliminarea lor prin
exterminare.
Preluarea puterii de catre naziti are loc in ianuarie 1933 cnd, pe baza rezultatelor alegerilor din
1932, presedintele Hindenburg 1-a numit cancelar al Germaniei pe Adolf Hitler, conductorul Partidului
National Socialist al Muncitorilor din Germania. Avnd majoritatea in Parlament, Hitler a obinut puteri
dictatoriale, in martie 1933. Acest fapt semnifica sfritul republicii de la Weimar si instaurarea dictaturii
naziste in Germania. Primele msuri luate de Hitler i-a vizat pe adversarii politici: toate partidele au fost
scoase in afara legii cu exceptia Partidului National Socialist, micarea sindical a fost distrus, au fost
eliminai advesrarii din propriul partid. In anul 1934, dup moartea preedintelui Hindenburg, a preluat si
atribuiile acestuia proclamndu-se "Fuhrer ".
De la inceput evreii au fost inta predilect a persecuiilor naziste. Pn la sfrsitul anului 1934 cei
mai multi avocati, medici, profesori si functionari evrei si-au pierdut slujbele sau dreptul de a-si practica
meseriile. Prin Legile de la Nurenberg, din 1935 evreilor le-au fost retrase toate drepturile civile in cadrul
statului german.
Cultura a fost subordonata scopurilor regimului. Tineretul era educat in spiritul unui devotament
fanatic fa de regim si nregimentat n organizaii precum "tineretul hitlerist".
Controlul regimului a fost instituit si asupra bisericii. Aceasta a fost supus persecuiilor din cauza
valorilor promovate de cretinism - iubire i respect fa de aproapele tau - care constituiau contrariul
valorilor promovate de naional-socialiti.
Comunismul i are originea n operele lui Marx care a fundamental teoria "luptei de clas". El
susinea c societatea comunist se va edifica mai nti n rile dezvoltate n care proletariatul va prelua
pe cale revoluionar puterea de la burghezie. Lenin a dezvoltat teoria marxist, susinnd c revoluia
proletar poate s ias victorioas i tr-un stat mai puin dezvoltat cum era Rusia.
In concepia lui Lenin comunitii reprezentau "avangarda" proletariatului. Ideologia comunista
promitea oamenilor o schimbare totala a modului de viata prin realizarea unei societati fara clase, in care
sa fie instaurate egalitatea si dreptatea. Teoria marxista sustinea ca in prima etapa, cea a construirii
socialismului, era necesara mentinerea statului, ca instrument al dictaturi proletariatului, necesar
reprimarii oricarei forme de rezistenta a dusmanilor clasei muncitoare.
6

Primul regim comunist s-a instalat in Rusia, in octombrie 1917, sub conducerea lui Lenin. Reformele
adoptate de bolevici au fost: naionalizarea fabricilor si bancilor, naionalizarea pmntului, proclamarea
dreptului la autodeterminare a naiunilor. Intre anii 1918-1921 s-a desfurat un rzboi civil ntre
partizanii vechiului regim (albii) si susintorii bolevicilor (roii). Mai multe state europene au intervenit
militar impotriva Rusiei Sovietice. Bolevicii au dezlnuit teroarea: au nfiinat poliia secret (CEKA)
cu misiunea de a-i lichida pe toti cei care se opuneau noului regim, a fost suprimata libertatea presei,
ranilor le-a fost rechiziionat recolta, a fost decretat munca obligatorie, a fost nfiinat Armata Roie.
Cu ajutorul acesteia s-a asigurat ordinea interna si a fost respinsa interventia straina. In 1922 s-a format
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS).
Totalitarismul si teroarea s-au consolidat in timpul conducerii lui Stalin. Economia URSS a
inregistrat unele progrese mai ales in domeniile: energetic, metalurgic, constructiilor de masini. S-a
lichidat analfabetismul, au fost adoptate unele masuri de protectie sociala. Activitatea culturala a fost insa
treptat subordonata slvirii lui Stalin, intr-un cult al personalitii de proporii nemaintlnite.
Dupa al doilea razboi mondial, comunismul s-a aflat in ascensiune devenind mondial, dar in ultimul
deceniu al secolului al XX-lea el s-a prabusit, iar statele respective au optat pentru democratie.

Ideologii i practici politice n Romnia


Dup 1918 viaa politic romneasc a cunoscut o accentuat dezvoltare democratic fundamentat
pe introducerea votului universal n 1918 si pe adoptarea n 1923 a noii Constituii. In articolul 5 erau
prevazute drepturile si libertile ceteneti specifice unui stat democratic.
Constitutia din 1923 la articolul 33 prevedea: "Toate puterile statului eman de la naiune, care nu le
poate exercita dect numai prin delegaiune si dup principiile si regulile aezate de Constituiunea de
fa". Ea avea la baza principiul separrii puterilor in stat: puterea legislativa, puterea executiva si puterea
judecatoreasca.
Prevederile Constitutiei din 1923 au constituit baza democratiei romneti interbelice, dar
funcionarea mecanismului democratic stabilit prin aceasta s-a dovedit a fi dificil. Lipsa de experienta a
electoratului, rivalitatea dintre partide, ambitia conducatorilor, gravitatea problemelor ce urmau a fi
rezolvate au dus la o deteriorare a mecanismelor constitutionale si la concentrarea puterilor in mainile
executivului si ale sefului statului.
In sistemul politic din Romania interbelica partidele politice aveau un rol esential, dar Constitutia
din 1923 nu continea nici un cuvant despre acestea. Totusi legea fundamental prevedea anumite drepturi
si libertati care pentru a putea fi exercitate, presupunea existenta partidelor politice.
Se inregistreaza, intre anii 1918-1921, o maxima proliferare a partidelor politice "unele intitulnduse agrariene" sau "rniste " cu scopul de a atrage electoratul din mediul rural, majoritar, altele
nationaliste care urmarea atragerea celor sensibili la ideea de patriotism.
Scena politica interbelica a fost dominata de doua partide: Partidul National Liberal si Partidul
National Taranesc care au guvernat tara in cea mai mare parte a perioadei interbelice.

Liberalismul punea in centru societatii individul, teorie care a fost sustinuta pana la primul razboi
mondial. Dupa razboi au loc modificari in ideologia liberala, aparand neoliberalismul care pune accentul
pe interventia statului, apreciind ca interesul general prima asupra celui individual. Aceasta conceptie a
fost dezvoltata de personalitati de marca, precum: tefan Zeletin, Mihail Manolescu, Vintil Brtianu,
Victor Slvescu .a. Ei au adus importante contributii la teoria si practica industrializarii, punctul esential
al doctrinei neoliberale. Viitorul era, in conceptia lui St. Zeletin - cel mai de seama teoretician al
neoliberalismului - in industrializare si urbanizare. Ei au accentual rolul industriei si au ntrevzut o
strns legatura intre industrializare, modernizare si consolidarea independentei politice.
Reprezentantii neoliberalismului au dezvoltat teoria privind ,,protecionismul, concretizat in
formula "prin noi nine" prin care se putea asigura o valorificare superioara a resurselor naionale, in
primul rnd prin fore proprii. Deviza "prin noi nine" nu trebuie interpretat ca o atitudine exclusivist,
de nlturare a capitalului strin, ci ca o colaborare cu acesta in condiii mai avantajoase ca pn atunci.
Pentru Stefan Zeletin, Constitutia din martie 1923 reprezenta documentul oficial de nastere a
neoliberalismului romnesc. Regimul politic avea un caracter democratic si se ntemeia pe separaia
puterilor in stat. El aprecia: Pentru ntia oar acest act istoric pleac de la urmtoarele puncte de vedere,
care alctuiesc esena noului liberalism: a) intervenia puterii de stat i b) concepia libertilor individuale
ca "funcii sociale.
Democratia, idee de baza a gandirii liberate de pretutindeni s-a bucurat si ea, pe plan teoretic, de
atentia ideologilor liberali, cu deosebire in perioada interbelica, in care aceasta era virulent combatuta de
gruparile extremiste de dreapta.
rnismul a fost cea de-a doua conceptie cu un impact deosebit in societatea romneasc. Aceasta
conceptie a fost promovata de Constantin Stere, Virgil Madgearu, Ion Mihalache, Gh. Zane .a. Ei susin
c Romnia - ca si celelalte state agrare - evolua pe o cale necapitalist, ntemeindu-se pe mica proprietate
rneasc. Spre deosebire de poziia proindustrial, puternic susinut n plan politic de Partidul Naional
Liberal - care considera problema agrar rezolvat, n linii generale, prin aplicarea reformei agrare dup
primul razboi mondial - Partidul rnesc si, apoi Partidul Naional rnesc, au acordat o atenie sporit
gospodariei rneti i agriculturii.
rnismul susinea primatul rnimii, ca o clas omogena si independent, cu un rol deosebit in
evolutia ulterioara a societatii romanesti. Se afirma ca prin aplicarea doctrinei taraniste si apoi a "statului
rnesc - ca cea mai autentica expresie a democratiei - se putea realiza gospodaria taraneasca trainica,
bazata pe "proprietatea de munca". Taranistii sustineau cresterea rolului statului in economie,
considerand-o chiar o necesitate. Pornind de la conceptia ca Romania trebuie sa ramana un stat
preponderent agrar, reprezentantii taranismului n-au negat necesitatea dezvoltarii unor ramuri industriale,
in mod special a celor care valorificau produsele agricole si bogatiile subsolului. In schimb ei se
impotriveau protectionismului vamal ridicat, sustinut de liberali.
Reprezentantii taranismului apreciau ca Romania nu dispunea de suficient capital pentru sustinerea
dezvoltarii economiei si se pronuntau pentru politica "portilor deschise" fa de capitalul strain.
Din punct de vedere politic, C. Stere aprecia in 1920 ca statul romn nu poate fi dect un stat
rnesc, pentru ca poporul romn este un popor de rani si pentru ca munca rneasc condiiona toat
viaa economic i social. La nceput (1919-1924) rnitii au susinut "lupta de clas" a rnimii si
muncitorimii mpotriva "burgheziei oligarhice", apoi (dup 1924), au preconizat "aprarea de clas"
8

mpotriva agresiunii la care rnimea era supus din partea burgheziei. In moiunea adoptat in 1935 la
Congresul Partidului Naional Trnesc se insista pe o colaborare a tuturor forelor sociale in cadrul
statului naional-rnesc pe baza unei reale democraii.
Mecanismul democratic stabilit de Constitutia din 1923, s-a dovedit a fi extrem de dificil de pus in
aplicare. Dificultatea a fost data in primul rand de faptul ca si dupa 1918 s-a mentinut vechea practica,
instituita de Carol I, ca regele sa numeasca guvernul dupa care urma dizolvarea corpurilor leguitoare si
organizarea de alegeri. Astfel ca nu legislativul desemna executivul ci invers. In perioada interbelica s-a
inregistrat o mare instabilitate guvernamentala; in cei 20 de ani ai perioadei interbelice s-au perindat la
crma rii 30 de guverne si au avut loc 10 alegeri generale.
Primul deceniu interbelic a fost dominat de liberali. Guvernele liberale, punnd in aplicare politica
"prin noi nine" au urmrit, prin msurile luate, valorificarea bogiilor rii si emanciparea economiei
rii de sub dependena capitalului strain. A fost adoptat noua Constitutie n 1923; au fost adoptate legi
privind comercializarea si controlul ntreprinderilor statului (1924), legea minelor, legea energiei (1924)
legea pentru organizarea si exploatarea cilor ferate (1925) etc.
Cel de-al doilea deceniu interbelic are ca trstur alternana la guvernare a naional-rnistilor si
liberalilor. Taranistii au guvernat in intervalele 1928-1931 si 1932-1933 punnd in practic politica
economica a "portilor deschise". Reveniti la guveraare, in 1933, liberalii au promovat msuri de
incurajare a industriei nationale si de cretere a rolului statului in economie. Datorit unui complex de
factori interni, dar i pe un fond internaional caracterizat prin ofensiva forelor de extrem dreapt,
regimul democratic stabilit prin Constitutia din 1923 a nceput sa funcioneze tot mai defectuos i a euat
in urma alegerilor parlamentare din 1937.
Extremismul. Alturi de cele dou concepii - liberalismul si rnismul - in perioada interbelica au
aparut si curente extremiste de dreapta si de stnga. Cea mai importanta grupare extremist de dreapta a
fost cea a lui Corneliu Zelea Codreanu care, in 1927, se desprinde din Liga Aprrii Naionale Cretine i
ntemeiaz Legiunea Arhanghelul Mihail, iar in 1930 i constituie o secie politic numit Garda de Fier.
Doctrina legionar se proclam, nainte de toate, cretin, element menit sa sublinieze att
orientarea antisemit, ct si condamnarea moral a oamenilor politici din partidele democratice acuzai de
materialism, de lips de credin n Dumnezeu. Legionarii au lansat teoria purificrii prin moarte,
exacerbnd misticismul, promovnd ura, intolerana si apologia morii. In viziunea lor democraia
parlamentara era condamnata la pieire, fiind socotita vinovata de scindarea natiunii prin lupta dintre
partide, de slabirea autoritatii statului, saracirea populatiei, lipsa de moralitate, facilitarea acapararii
avutiei tarii de catre politicieni si evrei si subordonarea Romaniei marii finane internationale evreieti. In
locul sistemului democratic de alegere a conductorilor rii, legionarii sustineau teoria elitelor. In planul
politicii externe micarea legionara a acionat pentru aliana Romniei cu Germania si Italia afirmnd c
eful lor, Corneliu Zelea Codreanu va face din Romnia o ar mndr ca soarele de pe cer". Legionarii
au ajuns la putere in septembrie 1940. Ei au instaurat un regim dictatorial, au promovat o politica profund
antidemocratica, de teroare.
Extrema stng din Romnia este reprezentat de Partidul Comunist, nfiinat in 1921 care a aderat
la Internaionala a III-a comunist. Concepia comunista (marxist-leninist) aprecia c ornduirea
capitalist e perimat din punct de vedere istoric si trebuia lichidat pe calea revoluiei. Esena doctrinei
comuniste se afla in documentele Partidului Comunist, care apreciau ca Romnia era o "veriga slab a
lanului imperialist" i c de aceea trebuia pregtit revoluia in vederea nlturrii de la putere a
9

burgheziei si moierimii, instaurrii puterii proletariatului, naionalizrii principalelor mijloace de


producie in scopul edificrii societii socialiste.
In anul 1923 comunitii romni au adoptat si susinut teza cominternist privind dreptul popoarelor
la autodeterminare, mergnd pn la desprirea de stat. Astfel Romnia era considerat "stat
multinaional", creaie a "imperialismului apusean" si trebuia dezmembrat. Orientarea antinaional a
P.C.R. a dus la scoaterea lui n afara legii, in anul 1924. In august 1944, n condiiile nlturrii regimului
antonescian, PCR participa la guvernare i treptat reueete s preia ntreaga putere. baz puterea militar.
Bazandu-se pe tehnologia moderna, statul de tip totalitar incepea ca o dictatura pe exercita intreaga
putere politica, insa nu se oprea acolo. Treptat, statul instituia un control cat mai complet asupra tuturor
aspectelor vietii umane: economic, social, intelectual si cultural. Desi un asemenea control nelimitat nu a
putut fi niciodata pe deplin realizat, libertatea de actiune a individului a fost in mare masura redusa.
Deviatia de Ia norma, chiar in materie de arta sau comportament familial, putea deveni o crima. in teorie,
nimic nu era neutru din punct de vedere politic, nimic nu era in afara obiectivelor statului.
Aceasta viziune grandioasa in privinta controlului absolut al statului era complet diferita de
liberalismul si democratia secolului al XlX-lea, dar si de autoritarismul conservator. intr-adevar,
totalitarismul a fost o revolta impotriva liberalis-mului. Acesta din urma incerca sa limiteze puterea
statului si sa protejeze drepturile sacre ale individului; liberalii se bazau pe rationalitate, armonie, progres
pasnic si o clasa de mijloc puternica. Toate acestea erau respinse de catre adeptii totalitarismului. Acestia
credeau in puterea vointei, conflictul declarat si violenta manifesta. Ei credeau ca individul era mult mai
putin valoros decat statul si ca nu existau drepturi pe termen lung, ci doar recompense temporare pentru
loialitate si serviciile aduse "cauzei". Doar liderul atotputernic si partidul unic, aflati mai presus de lege si
de traditie, determinau destinul statului totalitar.
Spre deosebire de vechiul autoritarism, totalitarismul nu se baza doar pe o elita, ci si pe mase. Statul
totalitar a cautat si, uneori, a reusit sa obtine sprijinul si chiar dragostea oamenilor obisnuiti.
Totalitarismul s-a intemeiat pe mase indoctrinate politic, pe oameni angajati in procesul politic, mai ales
dedicati nationalismului si socialismului. Acest caracter de miscare de masa a oferit totalitarismului o
mare parte din forta sa.

O alta caracteristica a statelor totalitare a fost dinamismul lor fara limite.Societatea totalitara a
fost o societate complet mobilizata, o societate care inainta catre un tel ftnal. Acest tel nu a fost niciodata
limitat doar Ia supravietuirea regimului, ca in cazul unei dictaturi. in mod aparent paradoxal, regimurile
totalitare nu si-au atins niciodata obiectivele finale. Sau, mai precis, de indata ce un scop era realizat cu
pretul unor sacrificii enorme, aparea, Ia comanda liderului, un alt tel, menit sa-l inlocuiasca pe cel vechi.
Astfel, totalitarismul era, in cele din urma, un fel de revolutie permanenta, de revolutie neterminata, in
cadrul careia transformarea profunda si rapida, impusa de sus, continua la nesfarsit.
Desi Benito Mussolini, conducatorul statului fascist italian, si-a autodenumit regimul ca fiind unul
totalitar, trebuie spus, totusi, ca nici unul dintre dictatorii interbelici nu a reusit sa construiasca in realitate
un sistem atat de eficient precum cel din Uniunea Sovietica. Nu pentru ca nu ar fi dorit asa ceva, ci pentru
ca infrangerea in cel de-al doilea razboi mondial a scurtat sever durata de viata a experimentelor totalitare
in Germanja si Italia. in timp ce sistemul sovietic a fragmentat si a distrus toate organismele sociale
traditionale, a blocat aparitia altora noi si si-a extins controlul, practic, asupra oricarei forme de activitate
10

umana, fascistii si national-socialistii (nazistii) au lasat, din lipsa de timp, ordinea economica si structura
sociala, intr-o anumita masura, intacte.Existena unui sistem politic bazat pe un partid unic.
Regimurile totalitare indiferent de orientarea lor politic nu admit existena mai multor partide, nici
existena unei opoziii. Monopolul puterii se exercit printr-un singur partid, legea neadmind un sistem
pluripartit. Astfel n viaa politic nu exist o real competiie de idei
n Romnia un astfel de sistem a fost inaugurat de regele Carol al II-lea care a nfiinat n 1938
Frontul Renaterii Naionale (F.R.N.), devenit n 1940 Partidul Naiunii. Ulterior n perioada regimului
comunist (1948-1989) a funcionat Partidul Muncitoresc Romn (P.M.R.) condus de Dej, transformat n
Partidul Comunist Romn (P.C.R.) n 1965 de ctre Nicolae Ceauescu.
n Europa cele mai relevante cazuri sunt: Germania lui Hitler (1933-1945) sau U.R.S.S. (Rusia)
(1917-1990). n Germania, n mod paradoxal partidul care a instaurat dictatura i regimul totalitar
(N.S.D.A.P. - Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, adic Partidul Naional-Socialist
Muncitoresc German) a ctigat alegerile printr-un vot democratic. Ulterior prin diferite mainaiuni a
devenit partid unic. Modalitatea prin care cel mai important partid de opoziie (Partidul Comunist) a fost
scos n afara legii n Germania a fost nscenarea incendierii Reichstagului (Parlamentul german) n 1933.
Ulterior - n Procesul de Nrnberg, - s-a demonstrat c de fapt nazitii au fost cei care au pus la cale
incendierea, pentru a avea pretext s elimine opoziia. O teorie asemntoare exist i n filmul "Zeitgeist"
n ceea ce priveste evenimentele de la 11 septembrie 2001 care ar fi sevit ca pretext pentru administraia
Bush de a declana agresiunea mpotriva Irakului (care oricum nu a avut nici o implicare n evenimente).
n Rusia comunist singurul partid legal a fost Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS).
Acesta a avut succesiv mai muli lideri: Lenin, Stalin, Hruciov, Brejnev, Andropov, Cernenko i
Gorbaciov.
Exemple de sisteme politice cu partide unice mai exist i astzi n afara Europei: China, Cuba, etc.
Regimul totalitar comunist din Rusia (U.R.S.S.)
Rusia n 1917*. Rusia era un imperiu uria (170 milioane locuitori) n care un sfert din populaie
era de alt etnie dect rus (polonezi, finlandezi, romni etc.), datorit politicii de cucerire dus de ari.
arul Nicolae al II-lea conducea autoritar, fr a ine seam de constituie i de parlamentul numit Dum.
n februarie 1917 a avut loc o revoluie condus de burghezie i de nobilimea reformatoare n urma creia
s-a instaurat un regim politic liberal. Puterea a fost preluat de un guvern provizoriu i de nite adunri ale
muncitorilor i soldailor, numite soviete, aflate n principalele orae ale Rusiei. arul a abdicat i Rusia a
devenit republic.
1. Regimul totalitar comunist condus de Lenin (1917-1922)
Partidul comunist rus (creat n 1903), numit i Partidul bolevic, condus de Vladimir Ilici Lenin a
ajuns la putere prin revoluia din 25 octombrie 1917. Bolevicii au nlturat guvernul liberal i au
instaurat un guvern al lui Lenin; la scurt timp, comunitii i-au impus controlul n rndul tuturor
sovietelor (parlamentelor regionale). Succesul lor a fost determinat de faptul c regimul liberal instaurat
prin revoluia din februarie 1917 nu a reuit s rezolve problemele economice ale populaiei. Din 1922
Rusia s-a numit U.R.S.S. (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste).

11

Practici totalitare n perioade regimului lui Lenin (1917-1924) a fost creat poliia politic, Ceka,
pentru a-i urmri pe cei care erau considerai dumanii poporului, Familia arului a fost executat (n total
11 persoane).
-libertatea presei a fost desfiinat;
-bncile i fabricile au fost trecute n proprietatea statului;
-ranii trebuia s dea la stat surplusul lor de cereale. Cei care refuzau, erau executai;
toate instituiile erau controlate de membrii partidului comunist.
2. Regimul totalitar comunist condus de Stalin (1924-1953)
n 1922 Lenin s-a mbolnvit (paralizeaz parial). La vrful partidului a aprut un conflict pentru
putere ntre mai muli membrii, care este ctigat de Iosif Vissarionovici Stalin, un om foarte ambiios,
abil i viclean. Stalin, proclamat Secretar General al Partidului Comunist, a instaurat un regim de teroare
nemaintlnit.
Practici totalitare staliniste:
Teroarea practicat cu ajutorul poliiei politice N.K.V.D. (apoi K.G.B.), condus de Beria, l-a ajutat
pe Stalin s elimine toi adversarii politici i posibilii adversari. El a extins represiunea asupra tuturor
locuitorilor care erau bnuii de nesupunere fa de regimul comunist. Tuturor li se fcea un proces sumar
n care erau acuzai de trdare i n care nu aveau nicio ans s se apere (nu aveau nici dreptul la un
avocat), apoi erau condamnai la moarte sau munc silnic. Aceast aciune de eliminare a persoanelor
nedorite a fost numit epurare. Ca urmare a epurrilor, au fost executai din ordinul lui Stalin 70% dintre
membrii comitetului central al partidului (aproape 100 de persoane), 80% dintre ofierii superiori ai
armatei, iar din rndul populaiei se apreciaz c numai n anul 1934 au fost executate 1 milion de
persoane. Pn n 1937, 18 milioane de persoane au fost transportate n lagre, 10 milioane murind acolo.
Reprimarea a continuat pn la moartea lui Stalin, victimele totale fiind de 17,5 milioane de mori.
Controlul riguros al statului asupra economiei.
n perioada 1928-1933 s-a realizat colectivizarea forat n agricultur, pmntul fiind trecut n
proprietatea statului. El era muncit n comun de rani n cooperative numite colhozuri. Cei care se
opuneau colectivizrii erau executai mpreun cu familiile lor. Victimele colectivizrii au fost cam 4
milioane de mori.
n industrie, s-au introdus planurile cincinale, nite planuri care fixau ct va trebui s fie producia
pentru urmtorii 5 ani pentru fiecare ramur industrial. n ntreprinderile unde nu se ndeplinea planul,
cei gsii vinovai erau acuzai de sabotaj (mpiedicarea intenionat a activitilor economice), putnd fi
chiar executai. U.R.S.S. a ajuns, totui, s fie a treia mare putere economic a lumii n urma
industrializrii forate.
Organizarea politic fr respectarea principiului separaiei puterilor n stat.
Statul era condus de un guvern i de o adunare numit Sovietul Suprem al U.R.S.S., alctuit din
reprezentanii tuturor republicilor sovietice, care avea atribuii legislative i judectoreti. Stalin era
Secretar general al Partidului, dar, de fapt el era singurul conductor. Orice funcionar public trebuia s
12

fac parte din Partidul comunist. Ocupanii funciilor nalte n partid i n stat au alctuit nomenclatura,
care era de fapt o clas de privilegiai pentru c acetia beneficiau de diverse favoruri economice i
sociale.
Propaganda de partid. Cultul personalitii. n toate instituiile statului i n mijloacele de
comunicare n mas (presa, radioul, cinematograful, televiziunea) existau membrii de partid care aveau
grij de glorificarea partidului i a lui Stalin. Propaganda arta realizrile partidului mult nfrumuseate, l
prezenta pe Stalin ca pe un tat iubitor care vegheaz la bunul mers al societii. Pentru el se organizau
serbri oficiale, se puneau statui n pieele marilor orae, se fceau afie care l prezentau ca pe un erou
popular. Aceast propaganda a fost att de eficient nct chiar i astzi o parte a populaiei Rusiei l
consider pe Stalin un erou civilizator.
b. Regimul totalitar fascist din Italia (1922-1943)

Italia dup Rzboi*. Naterea fascismului*.


Italienii au fost nemulumii de tratatele de pace de la Paris de dup Primul rzboi mondial deoarece
nu au primit nite teritorii din fostul Imperiu austro-ungar, pe care aliaii le-au dat Iugoslaviei. n plus,
imediat dup rzboi Italia s-a confruntat cu o grav criz economic. Muncitorii au fcut greve de
proporii nemaivzute pn atunci. Partidul socialist (o variant mai blnd a comunismului) ctiga din
ce n ce mai muli adepi. n acest context a aprut Partidul Naional Fascist, de extrem dreapt, creat n
1921 de ziaristul Benito Mussolini. Anterior apruser Brigzile fasciste, grupuri de tineri (muli erau
ofieri i studeni), conduse tot de Mussolini, care se remarcaser prin agresarea socialitilor i
muncitorilor greviti, pe care i bteau, i torturau (de exemplu i forau s bea litri de ulei de ricin) i
chiar i omorau. Membrii partidului aveau ca uniform cmaa neagr. Principiul de baz al oricrui
fascist era supunerea total fa de liderul partidului, Mussolini, cruia i se spunea Il Duce. Fascitii nu
s-au ocupat de elaborarea unei ideologii, declarndu-se chiar anti-ideologici, fiind de principiu c faptele
sunt mai importante dect vorbele. Totui se pot stabili cteva principii generale ale gndirii lor politice.
Cultul personalitii.
Sistemele totalitare nu admit criticarea conductorilor. Acetia pot fi doar ludai nu i criticai. n
cinstea lor se fac spectacole omagiale, se compun imnuri sau se scriu poezii.
La nivelul istoriei acest cult se inspir din tradiia antichitii, din Egiptul antic sau Imperiul roman.
Greelile conductorilor sunt ascunse, iar deciziile lor sunt ludate. n general tot ce se ntmpl pozitiv
este meritul conductorului, iar ceea ce este negativ (real sau nu) este pus pe seama opozanilor care
trebuie eliminai.
n Romnia cel mai cunoscut exemplu rmane Nicolae Ceauescu.
Conductori care s-au nconjurat de cultul personalitii sunt: Stalin, Hitler, Mao, etc.
Un cunoscut economist i filozof occidental din sec.XX, Friedrich August von Hayek (1899-1992)
atrgea atenia asupra faptului c nu este o ntmplare c oameni ca Hitler sau Stalin ajung la putere. n
cartea sa cea mai cunoscut, "Drumul ctre servitute" (1938), Hayek arat c societatea aduce la putere
oameni precum Hitler sau Stalin.
13

3. Existena unei organizaii de poliie politic secret.


Toate sistemele totalitare se bazeaz excesiv pe existena unei organizaii de poliie politic secret.
n Romnia cel mai cunoscut exemplu rmane Securitatea (Departamentul Securitii Statului cum a fost
numit oficial) nfiinat prin renumitul decret nr.221/1948. Securitatea si-a schimbat numele n 1990 n
S.R.I. (Serviciul Roman de Informaii) . Securitatea avea departamente precum Serviciul "D" (care se
ocupa de dezinformarea populaiei, lansarea de diversiuni, etc) . Dup 1990 S.R.I. a fost acuzat adesea de
practici ale fostei Securiti chiar de ctre ofierii si (a se vedea cartea capitanului (r.) SRI, Constantin
Bucur - "Poliia politic n aciune") tiprit n anul 2000. Astzi efectivele serviciilor secrete din
Romnia sunt apreciate ca fiind de trei ori mai mari dect n vremea regimului comunist n condiiile n
care populaia din ar a sczut dramatic de la cca.23 de milioane locuitori la aprox.21 milioane,
nregistrndu-se un spor negativ.

4. Utilizarea torturii
Tortura presupune producerea intenionat a unor puternice suferine fizice sau mentale unei
persoane aflate n imposiblitatea de a se apra.
Tortura a fost i este o practic utilizat de toate sistemele totalitare sub diferite pretexte. Tortura a
fost aplicat deopotriv pe toate continentele fiind interzis pe plan mondial prin rezoluia Adunarii
Generale a O.N.U. din 1948, Declaraia Universal a Drepturilor Omului. Cu toate acestea din ce n ce
mai multe state utilizeaz tortura sau chiar au legalizat-o (exemplu Romnia, Israel sau S.U.A.)
Declaraia Universal a Drepturilor Omului
Articolul 5.
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante.
n Romnia torturile aplicate de Securitate i Miliie sunt continuate de Poliie, inclusiv n sistemul
penitenciar. Romnia este condamnata n fiecare an la Curtea European a Drepturilor Omului - C.E.D.O.
(jurisdicie internaional cu sediul la Strasbourg) pentru torturile aplicate propriilor ceteni, statul romn
fiind obligat s plteasc an de an sume considerabile n euro drept despagubiri.

14