Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna”

Specializarea: Master-Teologie Sistematică

Disciplina: Teologie socială și etică

Despre libertate în viziunea lui John Stuart

Mill

Prof. coordonator:

Prof. Dr. Moldovan Sebastian Masterand:

Ciolac Marius Florin

Anul de studii: 2

Sibiu

2022
1
Rezumat

În această lucrare am încercat să prezint argumentele lui Mill cu privire la libertatea

indivizilor dintr-o societate, de ce este mai importantă respectarea deciziilor pe care un
individ le ia pentru binele lui decât respectarea deciziilor pe care le ia societatea pentru binele
individului respectiv și care sunt consecințele constrângerii libertății indivizilor.
Desigur am mai prezentat pe scurt și câteva date biografice ale autorului.

Introducere

Scrierile lui Mill despre libertate au fost îmbrățișate de publicul larg din momentul
apariției lor până în ziua de azi deoarece au avut un rol important în definirea liberalismului.
Scopul lucrării a fost acela de a rezuma în linii mari concepția autorului despre
libertatea unui individ într-o societate.
O limită importantă a lucrării este faptul că autorul nu face prea multe conexiuni între
libertatea ce ține de nevoile lumești și libertatea interioară sau duhovnicească a omului.
Dintre sursele bibliografice folosite cele mai importante sunt: Dan C. Bărbulescu,
„John Stuart Mill. Despre libertate”, în Laurenţiu Ştefan-Scarlat, Dicționar de scrieri politice
fundamentale,(ediția digitală) Ed. Humanitas, 2000 și John Stuart Mill, Despre
libertate,Traducere din engleză și prefață de Adrian-Paul Iliescu, Ediția a III-a, Ed.
Humanitas, 2014 (ediția digitală), București.

John Stuart Mill. Biografie

John Stuart Mill a fost unul dintre cei mai importanți gânditori liberali ai secolului
XIX, considerat un clasic al gândirii moral-politice britanice. S-a născut în anul 1806 la
Londra. Pe mama lui o chema Harrieta Mill iar tatăl lui, James Mill, a fost economist și
filosof de origine scoțiană. Autorul a avut parte de o educație aleasă: „John Stuart a fost
educat de tatăl său, cu sfaturile și ajutorul filosofului utilitarist Jeremy Bentham. A primit o
educație riguroasă și, în mod deliberat, a fost crescut complet separat de alți copii; a început
să învețe greaca la vârsta de trei ani, latina la șapte ani, logica la doisprezece și un curs

2
de economie politică la treisprezece ani”.1 În anul 1822 începe să fie cunoscut unui public mai
larg prin prima sa publicație, ce reprezenta două scrisori într-un ziar.
Autorul avea o cultură impresionantă și era foarte activ în sfera politicului, a participat
la toate evenimentele politice importante din țara lui.
Mill se detașează încă din adolescență de concepția tatălui său și își începe propriul
drum în filozofie utilitaristă. A fost numit ultimul liberal clasic și primul liberal modern.
Cea mai importantă lucrare a lui Mill este cartea „Despre libertate” pe care o scrie la
scurtă vreme după moartea soției, Harriet Taylor, și o dedică amintirii ei. Autorul se stinge din
viață în anul 1873 la Avignon în Franța.

Principiul libertății

În cartea sa „Despre libertate” autorul, John Stuart Mill, încearcă să ofere o soluție la
următoarea problemă: „care sunt natura şi limitele puterii ce poate fi exercitată în mod legim
de căre societate asupra individului”, 2 deoarece există riscul ca în democrație, libertățile
individuale să fie abuzate de tirania majorității.
Soluția pe care o propune Mill este așa cum o numește el un „principiu al libertății”
care este alcătuit din două „maxime” și anume: prima se referă la faptul că individul unei
societăți nu ar trebui să răspundă în fața acesteia de acțiunile sale câtă vreme aceste acțiuni nu
privesc interesele altor indivizi ci numai pe ale sale, iar a doua face referire la pedeapsa legală
sau socială la care ar trebui să fie supus cel care prin acțiunile lui păgubește interesele altora.
Astfel principalul obiectiv al lucrării este de a ne arăta că „omenirea are mult mai mult de
câștigat lăsând pe fiecare să trăiască așa cum crede el că e mai bine, decât silind pe fiecare să
trăiască așa cum li se pare celorlalți că ar fi bine”. 3 Analizând prima maximă ne-am putea
pune întrebarea: de ce nu ar fi corect ca societatea să poată interveni în viața unei persoane
(majore) ca să o impiedice să-și facă rău, să se autodistrugă. Totuși fiecare individ își cunoaște
cel mai bine propriul interes iar fericirea lui depinde de cât de mult reușește să-și dezvolte
potențialitățile propriei naturi. Însă nu există o rețetă a fericirii deoarece aceste aceste
potențialități diferă de la un individ la altul, de unde rezultă că e mai bine ca fiecare să-și
trăiască viața așa cum crede el că e mai bine pentru împlinirea lui în această lume.

1
John Stuart Mill, https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Stuart_Mill, accesat:25.01.2022
2
Dan C. Bărbulescu, „John Stuart Mill. Despre libertate”, în Laurenţiu Ştefan-Scarlat, Dicționar de scrieri politice
fundamentale,(ediția digitală) Ed. Humanitas, 2000, p. 238.
3
Ibidem, p. 239.

3
Intersecția dintre politic și moral

O altă idee centrală a lucrării este că fericirea societății este alcătuită din fericirea
fiecărui individ al acestei societăți. 4 Iar fiecare individ trebuie să fie lăsat să-și dezvolte
personalitatea așa cum dorește pentru a fi fericit. Mill promovează originalitatea și
spontaneitatea individului și crede că condiția necesară a progresului este respectarea libertății
individului, pentru că majoritatea schimbărilor în bine vin de la ideile unui singur individ mai
întâi și consideră că un geniu poate excela doar dacă nu îi este îngrădită libertatea.
„Prima maximă a principiului libertăţii mai este susţinută însă şi de o altă categorie de
argumente. Mill era, desigur, conştient că nu orice experiment individual de viaţă este
neapărat o reuşită”.5 Putem fi cu toții de acord cu Mill în privința faptului că există lucruri
care au fost și sunt considerate primejdioase și păguboase dezvoltării personalității omului, iar
autorul dă și câteva exemple în acest sens: „jocurile de noroc, beția, lipsa de cumpătare,
lenevia, murdăria”.6 Putem deduce de aici că Mill nu era indiferent față de morală. Exegeți ai
operei sale spun că morala în viziunea lui este o urmărire sau o întărire continuă în virtute,
concepție pe care o regăsim și în învățătura creștină. „Mill propovăduiește o morală construită
pe o credință altruistă. Morala, întâi de toate pentru acesta, trebuie să simbolizeze o filosofie
adresată practicii. Cu alte cuvinte, susține o morală utilitară. Așa că se axează pe o realitate a
conștiinței, dar și pe un sentiment al datoriei”.7 Pentru Mill psihologia este mult mai complexă
definind-o ca pe o artă a vieții ea fiind compusă din 3 tipuri de artă: arta care se referă la
caracterul moral, cea cu privire la oportun și arta esteticului. 8 „Mill consideră că tot ceea ce
însumează valoarea morală rezumă tocmai din ceea ce însumează consecințele care sunt
estimate de acțiuni. Dorința acțiunilor nu poate fi ignorată. Cu toate că nu este semnificativă
în așa-numita evaluare a moralei”. 9 Așadar autorul încearcă să accentueze faptul că acțiunile
morale ale unui individ ajută la bunăstarea generală a întregii comunități din care face parte.
Să revenim însă la întrebarea: Este îndreptățită societatea să impiedice, chiar prin forță
sau alte mijloace, pe cineva care își face rău lui însuși, chiar dacă acesta nu dorește ajutor?
Răspunsul lui Mill este un nu categoric deoarece crede că ceea ce crede un individ că e bine

4
Ibidem, p. 240.
5
Ibidem, p. 241.
6
John Stuart Mill, Despre libertate,Traducere din engleză și prefață de Adrian-Paul Iliescu, Ediția a III-a, Ed.
Humanitas, 2014 (ediția digitală), București, p. 158.
7
Mihaela Stanciu, John Stuart Mill, despre filosofia curentului etic. Utilitarismul, https://substantial.ro/john-
stuart-mill-despre-filosofia-curentului-etic-utilitarismul/, accesat:24.01.2022
8
Ibidem.
9
Ibidem.

4
pentru el însuși e mult mai important ca ce crede altcineva că e bine pentru acel individ, dacă
societatea decide ce e bine pentru fiecare individ în parte, se poate ajunge la nenumărate
abuzuri. Mill consideră că nici o societate nu poate fi liberă dacă nu se respectă libertatea
fiecărui individ, fără restrângeri. „Singura libertate demnă de acest nume este aceea de a-ți
urmări binele propriu, în felul tău propriu, atâta timp cât nu încerci să lipsești pe alții de binele
lor sau să-i împiedici să și-l dobândească”. 10 Aici Mill ar putea fi criticat prin întrebări ca:
Cine poate stabili cu exactitate că ce face o persoană nu dăunează altor persoane în mod direct
sau indirect, cine poate stabili o limită a consecințelor unor acțiuni? Există cazuri în care o
persoană este de părere că nu face nici un rău altor persoane deși s-ar putea ca un popor întreg
să spună contrariul. Sau la o analiză și mai adâncă ne-am putea întreba ce este binele sau la ce
ne raportăm când definim binele. Însă pentru a nu ne îndepărta prea mult de subiect vom lăsa
aceste întrebări pentru reflecție concluzionând că ce se mai poate observa este și faptul că
orice idee, concepție sau doctrină poate fi criticată sau pusă la îndoială, ceea ce ne face să
credem că nu vom găsi niciodată niște răspunsuri exacte, însă poate că tocmai asta e
frumusețea, a nu ști totul, poate că misterul acesta ne face viața mai palpitantă în încercarea de
a mai găsi câte o piesă din acest puzzle infinit al vieții, în care pe măsură ce îl rezolvi observi
că este tot mai mare și mai interesant, de aceea îmi vine foarte greu să cred că Socrate nu era
entuziasmat când a spus „Știu că nu știu nimic”, îmi place să cred că a continuat astfel: „și mă
bucur de acest lucru”.

Concluzii

De menționat este faptul că liberalismul la care se referă Mill nu se poate confunda cu

democrația. Democrația are excese care pot fi limitate prin principiile libertății. Un argument
care întărește cele spuse mai devreme este că un individ dacă este lăsat liber face mai puțin
rău în încercarea de a căuta binele lui propriu decât dacă cineva l-ar constrânge cum să-și
conducă viața spre binele lui, cu alte cuvinte prima variantă în cel mai rău caz este totuși în
general un rău mai mic decât a doua variantă. Dar Mill arată și importanța rolului celorlalți:
„Nu vreau sa spun că simțămintele cu care este privit un om de către ceilalți n-ar trebui să fie
influențate nicicum de acele calități sau defecte ale sale care îl privesc doar pe el”.11 Pentru
evoluția unui individ este important feedback-ul societății, lucrurile calitative pe care le
realizează individul trebuie apreciate iar cele păguboase, dezaprobate.

10
John Stuart Mill, op cit., p. 61.
11
Ibidem, p. 153.

5
 Dacă ar fi să rezumăm într-o formă foarte simplă ideea întregii argumentări a autorului
din cartea amintită, ea ar suna cam așa: există vreun motiv logic sau rațional pentru a-i
interzice unui individ să desfășoare activități care sunt benefice pentru el și nu-i deranjează pe
ceilalți?

Bibliografie

 Dan C. Bărbulescu, „John Stuart Mill. Despre libertate”, în Laurenţiu Ştefan-

Scarlat, Dicționar de scrieri politice fundamentale,(ediția digitală) Ed. Humanitas,
2000.
 John Stuart Mill, Despre libertate,Traducere din engleză și prefață de Adrian-
Paul Iliescu, Ediția a III-a, Ed. Humanitas, 2014 (ediția digitală), București.
 Mihaela Stanciu, John Stuart Mill, despre filosofia curentului etic. Utilitarismul,
https://substantial.ro/john-stuart-mill-despre-filosofia-curentului-etic-
utilitarismul/, accesat:24.01.2022.
 John Stuart Mill, https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Stuart_Mill, accesat:25.01.2022.