Neîngrădirea persoanei de a alege liber

Lucrarea elaborată are la baza Capitolul 5 extras din eseul lui John Stuart Mill intitulat
‚‚ Despre libertate ’’.
Ideea centrală a textului transmite asumpția conform căreia libertatea individuală nu trebuie
să fie îngrădită, câtă vreme nu încalcă libertățile individuale ale celorlalți participanți la viata
socială. Autorul aduce exemplul beției și al jocurilor de noroc, care nu ar trebui să le fie
interzise prin lege comportamentelor care nu sunt vinovate în relația cu ceilalți din cauza
acestor două elemente (1).
În opinia mea, John Stuart Mill aduce în cadrul acestei lecturi o perspectivă concisa, bine
întemeiată cu privire la libertatea persoanei de a alege individual modul în care decide să își
utilizeze atât bunurile personale, cat și libertatea de care dispune. Deși creează imaginea unei
libertăți absolute asupra deciziei individuale, totuși autorul menționează obligația indivizilor
de a-si îndeplini prioritățile sociale înaintea plăcerilor individuale. Acceptându-si atribuțiile
sociale dobândite prin naștere sau strădanie, indivizii își creează angajamentul moral de a
putea discerne între obligație și plăcere. Așadar, este necesara intervenția statului doar pentru
conștientizarea indiviziilor cu privire la discernământul pe care este necesar sa îl dobândească.
Daca un anumit individ își găsește propria plăcere atât în beție sau în jocurile de noroc, fără
a lua în considerare regulile impuse de stat cu privire la respectarea celorlalți și obligațiile
sociale fața de ceilalți membri ai societății, statul va fi îndreptățit în mod absolut sa penalizeze
acest comportament în vederea protejării fizice și a păstrării integrității persoanelor implicate
în comportamentul delincvent individual.
Textul abordat identifică o posibilă problemă datorată jocurilor de noroc, care pot aduce
prejudicii morale asupra sinelui și asupra altora precum și vătămarea celor din jur. În acest fel,
autorul creează imaginea unei societăți neinformate, avidă de libertate, care nu cunoaște
distincția dintre responsabilitate si plăcere.
Din perspectiva mea, J.S. Mill are dreptate în afirmația sa conform căreia indivizii ar trebui
să aibă libertatea de a face alegeri cu privire la modul în care să își cheltuiască banii, dar ca ei
trebuie să cunoască și consecințele ulterioare ale alegerii lor. Este important ca guvernul și
societatea să asigure reglementări adecvate și o protecție specifică celor vulnerabili, pentru a
evita consecințele negative, cum ar fi adicția sau problemele financiare.
Totodată, este necesară o educație specifică, atât pentru prevenirea dependenței jocurilor de
noroc, cat și pentru a-i ajuta pe cei dependenți să iși recupereze controlul asupra vieții lor.
Concentrându-si lucrarea „ Despre Libertate ” asupra maximizării plăcerii individuale, J.S.
Mill subliniază caracterul necesar al libertății, indispensabil vieții individuale.
Ulterior, filozoful James Fitzjames Stephen critică teoria lui J.S. Mill afirmând că libertatea
schițează în mod fundamental scheletul unui concept negativ.
Percepția lui J.F. Stephen asupra libertății și implicit asupra jocurilor de noroc
contraargumentează nevoia unei libertăți absolute, individuale, neexploatate, provenită din
starea naturală, care creează atât obligații cat și îndeplinirea plăcerilor prin simpla sa
existentă. Acesta consideră că jocurile de noroc ar trebui interzise sau reglementate într-
un mod strict, deoarece pot avea consecințe negative asupra indivizilor și societății. Acestea
pot duce la dependența, probleme financiare și chiar criminalitate. De asemenea, a subliniat
că jocurile de noroc pot distruge familii și pot avea un impact negativ asupra moralității
publice. Considerând că autorul James Fitzjames Stephen se înșeală cu privire la măsurile
adoptate împotriva libertății totale, învinovățind plăcerea personala și împiedicând
„ individualitatea să prevaleze în acțiunile care nu îi privesc pe alții” ( 4), aduc argumentul
citat chiar din cartea acestuia care afirma că: „ între toate clasele de oameni există și vor exista
întotdeauna adevărate ocazii de vrăjmășie și ceartă’’ (3) punctând în acest fel existența unor
sentimente inevitabile care nu se pot încadra într-un anumit gen de activitate.
Făcând o comparație între logica socială a celor doi autori, consider ca J.S. Mill dă dovadă
de o ambiție nesfârșita în găsirea răspunsului care să maximizeze atât fericirea individuală, cat
și obligația în fața statului, astfel încât să îi ofere individului cel mai bun mod de viață posibil,
pe când J.F. Stephen în lucrarea „ Liberty, equality, franternity ’’ , va căuta răspunsuri la
întrebările formulate de J.S. Mill criticându-i atat superficialitatea în privința jocurilor de
noroc cat și dorința libertății privită ca termen general.
Un alt critic care subliniază optimismul exagerat al lui J.S. Mill este revista Wilson
Quarterly în articolul de jurnal „ John Stuart Mill and Liberty” (2). Acesta susține că intențiile
lui Mill sunt profund pozitive, însă optimismul cu privire la educarea oamenilor prin puterea
iluminismului și capacitatea de a se îmbunătăti moral sunt abordate într-o formă nerealistă și
concentrată asupra indivizilor care doresc să se perfecționeze. Autorul precizează faptul ca
J.S. Mill pornește de la ideile fundamentale necesare în vederea funcționarii morale a unei
societăți, însă abordarea sa prin raportarea la indivizi este imposibil de aplicat. Concret,
existând un număr mare al utilizatorilor jocurilor de noroc și încercând adoptarea strategiei lui
John Stuart Mill cu privire la informarea tuturor în vederea riscurilor la care se supun, aceasta
nu va fi posibilă caci se discută la adresa unor mase de oameni în care anumiți indivizi pot fi
dezinteresați sau fără capacitatea de a asimila avertizările. Cred că ideea exprimată anterior nu
are un fundament concret, din cauza faptului că statul are datoria și obligația morală de a oferi
informare atât la nivelul maselor, cat și individual. Problema nesupunerii și a dorinței de a nu
lua in seama avertizările rămâne la ordinul asumării individuale, iar incapacitatea de asimilare
se va răsfrânge asupra statului în cazul lipsei de educație, deoarece face parte din paleta
îndatoririlor statului fața de indivizi.
Realizând o paralelă între J.F. Stephen și articolul extras din revista „ Wilson Quarterly ” ,
sesizez că elementul comun este oferit de observația adusă la adresa perspectivei sale asupra
încrederii pe care o exprima la nivelul societății. Mill este perceput sub forma unui adept al
optimismului schimbării societale și în cele din urmă, al cooperării indivizilor în vederea
perfecționării binelui general. Cei doi critici își exprimă în concordanța dezacordul fața de
ideea unei libertăți lipsite de constrângeri, fără acte doveditoare care să iimpună restricții din
partea statului.
În concluzie, consider că lucrarea „ Despre libertate” scrisa de J.S. Mill schițează un concept
al problematicilor moderne, oferind exemplul jocurilor de noroc dintr-o perspectivă subiectivă
cu scopul de a găsi soluția optimă pentru plăcerea și siguranța fiecărui individ. De asemeni,
susțin ideea centrală a textului, și anume că libertatea este un concept fundamental și
indispensabil al vieții de relație, care include atât bazele sociale ale respectului de sine in
relațiile cu ceilalți indivizi, cat și obligațiile sociale față de aceștia fără o intervenție directă,
prin forța neîntemeiata a statului în fața anumitor comportamente individuale.

STUDENT: UNGUREANU MARIA CLARA

GRUPA: a II-a
SPECIALIZAREA: STIINTE POITICE
Referinte:

1) John Stuart Mill. Despre libertate; cap.5; 123-149

2) Maurice Cranston. John Stuart Mill land Liberty. The Wilson Quarterly Vol. 11, No.
5, pp. 82-91
3) James Fitzjames Stephen. Liberty, Equality, Fraternity.1993
4) T. Nishit. Junior Research Fellow, Department of Law, Osmania University,
Hyderabad. J.S. MILL’S ON LIBERTY AND GAMBLING Vol. 2, Issue 1, 1-10

STUDENT: UNGUREANU MARIA CLARA

GRUPA: a II-a
SPECIALIZAREA: STIINTE POITICE