ILUMINISMUL

1.Ce este Iluminismul?

Iluminismul este un curent literar, filosofic, politic şi ideologic care a apărut în Franţa în
secolul al XVIII–lea (Secolul Luminilor). Iluminismul reprezenta modul de gândire al burgheziei,
clasă socială activă, aflată în curs de afirmare. Denumirea de Iluminism a fost explicată prin aceea că
reprezentanţii acestui curent dovedeau încredere în raţiunea umană şi în capacitatea ei de a lumina
lumea prin ştiinţă şi cultură.
Factori care au favorizat apariția Iluminismului
Principalul factor care a dus la apariţia IluminismuluI  a fost  progresul ştiinţei realizat
începând cu secolul al XVI-lea. Descoperirile ştiinţifice au dus la ideea unui Univers care poate înţeles
cu ajutorul raţiunii.
Se consideră că iluminismul are rădăcini în Anglia, în opera unor filosofi precum Thomas
Hobbes, John Locke sau David Hume, precum şi în modelul de organizare politică oferit de Marea
Britanie.
  Revoluţia engleză şi-a manifestat importanţa în perioada în care a urmat; gândirea politică
engleză, născută în mare parte din revoluţie, apoi modelul politic britanic au oferit surse de inspiraţie şi
modele pentru gândirea politică a burgheziei europene.
Thomas Hobbes John Locke David Hume

Difuzarea ideilor iluministe. Din Franţa, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului

al XIX-lea, ideile iluministe s-au răspândit în întreaga Europă şi în America de Nord prin presă,
broşuri, saloane de lectură, cărţi, societăţi ştiinţifice, literare şi artistice.  Această răspândire a fost
favorizată de faptul că intelectualii europeni şi cei bogaţi foloseau limba franceză.

2. Trăsături, principii și valori ale Iluminismului

Trăsături ale Iluminismului
Iluminiştii susţin puterea raţiunii şi acceptă doar adevărul verificat prin observaţie şi
experiment, criticând ignoranţa, prejudecăţile şi superstiţiile. Potrivit iluminiştilor, lumea poate fi
cunoscută cu ajutorul raţiunii umane. Secolul al XVIII-lea a fost dominat de raţionalism
Iluminiştii  criticau atitudinea clerului catolic şi atotputernicia Bisericii Catolice şi doreau
slăbirea influenţei Bisericii Catolice în societate. Potrivit iluminiştilor, Biserica încetează să mai deţină
monopolul cunoaşterii, la Dumnezeu putându-se ajunge prin raţiune; Iluminiştii considerau că tot ceea
ce nu este demonstrat ştiinţific, trebuie eliminat din dogma creştină.
Iluminiştii puneau sub semnul întrebării fundamentele monarhiei absolute.
Pe plan religios, iluminiştii susţineau următoarele idei: 

 deismul
 libertatea conştiinţei
 toleranţă religioasă

 În ceea ce priveşte viaţa intelectuală, iluminiştii susţineau următoarele principii şi valori:

 Interpretarea raţională a realităţii;

 „Luminarea” oamenilor/maselor prin ştiinţă şi cultura.

În ceea ce priveşte viaţa privată, iluminiştii susţineau următoarele principii şi valori:

încrederea în om;
 datoria omului este de a fi fericit pe pământ.

Pe plan economic, reprezentanţii Iluminismului considerau că munca este singura sursă a

bogăţiei şi a progresului economic. Iluminiştii se deosebeau în ceea ce priveşte domeniul economic
pe care îl considerau esenţial în societate:

 Fiziocraţii considerau că munca agricolă este sursa bogăţiei şi, prin urmare,
proprietarii de pământ trebuie să ocupe un loc privilegiat în societate;
 Economistul englez, Adam Smith susţinea că sursa bogăţiei este reprezentată
de industrie şi comerţ.

Pe plan politic, Iluminiştii propuneau un nou model al puterii caracterizat prin următoarele principii
politice:

 aplicarea principiului separarea puterilor în stat;

 respectarea drepturilor naturale ale omului (viaţa, libertatea, egalitatea,
proprietatea);
 contractul social şi suveranitatea poporului;
 în ceea ce priveşte formele de guvernare, iluminiştii optau fie pentru
monarhie constituţională, fie pentru republică;
 conducătorii au datoria  de a împinge societatea spre progres prin
reforme economice, legislative, sociale etc (absolutismul/despotismul
luminat).     

Lucrările autorilor iluminiști era îndreptate împotriva Vechiului Regim. Termenul de

Vechiul Regim desemnează situația socială și politică din Europa înainte de anul 1789 când a
început Revoluția Franceză. Vechiul Regim se caracteriza prin existența privilegiilor pentru cler
și nobilime, monarhie absolută, obstacole în calea dezvoltării economice.

Kant a fost cel care a situat punctul forte al Iluminismului pe detalii ce țin de religie, deoarece
conducătorii său, așa cum el a spus, “nu au niciun interes să joace rolul gardianului cu privire la arte și
științe și, întrucât incompetența de ordin religios nu este numai cea mai dăunătoare, ci și cea mai
degradantă din toate”.
„Enciclopedia” lui Denis Diderot reprezintă chintesența spiritului Iluminismului, sau al Epocii
Rațiunii, după cum i s-a mai spus. Cu centrul la Paris, mișcarea a dobândit un caracter internațional
prin faptul că s-a răspândit în saloane cosmopolite.
Cei mai reprezentativi promotori ai Iluminismului s-au aflat în Franța: baronul de Montesquieu,
Voltaire și contele de Buffon, baronul Turgot și alți fiziocrați, Jean-Jacques Rousseau, care a avut o
influență foarte mare asupra romantismului.
Opere reprezentative ale iluminismului
Pierre Beaumarchais – Bărbierul din Sevilia;
Daniel Defoe – Robinson Crusoe;
 Henry Fielding – Tom Jones;
Carlo Goldoni – Gondolierul;
Louis de Montesquieu – Scrisori Persane;
Jean-Jacques Rousseau – Noua Eloiză;
Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver;
François Voltaire – Candid.
Iluminismul românesc
Iluminismul românesc se identifică cu Școala Ardeleană și cu reverberațiile ei transcarpatine.
Iluminismul a stat în serviciul idealului național și a contribuit în mod fundamental hotărâtor prin
demersul la istorie, la istoria limbii și a poporului. Școala Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces
de afirmare națională și culturală a românilor din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-
lea și la începutul secolului al XIX-lea. Cea mai reprezentativă operă literară realizată în spirit
iluminist este epopeea Țiganiada de Ioan Budai-Deleanu. O altă formă de manifestare a spiritului
iluminist a fost interesul pentru tipărirea de cărți. Între 1700 și 1800 s-au tipărit în Țara Românească
799 de cărți dintre care 617 în românește, iar 182 în grecește, latinește, slavă. Dinicu Golescu
răspândește și el idei iluministe printr-un jurnal de călătorie. În „Însemnare a călătoriei mele”, poetul
surprinde contrastele dintre civilizația țărilor vizitate și realitățile triste din patria sa. În Țara
Românească și în Moldova Chesarie Râmniceanul și Leon Gheuca au răspândit idei iluministe datorate
lecturilor din raționaliștii francezi și, în special, din Enciclopedia lui Denis Diderot.