Iluminismul-o revolutie spiritual

Iluminismul este o mișcare ideologică și culturală, antifeudală,

desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec.
XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de
Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin
răspândirea culturii, a „luminilor” în mase (cf. Carp Maxim).
Iluminismul este o replică la adresa barocului, care încearcă să înlăture
dogmele religioase și să infiltreze luminarea maselor pe baza
experienței proprii.
În Anglia, cafenelele și presa în curs de înflorire au stimulat critica
politică și socială, precum comentariile urbane ale lui Joseph Addison
și Sir Richard Steele.
În Germania, universitățile au devenit centre ale Iluminismului
(Aufklärung). G. E. Lessing a lansat o religie naturală a moralității, iar
Johann Herder a elaborat o filosofie a naționalismului cultural care se
baza pe înrudirea culturală, de sânge și de limbă. Importanța
primordială a individului, decurgând din incapacitatea omului de a-și
folosi abilitățile cognitive în lipsa instrucțiunilor unei alte persoane, a
format baza eticii lui Immanuel Kant. Printre reprezentanții italieni ai
epocii, se numără Cesare Beccaria și Giambattista Vico. Promotorii
Iluminismului au fost adesea considerați răspunzători de Revoluția
franceză. Cu siguranță, epoca Iluminismului poate fi văzută drept o
linie majoră de demarcație pentru apariția lumii moderne.
Prin gândirea raţională şi acţiunile determinate de aceeaşi raţiune,
iluminiştii recunoşteau garanţia progresului permanent al omenirii în
vederea stăpânirii forţelor naturii, precum şi a implementării unei
ordini sociale mai drepte .
Cauza socio-istorică a iluminismului a fost avântul economic şi social
al burgheziei, a cărei dorinţă de emancipare a primit din partea
iluminismului impulsuri importante. Iluminismul a fost şi acea
mişcare spirituală care a pregătit Revoluţia Franceză. Rădăcinile
ideologice ale iluminismului se află în umanism, în reformare şi în
sistemele filosofice raţionaliste ale secolelor XVI şi XVII (Spinoza,
Descartes).
Iluminismul a fost o mişcare care a cuprins întreaga Europă şi
până în America de Nord. Ea a apărut mai întâi în Olanda şi în
Anglia, unde filosofi şi politicieni precum H. Grotius, T. Hobbes şi J.
Locke au dezvoltat ideea dreptului natural, drept înnăscut omului
Ei au pus astfel sub semnul întrebării poziţia imperiului "dat de
Dumnezeu", precum şi pretenţia bisericilor de a fi instanţa supremă în
ceea ce privea problemele morale, ştiinţifice, literare, artistice şi
educaţionale.
luminismul şi efectele sale asupra vieţii intelectuale, sociale şi politice
a avut cel mai mare răsunet în Franţa. Cei mai însemnaţi reprezentanţi
ai acestei mişcări au fost Voltaire, Montesquieu, Rousseau, Diderot,
Holbach, d'Alembert. REPREZENTANTI:
În Anglia : David Hume, John Locke, Isaac Newton
În Germania : Immanuel Kant, Friedrich von Schiller, Gotthold
Ephraim Lessing
În Italia : Cesare Beccaria
În SUA : Benjamin Franklin, Thomas Jefferson, Thomas Paine
În România : Ion Budai Deleanu…
Secolul al XVIII-lea e socotit secolul luminilor.
Strict cronologic vorbind el se intinde de la pasnica revolutie engleza
din 1688 pana la sangeroasa revolutie franceza din 1789, amandoua
aceste revolutii au consacrat cucerirea puterii politice de catre clasa
sociala a burgheziei orasenesti in ascensiune. De aceea, secolul
luminilor este revolutionar in primul rand dar in egala masura,
umanitarist si progresivist. Desi este englez prin originea ideilor pe
care se bazeaza, apare ca un secol francez, prin forma pe care aceste
idei sunt chemate sa le umple.