Iluminismul este o mișcare ideologică și culturală, antifeudală,
desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase (cf. Carp Maxim). Iluminismul este o replică la adresa barocului, care încearcă să înlăture dogmele religioase și să infiltreze luminarea maselor pe baza experienței proprii. În Anglia, cafenelele și presa în curs de înflorire au stimulat critica politică și socială, precum comentariile urbane ale lui Joseph Addison și Sir Richard Steele. În Germania, universitățile au devenit centre ale Iluminismului (Aufklärung). G. E. Lessing a lansat o religie naturală a moralității, iar Johann Herder a elaborat o filosofie a naționalismului cultural care se baza pe înrudirea culturală, de sânge și de limbă. Importanța primordială a individului, decurgând din incapacitatea omului de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa instrucțiunilor unei alte persoane, a format baza eticii lui Immanuel Kant. Printre reprezentanții italieni ai epocii, se numără Cesare Beccaria și Giambattista Vico. Promotorii Iluminismului au fost adesea considerați răspunzători de Revoluția franceză. Cu siguranță, epoca Iluminismului poate fi văzută drept o linie majoră de demarcație pentru apariția lumii moderne. Prin gândirea raţională şi acţiunile determinate de aceeaşi raţiune, iluminiştii recunoşteau garanţia progresului permanent al omenirii în vederea stăpânirii forţelor naturii, precum şi a implementării unei ordini sociale mai drepte . Cauza socio-istorică a iluminismului a fost avântul economic şi social al burgheziei, a cărei dorinţă de emancipare a primit din partea iluminismului impulsuri importante. Iluminismul a fost şi acea mişcare spirituală care a pregătit Revoluţia Franceză. Rădăcinile ideologice ale iluminismului se află în umanism, în reformare şi în sistemele filosofice raţionaliste ale secolelor XVI şi XVII (Spinoza, Descartes). Iluminismul a fost o mişcare care a cuprins întreaga Europă şi până în America de Nord. Ea a apărut mai întâi în Olanda şi în Anglia, unde filosofi şi politicieni precum H. Grotius, T. Hobbes şi J. Locke au dezvoltat ideea dreptului natural, drept înnăscut omului Ei au pus astfel sub semnul întrebării poziţia imperiului "dat de Dumnezeu", precum şi pretenţia bisericilor de a fi instanţa supremă în ceea ce privea problemele morale, ştiinţifice, literare, artistice şi educaţionale. luminismul şi efectele sale asupra vieţii intelectuale, sociale şi politice a avut cel mai mare răsunet în Franţa. Cei mai însemnaţi reprezentanţi ai acestei mişcări au fost Voltaire, Montesquieu, Rousseau, Diderot, Holbach, d'Alembert. REPREZENTANTI: În Anglia : David Hume, John Locke, Isaac Newton În Germania : Immanuel Kant, Friedrich von Schiller, Gotthold Ephraim Lessing În Italia : Cesare Beccaria În SUA : Benjamin Franklin, Thomas Jefferson, Thomas Paine În România : Ion Budai Deleanu… Secolul al XVIII-lea e socotit secolul luminilor. Strict cronologic vorbind el se intinde de la pasnica revolutie engleza din 1688 pana la sangeroasa revolutie franceza din 1789, amandoua aceste revolutii au consacrat cucerirea puterii politice de catre clasa sociala a burgheziei orasenesti in ascensiune. De aceea, secolul luminilor este revolutionar in primul rand dar in egala masura, umanitarist si progresivist. Desi este englez prin originea ideilor pe care se bazeaza, apare ca un secol francez, prin forma pe care aceste idei sunt chemate sa le umple.